Metoda Mézières Rom KRF 2015

INIŢIERE în METODA
MEZIERES
4/ Echilibrarea individului în stând, sau principiile
biomecanicii staţiunii bipede
 Aranjarea segmentelor, piesă cu piesă.

 Echilibrul nu este unul stabil
 Linia gravitaţională va avea oscilaţii constante, ceea ce
divide studiul acestui capitol în trei părţi :
Echilibrul
Echilibrarea
Stabilitatea
4.1. Echilibrul
La naştere, membrele nu par legate în mod intim de
corp, nici muscular, nici în planul reprezentării lor.
 De cum tinde să se ridice şi să-şi susţină capul, copilul
apropie mai mult braţele de coloană, a căror
musculatură începe să se exerseze efectuând mişcări
destinate a corecta dezechilibrele. El se « regrupează »
într-o singură piesă pe plan mecanic şi la nivelul
schemei corporale. El se prezintă ca o panteră, toate
mişcările membrelor influenţând trunchiul şi
reciproc.
 La primii săi paşi, copilul se confruntă cu o problemă
spinoasă: să asigure echilibrul capului său, care
proporţional cu corpul său este mult mai voluminos ca
şi cel al unui adult, aducând linia de G al ansamblului
segmentelor sale în mijlocul poligonului său susţinere,
redus la zona de sprijin a picioarelor.
 În primul moment
manevrele de
reechilibrare sunt
asigurate de MI care
rămân flectate, genunchii
şi picioarele fiind foarte
depărtate.
 Pe măsura învăţării, este

adoptată o poziţie mai
economică şi mai sigură:
reechilibrarea este
asigurată de coloana
vertebrală, eliberând
astfel MI care se
îndreaptă şi se aproprie.
Staţiunea bipedă
Se fixează
este la originea
lordoza
curburilor
Flexumul de lombară Se formează
coloanei
şold se prin bolta
vertebrale şi a
şterge tracţiunea plantară.
plantei
psoas-
piciorului.
iliacului.
Stabilitatea corpului se defineşte
după un anumit număr de criterii:
 Linia gravitaţională trebuie să cadă în mijlocul
poligonul de susţinere iar aceasta să fie cât mai mare
posibil. La om aceasta se reduce la conturul picioarelor,
poziţia cu picioarele apropiate va fi deci rar adoptată
Picioarele se află înaintea articulaţiei tibio-astragaliene.
 Linia de gravitaţie va cădea deci înaintea
articulaţiei gleznei.
 Omul va fi deci în echilibru când oscilaţiile liniei sale
gravitaţionale se vor face în interiorul poligonului de
susţinere.
Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

01/03/09
 Legea minimului efort
Funcţionează pentru întreaga noastră fiziologie.

01/03/09
 Dacă vectorul gravitaţional cade înaintea maleolelor,
se va produce un dezechilibru anterior, iar dacă va
cădea posterior, dezechilibrul va fi posterior.
 Astfel, genunchiul se situează foarte lejer înapoia liniei

de gravitaţie, abdomenul înainte, spatele înapoi, capul
înainte.

01/03/09
Cu cât segmentele sunt mai îndepărtate de vectorul
G cu atât ele tind să se întărească pe plan fibros
La nivelul
La nivelul
cifozei
coapsei:
dorsale:
Muşchii
sunt înlocuiţi
inter-spinoşi Fesierul este întărit de
de un tract
şi inter- mijlociu fascia lata.
fibros.
transverşi

01/03/09
 Dacă nici o forţă dezechilibrantă nu intervine, poziţia
de echilibru în ortostatism va fi menţinută de tonusul
muscular postural şi de rezistenţa fibro-musculară.
 Aceasta explică slaba creştere a metabolismului bazal

de la poziţia culcat la cea ortostatică.

01/03/09
4.2 Echilibrarea
 Dacă G iese din poligonul de susţinere, manevrele de

reechilibrare devin necesare.

01/03/09
 În orice mişcare dinamică coordonată (de ex. mersul)
ieşirea liniei de gravitaţie din poligonul de susţinere
creează mişcarea, obligând subiectul să-şi formeze un
nou poligon de susţinere pentru a primi linia de
gravitaţie.

01/03/09
 Pentru a se reechilibra, omul se joacă activ
cu segmentele sale, precum un echilibrist
cu prăjina sa. În felul acesta el poate tot
timpul să se opună printr-o deplasare
economică de mase (de forţe) în direcţii
opuse forţei dezechilibrante:
 capul va fi în mod natural plasat net
mai înainte,
 spatele mult mai înapoi,
 abdomenul mult mai înainte.

01/03/09
Subiect “tasat” Subiect ideal
01/03/09
 Acest sistem se numeşte «cuplul de acţiune». El duce
la tasarea subiectului.
 Pentru ca segmentele suprapuse unele peste altele să
poate să fie menţinute în echilibru, trebuie ca ele să
beneficieze de o anumită rigiditate la nivelul
articulaţiilor care le leagă unele de altele. Stabilitatea
va fi cu atât mai mare cu cât închiderea/blocarea
articulară va fi mai strânsă.

01/03/09
 Din contră, cu ocazia deplasărilor de mase necesare
reechilibrării în cazul mişcărilor de mică dinamică,
(mersul) sau de mare dinamică (alergarea) fiecare
dintre articulaţii va trebui să fie mobilă în toate axele
articulare.

01/03/09
Stabilitatea şi mobilitatea
 Aceste două funcţii articulare: stabilitatea şi
mobilitatea vor coexista cu atât mai dificil, cu cât
ele vor fi asigurate de aceiaşi muşchi.
 Ori, agravarea curburilor vertebrale prin deplasarea
maselor, făcută în scopul obţinerii unei statici
« confortabile », permite muşchilor posteriori să se
scurteze.
 Acest lucru este în mod special evident în zonele
lordotice.

01/03/09
 Creşterea « confortului » explică de ce acest proces
este atât de uşor acceptat
 Dar în acelaşi timp, se înţelege că el diminuează
mobilitatea articulară şi favorizează leziunile articulare
(artrozele).
 De fapt, menţinerea articulară este asigurată şi
de capsule şi ligamente. De altfel, acestea nu fac
decât să reproducă şi să adapteze în profunzime o
blocare musculară.

01/03/09
 De fapt, dacă pentru a limita o mişcare, noi ar trebui să
contăm doar pe un anumit ligament, sau pe un capăt
osos, o solicitare mai amplă sau mai vie a acestei
articulaţii ar antrena în mod sistematic o durere la
nivelul acestui capăt osos sau a acestui ligament, ceea
ce din fericire nu se întâmplă.
 În dinamică, extensia pasivă a muşchilor staticii

opreşte mişcarea cu mult înainte de punerea în
tensiune a ligamentelor (WEBER, TARDIEU).

01/03/09
 De aceea, atunci când muşchii îşi pierd supleţea,
aparatul fibro-ligamentar face acelaşi lucru,
realizând procesul la nivel profund.
 Reechilibrarea având de-a face cu mobilitatea, omul în
poziţie bipedă se va folosi pentru a se reechilibra de
articulaţiile care vor rămâne mai libere, şi aceasta
totdeauna în sensul uşurării/facilitării articulare.

01/03/09
 Dezechilibrele posterioare vor fi de preferinţă
corectate prin avansarea capului înainte, în timp ce
dezechilibrele anterioare vor fi corectate prin
hiperlordoză lombară, dezechilibrele laterale prin
atitudine şoldie, depărtarea braţelor sau la nivelul
coloanei vertebrale (scolioze).
 Aceste deplasări de mase care se efectuează
totdeauna în acelaşi sens de facilitare, vor agrava
poziţia habituală a individului.

01/03/09
 Deplasările de mase în scop
economic, pot, prin chiar excesul
de amplitudine să antreneze
solicitări musculare pe care ar
tinde să le evite.
(a) (b)
 Pentru aceşti subiecţi menţinerea

echilibrului necesită pentru unul
contracţia psoas-iliacului(a)
iar pentru altul cea a
cvadricepsului (b).
4.3 Redresarea
 Este evident că un anumit număr de articulaţii

trebuie menţinute blocate pentru a asigura poziţia
noastră ortostatică (gleznă, genunchi, şold, coloană
vertebrală),
 Fiecare din muşchii noştrii, chiar şi cei mai
dinamici, participă la coaptarea articulaţiilor care îi
susţin.
4.3.1 Piciorul
 Stabilitatea antero-posterioară:
 Linia de gravitaţie căzând înaintea maleolelor,
menţinerea verticalităţii gambei va fi asigurată prin
tensiunea pasivă a muşchilor posteriori şi în
principal al solearului care are o vocaţie statică, în
comparaţie cu gemenii, fiind mai fibros şi posedând
motoneuroni alfa-tonici într-o proporţie mai mare.
01/03/09
Popliteu
Tibial
posterior
Lungul
peronier

01/03/09
Lungul flexor
comun
Lungul flexor
al 1lui

01/03/09
Plantarul sbţire
Solearul

01/03/09
Gemenul ext.
Gemenul int.

01/03/09
 Verticalizarea gambei este prima victorie a omului ca şi
biped.
 Trebuie notat că pentru a o realiza, el posedă un
muşchi care nu are corespondenţă anterioară –
tricepsul sural.

01/03/09
Stabilitatea în rotaţie şi în latero-flexie :
 Articulaţia subastragaliană este responsabilă de mişcări
combinate: calcaneul rulează, se rotează şi tangue:
Faraboeuf). Calcaneul va fi stabilizat în poziţie ortostatică
prin influenţe antagoniste şi complementare în rotaţie şi
latero-flexie exercitate asupra lui de:
tricepsul sural, flexorii proprii,
flexorul comun şi gambierul
posterior
peronierii
laterali

01/03/09
01/03/09
Lungul
peronier
Lungul
extensor
al
degetelor
Scurtul
extensor

01/03/09
Solearul
Scurtul Abd
al celui de-al
V-lea deget

01/03/09
Gemenul
extern

01/03/09
01/03/09
Calcaneul va fi menţinut în flexie/extensie de:
scurtul flexor plantar
muşchii canalului calcanean
tricepsul sural.

01/03/09
 În stând, piciorul se găseşte în talus aproape complet
iar muşchii care realizează varusul echin sunt, deci, în
tensiune pasivă.
 Superioritatea în număr, putere şi în număr de fibre a
acestor muşchi care tind să ruleze calcaneul în rotaţie
externă va fi garantul menţinerii bolţii interne.
 Sustentaculum-tali este în mod particular menţinut
în sus prin tendonul flexorului propriu al degetului
mare.

01/03/09
Sustentaculum tali
 Ligamentul plantar (19)

calcaneonavicular *sau spring
ligament
 Este un ligament foarte puternic care
pornește de la sustentaculum tali
până la tuberozitatea navicularului.
 Este suportul major al boltei
longitudinale mediale a piciorului.
Suprafaţa
articulară
cu
cuboidul
Calcanul vedere antero-superioară

01/03/09
4.3.2 Genunchiul
 Menţinerea stabilităţii celor 2 oase lungi

(ansamblul tibie-peroneu şi femur) care se
articulează la extremităţile lor este o performanţă
mecanică care nu se va putea realiza decât prin
perfecta plasare respectiv a celor 2 oase şi prin
îmbinarea (potrivirea) lor riguroasă.

01/03/09
Stabilitatea laterală a ansamblului tibie-peroneu
şi a genunchiului
Va fi asigurată de muşchii care merg la picior
Pe de o parte: Pe de altă parte
• Solearul • Peronierul
• Gambierul posterior
• Flexorul comun
• Flexorul propriu

01/03/09
Şi la nivelul genunchiului
Pe de o parte de:
• gemeni
• IG
• ½ tendinosul
• ½ membranosul
Pe de altă parte de:
• Biceps
• Tensorul fasciei-lata

01/03/09
 Elementele de ancorare
laterală a genunchiului
realizează o figură de romb
la nivelul spaţiului popliteu.
 Rezultanta de acţiune a
fiecărei grupe mari interne
sau externe arată că ele
asigură stabilitatea laterală a
genunchiului.

01/03/09
01/03/09
01/03/09
L.L.I.
L.L.E.

01/03/09
Bursa supra-
patelară
Bursa infra-
patelară

01/03/09
Marele ADD

01/03/09
Marele
ADD
Vastus
intermedius
Extensor
comun al
degetelor

01/03/09
Vast intern
Vast
extern
Tibial
anterior

01/03/09
Tractul
Ilio-tibial
Rectus
femoris

01/03/09
01/03/09
L.C.A.
L.C.P.

01/03/09
L.L.E.
L.L.I.

01/03/09
popliteul

01/03/09
Marele
ADD
popliteul

01/03/09
1/2
membranosul
Ligamentul
popliteu oblic
Popliteus
fascia
Tibial
posterior

01/03/09
1/2 tendinos Vaste
externe
Biceps
1/2 femoris
membranos
gracilis
sartorius plantar
popliteu
solear

01/03/09
Gastrocnemius
Gemenul ext.
Gastrocnemius
Gemenul int.

01/03/09
Stabilitatea în rotaţie a
ansamblului tibie-peroneu
 Muşchii posteriori care
pornesc de la picior sunt
dispuşi vertical de jos în sus şi
oblic, medial spre lateral.
 De cum li se va impune o
tensiune cu punct fix inferior,
ei vor tinde să tragă asupra
inserţiei lor superioare,
realizând astfel o lejeră rotaţie
externă a gambei (în principal
solearul).

01/03/09
 Invers, ½ tendinosul şi ½ membranosul, atunci când
iau punct fix la nivelul ischionului, imprimă tibiei o
mişcare de RI, contrabalansând acţiunea precedentă.
 Se întâmplă acelaşi lucru la nivelul peroneului, unde
acţiunea de RE a bicepsului este echilibrată prin
influenţa în RI al extensorului propriu al halucelui şi al
extensorului comun.

01/03/09
 În planul muşchilor posteriori şi prin simpla tensiune
pasivă, influenţele venind de jos vor fi deci la nivelul
genunchiului şi pentru ansamblul tibia-peroneu,
predominant în RE (supremaţia: solearului,
gambierului posterior, flexorului comun şi propriu), în
timp ce influenţele venite de sus se vor exercita în
principal în RI (supremaţia: ½ tendinosului şi ½
membranosului).

01/03/09
Stabilitatea antero-posterioară a genunchiului
 Înlăcătarea este asigurată de tensiunea muşchilor I.G. a
căror rezultatntă de acţiune la nivelul genunchiului
produce o extensie directă.
 Acţiunea precendentă va fi insuficientă pentru a bloca
(înlăcăta) genunchiul dacă ea nu va fi completată de
înşurubarea pe care popliteul o impune prin întinderea
sa atunci când genunchiul este în extensie. El tinde să
întoarcă tibia în RI şi femurul în RE. Tendonul recurent
al ½ membranosului întăreşte prin fibrele sale acţiunea
popliteului.

01/03/09
01/03/09
01/03/09
L.L.I.

01/03/09
popliteu

01/03/09
Grd ADD

01/03/09
1/2
membranos

01/03/09
Vastul
intern
Gracilis sau
Dreptul intern
Sartorius sau
Croitorul
Solearul

01/03/09
Ligamentul
rotulian
Gastrocnemius

01/03/09
Genununchiul faţa internă
Genununchiul faţa externă

4.3.3 Coapsa
Stabilitatea laterală a femurului
 La exterior - ea este asigurată de fascia-lata şi de

expansiunile sale şi de biceps;
 La interior de ½ tendinos şi ½ membranos, marele
adductor şi dreptul intern.

01/03/09
01/03/09
Obturatorul
extern

01/03/09
Pectineul
Marele
ADD
Gracilis

01/03/09
Pătratul
lombar
Psoas
Iliac
Piriformul
Micul
fesier
Pectineul
Scurtul
ADD
1/2
membranosul

01/03/09
Fesierul
mijlociu
Lungul ADD
Vastus
intermedius/
crural
Vastus
medialis/
intern

01/03/09
Croitorul
Dreptul
intern
Vastul
lateral/
extern

01/03/09
Tensor
ul
fascia
lata

01/03/09
01/03/09
Obturateur
externe

01/03/09
Obturateur
interne
Quadratus
femoris
Marele
ADD
gracilis

01/03/09
Micul
fesier
piriform
1/2
membranos
Marele
ADD
Biceps

01/03/09
Fesierul
mijlociu
Ridicătorul
anusului
Marele
ADD
1/2
tendinos
biceps
1/2
membranos

01/03/09
Marele
fessier
Vast
extern
Croitorul

01/03/09
tractI lio-
tibial
Stabilitatea în rotaţie a femurului
 Ea este asigurată, atunci când tensiunea pasivă a:
 marelui fesier
 obturatorului intern
 pătratului crural
 Echilibrează acţiunea de RI a:
 psoasului
 a anumitor adductori
 În stând, axul de rotaţie al femurului este un ax de
potenţă (potence) care uneşte mijlocul capului cu
mijlocul condililor.
Femurul faţa internă
Femurul faţa anterioară Acţiunea de rotaţie a add se
termină la partea mijlocie a
Acţiunea de rotaţie a psoas
Daniel Paguessorhaye liniei aspre pe femurul în
iliacului asupra MIBucarest
încărcat27,28/02 et
01/03/09 încărcare
 Micul trohanter se situează la exteriorul acestei axe,
 psoasul, atunci când punctul său fix este superior,
realizează o rotaţie internă a femurului.
 Se întâmplă lafel şi cu adductorii.
 Convexitatea anterioară a diafizei femurale plasează partea
mediană a liniei aspre înaintea axei de (potence) potenţă,
adductorii care se inseră aici sunt deci rotatori interni ai
femurului în poziţia stând.

01/03/09
 Pe de altă parte, linia de gravitaţie cade sensibil la nivelul
articulaţiei coxo-femurale (uşor înapoi).
 Aceasta este înconjurată de muşchi cărnoşi, neconţinând
mult ţesut fibros, fiind deci, un muşchi de dinamică.
 În timp ce muşchii lungi, pluri-articulari care participă la
ancoraj iliacului şi care sunt îndepărtaţi de linia de
gravitaţie vor fi prevăzuţi cu ţesut conjuctiv (fascia-lata,
I.G.).

01/03/09
Stabilitatea antero-posterioară a femurului şi
verticalizarea iliacului
 Ele sunt asigurate de prezenţa celor 3 I.G. de cel de-

al 3-lea fascicul al marelui adductor.
 Aceşti muşchi sunt, printre altele, ajutaţi în această
sarcină de prinderea ischionului la femur care este
realizată de obturatorul intern şi de pătratul crural.

01/03/09
01/03/09
Obturator
extern

01/03/09
pectineul
gracilis
Marele
ADD

01/03/09
psoas
Pătratul
lombar
Fessier
mijlociu
Psoas-
iliac
pectine
ul
Grd ADD
Vastus
intermedius
Biceps
lung
Biceps
scurt
01/03/09
Marele
fesier
Rectus
femoris
Vastus
lateralis
Biceps
lung şi
scurt
Vastus
intermedius

01/03/09
Ilio-tibial
tract

01/03/09
Stabilitatea iliacului
 Veritabilă victorie a bipediei, această stabilitate esenţială este
asigurată pornind de la sol, de muşchii pe care îi vom vedea şi prin
trepiedul muşchilor labei de gâscă:
 ½tendinosul,
 dreptul intern
 croitorul
 Stabilitatea laterală este realizată:
 pasiv de tendonul tensorul fasciei lata
 activ de:
 fesierul mijlociu
 adductorii pubieni şi ischiatici.
 Adductorii sunt foarte numeroşi şi puternici.

01/03/09
4.3.4. Articulaţia sacro-iliacă
 Menţinerea sacrului la nivelul articulaţiei sacro-
iliace este asigurată de:
 marele fesier
 piramidal
 ischio-coccigienii întăriţi de:
 micul şi marele ligament sacro-sciatic
 surplusul fibro-tendinos al articulaţiei.
 De notat că nu există muşchi fibroşi care să vină

de jos şi care să se prindă de sacrum.

01/03/09
4.3.5. Stabilitatea coloanei vertebrale
 Este realizată începând de la sacrum şi de la

iliac de muşchii spinali poli-articulari.
 Aceştia urcă până la occiput.
 Ei sunt dispuşi în aşa fel încât pot descrie:
 un trunchi lombar (masă comună), care dă ramuri pe
măsură ce urcă pe coloană
 un trunchi cefalic având ramuri care coboară pe spate

01/03/09
 Cea mai mare implantare de muşchi spinali se situează
deci în zonele lordotice (lombare şi cervicale)
 Masa cărnoasă lombară are mai mult rol în statică.
 Masa cervicală asigură în plus mobilitatea capului şi
prezervă orizontalitatea privirii (cu SCM).

01/03/09
Stabilitatea vertebrală
 Este asigurată în toate planurile de mişcare de:
 masa comună,
 inter-spinoşi,
 inter-transversari
 spino-spinoşi
 legaţi la nivelul cefei de:
 marele şi micul complexus
 spleniusul
 inter-transversul gâtului

01/03/09
Obliquus
capitis
supérior

01/03/09
Pătratul
lombar
Multifidus

01/03/09
intercostaux

01/03/09
Semi-
spinalis
capitis

01/03/09
longissimus

01/03/09
Splenius
capitis
Serratus
anterior

01/03/09
Serratus
posterior

01/03/09
Splenius
capitis
rhomboid
Serratus
anterior
Serratus
posterior

01/03/09
Trapez
Latissimus
dorsi

01/03/09
 Cooaptarea inter-vertebrală la nivelul apofizelor
articulare posterioare este în principal asigurată de
transversul spinos legat prin muşchii:
 micul şi marele drept,
 micul oblic şi marele oblic al gâtului.

01/03/09
 Diafragmul, prin pilierii săi, contribuie la rigiditatea
ansamblului şi determină lordoza lombară, lafel ca şi
psoasul.
 La nivel cervical, scalenii, muşchi inspiratori dispuşi

lateral, începând de la apofizele transverse ale
vertebrelor cervicale până la prima şi a 2-a coastă, cresc
rigiditatea cervicală.

01/03/09
Stabilitatea vertebro-costală
 Muşchiul lungul dorsal:

 se întinde de la masa comună până la apofiza
transversă a primei vertebre dorsale
 asigură menţinerea musculară între vertebră şi coasta
adiacentă.
 El este ajutat de muşchii supracostali.

01/03/09
Stabilitatea costală
 Muşchiul sacro-lombar
 Urcă de la masa comună până la a 3-a cervicală
 Fixează coastele.
Contribuie
 Planul muscular mijlociu:
la
 micul dinţat posterior şi superior,
stabilitatea
 posterior şi inferior ansamblului
 aponevrozele lor
 Planul superficial:
 Trapezul
 Marele dorasl

01/03/09
4.3.6. Capul
 Capul este parţial degajat de influenţele venind de
la spinalii lombari
 Cei a căror inserţii merg cel mai sus:
 Transverşii spinoşi în C2
 Sacro-lombarii în C3
 Nu merg până la occipital
Astfel capul are o mobilitate de mişcare mai
mare

01/03/09
Muşchii cefei
Mare oblic
Marele drept
 pot fi asimilaţi cu scurtul şi lungul lamelar
 sunt orientaţi în formă de piramidă inversată în
raport cu capătul transversului spinos.
 Această dispoziţie permite, ca împreună cu micul
drept şi micul oblic, să ajusteze prima vertebră
cervicală la mişcările capului.

01/03/09
Stabilitatea antero-posterioară
 Este asigurată:
 înapoi în principal de marele complexus, veritabil
“spinal” al capului
 înainte de muşchii slabi:
 marele drept anterior
 lungul gâtului.
 SCM adaptează poziţia capului la toate situaţiile. El

prezervă orizontalitatea privirii.

01/03/09
01/03/09
Ligamentul
nucal

01/03/09
Oblicul
inferior
Intervertebralii

01/03/09
Transverso-
spinalis

01/03/09
Scalenul
ant.
Scalenul
mijlociu

01/03/09
Splenius

01/03/09
Longissimus
capitis

01/03/09
Splenius
capitis

01/03/09
Ridicătorul
umărului

01/03/09
S.C.M.
trapez

01/03/09
Capul
Stabilitatea laterală Stabilitatea în rotaţie

 Toţi muşchii care ajung la  Este asigurată de echilibrul
mastoidă au acţiune aici, în între splenius capitis şi SCM
special piramida cu vârful dreapta şi stânga
superior care este formată de
către micul complexus şi
SCM.

01/03/09
01/03/09
Micul droit
micul
oblic Marele
drept
Marele
Oblic

01/03/09
Scalen
anterior

01/03/09
Scalen
mijlociu

01/03/09
Erector
spinae
Transverso
spinalis

01/03/09
Splenius
Dinţatul
posterior

01/03/09
Splénius
capitis
Ridicătorul
umărului
Romboid

01/03/09
trapez

01/03/09
4.4. Lanţul muşchilor posteriori
 Există deci, la om un lanţ de muşchi posteriori
denumiţi ai staticii, poli-articulari, întricându-se
(înlănţuindu-se) de la degetele de la picioare până la
occipital.
 Aceştia asigură prin:
 Coaptarea diverselor
 tensiunea lor fibro-elastică segmente ale corpului
 şi graţie tonusului lor  Echilibrul corporal

01/03/09
 Ei sunt totodată responsabili de echilibrarea noastră, prin
contracţia lor care răspunde la jocul reflexelor posturale şi
care este comandată de motoneuronii de tip alfa-tonic,
descărcând de manieră mai nuanţată şi mai îndelungată
decât motoneuronii alfa-fazici, implantaţi în sânul
muşchilor dinamicii.

01/03/09
4.5. Limitele sistemului
 Pentru a ilustra inconvenientele funcţionării

lanţului muşchilor posteriori, vom examina mai
atent, cei mai caracteristici şi cei mai necunoscuţi
dintre ei: muşchii spatelui.

01/03/09
4.5.1. Descrierea muşchilor posteriori
A/ un plan profund:
• transversul spinos
• lungul dorsal
• sacro-lombarul
• spio-spinosul
• supracostalii
• inter-spinoşii
• intertransverşii

01/03/09
B/ Un plan superficial :
• Marele dorsal
• Trapezul

01/03/09
Muşchii spatelui
 Sunt numeroşi şi puternici.

 Pare surprinzător că unii consideră că ei sunt
muşchi slabi şi că trebuie fortificaţi.

01/03/09
 Concret, la nivelul cefei numărăm 11 muşchi:
• Transversul spinos
• Inter-spinosul
• Inter-transversul
• Inter-transversul gâtului
• Sacro-lombarii
• Micul şi marele complexus
• Splenius coli et capitis
• Anularul
• Trapezul
 Antagoniştii lor anteriori nu sunt decât 2:

• Lungul gâtului
• Marele drept anterior

01/03/09
La nivel dorsal şi lombar constatăm acelaşi dezechilibru:
 10 muşchi posteriori:
 Transversul-spinos
 Lungul dorsal
 Sacro-lombarul
 Spino-spinosul
 Inter-spinosul
 Inter-transversul
 Supracostalii
 Micul dinţat
 Marele dorsal
 Trapezul
 1 antagonist anterior:
• abdominalii

01/03/09
Dreptul abdominal
Oblic int.
Oblic ext.
Psoas
Iliaque
Fesierul mijlociu
Marele fesier
Secţiune L5
Coupe en L5
Longissimus Ilio-costal

01/03/09
4.5.2. Mecanica şi componentele tasării
 Muşchii şanţurilor mărginesc c.v. şi au, în cea mai

mare parte, triplă acţiune:
 “de extensori” (ar fi mai corect să-i numim postero-
flexori)
 de latero-flexori
 rotatori
 Transversul spinos est cel care ilustrează cel mai

bine această triplă vocaţie.

01/03/09
 Aceşti muşchi dispuşi longitudinal în raport cu c.v.
sunt foarte prost plasaţi pentru a face postero-flexia,
plecând de la poziţia normală.
 De fapt, momentul unei forţe este produsul forţei prin
perpendiculara coborâtă din centrul mişcării în
punctul de aplicare al forţei.

01/03/09
 O veritabilă extensie (în
sensul autoîntinderii) nu
ar putea fi produsă decât
de muşchii care ar trage
de creştetul capului în sus
 Postero-flexia coloanei
cervicale nu s-ar putea
face în mod direct decât
de muşchii care ar trage
craniul direct spre înapoi.

01/03/09
 În realitate,
muşchii însărcinaţi
de redresarea
noastră (întinderea
axială) sunt:
Marele Scurtul
 paravertebralii, complexus lamelar
 Oblicii
 dinapoi spre
înainte şi
 după caz de sus în
jos sau de jos în Paralelogramul forţelor
sus. transversului spinos la
diferite niveluri:
 oricare muşchi ai
• Punct fix inferior
şanţurilor
• Plan sagital. Lungul
vertebrale lamelar
Lungul
spinos Transversul spinos
 Mecanismul de tasare permite redresarea pornind din
flexie anterioară prin recoaptarea apofizelor articulare
posterioare (pensarea apofizelor spinoase).
 Falsa impresie de creştere, în momentul reculului capului
vine din faptul că corecţia lordozei cervicale este făcută
graţie muşchilor anteriori ai gâtului dar cu preţul unei
creşteri a lordozei lombare; tasarea în această zonă va fi
mult mai importantă.
4.5.3. Lanţul spinalilor
 Transversul spinos ilustrează acest
comportament.
 Acest muşchi tensionat al masei comune
la spinoasa C2 posedă 16 inserţii de
plecare (origini) şi de terminare
(inserţii) (Trolard et Winkler).
 În afara acţiunii ca şi componentă la
tasare, el este postero-flexor, rotator şi
latero-flexor al c.v., adică el poate fi, el
singur responsabil de o scolioză.

01/03/09
 Tapetând fundul şanţului c.v., el
se dispune alături de aceasta, în
poziţie normală, sagital, de o
parte şi alta, vis-a-vis de linia de
gravitaţie, situându-se:
 Înainte la nivel cervical
 Înapoi la nivel dorsal
 Înainte la nivel lombar
 Pentru că este unitensionat de la

sacrum până la C2, alungirea
într-un punct oarecare va antrena
o scurtare de ansamblu a acestui
muşchi.

01/03/09
 Prin faptul că el este postero-flexor la toate
nivelurile c.v., el realizează o extensie la
nivelul cifozei dorsale (diminuarea curburii)
şi o flexie la nivelul lombelor şi al cefei
(creşterea curburii).
 Fiecare efort de a corecta cifoza dorsală va
creşte lordozele.
 Cum există trei componente, el va putea
afecta planurile de mişcare:
 unul
 mai multe
 toate componentele
 O alungire într-unul dintre planuri, va fi
recuperată la nivelul celorlalte.

01/03/09
4.5.4. Mişcările de mare amplitudine
 Echilibrarea nu este singura responsabilă de tasare şi

agravare a curburilor.
 În fapt, orice mişcare de mare amplitudine la nivelul
membrelor nu este posibilă decât graţie creditului de
lungime dat muşchilor membrelor pornind de la
implantarea lor pe c.v.
 Astfel, o ridicare puternică a MS provoacă o lordoză
lombară prin tracţiunea marelui dorsal.

01/03/09
 Lafel, o puternică extensie a coapsei pe bazin, antrenează o creştere
lordozei lombare prin întinderea psoasului.

01/03/09
4.5.5. Scurtarea muşchilor posteriori
 Agravarea concavităţii posterioare a c.v. atunci când

se produc deplasări de mase, antrenează scurtarea
muşchilor posteriori care, ei înşişi, prin acţiunea lor
în contracţie concentrică tind să taseze c.v.

01/03/09
4.5.6. Racordarea lanţului superior şi a celui
inferior
 Deşi fiecare din aceste lanţuri pare coerent

 pe de o parte - spinalii pentru lanţul de sus
 pe de altă parte - tricepsul sural şi I.G. pentru cel de jos
 Totuşi, nu există muşchi fibroşi statici care să lege
femurul de sacru (marele fesier nu este fibros şi nu
intervine în statică).

01/03/09
 Influenţele vor fi transmise de sus în jos şi de jos în sus prin
intermediul articulaţiei sacro-iliace care nu este decât
foarte puţin mobilă.
 De fapt, toate accentuările curburilor care se traduc de
exemplu, printr-o puternică hiperlordozare lombară şi o
orizontalizare a sacrului, nu vor fi total adaptate la nivel
sacro-iliac, ci vor fi transmise direct la iliac prin
intermediul masei comune şi a ligamentelor sacro-iliace.

01/03/09
 Aceasta va antrena bascularea anterioară a ilicelor, imediat
oprite de tensionarea I.G., de unde va decurge o rotaţie
internă a tibiei, etc…
 Invers, orice acţiune venită de jos în sus va fi transmisă sus
prin intermediul I.G., ADD şi psoas-iliacului.
 Sacrul este influenţat mai mult de ceea ce vine de sus şi
iliacele de ceea ce vine de jos.

01/03/09
Această transmitere a influenţelor prin intermediul
osului iliac permite explicarea comportamentelor
“paradoxale”: un subiect “foarte hiper-lordozat” în
ortostatism, cifozează anormal lombele sale în flexia
anterioară, iliacul fiind reţinut viguros de I.G., va
transmite (reporta) lordoza sa la nivel cervical.

01/03/09
4.5.7. Respiraţia
 Este reglată de sistemul nervos vegetativ (automat) dar

poate în orice moment să fie reglată conştient/voluntar.
 Ea poate fi de mică amplitudine în repaus sau de mare
amplitudine în efort. Ritmul său poate de asemenea să
varieze.
 Nu există cu adevărat decât un singur muşchi
respirator: diafragmul.

01/03/09
Diafragmul văzut de sus

01/03/09 Diafragmul văzut posterior
Diafragmul văzut lateral
Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et Pilierii diafragmului

01/03/09
Funcţiile diafragmului
 Rol în digestie
Pompă pentru sistemul venos şi limfatic
Influenţează ap. ginecologic (transmiterea presiunii
asupra perineului)
Rol în statică

01/03/09
Mecanica respiratorie
 Într-o inspiraţie de mică amplitudine

 D ia punct fix la nivelul inserţiilor lombare şi costale
 Coboară centrul său frenic
 Acesta este frânat de viscere
 Devine la rândul său punct semi-fix, ridicând uşor
coastele joase.

01/03/09
01/03/09
Într-o inspiraţie forţată
Centrul frenic coboară viguros
primeşte o contra-presiune egală din partea viscerelor
menţinute de muşchii abdominali şi perineali - devine fix
 va permite astfel o ridicare viguroasă a coastelor joase şi
a sternului
antrenând o creştere a diametrului toracal în toate cele 3
dimensiuni.

01/03/09
01/03/09
 Fixitatea centrului frenic permite inserţiilor lombare să
atragă înainte discurile intervertebrale şi vertebrele
lombare,
 accentuând astfel lordoza lombară,
 care va fi punctul de plecare al unei contracţii a muşchilor
spinali (pre-tensiune).
 Aceştia sunt inspiratori prin:
 extensia pe care o imprimă coloanei vertebrale, ceea ce deschide
grilul costal înainte.
 dar şi prin RE imprimată coastelor prin intermediul lungului dorsal
şi sacro-lombarilor.

01/03/09
01/03/09
 Ei acţionează plecând de jos , din punct fix costal în punct
fix costal, ca şi cordonul de tragere al unui stor veneţian.
 Contracţia inspiratorie a spinalilor poate să se propage până
la D1 şi prima coastă prin intermediul:
 lungului dorsal care se opreşte la D1
 şi a sacro-lombarilor al căror fascicol inferior se poate contracta
independent de fascicolul superior.
 Această fixare inspiratorie a c.v. dorsale permite
inspiratorilor scapulari să intre în joc.

01/03/09
 Atunci când contracţia spinalilor se propagă până la ceafă
prin intermediul fascicolului superior al sacro-lombarilor,
fixarea acestuia permite inspiratorilor accesorii care se
inseră aici de a se contracta.
 Este deci posibil, pornind de la D, de a exercita o respiraţie
de mare amplitudine de origine scapulară sau cervicală.
 Alegerea uneia sau alteia se va face în funcţie de acţiunea în
curs.

01/03/09
 Dacă aceasta necesită libertatea capului (alergător)
inspiraţia scapulară va fi cea utilizată.
 Dacă aceasta trebuie să permită MS să efectueze un gest de
precizie care necesită participarea ante-braţului şi a
braţului, inspiraţia nucală va fi folosită.

01/03/09
Respiraţia scapulară
 Fixarea spatelui până la D1 o face posibilă.
 Ea se efectuează atunci graţie inspiratorilor
accesori:
 Marele dorsal (ultimele 4 coaste)
 Marele pectoral (primele 6 coaste)
 Atunci când serveşte de punct fix:
braţul
marele dinţat (primele 10 coaste)
şi micul pectoral (a 3-a, a 4-a şi a 5-a coastă)

01/03/09
Respiraţia nucală
 Menţinerea cefei şi a capului permite intrarea în joc a
SCM-ului şi a scalenilor (primele 2 coaste).
 Trebuie notat că în cazul respiraţiei scapulare ca şi în
cazul respiraţiei nucale, postero-flexia c.v., atunci când
se produce, permite inspiratorilor accesori de a-şi
asigura rolul lor prin simpla tensiune pasivă a fibrelor
lor.

01/03/09
 Inspiraţia, fiind o funcţie hegemonică, ea beneficiază de o
creştere a forţei musculare.
 Astfel, inspiratorii accesorii se adresează tuturor coastelor
şi există un hiat expirator la nivelul primelor coaste.
 Marele oblic nu urcă de fapt decât până la a 4-a sau a 5-a
coastă. Nu este posibil de a disputa… (Il n’est pas possible
de disputer l’air aux scalènes.)

01/03/09
SCOM
Scalenul anterior
Scalenul mijlociu
Scalenul posterior
Micul pectoral
Marele dinţat
Blocajul inspirator
 Diafragmul este perpetuu solicitat în contracţie de

multiplele sale funcţii: respiratorii, digestive,
ginecologice, circulatorii şi statice. Trebuie adăugat
rolul său în expresie, pentru că datorită controlului său,
laringele ne permite să ne exprimăm prin limbaj.
 Diafragmul este deci, în căutarea unui punct de sprijin
pentru centrul său frenic. În respiraţia de mare
amplitudine şi în cursul eforturilor.

01/03/09
 Este de asemenea în căutarea unui control
antagonist, pasiv sau activ, prin intermediul
muşchiului transvers abdominal şi a masei
viscerale interpuse, în expresia şi în respiraţia de
mică amplitudine.
 Studiul mecanicii diafragmatice este indisociabilă
de cea a antagoniştilor.
Diafragmul, prin travaliul său

concentric neîntrerupt, tinde să se
blocheze în inspiraţie.

01/03/09
4.5.8. Supraprotecţia lordozei lombare
 Coloana lombară este frecvent hiper-lordozată prin
acţiunea:
 spinalilor,
 a diafragmului
 a psoasului,
 nu posedă muşchi delordozanţi în mod direct.

 De fapt, marele drept nu cifozează lombele decât prin
intermediul:
 coastelor (a 5-a, a 6-a, şi a 7-a)
 a iliacului (simfiza pubiană)
 graţie unei propulsări a pubisului înainte, ceea ce are ca efect
flectarea genunchiului (reportarea lordozei la nivelul spaţiului
popliteu).
 Muşchiul transvers este considerat ca delordozant atunci
când comprimă masa viscerală pe corpurile vertebrale.
 Pare curios că putem pretinde că viscerele ar putea
influenţa în mod mecanic osul; de altfel, pentru a acţiona
astfel, transversul trebuie să ia punct fix pe vertebrele
lombare (apofiza transversă a primelor 4 vertebre
lombare).
 Acestea nu pot prin urmare să fie punct fix şi punct mobil
în acelaşi timp.

01/03/09
 Din contră, atunci când transversul primeşte în timpul
contracţiei sale o contrapresiune importantă din partea
masei viscerale (diafragmul fiind de exemplu blocat în
inspiraţie, la ridicarea de greutăţi), linia albă devine punct
semi-fix şi transversul atrage lombele înspre înainte
(anterior).
Transversul abdominal este deci

lordozant
 Marele oblic este expirator de mare amplitudine. Micul

oblic participă la mecanica lombo-sacro-iliacă prin
acţiunea sa electivă asupra spinoasei L5.

01/03/09
Lordoza lombară este deci
supraprotejată
 Inversiunea curburii
pe care o întâlnim
câteodată nu este
posibilă decât prin
bascularea
posterioară a iliacului
sub acţiunea I.G. şi
reportul lordozei
lombare la un alt
nivel.

01/03/09
Concluzii
Echilibrul şi echilibrarea sunt probleme de aranjare

/aşezare de mase.
Muşchii posteriori, numeroşi şi puternici formează
un lanţ poli-articular uni-tensionat, de la degetele
de la picioare până la occiput.
Întinderea acestui lanţ muscular într-un punct
oarecare antrenează scurtarea ansamblului.

01/03/09
 Inspiraţia de mare amplitudine ne tasează şi aduce
umerii şi capul înainte.
 Accentuarea curburilor vertebrale este consecinţa:
 aranjării maselor
 al exercitării muşchilor posteriori în contracţie
concentrică, a componentei lor de tasare
 a gesturilor şi a respiraţiei de mare amplitudine.

01/03/09
În mod logic, în consecinţă, noi ar trebui să:
 Luptăm contra retracţiilor muşchilor posteriori, şi

asta în absolut toate sensurile posibile ale
fiziologiei lor.
 Corectăm accentuarea curburilor.
 Suprimăm orice lucru analitic.
 Eliberăm blocajul respirator.

01/03/09
5/ Muşchii şi fluajul
 Un muşchi are 2 proprietăţi esenţiale:

 Să se contracte
 Să se alungească
 Studiul comportamentului elastic al muşchiului a
fost foarte puţin studiat în ceea ce priveşte
tonicitatea, contractibilitatea sau excitabilitatea.

01/03/09
Definiţia elasticităţii
 Un corp se spune că este perfect elastic atunci când,
după ce a suferit o deformare sub influenţa unei forţe
externe, el revine exact la dimensiunile iniţiale atunci
când forţa externă încetează să mai acţioneze.
 Începând de la o anumită limită/ un anumit punct,
elasticitatea nu mai este perfectă:
 Dacă forţa exercitată devine prea mare, corpul păstrează o
deformare permanentă după încetarea acţiunii ei
 Iar dacă forţa este excesivă se produce ruptura.

01/03/09
 Dacă întindem un muşchi alungit mai (mai lung decât
lungimea sa de repaus- zona lungă) apare o tensiune care
creşte repede cu întinderea lui.
 În momentul în care încărcătura începe să se exercite,
alungirea se face în 2 timpi:
 unul imediat – cu efect rapid
 altul lent şi prelungit, ducând la o alungire definitivă.
 În momentul descărcării, revenirea la lungimea iniţială se

face şi ea în 2 timpi.
Descărcare
Muşchi
întins

01/03/09
 Cercetările lui C. Tardieu şi G. Tardieu, efectuate în
1970, au arătat că muşchii anteriori şi posteriori
răspund în acelaşi mod la o tensiune.
 Pentru ambii:
 este de ajuns, atunci când muşchiul este în repaus, să se
acţioneze cu o forţă uşoară pentru a obţine o alungire
în timp ce la sfârşitul cursei este nevoie de o forţă
considerabilă pentru a obţine o foarte mică alungire.

01/03/09
 Totodată există o diferenţă între muşchii anteriori şi cei
posteriori:
 La sfârşitul cursei, muşchii posteriori blochează mişcarea
prin rezistenţa opusă de propriile lor fibre, în timp ce
muşchii anteriori, capabili să se alungească mult mai mult,
sunt opriţi de aparatul osteo-ligamentar.
 Limitarea cursei de mişcare a muşchilor posteriori este
legată de faptul că fibrele musculare nu sunt lungi şi de
faptul că există o puternică implantare cu ţesut conjunctiv.

01/03/09
 Legile fizicii care acţionează în universul nostru se aplică şi
pentru ceea ce este viu, şi pentru corpurile inerte.
 Pornind de la studiul macropolimerilor se va studia şi
comportamentul muşchilor, şi anume cum să le redăm
elasticitatea şi supleţea.
 Macropolimerii sunt cel mai adesea corpuri plastice sau
vâscoase organizate sub formă de fibre. Proprietăţile unice
ale P ţin de talia mare a moleculelor lor care posedă o mare
forţă de atracţie între ele.

01/03/09
 Comportamentul mecanic al unui material este
evaluat după 3 criterii:
Forţa aplicată
Tensiunea
Timpul
 Există 2 tipuri de deformaţii:

Deformaţia elastică care este temporară şi dispare la
încetarea forţei aplicate
Fluajul care este o deformaţie permanentă

01/03/09
 Materialele al căror comportament mecanic este cel mai
aproape de comportamentul muscular sunt materialele de
tip vâsco-elastic.
 Fluajul = este deformaţia lentă, în funcţie de timp, pe care o
suportă un material supus la o constrângere permanentă, la
temperaturi normale sau superioare celei normale.

01/03/09
01/03/09
Grupele musculare retractate fiind mai puţin elastice
şi posedând o limită de deformabilitate mai scăzută,
vor fi primele care se vor deforma.
 Astfel, deformabilitatea unui lanţ muscular va fi aceiaşi ca

pentru un singur muşchi, pentru că orice muşchi fibros şi
retractat se va deforma înaintea unui muşchi normal.
 În momentul exersării, punerea în contracţie izometrică în
poziţie lungă a unui muşchi sau grup muscular va diminua
coeficientul lor de elasticitate şi va fi susceptibil de
deformare.

Metoda Mézières Rom KRF 2015

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metoda Mézières Rom KRF 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INIŢIERE în METODA

 Aranjarea segmentelor, piesă cu piesă.

 Pe măsura învăţării, este

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Funcţionează pentru întreaga noastră fiziologie.

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

 Astfel, genunchiul se situează foarte lejer înapoia liniei

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

 Aceasta explică slaba creştere a metabolismului bazal

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

 Dacă G iese din poligonul de susţinere, manevrele de

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

 În dinamică, extensia pasivă a muşchilor staticii

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

 Pentru aceşti subiecţi menţinerea

 Este evident că un anumit număr de articulaţii

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

 Ligamentul plantar (19)

Calcanul vedere antero-superioară

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

 Menţinerea stabilităţii celor 2 oase lungi

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Pe de o parte: Pe de altă parte

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Pe de altă parte de:

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et

Daniel Paguessorhaye Bucarest 27,28/02 et