7.3.

Teste pentru autoevaluare

1. Consolidarea pe paliere presupune:
a) cumularea conturilor societăţilor filiale de către societatea mamă, în
ordinea mărimii;
b) eliminarea rezultatelor realizate în anul precedent de către filiale;
c) efectuarea consolidării subgrupului, apoi introducerea acestuia în
conturile consolidate ale altor societăţi, filiale ale societăţii consolidante
din fruntea grupului;
d) efectuarea consolidării subgrupului, apoi introducerea acestuia în
conturile consolidate ale altor societăţi din afara grupului.

2. Aplicarea consolidării pe paliere presupune respectarea mai multor reguli,

printre care:
a) cumularea activelor şi pasivelor tuturor societăţilor din grup în ordinea
înfiinţării lor;
b) consolidările succesive trebuie efectuate pornind de la extremitatea
inferioară a lanţului şi crescător până la societatea mamă;
c) consolidările succesive trebuie efectuate pornind de la extremitatea
inferioară cu excluderea societăţilor mici;
d) consolidările succesive trebuie efectuate pornind de la extremitatea
inferioară cu includerea numai a societăţilor mari.

3. Consolidarea pe paliere se poate utiliza cu succes:

a) în cazul societăţilor controlate exclusiv;
b) în cazul societăţilor care au capitaluri proprii negative;
c) în cazul societăţilor care au capitaluri proprii pozitive;
d) în cazul grupurilor mici şi mijlocii cu structură simplă (cu legături
indirecte şi radiale) fără legături reciproce.

4. La nivelul fiecărui subgrup, în cazul consolidării pe paliere, pentru

consolidare se utilizează procentul de interes:
a) al societăţii mamă din fruntea grupului;
b)al societăţii consolidate;
c) al societăţii din fruntea subgrupului consolidat;
d)cumulat pentru toate societăţile ce alcătuiesc subgrupul consolidat.

5. Consolidarea pe paliere prezintă avantajul:

a) cumulării activelor la nivelul grupului;
b) cunoaşterii structurii capitalurilor proprii ale grupului;
c) segmentării şi cunoaşterii în cadrul grupului a informaţiei financiare pe
subgrupuri;
d) eliminării activelor inutilizabile.

1
6. Consolidarea directă constă:
a) în cumularea activelor pe categorii de subunităţi;
b) cumularea capitalurilor proprii ale filialelor directe;
c) în repartizarea proporţională a pierderilor societăţii mamă pe filiale;
d) în integrarea bilanţului fiecărei societăţi din cadrul grupului direct în
bilanţul societăţii mamă.

7. Consolidarea directă se efectuează:

a) la finele anului financiar, de către fiecare filială;
b) la finele anului financiar, de către societăţile din fruntea
subgrupurilor;
c) pe baza procentului de interes deţinut de către societatea mamă în
fiecare dintre filiale;
d) pe baza procentului de interes deţinut de către societatea mamă
numai în filialele controlate concomitent.

8. Procedeul consolidării directe constă în integrarea directă a fiecărei

societăţi din grup în:
a) bilanţul societăţii din fruntea subgrupului în mod succesiv;
b) bilanţul societăţii mamă, neavând importanţă ordinea în care se fac
consolidările filialelor;
c) situaţiile financiare şi politicile contabile anuale;
d) în capacităţile de producţie ale societăţii mamă.

9. Avantajul consolidării directe, constă în:

a) sistematizarea informaţiilor financiare la nivelul fiecărui subgrup;
b) sistematizarea informaţiilor financiare la nivelul societăţii din fruntea
subgrupului;
c) obţinerea rapidă şi cu costuri mai mici decât în cazul consolidării pe
paliere, a conturilor consolidate ale grupului;
d) repartizarea pierderilor în mod echilibrat pe filiale.

10.Consolidarea directă prezintă ca dezavantaj:

a) imposibilitatea partajării capitalurilor proprii;
b) imposibilitatea cunoaşterii structurii capitalurilor proprii ale grupului;
c) necunoaşterea intereselor minoritare la nivelul grupului;
imposibilitatea efectuării unei analize în interiorul grupului, pe subgrupuri,
segmente de activitate sau zone