Sateliti artificiali

Satelitul artificial este un obiect construit de oameni, care este lansat

în spațiul circumterestru cu ajutorul rachetelor cosmice și care, după
plasarea pe orbită, continuă să graviteze în jurul Pământului fără a avea
nevoie de propulsie. În general, satelitul artificial reprezintă sisteme
tehnice complexe, prevăzute cu dispozitive pentru corectarea traiectoriei,
pentru orientare și stabilizare, cu surse de energie electrică, cu emițătoare
și receptoare radio, precum și cu aparataj destinat efectuării unor anumite
activități științifice sau tehnice (există sateliți geofizici, geodezici,
meteorologici, de telecomunicații, militari, de spionaj etc.).

Sateliții artificiali sunt folosiți pentru fotografierea solului, studiul

norilor, transmiterea semnalelor dintr-un loc în altul și multe altele.

Lansarea sateliților artificiali ai Pământului s-a putut face după

perfecționarea rachetelor cu mai multe trepte, a căror putere de propulsie
trebuia să permită atingerea unei viteze necesare pentru plasarea unui corp
pe o orbită circulară, la o înălțime nu prea mare de suprafața Pământului

Primul satelit al Pământului a fost lansat la 4 octombrie 1957 de pe

cosmodromul Baiknour (Asia Centrală) — satelitul sovietic Sputnik-1, care
cântărea 83,6 kg și avea diametrul de 58 de cm. El a efectuat 1.410 rotații în
jurul Pământului timp de 94 de zile, după care a intrat în atmosfera terestră
și s-a dezintegrat prin ardere.

Al doilea satelit artificial al Pământului, Sputnik-2, lansat de pe același

cosmodrom la 3 noiembrie 1957, cântărea 508,3 kg și avea un pasager:
cățelușa Laika. După 163 de zile, timp în care satelitul a efectuat 2.370 de
rotații circumterestre, s-a dezintegrat și el în atmosfera terestră, mai arată
site-ul amintit. Au urmat alți sateliți sovietici și, începând cu luna februarie
1958, și sateliți lansați de SUA.

Primul om lansat în Cosmos, la bordul unui satelit artificial, a fost

maiorul sovietic Iuri Alexeevici Gagarin, la 12 aprilie 1961. Nava cântărea
4.725 kg, iar zborul a constatat într-o singură rotație în jurul Pământului,
timp de 108 minute, aterizarea având loc în sudul fostei Uniuni Sovietice.

În prezent, un număr impresionant de corpuri lansate de pe Pământ

gravitează în jurul globului la diferite înălțimi, oferind informații utile în
diferite domenii de activSatelitii au devenit o parte indispensabila a
tehnologiei de azi. Ei sunt folositi pentru diverse scopuri, de la asigurarea
legaturilor telefonice la mare distanta, la difuzarea directa a emisiunilor de
televiziune si radio, obtinerea de informatii geologice si despre vreme sau
pentru alte facilitati.
Pentru a ajunge la technologia pe care o avem azi, a fost necesar un volum
extraordinar de cercetare si de investitii, din momentul cand ideea
comunicatiilor prin satelit a fost pentru prima data propusa de Arthur C.
Clarke intr-un articol din 1945 al revistei Wireless World.
De atunci au fost dezvoltate circuitele electronice care fac posibile toate
functiile satelitilor, precum si vehiculele capabile sa puna pe orbite in
spatiu acesti sateliti, uneori avand o greutate de peste o tona. Aceste doua
elemente au necesitat investitii enorme.

Intrucat satelitii se rotesc in jurul Pamantului, ei sunt atrasi de forta

gravitationala. Daca nu ar avea o miscare proprie, ar cadea inapoi pe
Pamant, aprinzandu-se in straturile superioare ale atmosferei. Insa,
miscarea de rotatie in jurul Pamantului are asociata o forta (centrifuga)
care impinge satelitul, indepartandu-l de Pamant.
 Pentru orice orbita data, exista o viteza pentru care aceste doua forte se
echilibreaza.

Pentru ca satelitul sa poate fi folosit in scopuri de comunicatii, statia

terestra trebuie sa il poata urmari pentru a receptiona semnalele si pentru a
transmite catre el. Evident, comunicatia va fi posibila numai atunci cand
exista vizibilitate directa si, in functie de orbita, vizibilitatea ar putea exista
numai pentru o perioada scurta de timp. Pentru a asigura posibilitatea
comunicarii pentru o perioada maxima de timp exista mai multe optiuni
care se pot folosi.

Optiunea cea mai folosita este lansarea unui satelit pe o orbita

geostationara. Folosind aceasta orbita, satelitul se roteste in aceeasi directie
cu Pamantul si are o perioada de rotatie de 24h. Ca urmare, el ramane in
aceeasi pozitie relativa fata de Pamant. Pentru ca fortele implicate sa se
echilibreze si sateltul sa ramana pe o orbita geostationara, el trebuie sa se
roteasca deasupra ecuatorului la o altitudine de 35 860 km.

Satelitii indeplinesc mai multe roluri. Ei pot fi folositi pentru

comunicatii, radiodifuziune directa, monitorizarea vremii, navigatie si
multe altele. Cei mai multi se folosesc pentru comunicatii. In fiecare zi se
fac mii de apeluri internationale. Acestea sunt realizate de obicei prin
satelit. Pentru a fi folosit in comunicatii de acest fel, satelitul opereaza ca un
repetor.
 Satelitii sunt folositi pentru o multime de alte scopuri. Ei pot avea o
serie de sarcini de observare. Satelit meteo - Imagine artistica Una dintre
aplicatiile cele mai familiare este prognoza meteorologica, pentru ca
satelitii pot arunca o “Privire de vultur” asupra formatiunilor meteo de la
inaltimi mari deasupra Pamantului.

Satelitii pot fi, deasemenea, folositi pentru explorarea geologica. Ei pot

analiza cele mai multe dintre suprafetele terestre, oferind informatii despre
starea recoltelor, a padurii etc.