Capitolul I Concepte generale si bazele moleculare ae ereditatii

1. Structura si organizarea ADN-ului

- molecula de ADN detine codificata informatia ereditara care determina
sinteza tuturor proteindelor din organism
- ADN-ul este un polimer, lungimea si greutatea sa moleculare sunt uriase
permitand stocarea unei imresionante informatii ereditare
- cantitatea de ADN variaza de la o specie la alta, cea mai mare cantitate
gasindu-se in nucleu si in cromozomi
- fiecare molecula de ADN este liniara, neramnificata si foarte lunga
- unitatile structurale ale ADN-ului sunt reprezentate de nucleotide
- ADN-ul contine 4 tipuri de nucleotide care difera prin baza azotata. Cele 4
baze azotate sunt: - baze purinice(adenina si guanina)
- baze pirimidinice(citozina si timina)
Dezoxiriboza = este o pentoza care formeaza scheletul fosfoglucidic al ADN-ului
Nucleozidele = este format dintr-o baza azotata si glucid
Nucleotidele = este format din nucleozit si grupare fosfat
- molecula de ADN este bicatenara, proprietate care sta la baza transferului
informatiei ereditare si este formata din 2 catene polinucleotidice, care sunt
antiparalele si sunt infasurate una in jurul celeilalte formand un dublu helix.
Configuratia spatiala a celor 2 catene reprezinta structura secundara a ADN-
ului
- molecula de ADN mai prezinta si o structura tertiara care este reprezentata de
organizarea tridimensionala realizata de dublul helix in absenta legarii de
proteine
- structura quaternara a ADN-ului este reprezentata de plicatularea helixului
legat de proteine
- ADN-ul forma B prazinta structura dublu heli-coidala, dar in anumite conditii
de ph si temperatura au fost descoperite si forme triplu-helicoidale

2. Polimorfismul moleculei de ADN

- molecula de ADN prezinta 3 forme: A,B si Z
Forma B este cea mai frecventa fine prevalenta in conditii fiziologice. In aceasta forma
ADN-ul prezina 10 perechi de nucleotide per spirala. Dublul helixul de la acest nivel
poate fi denaturat sau renaturat.
Forma Z este intalnita in regiunile in care ADN-ul este bogat in guanina si citozina.
ADN-Z este mai lung, helixul este mai subtire si mai elongat.
Forma A se gaseste uneori in unele regiuni ale moleculei de ADN si prezinta 11
nucleotide per spirala. In acest caz helixul este mai scurt si mai lat, iar bazele azotate sunt
inclinate pe axul acestuia.
- in organismul uman cea mai mare parte din ADN este reprezentata de forma
B sau A si duar anumite regiuni pot forma forma Z
3. Organizarea ADN-ului nuclear
- studiile au relevat faptul ca in general o gena este formata din 10000-20000
perechi de baze azotate
- in genomul uman exista aproximativ 30000 de gene care codifica proteina, iar
mai putin din 50% din cantitatea totala de ADN codifica proteina, restul se
replica dar nu va fi transcris

4. tipuri de ADN nuclear

a. funtional - ADN codant(reprezinta 10% din genom)
- ADN noncodant (reprezinta 90% din genom)
b. ca preponderenta, repetare: ADN repetitiv si nerepetitiv

5. ADN-ul repetitiv
- ne spune faptul ca o secventa nucleotidica de o anumita lungime se poate
repeta de mai multe ori in molecula de ADN a unei celule
- 50% din ADN-ul noncodal consta din secvente de ADN repetitiv reprezentat
de secvente nucleotidice care se repeta de mai mult de 20 de ori per genom
Clasificare:
ADN inalt repetitiv = este reprezentat de secvente de ADN foarte scurte repetate in
tandem. Formeaza aproximativ 10% din genom. Repetarile in tandem reprezinta repetari
adiacente ale unei secvente formate din 2 sau mai multe nucleotide, se clasifica in:
- ADN satelit format dintr-un numar mare de repetari in tandem, se pot gasi in
regiuni heterocromatice, pericentromerice si la nivelul telomerelor si
reprezinta un subtip de ADN alfa-satelit cu rol de legatura a heterocromatinei
centromerice
- ADN minisatelit cuprinde secvente polimorfe si sunt localizate la nivelul
telomerelor si este reprezentat de ADN telomeric adaugat de o enzima
specializata numita telomeraza si are rol in licajul genic splicing si imprinting
- ADN microsatelit este reprezentat de numarul repetarilor intrun anumit locus
si cel mai bine caracterizat este cromozomul Y. Prezinta o importanta clinica

ADN-ul moderat repetitiv = este reprezentat de secvente scurte de ADN si reprezinta

35% din genom, se gaseste in:
- elemente scurte intercalare(SINEs) care nu codifica proteine iar prin
modificare pozitiei in genom secventele Alum pot disrupe funtionalitatea
acestei gene
- elemete lungi intercalare(LINEs) pot cauza disruptia funtionalitatii unei gene
cauzand hemofilia A,B si miodistrofia Duchenne
- gene care codifica ARNr si ARNt
Unele secvente de ADN repetitiv se gasesc doar intr-un loc pe un anumit cromozom,
altele sunt dispersate in intregul genom, iar altele se gasesc la nivelul intronilor

6. ADN-ul nerepetitiv(unic)
- este reprezentat de secvente de ADN care nu se repeta in genom
- la nivelul cromozomilor se gaseste in benzile eucromatice, la nivel genic se
gaseste in exoni, iar restul in introni
7. ADN-ul mitocondrial
- fiecare celula contine sute de mitocondrii
- ADN-ul mitocondrial nu este asociat cu proteine, nu contine ADN repetitiv,
contine aproximativ 93% secvente codante care codifica fie polipeptide, fie
ARNt sau ARNr. Se trenmite exclusiv matern. Bolile determinate de mutatiile
la acest nivel implica neuronii si sintemul muscular

8. Replicarea ADN
- are loc inainte diviziunii fiecarei celule si poate fi definita ca multiplicare a
unei molecule vechi in 2 molecule noi
- se desface dublul helix, apar furcile de replicare, iar fiecare catena veche
serveste ca matrita pentru sinteza unei catene noi. Catena veche va fi
incorporata in molecula noua de ADN care are o catena noua si una veche
- procesul se realizeaza in timpul interfazei in faza S
- replicarea este un proces foarte complex care trebuie sa asigure integritatea si
fidelitatea informatiei genetice, iar helixurile nou formate sa fie copii exacte
ale helixului initial
- in prima etapa are loc despilarizarea helixului si separarea celor 2 catene ale
ADN-ului. Desfacerea helixului are loc in mai multe punce deodata aceste
zone fiind dentumite repliconi. La aceste niveluri se formeaza furcile de
replicare cu aspect de litera Y
- prin desfacerea legaturilor de hidrogen din molecula veche de ADN va rezulta
ADN monocatenar
- moleculele de ADN monocatenar rezultate vor servi ca matrite pentru sinteza
noilor catene
- catenele moleculei de ADN care va fi replicata sunt antiparalele, iar enzima
esentiala pentru procesul replicarii este ADN polimeraza si funtioneaza doar
in directia 5’-3’
- catenele fiice vor fi sintetizate in moduri diferite una dintre ele prin adaugarea
succesiva de nucleotide, unul cate unul in directia furcii de replicare iar
cealalta catena va putea fi formata prin legarea unor blocuri de nucleotide
- urmeaza o replicare care se realizeaza in fragmente mici numite Okazachi si
care este mai intarziata
- enzimele necesare replicarii sunt: helicaza, proteine de replicare,
topoizomerazele, primosom, ADN polimerazele si ADN ligaza

9. Repararea leziunilor ADN-ului

- erorile din timpul procesului normal de replicare pot determina mutatii
- aceste erori pot fi recunescute si reparate datorita faptului ca celula poseda
mai multe mecanisme de control
- ea este reprezentata de o celula care se afla in faza de replicare a moleculei de
ADN si este supusa actiunii unui factor toxic
a. excizia bazelor:
 - bazele azotate din structura ADN-ului pot fi modificate prin dezaminare sau
alchimare. Pozitia in care se afle baza modificata se numeste sit abazic sau sit
AP, spatiul gol fiind completat de ADN polimeraza sau ADN ligaza
b. exciza nucleotidelor:
- prin mecanismul de exciza a nucleotidelor acestea vor fi indepartate din locul
in care a survenit modificarea cu ajutorul unor enzime, iar spatiul liber va fi
completat de ADN polimeraza I si ADN ligaza
Repararea leziunilor produse prin erori de imperechere ale bazelor azotate:
- pentru acestea sistemul trebuie sa cunoasca baza azotata corecta, iar imediat
dupa replicarea ADN-ului catena matrita va fi metilata dar catena noua nu,
astfel se face distinctia intre catena noua si cea veche
- procesul de reparare incepe cu proteina MutS, apoi se ataseaza si proteina
MutL si se activeaza proteina MutH, iar spatiul liber este completat de
nucleotide cu ajutorul ADN polimerazei III si ADN ligazei

10. Tipuri de ARN - exista mai multe tipuri de ARN, fiecare avand un anumit rol:
- ARN mesager
- ARN de transport
- ARN ribozomal
- ARN mic nucleolar
- ARN mic nuclear
- microARN
- ARN XIST
a. ARN mesager = se sintetizeaza in nucleul celulelor si reprezinta copia secventelor
codante ale unei gene
b. ARN de transport = exista mai multe tipuri de ARNt fiecare tip poarta unul din cei
20 de aminoacizi. Are o conformatie speciala, specifica funtiei sale. Reprezinta 10-
15% din cantitatea totala de ARN celular. Prezinta 3 bucle mari, fiecare cu un alt rol.
Intre 2 bulce mari se afla o bulca mica(ciot). Are rol in decodificarea materialului
genetic si formarea lantului polipeptidic
c. ARN ribozomal = intra in compozitia ribozomilor si ajuta la desfasurarea sintezei
proteice. Se asociaza cu proteinele formand un monosom, iar prin unirea a 2
onosomi se formeaza un ribosom la nivelul caruia se va desfasura sinteza de
proteine
d. ARN mic nuclear = este implicat in procesarea altor clase de ARN cum ar fi: ARN-
ul matur
e. ARN mic nucleolar = se gasesc in nucleoli avand diferite functii.
f. microARN = sunt molecule mici de ARN.
g. ARN XIST = este implicat in inactivarea unui din cei 2 cromozomi X la sexul
feminin.
Exista 2 categori diferite de ARN: ARN celular si ARN viral. ARN-ul celular nu codifica
informatia genetica, iar ARN-ul viral codifica informatia genetica.
 11. Procesarea ARN:
- procesarea preARNm consta in: sinteza cap, indepartarea intronilor si sinteza
poliA
Sinteza cap = se realizeaza prin adaugarea unei guanine modificate la capatul 5 al
preARNm si asigura protectia acestuia
Indepartarea intronilor = are loc din preARNm si legarea cap la cap a exonilor ramasi,
mecanism numit splicing sau matisare
Sinteza unei secvente polia = secventa poliA se ataseaza la capatul 3 al moleculei de
preARNm
In acest mod are loc aparitia unor proteine care structural sunt diferite dar functional au
aceasi caracteristica(ex: imunoglobulinele).

12. Procesul de transcriptie:

- transcriptia este procesul de copiere a informatiei continuta intr-o gena sub
forma de AND intr-o secventa de ARN
- se realizeaza in 3 etape: initiere, elongare si terminare
- gena este flancata de 2 secvente nucleotidice, promotor si terminator, iar
promotorul este recunoscut specific de factorul sigma
- factorul sigma permite fixarea de promotor a enzimei ARN polimeraza, prin
interventia careia se desfac puntile de hidrogen dintre cele 2 catene ale ADN-
ului si doar 1 din catena va fi copiata atat cat este necesar
- o catena va fi polimerizata in sens 3’-5’ iar cealalta in sens 5’-3’ astfel se
asigura copia fidela a informatiei genetice
- oprirea sintezei are loc la intalnirea uui sit de terminare a catenei de ADN

13. Procesul de translatie

- se desfasoara in 3 etape: initiere, elongare si terminare si incepe cu activarea
aminoacidului de catre o enzima
- dupa activare aminoacidul este fixat pe molecula ARNt si necesita ATP
- prin fixarea aminoacidului rezulta complexul aminoacid ARNt care se va
deplasa spre ribozom. Dela acest nivel se da semnalul de debut codon start
AUG si se formeaza ribozomul activ
- initierea tuturor catenelor polipeptidice necesita ARNt initiator
- exista 2 situsuri imo\portante: situsul P pe care se aseaza ARNt initiator si
situsul A pe care se aseaza ARNt
- concluzia este ca o singura copie de ARNm poate fi utilizata de mai multe ori

14. Organizarea genei structurale la eucariote

Promotorul = este punctul start al trascriptiei si este recunoscut de factorii de transcriptie.
Prezinta urmatoarele secvente nucleotidice :
- cutia tata
- cutia caat
Mutatiile care apar la nivelul regiunii promotor determina variatii ale nivelului de
expresie a genei
a. sit de initiere a transcriptiei = este locul din care porneste transcriptia ADN-ului, se
gaseste la capatul 5’ al secventei codante si reprezinta inceputul primului exon.
 Urmatoarele secvente reprezinta : regiunea netranslatata 5’ care nu codifica proteine
si regiunea pentru un polipeptid semnal
b. sit de initiere a translatiei = este secventa care codifica inceputul lantului
polipeptidic. Cadrul de citire a genei contine exoni, introni si granite exoni-introni.
Exonii sunt secvente codant ale genei, transcrise si translate, iar intronii sunt
secvente necodant ale genei, transcrise si translate. Mutatiile la acest nivel determina
splicing aberant. Codonul stop reprezinta semnalul de terminare al translatiei.
c. regiune semnal de poliadenilare = granitele introni-exoni se gasesc la capatul 5’
respectiv 3’, insa aceasta regiune se afla la capatul regiunii netranslatate 3’, care este
un semnal pentru adaugarea unei secvente poliA

15. Relatia gena-proteina

Gena este un fragment de ADN sau ARN care contine informatia codificata pentru
sinteza unui produs specific.
Are rol in :
- plasarea liniara a genelor pe cromozomi
- linkajul genic care reprezinta tendinta factorilor ereditari plasati pe acelasi
cromozom de a se transmite in bloc la descendenti
- opus fenomenului de linkaj genic este fenomenul de crossing over prin care
in meioza se realizeaza schimb reciproc de gene intre cromozomii omologi
- sexlinkajul este modalitatea de transmitere diferita la descendenti in funtie de
provenienta paternala a genei
- mutatia unei gene se manifesta in egala masura la ambele sexe
Relatia gena proteina:
- transfer general in toate celulele cu genom ADN: ADN-ARN-proteine
- transfer special in cazul in care materialul genetic este reprezentat de ARN:
ARN-AND-ARNm-proteine
- transfer special de la o proteina la AND prin produsii de sinteza ai unor gene
care interactioneaza cu AND-ul

16. Codul genetic

Traducerea mesajului genetic din limbajul acidului nucleic intr-un limbaj proteic este
mediata de un sitem de codificare-decodificare cunoscut sub numele de cod genetic.
Utilizandu-se numai 4 litere(A,T,C,G) se formeaza cuvantul codului genetic sau codonul.
Caracteristici:
- este tripletic pentru ca 3 nucleotide formeaza un codon
- este universal pentru ca un anumit codon specifica aceluiasi aminiacid la
orice organism. Prin modificarea codului genetic datorita mutatiei este
schimbata doar informatia ereditara in timp ce structura proteica ramane
neschimbata
- nu este superpozabil pentru ca 2 codoni adiacenti nu au un nucleotid comun
- este inscris fara semne de punctuatie pentru ca intre sfarsitul unui codon si
inceputul altuia nu exista spatii sau nucleotide
- este lipsit de ambiguitate pentru ca un acelasi codon specifica intodeauna