Sunteți pe pagina 1din 1

UTILIZAREA IZOTOPILOR ÎN MEDICINĂ

Introducere
De-a lungul timpului, un interes deosebit l-
a stârnit cercetarea asupra efectelor pe
care le-au produs radiaţiile nucleare asupra
organismului uman.
Acţiunea radiatiilor ionizante asupra
organismului uman a fost studiată la diferite
nivele de organizare biologică:
- la nivel celular
- la nivel molecular
- la nivelul întreglui organism
Cele mai intense cercetări au fost efectuate
în vederea studierii efectelor pe care le
produc radiaţiile nucleare asupra organismelor vii.
Efectele somatice se referă la funcţiile
celulei si la starea ei biologică. Efectele genetice se referă la acţiunea asupra capacităţii de
reproducere, de înmulţire si la transmiterea caracterelor ereditare. Aceste efecte sunt
indirecte, ele apărând la generaţiile viitoare.
Radiaţiile ionizante interacţionează cu materia vie in funcţie de radiosensibilitatea
materiei la aceste radiaţii. "din radiosensibilitate se inţelege aptitudinea celulelor, organelor si
a organismului de a răspunde observabil în timpul iradierii. Aceasta este variabilă în funcţie
de constituienţii moleculari ai structurilor biologice iradiate, de tipul de celulă, ţesut sau
organ.
Ramura medicinei care foloseste substanţe radioactive în scop diagnostic si
terapeutic se numeste medicină nucleară. Substanţele utilizate sunt în general substanţe
farmaceutice marcate cu radioizotopi purtând numele general de radiofarmaceutice. In
diagnostic, substanţele radioactive sunt administrate pacientului si se masoară radiaţia emisă.
Majoritatea testelor diagnostice utilizează pentru obţinerea imaginilor o cameră pentru
detecţia radiaţiilor gama. In acest caz, imagistica mai este cunoscută si sub numele de
scintigrafie nucleară. /n terapie, radioizotopii sunt administraţi pentru tratamentul anumitor
boli.

Utilizarea radioizotopilor in diagnosticare


Una din cele mai importante acţiuni în rezolvarea problematicii medicale este aceea a
stabilirii diagnosticului în vederea alegerii procedurilor de tratament. Este necesar în primul
rând stabilirea si fixarea tipului de izotop care urmează a fi utilizat pentru structura si zona din
corp ce urmează a fi investigată.
In general, în tehnica de diagnosticare se utilizează sfera de investigare imagistică, prin
utilizarea de substanţe marcate, iar cea mai importantă tehnică pentru acest
mod de lucru este tehnica scintigrafică de diagnosticare. Prin tehnicile scintigrafice se obţine
imaginea distribuţiei unei substanţe radioactive introduse prin injectare sau pe cale bucală în
organismul uman.
Spre deosebire de CT si RMN, imagistica nucleară oferă informaţii atât despre structura
organelor cât si despre funcţionarea lor.