Biserica Bradu Staicu

(Str. Bradului nr. 30)

Pe o cruce de piatră, aflată în prezent la Biserica Zlătari, transferată

de la Biserica Bradu Staicu, se află următorul text, ce ţine loc de pisanie:
„Această biserică Bradu Staicu s-a fondat la anul 1740, în construcţie de
lemn de brad, deci o construcţie de lemn, de Jupân Staicu cârciumar, care a
regulat hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” să se prăznuie de
cârciumari. La anul 1809, ruinându-se, s-a fondat o construcţie de zid de Jupân
Apostol sân Velicu Oşan, care a rugulat şi două praznuri, hramurile Duminica
Tuturor Sfinţilor, de către băcani şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel de către
brutari. La anul 1875, fiind mai de tot ruinată s-a renovat cu capitalul, după cum
se vede, trecută în condice în zilele Măriilor Domnitori Carol I şi Elisabeta
Doamna, IPS Mitropolit Calinic, primarul Gh. Manu, prin voinţa lui Dumnezeu
şi stăruinţa epitropilor Alexandru Popescu, fiul preotului Radu şi Costache
Dumitru, după instrucţiunile arhitectului
Al. Freiwald.”
Între anii 1740şi 1809, biserica a fost patronul breslei cârciumarilor. La
refacerea ei de către Apostol Băcanul, în 1809, biserica este încredinţată grijii
breslei băcanilor, iar câţiva ani mai târziu devine lăcaş de închinăciune pentru
membrii breslei brutarilor, al cărei hram va fi ţinut de Sf. Ap. Petru şi Pavel.
La 1816 biserica Bradu Staicu este împodobită, tâmpla primind icoane
îmbrăcate în argint.
Printre icoanele primite în dar, se numără şi aceea pictată de N.
Grigorescu în anul 1856.
Ruinându-se, cu trecerea timpului, biserica este refăcută de către enoriaşii
din mahalaua Staicului (plasa Broşteni), în anul 1875, fiind târnosită pictura din
interior un an mai târziu. Pictura a fost spălată în
anul 1956.
 Biserica avea o curte spaţioasă (2087 mp), o casă parohială, stil vagon, de
patru camere, construită pe la 1850.
Caracteristica arhitectonică a bisericii era aceea a unei biserici de secol
XIX (plan treflat, cu două turle pe naos şi pronaos, ultima cu clopote. Pronaosul
era de tip pătrat. Aici se aflau zugrăvite chipurile ctitorilor Staicu şi Apostol, în
costumele de breaslă specifice veacului al XIX-lea.
După demolarea bisericii (7 octombrie 1987) clopotele acesteia au fost
donate unor biserici nevoiaşe, iar iconostasul a fost dăruit bisericii Sf. Gheorghe
Nou.