MODELUL COMUNITĂŢII APOSTOLICE ÎN S U M A R E L E NARATIVE

DIN FAPTELE A P O S T O L I L O R 1 - 5

Pr. Prof. Constantin PREDA

Keywords: Bible, BiblicaI Theology, Acts oftheApostles, Book, Apostolic Community,

Liturgy, Eschatology, Eucharist, Summaries

Modelul comunităţii apostolice a reprezentat întotdeauna un mod demn de

urmat nu doar de monahi, ci şi de toţi creştinii. Sunt trei locuri în primele cinci
capitole ale cărţii Faptele Apostolilor, unde Sfântul Evanghelist Luca întrerupe
seria de verbe la aorist (timpul folosit pentru naraţiune) şi introduce imperfectul
(timpul descrierii), conturând astfel trei imagini ale vieţii comunitare creştine.
Există trei fragmente care ar trebui citite şi interpretate împreună. Izolarea
şi clasificarea unităţilor autonome conform cu formele lor literare duce la
o recunoaştere a genului literar numit rezumat. Sfinţii Părinţi şi scriitorii
bisericeşti din Biserica primară care au interpretat cartea Faptele Apostolilor
sau au citat din ea, folosesc adesea comunitatea creştină timpurie descrisă de
Sfântul Luca ca un model sau un ideal de viaţă pentru cei botezaţi.

Introducere

Viaţa comunităţii apostolice din Ierusalim a reprezentat dintotdeauna un

model demn de urmat nu numai de către monahi, ci şi de către toţi creştinii.
Fiecare dintre cele douăzeci şi opt de capitole ale cărţii Faptelor Apostolilor,
scrise de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, sunt tot atâtea dovezi de mărturisire
a credinţei în lisus Hristos: din primul capitol şi până la ultimul, în care Pavel
îi vindecă pe bolnavi, cartea Faptele Apostolilor ne propune adevărate modele
de urmat de către toţi credincioşii1. între toate cărţile Noului Testament,
cartea „Faptele Apostolilor" reprezintă - cred - chintesenţa credinţei în lisus
Hristos, prima istorie a Creştinismului şi a Bisericii călăuzită de Duhul Sfânt. Nu
întâmplător ea este aşezată în Noul Testament după cele patru Evanghelii - ca
un rezumat al acestora - şi înaintea Epistolelor Sfântului Apostol Pavel - ca o
pregătire pentru receptarea acestora.

1
Cf. Pr. Dr. Sabin VERZAN, „Faptele Apostolilor - o carte a prototipurilor I - II", în: Studii
Teologice nr. 1 (1990), pp. 38-76 şi Studii Teologice nr. 2 (1990), pp. 42-83.
 f0pfe/e
tntrr^n-T' " V ce însemnătate au ele
pentru creştini? In primul rand, ele reprezintă acele fapte de credinţa („practica
apostol,ca ; cf. titlului npafcu; xu>v AnooroAcov), pe care Sfinţii Apostoli le-au
mărturisit prin propovăduirea Evangheliei lui lisus Hristos, acestea însemnând,
de fapt, împietrea credinţei cu faptele - după cum spunea şi Sf. Apostol lacob în
Epistola sa Sobornicească: „Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără
de fapte moartă este?" (iacov 2, 20). Aşadar, Faptele Sfinţilor Apostoli nu sunt
altceva decât mărturisiri sau manifestări ale modului în care aceştia au înţeles
să pună în practica vieţii de zi cu zi învăţăturile Evangheliei lui lisus Hristos, sau,
chiar mai mult decât atât, să fie ei înşişi modele de urmat pentru toţi creştinii. '
Sfântul Luca este singurul autor al Noului Testament care prezintă legătura
strânsă dintre activitatea Sfântului Pavel ş\ dezvoltarea Bisericii apostolice, dintr-
o perspectivă teologică particulară2.
Analizarea iniţiativelor pentru sprijinirea săracilor, realizate în primii ani
de viaţă ai Bisericii creştine, ne permite să ne facem o imagine asupra cadru-
lui iniţierii şi dezvoltării asistenţei sociale, precum motivaţia care a stat la
baza elaborării şi creării primelor structuri şi forme organizate de solidaritate
duhovnicească3.
După Pogorârea Duhului Sfânt, creştinii au devenit treptat conştienţi
de faptul că ei constituie o realitate unică, întemeiată pe credinţa în învierea
Mântuitorului Hristos, trăind idealul comuniunii fraterne: „Iar inima şi sufletul
mulţimii celor ce au crezut era una" (FA 4, 32). Comportamentul credincioşilor
care îşi vindeau propriile averi, dând câştigurile apostolilor pentru ca să fie puse
la un loc şi folosite în interesul celor care aveau mai multă nevoie, este în per-
fectă concordanţă cu învăţătura evanghelică a Mântuitorului. în această practică
trebuie remarcată însă şi o diferenţă faţă de învăţătura Domnului: în timp ce în
comunitatea creştină averile erau puse la un loc pentru a fi distribuie în funcţie
de nevoile Bisericii, lisus cere ca acestea să fie date fără deosebire săracilor4.
Această consideraţie nu poate să nu ţină seama de dezvoltarea şi organizarea
primei comunităţi creştine, faţă de contextul misiunii istorice desfăşurate de

2
Cf. Felice MONTAGN.NI, „La Chiesa primitiva. Esperlen« sp»
gica", în: R. FABRIS (ed.), Problem, e prospettive di seien« b^b che,
387-406; Cf. Giuseppe BETÖR., Affidati alla parola. R,cerche suit opera d, Luca, Edlz.on¡ Dehomane.

Bologna,
3
2003. rri <rt a ne la carità si fa struttura", In: P. DON. (ed.),
Cf. G. LEONARD., „Le pnme comun tà ^ " e J a car.T s padova, 1986.
Diaconia délia carità nella pastorale délia Chiesa locaie,
PP-129-150. . 1^um¡tá cristiane. La doctrina degli Atti e di Son
« Cf. Renato lORl, l a solidarietà ChZ di po*er, e CNesa dei poveri. La
Paolo, Città Nuova, Roma, 1989, p. 51; Cf. Marcela £ £ £ L es ano, Roma, 1986, p. 97.
fondazione biblica dl un tema conciliate, Ubrer» Ateneo Sa.esta
Mântuitorul. Putem admite în mod cert o evoluţie a aplicării poruncii evanghe-
lice a renunţării la bunuri, care oricum nu exclude practica solidarităţii creştine
din comunităţile post-pascale.
Din mesajul evanghelic despre folosirea bogăţiilor, potrivit relatării teolo-
gice a Sfântului Luca, în contextul creşterii şi dezvoltării comunităţii creştine se
asistă la apariţia unor „forme de solidaritate" faţă de săraci şi faţă de categoriile
defavorizate din Biserică. O referinţă necesară trebuie să fie rezervată mode-
lului comunitar al „Bisericii-Mame" din Ierusalim, prezentat în opera lui Luca5.
Trebuie să subliniem importanţa acestui model pentru a conştientiza şi
complexitatea problemelor literare şi teologice legate de particularitatea surse-
lor de documentare ale Sfântului Luca faţă de epistolele pauline6, consistenţa şi
strategia solidarităţii creştine de-a lungul constituirii structurii organizaţionale ş\
sociale a comunităţii din Ierusalim7. Printre aspectele esenţiale care se pot iden-
tifica în baza criteriilor istorico-lrterare8, din analiza modelului comunitar prezent
în Faptele Apostolilor rezultă că Biserica avea conştiinţa că ea constituie comu-
nitatea eshatologică, în care efuziunea Sfântului Duh, promisă în ultimii ani, era
deja o realitate împlinită (cf. FA 2, 1-13) 9 . Biserica mamă din Ierusalim continuă
să fie punctul de referinţă şi pentru Apostolul Neamurilor, care foloseşte denu-
mirea veche de „sfinţi" (cf. FA 9, 13.32.41; 26,10) pentru a indica credincioşii din
Ierusalim (cf. Romani 15, 25; 1 Corinteni 14, 34; 16, 1; 2 Corinteni 8, 4; 9,1.12),
cu toate că aceasta a fost extinsă şi în epistolele sale, fiind aplicată uneori tuturor
credincioşi tor (ct Romani 1, 7; 1 Corinteni 1, 2). Această sfinţenie este subliniată
în cartea Faptelor prin descrieri ale vieţii primilor creştini (cf. FA 2,42-47; 4, 32-35;

5
A SE /EOEa. £. SCHWZO.BR, „ G b jnizi della C h i e s a " , i n : E d u a r d SCHWEIZER - A l e j a n d r o DÎEZ
\tJCHG La Chiesa Primitiva. Ambiente. Organizzazione e cutto, Paideia, Brescia, 1980,
pp 15-29; C COPU, .The Oldest Jewish-Christian Community", în: J. BECKER (ed.), Christian
Beginnings Word and Community from Jesus to Post-Apostolic Times, Westminster John Knox,
¿»je***. Hi, 1993, pp. 75-1Ü2, R. FABRJS, «La comunrta di Gerusalemme", in: Ricerche Storico
&&Khe. 13 {2301J. nr. 2, pp. 65-33; Pr. I. MIRCEA. .Organizarea Bisericii şi viaţa primilor creştini
Ojcz ApostoHor*. m: Studii Teologice, seria a Ii-a, VII (1955), nr. 1-2, pp. 64-92; BJ- CAPPER,
^ommnjntţ & Goods m ţne Jerusalem Church*, in: Aufstieg und Niedergang der Römischen
26 I 9 9 5 „ nr. 2, pp. 1730-1774
i
C i / Fyseo. Le prime comun/ta cristiane. Trodizioni e tenderize net cristianesimo delle ori-
güi. idakx* Oeftoriane. Bcfcogna, 1997, pp. 177-194.
Cf. V. fvsco, ie pnrne comumta cnsöane, pp. 194-198; Cf. E. FRANCO, „Poverta e soltdarteti
reia frmKua. Aa seg» Apostoli e g>udaismo esseno-qumrânico a confronto", "m: V.
-.ae?- ©i , tezfiezzo e poverta netto Bibbia, Studio Biblico Teotogico Aquilano - Dehoniane.
OE 171-236; E. FRANCO. ,La kotnoma neita cb»esa di Gerusalemme, archetipo d« ogm
f Pere*} Sfrrrto e Ata, 31U995), nr. 1, pp. 111-133.
'et V RÄCO, Ü? prime comunna embone, pp. 61-78.
1 0
Oaud«o 6cm»«, introduzjone aWopera di Loca Aspetti teologici, Franci**»1
frfeKMg Press, iefusawm, '2011, pp. 149-152.
5, 12 - 16), fiind astfel evidenţiată făgăduinţa formulată deja în Legea lui Moise:
„Nu va exista niciun nevoiaş în mijlocul tău" (Deuteronomul 15, 4), care în con-
textul mozaic nu s-a realizat pe deplin din cauza lipsei de reciprocitate din partea
poporului (cf. Deuteronomul 15, 7.11); în viaţa primei comunităţi a devenit însă
reala (cf. FA 4, 34: „Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă"), prin lucrarea
Duhului Sfânt dăruit Bisericii la Cincizecime10. Situaţia socio-economică a primi-
lor „credincioşi" în mediul din Ierusalim apare ca fiind modestă11, dacă excludem
un cerc restrâns de credincioşi care proveneau din clasa cultă şi sacerdotală, ale
căror condiţii erau mai privilegiate. După cum a fost evidenţiat de cercetarea din
ultima vreme, contextul social al secolului I d.Hr. în Ţara Sfânta este caracterizat
de o situaţie de sărăcie răspândită, marcată de un nivel de viaţă destul de modest,
agravat de obligaţii fiscale importante12 ş\ de penurie13. Condiţiile generale ale
populaţiei palestiniene erau aşadar marcate de o sărăcire progresivă, de o presi-
une fiscală crecândă (datorată administraţiei irodiene şi romane), nu fără tensiuni

10
Cf. J. DUPONT, „La comunitâ dei beni nei primi anni della Chiesa (Ani 2,42.44-45, 4, 32.34-
45)", în: J. DUPONT, Studi sugli Atti degli Apostoli, Paoline, Roma, 1975, pp 871-873; J DUPONT,
„L'unione tra i primi cristiani", în: J. DUPONT, Nuovi studi sugli AW degh Apostoli. Ed Paottne,
Cinisello Balsamo (ML), 1985, pp. 277-297; V. Fusco, Le prime comunità cnsnane, pp 194 j.u.
11
Cf. Joachim JEREMÍAS, Gerusalemme al tempo di Gesu. Rtcerche <h storm economica e
sociale per il periodo neotestamentorio, Dehoniane, Roma, 1989, pp 143-196, W A MEEIS, I
cristiani dei primi secoli. II mondo sociale dell'apostoio Paolo, trad A Prand>, il Mulino, Bologra
1993, pp. 149-204; E.W. STEGEMANN - W. STEGEMANN, Storia sociale del cristianísimo pnmiOvo
Gli inizi net giudaismo e le comunita cristiane neI mondo mediterráneo, li Mulino, Bologna, 1998,
pp. 485-509.
u
Cf. W.O. WALKER, Jesus and the Tax Collectors" in: Journal of&bitcal Uterature. 97 (1978).
pp. 221-238; P. PERKINS, „Taxes in the New Testament*, in Journal of Religious Eth>cs. 12 (1984),
pp. 185-186; Richard HORSLEY-J.5. HANSON, Bandits. Prophets, ana Messiahs Popular Movements
at the Time of Jesus. Winston Press, New York, 1985, pp. 52-62 INFCMBAromani IL* CHIŞCARI.
„Sistemul de taxe şi impozite în timpul Mântuitorului" în Mth» VaJennn VLM»Mi«tscu (coord ).
Pe urmele Mântuitorului Hristos: Aspecte ale vieţii coOdtene in temeiul secotetor H Hr - l d Hr. Ed
Universitară, Craiova, 2011.
13
Cf. E. W. STEGEMANN - W. STEGEMANN, Stona soaote dei cnsoonestmo pnmravo. p 372. Ci
R. M. GRANT, Cristianesimo primitivo e società. (Bresca, 1987). pp 60-82. D E Omm«., Jesus and
the Economic Questions of His Day (coll. Studies m the toó* and Eony CV^twity 8). idwm Meílen.
Lewiston, N.Y., 1986; Ze'ev SAFRAÍ. The Economy of Roman Pwntine. Roubedfe, Lonóor. - Hew
York 1994 Jack PASTOR Land and Economy m Ancient Westwe. *outJed®f. LONDON - New tor*.
1997; Gildás HAM€L, Poverty and Chorrty in Roman Polestme, fsst Three Centuries C E.
of California Press, Berkeley. 1990 Gild* HAMU, .POVERTY * HTZSI« led ,.
The Oxford Handbook of Jewish Daily Ufe m Roman ^ o e , 0 * * * 0 ur*«tvti*ţ». Qdord.
2010 pp 308-326 Pentru o anal ai specii 4 modo.«, in e-»»» i « « pre*>nti prottema sirio»,
In seríenle sate, , se vedea D SICCOMM. *mev<*» ^ ' ^ l ^ ^ l ^ l ^ ^ o f
Philip Francis E s t » . Commun,* ond G o * * * Luke-Ac*
Lukon Theology (coM iooety for Ne* Moment S l y * . ' ^ ' T j ^ Z l l f Ï Z Z T Z
University Press, Umbndge, 1987, pp 1 « 200 T * * n » Í ^ * ^
Poverty m Luke Acts. Mellen, Lewmson, HI. 2001
 Şi tentative de revoltă14. Pentru cele indicate ş\ descrise amănunţit din prospectiva
narativă a lui Luca, indicaţiile care provin din Faptele Apostolilor evidenţiază că, î n
cercul comunităţii din Ierusalim, un anumit număr de oameni trăiau în mod pre-
ponderent din mila celorlalţi, ocupând un nivel social scăzut15. în această situaţie
primii creştini au fost constrânşi să abordeze urgent problema sărăciei şi posibilele
strategii de intervenţie în favoarea persoanelor defavorizate.
Termenii care se referă la datoria de a fi solidari sunt concentraţi în mod deo-
sebit în sumarele narative ale operei Sfântului Luca ş\ indică o practică consolidată
a vieţii comunitare bisericeşti16. Din analiza comparată a sumarelor narative din
Faptele Apostolilor, se evidenţiază faptul că această comunitate din Ierusalim se
caracterizează prin relaţia sa apropiată dintre membrii săi, care decid să traducă
comuniunea spirituală în solidaritate umană £i dreptate socială17. După părerea
lui M. Del Verme18, Biserica primară a căutat o soluţie la problema sărăciei în trei
faze succesive, identificabile în dezvoltarea narativă a cărţii Faptelor: la început s-a
activat o împărţire a bunurilor de tip spontan pentru sprijinirea săracilor (cf. FA 2,
42 - 27); într-un al doilea moment a urmat o formă mai organizată de ajutor solidar
sub conducerea apostolilor (cf. FA 4, 32 - 37) ş\, în fine, instituirea a şapte „diaconi"
pentru slujirea săracilor la mese (cf. FA 6,1- 6).

Efectul Pogorârii Duhului Sfânt la Cincizecime

Istorisirea Pogorârii Duhului Sfânt din capitolul 2 al Faptelor Apostolilor pre-

zintă evenimentul Cincizecimii ca fiind punctul de plecare şi actul de naştere al
Bisericii19 - chiar dacă expresia nu apare în mod explicit. Primele versete (2,1 - 4)
descriu modul în care Duhul S-a pogorât peste grupul de persoane care fusese

14
Cf. losif FLAVIU, Antichităţi iudaice, XX, 5, 2 § 101, trad. Ion Acsan, în: FLAVIUS JOSEPHUS,
Antichităţi iudaice II: Cărţile XI-XX: De la refacerea Templului până la răscoala împotriva lui Nero,
Ed. Hasefer, Bucureşti, 2004, pp. 558-559. „
15
O evaluare în această perspectivă rezultă din tabloul istorico-sociologic oferit in t>.
THEISSEN, Sociologia del cristianesimo primitivo, pp. 95-123; J. JEREMIAS, Gerusalemme al tempo
di Gesu., pp. 87-115; E.W. STEGEMANN - W. STEGEMANN, Storia sociale del cristianesimo primitivo,
PP
" A s e v e c j e a în acest sens: Constantin PREDA, Credinţa şi viaţa Bisericii primare. O analiză a
Faptelor Apostolilor, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2002, pp. 97-138. .
17
Cf. G. RossÉ, Atti degli Apostoli. Introduzione, traduzione e commento (coll. Nvui», « »
San Paolo,
18
Milano, 2010, p. 60. 0.
Cf. M. DEL VERME, Comunione e condivisione dei beni: Chiesa primitiva e giudaismo ««
aumranico a confronto, Morcelliana, Brescia, 1977, pp. 42-43. ^¡tnriale
» Cf Jacques DUPONT, Teologia délia Chiesa negll Atti degli Apostoli, Centro EFLITOR
Dehoniano, Bologna, 1984, p. 16; Marcel DUMAIS, Communauté et mission. Une lecture
des Apôtres pour aujourd'hui, Desdée, Paris, 1992, pp. 31-47.
prezentat în 1, 13 - 14. Era nevoie de o mulţime de persoane, a cărei uimire se
traduce într-o serie de întrebări (2, 5 - 13), ce introduc într-un mod foarte abil
lunga cuvântare interpretativă a Sfântului Petru (2,14 - 36). O astfel de cuvântare
provoacă o serie de întrebări din partea celor prezenţi: „Ce trebuie să facem [...]?"
(v. 37). Explicaţiile apostolului (w. 38 - 40) au dus la „adăugarea" a trei mii de per-
soane în aceeaşi zi (v. 41). La această istorisire despre evenimentele din ziua aceea
(vv. 1 şi 41), ultimele versete ale capitolului adaugă o descriere a ceea ce a urmat
zi de zi (vv. 46 şi 47), comportamentul acestui nou grup prezentând o astfel de con-
duită sub semnul „stăruinţei, perseverenţei", care caracterizase deja grupul iniţial:
rjaav TtpooKapxEpouvrEc; (FA 1,14 şi 2, 42). „Ataşată" grupului apostolic, această
mulţime, la care „se adăugă" necontenit noi credincioşi (w. 41 şi 47), constituie
comunitatea care va primi mai târziu numele de „Biserică" (¿KKXnota: cf. FA 5,11).
„Stăruinţa sau perseverenţa" acestei comunităţi este redată în FA 2,42 prin
intermediul a patru termeni: „în învăţătura apostolilor", „în părtăşie", „în frân-
gerea pâinii" şi „în rugăciuni":

rjoav 6e npoaKaptepouvxec;
xfj 6i6axfi TGJV ănooxoXwv KaiTfj Koiviovuy
xfî «ActoeiTou aptou «ai taie; Ttpoaeuxaic;
Se observă că aceşti termeni sunt grupaţi doi câte doi. Primii doi califică
relaţiile din interiorul grupului, iar ultimii doi privesc ceea ce se poate numi
viaţa liturgică a comunităţii20. Versetele care urmează comentează aceste tră-
sături ale v. 42. Versetul 43 revine la rolul particular desfăşurat de apostoli,
de această dată pentru a sublinia minunile care însoţesc propovăduirea şi
nu învăţătura pe care ei o împărtăşesc credincioşilor. Versetele 44-45 explică
„părtăşia" (Koivuma) noilor convertiţi, care se traduce în mod concret prin
„punerea în comun a bunurilor" (KOivd). De fapt, w. 46-47a comentează ceea
ce v. 42b spunea despre practica lor religioasă: „Zi de zi într-un cuget stăruind
în templu şi în casă frângând pâinea [...]".
G. Betori scrie pe bună dreptate că acest sumar oferă cititorului un fel de „carte
de identitate" a Bisericii21. Cele trei sumare narative descriu ceea ce Luke Timothy
Johnson numeşte „modele de comportament continue şi consecvente"". Este
vorba despre o reevocare a comuniunii specifică mediului primilor creştini, de acum
marcaţi de lucrarea Duhului Sfânt (cf. FA 2,1-4). Intenţia autorului pare să fie aceea
de a recapitula elementele esenţiale şi caracteristice ale primei comunităţi apostolice

w
Cf. J. DUPONT, Teologia délia Chiesa, p. 16.
21
Giuseppe BETORI, Perseguitoti a causa del Nome. Struttura del racconti dl persecuzione in
Atti 1,12-8,4 (coll. Analecta Biblica, 97), Biblical Institute Press, Rome, 1981, pp. 28-35.
" Cf. Luke Timothy JOHNSON, Attt deçh Apostoii (coiL Sacra Pagina, 5), Eltedid, Torino, 2007, p. 51.
din Ierusalim. E unic modul în care în aceste sumare narative se face referire clară
ş\ explicită la activităţile spirituale, alături de formele de solidaritate concretă. Pare
destul de evident faptul că, prin aceste trăsături pe care le foloseşte pentru a caracte-
riza comunitatea primară, autorul intenţionează să propună un model pentru orice
comunitate creştină, în care aceasta îşi va putea verifica propria fidelitate faţă de
Evanghelie23. Biserica este, într-adevăr, o comunitate fidelă Evangheliei în măsura
în care credincioşii care o alcătuiesc pun în practică această stăruinţă apostolica
descrisă de v. 42. Această descriere reprezintă în acelaşi timp un program de viaţă
creştina al celor botezaţi în Hristos.
După istorisirea vindecării minunate a ologului de la poarta Templului şi a
reacţiilor pe care aceasta le-a suscitat ( 3 , 1 - 4, 31), cartea Faptelor revine asupra
temei părtăşiei sau comuniunii (xoivcovia), pe care o prezintă în strânsă legătură
cu rolul decisiv pe care îl au apostolii (4, 32 - 5,16). Ca şi în 2, 44-45, părtăşia se
concretizează în punerea în comun a bunurilor; însă FA 4, 32 demonstrează că
această comuniune are rădăcini mult mai profunde: „Iar inima şi sufletul mulţimii
celor ce au crezut era una". Din această comuniune spirituală izvorăşte folosirea
în comun a bunurilor materiale: „Şi niciunul nu zicea că este al său ceva din ave-
rea sa, ci toate le erau de obşte" (v. 32bc). Versetele 34-35 reiau cu insistenţă: „Şi
nimeni între ei nu era lipsit, pentru că toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi
aduceau preţul celor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea
fiecăruia după cum avea nevoie".
Această prezentare generală şi exemplară a conduitei fraterne dintre primii
creştini este urmată de două cazuri concrete: în primul rând, gestul extraordinar
al lui Barnaba, care vânduse o ţarină şi adusese banii la picioarele apostolilor (vv.
36-37), iar apoi gestul mai puţin edificator al lui Anania şi Safira, care crezuseră
că pot să-i înşele pe apostoli, ascunzând o parte din preţul vinderii proprietăţii
(5, 1 -11). După ce Sfântul Petru vădeşte intenţia lor cea rea, ei sunt pedepsiţi
cu moartea imediat. Această circumstanţă i-a pus pe apostoli într-o lumină care
inspira o temere sfântă din cauza puterii de care ei se bucurau, care în mod
obişnuit se manifesta în faceri de bine (4, 33; 5,12a.15 -16). Asistând la părtăşia
bunurilor între membrii comunităţii (4, 35.37), ei sunt şi cei care dădeau măr-
turie despre învierea Domnului lisus Hristos (4, 33), pe care pare a se întemeia
comuniunea de viaţă duhovnicească a credincioşilor.
Nu este destul de clar dacă FA 5,12b-14 vorbeşte despre apostoli sau despre
creştini zicând că „erau toţi într-un cuget, în pridvorul lui Solomon", adăugând că
numărul celor care credeau era într-o continuă creştere. Trebuie amintit oricum că,
deja în FA 2, 46, se spunea despre primii convertiţi că „zi de zi într-un cuget stăru-
iau în Templu", luând parte la rugăciunile liturghiei ebraice. Marile sumare din FA 4,

23
Cf. J. DUPONT, Teologia della Chiesa, p. 17.
l l ' l l ŞA 5 ; 1 2 r 1 6 f ă m â n P e 3 C e e a ş i l i n i e c u descrierea comunităţii creştine din 2,
42-47 Autorul pune mereu înaintea cititorilor săi acelaşi model de viaţă creştină pe
care il trăieşte Biserica.
în trei locuri din primele cinci capitole ale Faptelor, Sfântul Luca, din punct de
vedere gramatical, întrerupe seria aoristelor (timpul naraţiunii) şi introduce imper-
fectul (timpul descrierii), creionând astfel trei tablouri ale vieţii comunitare creştine
(2, 42 - 47; 4, 32 - 35; 5, 12 -16). Sunt trei pasaje care trebuiesc citite şi înţelese
împreună.
Trecând de la aorist la imperfect, Sfântul Luca vrea să arate că nu
intenţionează să descrie fapte, episoade punctuale, ci un comportament şi un
mod de viaţă obişnuit, repetat. Descriind viaţa comunităţii din Ierusalim, autorul
vrea să ne prezinte modelul unui trecut exemplar, pe care îl propune ca reper al
comunităţii creştine24. Vom încerca în cele ce urmează să facem o analiză trans-
versală şi tematică.

FA 2, 42-47 FA 4, 32-35 FA 5,12-16

42 Şi stăruiau în învăţătura
apostolilor (TFJ 6i6axfi TWV
ănoaxdXm) şi în părtăşie (tfi
Koivijjvitjt), în frângerea pâinii
(tfi KÂ.&081 TOO a p i o u ) şi în
rugăciuni (xaiq npoaeuxau;).
43 Şi tot sufletul era cuprins
de teamă, că multe minuni şi
semne se făceau prin apostoli.
44 Iar toţi cei ce au crezut erau
laolaltă (rjoav ¿TTITO CXUT6) şi
aveau toate îndeobşte (elxov
ftnavta KOLVÎX). 45 Şi îşi vindeau
pământul şi bunurile şi le
împărţeau tuturor, după cum
avea nevoie fiecare. 46 Şi zi de
zi într-un cuget (6no6upa66v)
stăruind în templu, şi-n casă
frângând pâinea, împreună îşi
luau Hrana întru bucurie şi întru
curăţia inimii, 47 lăudându-L pe
Dumnezeu şi având har la tot
poporul (exovrec; xapw npdq
6Xov T6V Xaov). Iar Domnul ÎI
adăuga zilnic Bisericii pe cei ce
se mântuiau.
32 Iar inima şi sufletul
mulţimii celor ce au crezut
era una (rjv KapSia Kai
IJJUXI1! NLA); şi nici unul nu (onueîa Kai tepara noXkă
zicea că este al său ceva
din averea sa (ou6e etq TI
xtov 0napx6vru)v aui<+>
{•\EYEV îfiiov elvai), ci
toate le erau de obşte (rjv
auxoîq ttnavra KOiva). 33
Şi cu mare putere dădeau
apostolii mărturie despre
învierea Domnului lisus
Hristos şi mare har era
peste toţi. 34 Şi nimeni
între ei nu era lipsit (ou6£
y&p Ev6eri<; TIC; nv ev
autolq), pentru că toţi câţi
aveau ţarini sau case le
vindeau şi aduceau preţul
celor vândute şi-l puneau la din ei. 16 Şi se aduna şi
picioarele apostolilor. 35 Şi mulţimea din cetăţile
se împărţea fiecăruia după
cum avea nevoie (6i.e6i.6eto
6e exacţi^ naBoti dv uq
xptlav elxev).
12 Iar prin mâinile
apostolilor se făceau
multe semne şi minuni
ev Ttlj \atl)) în popor; şi
toţi erau într-un cuget
(o|io8una6ov), în pridvorul
lui Solomon 13 Şi nimeni
dintre ceilalţi nu îndrăznea
să li se alăture, dar poporul
îl preamărea. 14 Şi din
ce în ce se adăugau cei
ce credeau în Domnul,
mulţime de bărbaţi şi de
femei, 15 încât scoteau
pe cei bolnavi în uliţe şi-i
puneau pe paturi şi pe tărgi
pentru ca, atunci când vine
Petru, măcar umbra Iul
să umbrească pe vreunul
dimprejurul Ierusalimului,
aducând bolnavi şi bântuiţi
de duhuri necurate, şl toţi
se vindecau.

» C f . D . n i . l M A I ^ U « Acres des Ap*fH d-W. Ubor et Fides, Genfcve. 2007, p. 100.

 Rolul sumarelor narative în compoziţia cărţii25

în structura narativă a celui de al doilea volum al operei lucane, se pare că

sumarele au o dublă finalitate. Pe de o parte, ele oferă cititorului o perspectivă
de fond, dezvăluindu-i înţelesul profund al unor evenimente particulare (cum
trăia comunitatea creştină sau cum ar trebui să trăiască), iar pe de altă parte ele
îndeplinesc rolul de a crea punţi de legătură între unităţile narative autonome.
Primul sumar [FA 2, 42 - 47) are ca temă viaţa internă a comunităţii
creştine din Ierusalim. Din punct de vedere literar, uneşte istorisirea Pogorârii
Duhului Sfânt (FA 2, 1 - 41) cu activitatea Sfinţilor Petru şi loan la Ierusalim [FA
3, 1 - 4, 31). Putem remarca, de fapt, că sfârşitul primului sumar se referă şi la
frecventarea Templului de către creştini (2, 46) şi de favoarea de care aceştia se
bucurau înaintea poporului (2, 42), ceea ce pregăteşte naraţiunea următoare
despre venirea Apostolilor Petru şi loan la Templu şi despre reacţiile favorabile
ale întregului popor la minunea săvârşită de ei (3, 9 şi 12).
Cel de-al doilea sumar (FA 4, 32 - 35) subliniază comuniunea bunurilor
practicată de creştini, introducând istorisirea următoare despre generozitatea lui
Barnaba (4, 36) şi înşelăciunea lui Anania şi Safira (5, 1 - II) 2 6 . Idealul unei pro-
funde şi concrete fraternităţi nu era numai un ideal creştin, ci aparţinea tuturor
popoarelor. Totuşi, tocmai acest ideal universal devine semnul cel mai evident,
mai surprinzător şi convingător, al prezenţei în Duhul Sfânt a Domnului înviat.
Sfântul Luca ştie bine, însă, că o adevărată şi profundă fraternitate depăşeşte
eforturile singulare ale omului. De aceea, înainte de a vorbi despre acest duh al
fraternităţii dintre creştini, el insistă asupra rugăciunii lor şi istoriseşte venirea
Duhului Sfânt: fără credinţă, rugăciune şi darul Duhului Sfânt nu este posibilă
fraternitatea şi comuniunea.

" î n cadrul cercetării biblice, sumarele narative din FA 1 - 5 au fost subiectul a numeroase
studii, din diferite perspective, dintre care amintim: A. RASCO, „De «summariis» vitae christianae",
în: Actus Apostolorum. Introductio et exempla exegetica, fasc. II, Pontificia Universitas Gregoriana,
Roma, 1968, pp. 271-330; C. GHIDELLI, „I tratti riassuntivi degli Atti degli Apostoli", în: G. CANFORA
(éd.), Il Messaggio delta Salvezza, vol. V: Scritti apostolici, Torino-Leumann, 1979, pp. 137-150; P.
BENOIT, .Remarques sur les «sommaires» des Actes 2, 42 à 5", în: P. BENOIT, Exégèse et Théologie,
vol. Il, Cerf, Paris, 1961, pp. 181-192; Maria Anicia Co, „The Major Summaries in Acts: 2, 42-47; 4,
32-35; 5,12-16. Linguistic and Literary Relationship", în: Ephemerides Theologicae Lovanienses, 68
(1992), pp. 49-85; G. BETORI, „Perseguitati a causa del Nome...", pp. 32-37; Andreas LINOEMANN,
.The Beginnings of Christian Life in Jerusalem According to the Summaries in the Acts of the
Apostles (Acts 2:42-47; 4:32-37; 5:12-16)", în: Julian V. HILLS et al. (eds.), Common Life in the Early
Church, Trinity Press International, Harrisburg, Pa., 1998, pp. 202-218.
"Pentru o discuţie cu privire la coerenţa internă a lui FA 4, 32 - 5,16, a se vedea: S.J. NOORDA,
„Scene and Summary: A Proposal for Reading Acts 4,32-5,16", în: J. KREMER (éd.), Les Actes des
Apôtres: traditions, rédaction, théologie, Leuven University Press, Leuven, 1977, pp. 475-483.
 Cel de-al treilea mare sumar (FA 5,12 -16) se desprinde de primele două şi
nu subliniază atât aspectul fraternităţii (decât în mod indirect), punând accentul
pe prezenţa şi lucrarea terapeutică a apostolilor. Astfel, el pregăteşte istorisi-
rea arestării apostolilor şi a ducerii lor înaintea Sinedriului (5,17 - 41). Minunile
săvârşite de către ei, simpatia poporului şi continua creştere a comunităţii consti-
tuie trei aspecte importante pe care Sfântul Luca le subliniază în mod deosebit.

Stadiul cercetărilor actuale:

tradiţie şi redactare în cartea Faptele Apostolilor

Unele teme care se suprapun, precum şi contradicţiile aparente din descri-

erile făcute primei comunităţi creştine în FA 2, 42 - 47; 4, 32 - 35; 5,12 -16, i-au
determinat pe cercetători să propună diferite ipoteze pentru a explica relaţia
dintre aceste trei pasaje.
O primă etapă importantă în stadiul cercetării problemei a constituit-o apli-
carea metodei criticii formelor (Formgeschichte) în exegeza biblică. Izolarea şi
clasificarea unităţilor individuale, autonome, în funcţie de formele literare ale
acestora, au dus la recunoaşterea unui gen literar cunoscut sub denumirea de
„sumar"27. Termenul Sammelbericht a fost folosit de K. L. Schmidt (1919) cu refe-
rire la anumite pasaje din Evanghelia lui Marcu ce prezintă, într-un mod general,
activitatea lui lisus28. Aceste pasaje, spune Schmidt, aparţin cadrului redacţional
al evanghelistului. Studiile lui M. Dibelius asupra Faptelor Apostolilor, ce includ
o expunere scurtă a caracterului literar şi a funcţiei sumarelor, au contribuit la
stabilirea acestui gen literar în cadrul scrierilor lui Luca29. H. J. Cadbury a încercat
să clarifice istoria literară şi valoarea istorică a sumarelor. Comparând sumarele
lui Luca din Fapte cu sumarele din Evanghelie, Cadbury a arătat că repetiţia nu
se datorează neapărat neatenţiei autorului, ci este o marcă a stilului său literar30.

"Pentru o prezentare a istoriei discuţiilor cu privire la „sumarele" Noului Testament şi a celor

lucanice în mod special, a se vedea: Patricia WALTERS, The Assumed Authorial Unity of Luke and
Acts: A Reassessment of the Evidence, Cambridge University Press, Cambridge, 2008, pp. 43-89.
28
Karl Ludwig SCHMIDT, Der Rahmen der Geschichte Jesu: Literarkritische Untersuchungen
zur ältesten Jesusüberlieferung, Nachdruck aus Ausgabe, 1919; reed. Wissenschaftliche
Buchgesellschaft, Darmstadt, 1965, p. 105.
" Martin DIBELIUS, „Style Criticism of the Book of Acts" şi „The First Christian Historian",
în: Heinrich GREEVAN (ed.), Studies in the Acts of the Apostles, trad. Mary Ling, Sigler Press,
Mifflintown, Pa., 1999, pp. 1-25,123-137. Cf. P. WALTERS. The Assumed Authorial Unity of Luke and
Acts, pp.
,0
74-77. , ,
Henry J CADBURY, „The Summary in Acts", în: F.J. FOAKES JACKSON - Klrsopp LAKE (eds.),
The Beginnings of Christianity. Part I: The Acts of the Apostles, voi. V, Macmillan, London, 1933,
pp. 392-402; H.J. CADBURY, Stylt and Literary Method of Luke, Wipf & Stock Publishers, Eugene,
OR, '2001 pp 105-115. Cf. P. WALTERS, The Assumed Authorial Unity of Luke and Acts, pp. 77-79.
 Pe lângă clasificarea făcută sumarelor din Fapte, în funcţie de formă şi conţinut,
Cadbury a evidenţiat caracteristicile celor trei sumare lungi, precum şi relaţiile
pe care acestea le au unele cu celelalte şi cu alte pasaje din Fapte. Deşi Cadbury
nu a ajuns la o idee conclusivă referitoare la valoarea istorică a sumarelor sau la
paternitatea lucană asupra acestora, studiul său asupra repetiţiilor şi paralelis-
melor din sumare rămâne o contribuţie importantă31.
Fără a pierde din vedere contribuţiile lui Dibelius şi ale lui Cadbury, J.
Jeremias, L. Cerfaux32 şi P. Benoit au analizat sumarele din perspectiva criti-
cii surselor documentare. P. Benoit a pus la baza unei abordări speciale a 2,
42 - 47; 4, 32 - 35; 5, 12 - 16 faptul că aceste secţiuni sunt mai lungi şi mai
variate în conţinut decât restul sumarelor din Fapte. întrebuinţând criteriul
unităţii tematice, Benoit a identificat următoarele sumare originale: (a) 2,
41 - 42.46 - 47, ce vorbesc despre viaţa comună de rugăciune, precum şi
despre influenţa apostolică; (b) 4, 32.34 - 35, punerea în comun a bunurilor
în comunitatea primară; (c) 5, 12a.15 - 16, minunile săvârşite de apostoli.
Unitatea fiecăruia dintre aceste sumare este întreruptă de versete interca-
late, 2, 43.44 - 45; 4, 33; 5, 12b - 14, pe care Benoit le atribuie unui redactor
ulterior, care ar fi introdus temele dezvoltate în celelalte sumare, cu sco-
pul de a lărgi aria de acoperire a sumarului original. Astfel, Sumarul A este
extins de 2, 43, la baza căruia stă 5, l l - 1 2 a şi care reflectă tema Sumarului
C, dar şi de 2, 44 - 45, un rezumat anticipativ al Sumarului B original. Tema
influenţei apostolice (Sumarul A) este inserată în Sumarul B prin versetul 4,
33, o reminiscenţă a lui 2, 47a. Redactorul a adăugat 5, 12b-14 în Sumarul C
cu scopul de a întări tema minunilor, evocând tema Sumarului A (2, 46 - 47).
Benoit a pus nivelul original pe seama lui Luca, atribuind inserările stângace
unui redactor ulterior care a desfigurat textul lui Luca, deşi intenţia sa a fost
aceea de a întări sumarele lucane, adaptându-le mai bine dublului rol de a
pregăti şi generaliza relatările individuale33.
Abordarea făcută din perspectiva criticii redacţionale (Redaktion-
sgeschichte) ilustrată de E. Haenchen, a căutat să descopere intenţia teologică
transmisă de autor prin intermediul sumarelor34. Sumarul este văzut ca o unitate
literară separată, dar şi ca parte a întregului demers literar şi teologic al lui Luca.

3J
Cf. M.A. Co, The Major Summaries inActs, pp. 49-50.
"Lucien CERFAUX, „La composition de la première partie du Livre des Actes", în: Ephemerides
Theologicae Lovanienses, 13 (1936), pp. 667-691; Lucien CERFAUX, „La première communauté à
Jérusalem (Act., Il, 41 - V, 42)", în: Ephemerides Theologicae Lovanienses, 16 (1939), pp. 5-31.
"P. BENOIT, „Remarques sur les «sommaires» des Actes 2,42 à 5", pp. 181-192; cf. P. WALTERS,
The Assumed Authorial Unity ofLuke and Acts, pp. 83-84.
Cf. Ernst HAENCHEN, The Acts of the Aposties: A Commentary, Westminster Press,
Philadelphia, 1971, pp. 193-196.
împotriva celor care împart sumarele în niveluri (în special Benoit), Haenchen a
afirmat că sumarele sunt în totalitate opera lui Luca.
H. Zimmermann35 a acceptat ideile fundamentale ale lui Dibelius referi-
toare la natura şi funcţia sumarelor, însă le-a respins pe cele ale lui Haenchen.
Zimmermann a pornit de la distincţia atentă dintre tradiţie şi redactare36. El a
presupus că Luca a avut la dispoziţie o relatare referitoare la practicarea iubirii
în comunitatea primară (4, 32b.34 - 35) şi la activitatea apostolilor (5, 12a.l5)
şi că Luca a făcut loc acestor relatări în sumare, inserând elemente adiţionale
(4, 32ac.33; 5, 12b - 14). Absenţa unei succesiuni logice i se datorează lui Luca,
care a întrerupt unitatea originală a relatărilor simple, în încercarea de a aduce
laolaltă mai multe afirmaţii.
în deplin acord cu Haenchen, H. Conzelmann37 a afirmat că Luca este cu
totul responsabil de alcătuirea sumarelor care i-au oferit un mod de inter-
pretare excelent. El a observat faptul că sumarul nu implică o conexiune cau-
zală logică, ci o descoperire a unui înţeles general în evenimente individuale.
Conzelmann a dorit să afle înţelesul atribuit de Luca sumarelor sale şi a încer-
cat să explice structura aparent ilogică a acestora din perspectiva funcţiei pe
care ele o deţin în contextul teologic al lui Luca. Aparenta lipsă de logică a
construcţiei de la 2, 42 - 47 este, în opinia lui Conzelmann, rezultatul dublei
sale funcţii de prezentare pe scurt a efectelor Cincizecimii şi de pregătire a
cadrului istoriei comunităţii în lume. Sumarul evidenţiază un dublu aspect:
comunitate şi publicitate38. Prezenţa acestui dublu aspect în 4, 32-35 justifică
presupunerea că 4, 33 este o inserţie secundară. Dificultăţile întâlnite în 5,
12 - 15 se datorează stângăciei autorului. FA 5, 16, pe de altă parte, serveşte
drept cadru pentru o scenă nouă, ce urmează imediat. Conzelmann a obser-
vat şi că Sumarul B completează Sumarul A, prin aceea că vorbeşte despre
întrebuinţarea donaţiilor (4, 34), în timp ce Sumarul C le completează pe pri-
mele două prin faptul că menţionează în mod explicit minunile şi arată că
rugăciunea de la 4, 30 a fost ascultată. Fiind preocupat mai mult de viziunea
teologică a lui Luca, Conzelmann nu a explorat şi numeroasele implicaţii posi-
bile ale sumarelor. Abordarea sumarelor dintr-o anumită perspectivă asupra
teologiei lui Luca nu este lipsită de dificultăţi. Dacă nu este verificată printr-o
analiză atentă a textelor, ideea pe care cineva şi-o poate forma despre viziunea

"Heinrich ZIMMERMANN, „Die Sammelbenchte der Apostelgeschichte", Biblische Zeitschrift,

5 (1961), pp. 71-82.
36
Cf. M. A. Co, The Major Summaries in Acts. pp. 52 • 53.
37
Hans CONZELMANN, A Commentary on the Acts of the Apostles, trad. J. Limburg, Fortress
Press, Philadelphia, 1987. Cf. P. WALTERS, The Assumed Authorial UnityofLuke and Acts, pp. 84-85.
"Cf. M. A. Co, The Major Summaries in Acts, p. 53.
 teologică a lui Luca poate influenţa înţelegerea textului în asemenea măsură,
încât să distorsioneze înţelesul sumarelor avut în vedere de Luca însuşi.
Niciun cercetător nu ar nega astăzi paternitatea lucană asupra sumare-
lor39. însă nu sunt toţi pregătiţi să accepte faptul că ele nu sunt decât simple
compoziţii libere ale lui Luca. Unii cercetători susţin creativitatea lui Luca în alcă-
tuirea sumarelor, concentrându-se asupra funcţiilor teologice şi literare ale aces-
tora. Există, desigur, şi alţii care recunosc o bază tradiţională şi istorică a sumare-
lor, fără a specifica măsura şi limitele tradiţiei. Alţii, încă, au încercat să identifice
elementele tradiţionale în sumare.
Faptul că sumarele aparţin nivelului compoziţiei lucane este, în general
acceptat în cercetările exegetice dedicate Faptelor. Dibelius şi Cadbury au pus
bazele acceptării acestei idei. Dibelius a afirmat faptul că „sumarele sunt descri-
eri generalizate ale unor împrejurări tipice formulate de autor, care, având în
minte alcătuirea unei singure naraţiuni continue, le-a inclus printre istorisirile
individuale, cu scopul de a oferi elemente de legătură şi elaborări şi de a lăsa
impresia că aceste istorisiri individuale nu sunt decât exemplificări ale situaţiei
descrise în general"40. Susţinând ideea că sumarele au fost alcătuite după
redactarea episoadelor individuale pe care se bazează, Cadbury a observat că
sumarele sunt generalizări sau dezvoltări ale concluziei unui singur incident
sau simple deducţii din detalii sau colecţii unice. Această viziune corespunde
în mare măsură ideii pe care noi o avem despre noţiunea de „sumar", înţeles
ca relatare condensată, recapitulare sau prezentare a unor puncte esenţiale
extrase dintr-o relatare anterioară sau din mai multe relatări. Din perspectiva
criticii formei, importanţa sumarelor stă în funcţia acestora de a lega unităţi de
tradiţie individuale şi separate. în opinia noastră, o abordare din perspectiva
criticii compoziţiei făcută secţiunilor 2, 42 - 47; 4, 32-35; 5, 12 - 16 ca sumare
presupune o înţelegere a sumarului nu numai din punctul de vedere al funcţiei
acestuia, în relaţie cu episoadele individuale învecinate, ci şi din punctul de
vedere al caracteristicilor sale ca unitate narativă. Importanţa sumarelor pen-
tru dezvoltarea naraţiunii a fost deja recunoscută de Dibelius, însă acesta nu
i-a dedicat prea multă atenţie şi nici nu a reprezentat un element important în
discuţiile purtate pe seama sumarelor din Fapte. Ar putea fi util să ne comple-
tăm noţiunea de sumar, înţeleasă din perspectiva criticii formei, cu o viziune
care să ne permită să recunoaştem relaţia dintre sumare şi episoade sau scene
individuale, în crearea progresului narativ 41 .

35
Cf. M. A. Co, The Major Summaries in Acts, p. 54
*Cf. M. A. Co, The Major Summaries in Acts, pp. 55-56.
41
Cf. M. A. Co, The Major Summaries in Acts, p. 56.
 Astfel, in prezentul studiu dedicat secţiunilor din FA 2,42 - 47- 4 32 - 35- 5
12 - 1 6 caracterul redacţional lucan al sumarelor poate fi afirmat ca'ipoteză'de
lucru. Aceasta trebu.e demonstrată cu ajutorul unei analize detaliate a motivelor,
a vocabularului ş. a stilului fiecărui sumar. Faptul că anumite cuvinte sau expresii
pot fi, in cele din urmă, atribuite surselor lui Luca nu reprezintă o dovadă împo-
triva creativităţii sale redacţionale, deoarece vocabularul surselor sale poate fi
reflectat chiar şi în sumarele pe care el le-a alcătuit în mod liber. în mod similar,
afirmarea paternităţii lucane nu reprezintă un argument imediat în sprijinul sau
împotriva tradiţiei sau a istoricităţii. Important este să înţelegem ce a vrut Luca
să spună în naraţiunea pe care a scris-o. Sumarele, ca produs al propriei sale
compoziţii, ne oferă un material util pentru înţelegerea mesajului lui Luca42.
FA 2, 41 oferă o viziune cuprinzătoare asupra convertirilor în masă.
AnofiE^âpevoL se referă la cei care au auzit cuvintele lui Petru şi au fost
pătrunşi la inimă (KaTEvuyrioav T I Î V KapSiav) şi au întrebat i i rtoinawuev
(2, 37). 'EPctTmoBnaav leagă 2, 41a de răspunsul lui Petru nexavonoatEKai
PaTiTLoQnTco EKacrcoc; uiiwv. Astfel, FA 2, 41a este mai îndeaproape şi mai bine
legat de scena finală (2, 36 - 41) a cuvântării lui Petru de la Cincizecime (2,
14 - 35). 'Ev xfj npepg ¿Kelvn leagă FA 2, 41b de ziua Cincizecimii (cf. FA 2, 1),
părând, astfel, a fi concluzia relatării despre Cincizecime [FA 2 , 1 - 41). Cei 3000
de convertiţi reprezintă un număr considerabil ce se adaugă grupului de 120
de credincioşi despre care s-a vorbit în FA 1, 15. Văzut în contextul său ime-
diat, numărul indică succesul începutului propovăduirii iui Petru şi evidenţiază
înmulţirea comunităţii, ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu. Legat de alte
relatări ale creşterii numărului credincioşilor, acesta reprezintă o etapă inter-
mediară în dezvoltarea progresivă a Bisericii de la FA 1,15 la 4,4. în consecinţă,
numărul serveşte unui scop teologic şi literar. FA 2, 41b poate fi considerat o
interpretare şi menţionare suplimentară a v. 41a. Verbul npooxi8npi sugerează
faptul că (a) a existat un grup original de credincioşi (cf. FA 1,14.15; 2,1) căruia
i s-au adăugat noii credincioşi şi că (b) Botezul marca apartenenţa lor ca mem-
brii ai acestei comunităţi. Că acest eveniment este un rezultat al lucrării lui
Dumnezeu este dovedit de utilizarea pasivului divin. Combinaţia dintre speci-
ficarea numerică (UKJEL xpioxiAicu) indicaţia temporală (EV tfi nn£p<? e«Lv n )
accentuează impactul evenimentului. Se pare că luca vrea sâ evoce imaginea
unei expansiuni bruşte şi impresionante a grupului onginai de cred.ncioşi,
asociind înmulţirea numărului acestuia cu Cincizecimea, dec. cu tnmiterea
Duhului Sfânt. Văzut din această perspectivă, FA 2, 41b este ultima nobhcare
din text ce narează evenimentele petrecute în ziua Cinczecimu.

" Cf. M. A CO. The Major Summortes in Acts. p 58.

 Legătura gramaticală dintre FA 2,42 şi 2,41 este oferită de 6e şi de absenţa
unui subiect expiat, ă i indică şi o nouă dezvoltare, evidenţiată de schimba-
-ea oe timp <oe sa aoristul din v. 4 1 ia imperfectul perifrastic din v. 42). Timpul
oerrfrasac Î ^ K I V nooGKwnEpoovxzq) indică o activitate ce se extinde de-a lun-
gul unei penoade de timp. Se produce, astfel, o schimbare de cadru temporal.
Această durată nedefinrtâ de ia FA 2,42, ce se opune timpului definit de la 2,41,
se potriveşte cadrului temporal al lui 2,43 - 47.
Deoarece m versetul 2,42 nu este menţionat niciun subiect definit, trebuie să
ne întoarcem la versetul 2,41. Noii convertiţi, în acest caz, trebuie să fie subiectul
propriu-zisal kii noav npocKapTEpouvre^ însă descrierea nu-i exclude neapărat pe
cetiafţi credincioşi. După ce vorbeşte despre Botezul celor care au acceptat cuvân-
tul, Luca descrie activitatea ulterioară a acestora, utilizând verbul npoaKaprepetv
cu refenre la FA 1, 14, unde Luca prezenta activitatea primului grup de ucenici
aicătuit din cei unsprezece „împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui lisus, şi cu
fraţii Ixif. Astfel, Luca leagă activitatea noilor convertiţi de cea a primului grup de
ucenici. în FA 2,42, însă, npooKaptepeîv este calificat nu numai de npooeuxH/ a
şi de alte trei complemente, şi anume 6i6axn xGjv ânoaroXuw, Koivtovia, xActou;
TOU dptou. Prin această enumerare, în care prezintă patru elemente semnificative
din viaţa credincioşilor, Luca nu face numai o simplă descriere a activităţii noilor
convertiţi, ci oferâ un portret al vieţii întregii comunităţi a credincioşilor43.
în lumina celor spuse mai sus, este de preferat să vedem FA 2, 42 ca
început al unei noi unităţi narative şi, în consecinţă, ca verset de început al
Sumarului A. Există, în FA 2,42 - 47, cuvinte de legătură şi conexiuni tematice ce
pot dovedi unitatea literară a acestui pasaj. FA 2, 42 este legat de 2, 46-47 prin
npooKapiepouvxec, (v. 46a), <\âou; TOU ăpxou (v. 46b - KA<ZIVT£(; ăpiov) şi prin
npooEuxai (v. 47a - aivouvtet; iov 0£ov), formând, astfel, o incluziune. FA 2, 42
este asociat cu 2,43 prin ăndoxoXoc, şi prin relaţia dintre 6i6axn t&v ârcooroAtov
şi xipaza xai oqneîa 6iă TUJV ănooxoXwv. Koivtovia din 2, 42 îşi găseşte ecou în
ănavxa xoivd din 2, 44. Legătura dintre 2, 44 şi 2, 43 este asigurată de legătura
dintre xipaxa xai ormsla apostolilor şi credinţa credincioşilor. FA 2, 44 este aso-
ciat cu 2,47b prin ¿ni i d auxd şi oi mateuovre«; / oi oa^onevoi. Kai şi naq leagă
2,45 de 2,44, în timp ce Ka6' q^pav ie leagă 2, 46 de 2, 45 şi de 2, 47.
Asemănările de formulare dintre 2,41b şi 2,47b nu reprezintă un argument
în sprijinul interpretării v. 2, 41b ca început al Sumarului A. FA 2, 47b nu numai
ca formează o incluziune împreună cu 2, 41b, dar face referire la 2, 39 («upiot; 6
6 £ 6 0 ŞI 2 , 4 0 (aw9nte), asigurând, astfel, legătura dintre 2 , 4 2 - 4 7 şi relatarea pre-
cedenta (2, 37 - 41). Sumarul A (2,42 - 47) este, astfel, bine integrat în contextul

4î
Cf. M. A. Co, The Major Summaries in Acts, p. 59.

26
 prm a b
' fnţa explicit pentru ^oav npooKapxepoO^
2 42 ş pnn s m
. h ' ; " - ^ ţ i l e lingvistice dintre 2, 47b şi 2, < I T Z i ale
includerii Sumarului A m contextul său literar prezent sunt: menţionarea lui
TEpam « u « v n a m 2 43, ce leagă acest verset şi întreg Sumarul A de discursul
lu. Petru din 2 14 - 36 (cf. citarea lui loil în FA 2, 19 şi proclamarea identităţii
lui lisus in 2, 22); sintagma ém xó aúró din 2, 44.47, ce evocă o legătură între
Sumarul A şi începutul istorisirii despre Cincizecime din 2,1.
Sumarul A oferă, de asemenea, şi un cadru pentru scenele următoare. FA
2,42.46a.47 pregătesc nota introductivă (3,1) a relatării vindecării ologului în 3,
1-10. FA 2, 43b, legat de 2,42 prin cuvântul ónóaroXcx^ are rolul de a introduce
minunea făcută de Petru în 3, 6 - 7, în timp ce cuvântarea 3, 12 - 26 ilustrează
6i6axn TWV ánooióAüJV menţionat în 2,42. Această relaţie dintre 2,42 şi 2,43b,
ca şi cea dintre 3, 6 - 7 şi 3, 12 - 26, implică faptul că faptele miraculoase ale
apostolilor nu constituie o activitate separată, ci corespund, mai degrabă, misiu-
nii răspândirii cuvântului. Activitatea apostolică, ce nu reprezintă altceva decât a
da mărturie despre lisus şi învierea Sa (1, 21 - 22; 4, 33), include atât 6i6axn, cât
şi Tápara «ai or|p£Îa. Legătura implicită dintre tápara xai onp£Îa apostolilor (2,
43b) şi credinţă (2, 44) este prezentată explicit în 3,16. Motivul „creşterii" din 2,
47b îşi găseşte ecou în FA 4, 4.
Se poate afirma, în concluzie, că primul mare sumar (A) începe, propriu-
zis, cu 2, 42 şi nu cu 2, 41, ce serveşte drept notă conclusivă a relatării despre
Cincizecime44, având rolul de verset de tranziţie. Există suficiente interconexiuni
tematice şi lingvistice în 2, 42 - 47 pentru a dovedi unitatea literară şi coerenţa
acestei secţiuni. Legătura dintre 2, 42 şi 2, 41b, precum şi similarităţile lingvistice
dintre 2,47b şi 2,41, sunt mijloace prin care Sumarul A este ataşat contextului său
imediat (2, 37 - 41). Sumarul A prezintă un cadru pentru relatarea din 3 , 1 -10.
Sumarul B este legat de istorisirea narată în 3, 1 - 4, 31 prin versetul 4,
33, ce conţine o menţionare explicită a mărturiei apostolilor. Acest sumar este
urmat de o referire la Barnaba (4, 36-37) şi la istorisirea despre Anania şi Safira
(5, 1 - 11), ce precede imediat Sumarul C. Astfel, Sumarul B şi Sumarul C for-
mează o incluziune ce încadrează 4, 36 - 5,11.

44
în privinţa delimitării primului sumar, există unele dezacorduri ,n cercetarea biblici cu pri-
vire la unde începe acesta în mod efectiv. Unii au văzut în v. 41încePutu sumarulu, C.K. BARRETT
Acts of the Apostles, vol. 1, T&T Clark, Edinburgh, 1994, pp. 161-162; F.R BRUCEFto A * of the
Apostles: The Greek Text with Introduction and Commentary, Eerdmans, Gnnd R a p , * I V 9 9 0 ,
P. 131. Alţii însă văd în v. 41 încheierea secţiunii precedente m «mp ce * 42 începe sumaml ,ro-
priu-zis: H. CONZELMANN, 4 Commentary on the Acts
of the Aoostles DO 190-191' Ben WITHERINGTON III, The Acts of the Apostles. A Swo-rhetoncal
Commenta^ " EerSmanTcrand Rapids, Ml, 1998, M S f c C. o X ^ T ^
Introduction and 1:1*2:47, vol. 1, Baker Academic, Grand Rap.ds, Ml, 2012, pp. 992 -993.
 Sumarul C urmează istorisirii despre Anania şi Safira (5, 1 -11) şi o precede
pe cea a arestării şi judecării apostolilor (5,17 - 4 2 ) 4 .

Observaţii de critică literară

„Primul mare sumar" din FA 2, 42 - 47 este aşezat în compoziţia cărţii

Faptelor pentru a oferi o dublă perspectivă. Pe de o parte, cu el se încheie printr-
o recapitulare „momentul fondator" al Bisericii, iar pe de alta, rolul său recapi-
tulativ constă în faptul că el constituie inelul de legătură dintre acest moment
fondator şi viaţa viitoare a Bisericii din Ierusalim46.
Legat de istorisirea care-l precede printr-un cuvânt de legătură, construit
în baza termenului ijiuxn (2, 41 - IJJUXCXÎ; 2, 43 - ipuxfl), sumarul se desprinde
de restul naraţiunii atât prin trecerea la timpul imperfect, care rămâne timpul
narativ prin excelenţă, cât şi prin prezenţa în vv. 42 <;.u., a construcţiei sintactice
rjoav... yiv£o0ai, care caracterizase şi demarcase începutul istorisirii Cincizecimii
(2,1) şi, în cadrul acesteia, începutul celei de-a doua secvenţe (2, 5-6).
Plecând de la această delimitare, sumarul se structurează după cum
urmează: primului verset introductiv (2, 42), care sintetizează din punct de
vedere tematic pasajul, îi urmează două unităţi, în care aceste tematici sunt dez-
voltate (2, 43 - 45; 2, 46 - 47a)47. împărţirea tematică este sugerată de structura
binară a versetului iniţial: folosirea verbului la imperfect semnalează trecerea la
un pasaj al cărui gen literar este divers, căruia îi urmează două grupe de substan-
tive, dintre care prima este însoţită de substantive în cazul genitiv, care indică
sfera de preocupări a comunităţii. în mod schematic avem:

rjoav 6E npoaKapiepouviEc;
ifj 6 I 6 A X F I TGJV ânocrroAtuv Kai xfj KOLVUA/ÎQI
ifj KAdoa T O U aprou «ai. TCXTC; npoaeuxaîq

Prin intermediul acestor două grupe de substantive sunt evidenţiate

argumentele dezvoltate ulterior: viaţa de comuniune a primei comunităţi din
Ierusalim (2, 43 - 45) şi lucrarea ei liturgică (2, 46 - 47a). împărţirea în două
unităţi tematice este subliniată de verbul TipooKapiepoOvrec, care este reluat
la începutul celei de-a doua unităţi (2, 46) şi care leagă cel de-al doilea cadru
rezumativ afirmaţiilor din 2, 42. Raportul dintre acest verset iniţial şi cele două
desfăşurări tematice este evidenţiat şi mai mult prin reluarea unor termeni care
fac parte din aceeaşi sferă semantici:

^Cf. M.A. Co, The Major Summaries in Acts, pp. 61-62.

a G. BETORI, Perseguitati a causa del Nome, pp. 32-33.
Cf. Dr. Constantin PREDA, Credinţa şi viaţa Bisericii primare, p. 99.
 2, 42 CUTOOTCIXLDV 2, 43 ànooxôXcov
KOLVUJVÎQT 2, 44 KOlvà
KXCIOEI 2, 46 KÀÛVTEÇ
âpTou 2, 46 âptov
TipooEuxaic; 2, 47a alvoOvTEc;

Sumarul se încheie cu v. 47b, care adaugă un nou element la cadrul suma-

rului, reluând, la nivelul vocabularului, ultimele cuvinte ale istorisirii prece-
dente: de la rolul pe care Domnul îl are în devenirea comunităţii şi în creşterea
acesteia în timp, până la evidenţierea centralităţii conceptului de mântuire48:

2, 39 KÛpioq 2, 47 KÛpiOÇ
npooEtÉQnoav npOOETÎ9El
2, 41
EVlfi nuépgt ÉKELVn Ka0' npÉpav
2, 40 acoGriTE otgÇonévouç

într-un anumit sens, tocmai prin aceste reluări la nivelul vocabularului,

cadrul vieţii comunitare fixat în vv. 42 - 47a, poate prea static, este réinscris în
devenirea istorică a comunităţii, după cum se vede din istorisirile care urmează
acestui mare sumar.
Mai ales prezenţa expresiei Ka0' ripepav, care încearcă să evidenţieze
efortul de zi cu zi al primilor creştini pentru a dobândi mântuirea, proiec-
tează sumarul spre viitor. Trebuie adăugat că această caracteristică a creşterii
zilnice a numărului celor care se mântuiau se datorează efectului Pogorârii
Duhului Sfânt la Cincizecime (cf. FA 2, 1) şi din perspectiva eshatologică a
aşteptării „zilei Domnului" (2, 20). Primul mare sumar narativ constituie o
sinteză şi un punct de reper cu valoare programatică pentru viaţa Bisericii,
care să o inspire în etapele ei cele mai semnificative4". ^Un sumar]poate fi
definit, astfel, ca o expresie narativa concisă şi relativ independentă care
descrie o situaţie sau o întâmplare care se prelungeşte ca un eveniment repe-
titiv şi indefinit ca perioadă de timp"0. Acestei expuneri sintetice despre viaţa
Bisericii, cercetătorii i-au dat numele de sumar; timpul verbal este .mperfec-

4
" Cf. G. BETORI, Perseguitati a causa del Nome, P 33.
4
*Cf. G. BETORI, Perseguitati a causa del Nome, P 34_
50
Cf. M.A. Co, The Major Summaries in Acts. pp. S6-57
 tul. expresie a duratei, spre deosebire de aorist, care corespunde c
lui unic al unei scene sau episod 51 . ara
cteru-
Perspectiva deschisă a sumarului din FA 2, 42 - 47 spre viitorul w
după cum reiese din restul cărţii Faptelor, apare evidenţiată într-un mod •ICl1'
Iar în raport cu sumarele succesive (cf. FA 4, 32-35; 5, 12 - 16 42- 6 7 ,Part1cu"
O lectură de tip s i n o p t i c " a acestor sumare narative va pune în l
atât raportul literar dintre ele, cât şi conţinutul lor profund Există d"
de vedere formal, o serie de contacte literare între sumarul iniţial d ' i n T *
- 47 şi celelalte sumare, evidenţiate mai ales prin repetarea unor tP
particulari, chiar formule întregi sau echivalente sinonimice Prezent
tor repetiţii este atestată la nivelul expresiv prin reluarea succesivă a V ^ "
lor care, în totalitatea lor, sunt prezente în primul mare sumar cu J H 1 T
programatică. <*'uare
Dependenţa sumarului din FA 4, 32-35 de cel din FA 2, 42 - 47, dincolo d
prezenţa diverşilor termeni comuni, este vizibilă în reluarea unor întregi formule
tematice 53 :

1 2, 44 eixov a n a v r a Koivâ 4, 32 rjv aùroLc; a n a v r a Koiva

r à Kinporca K a l r à ç t a r i r o p E t ; x ^ p i c a v rî OLKIÛV
2, 45 ùnâpÇeu; 4, 34 ÙTtrjpxov...
éninpaoKov r û v lujipaaKonévojv

ôiepépiÇov a u r a itâoiv
ÔLEÔÎÔOTO ôè ÈKàorco KaQôri
2, 45 KaGôn 4, 35
£ a v
av rie; xP £ tav £ tX ÊV
âv riç x P i £Lxev

Este vorba de contacte literare legate de tema comuniunii bunurilor, al cărei

rezultat descris consta în faptul că „toate le erau îndeobşte", iar mijlocul specific
pentru a ajunge la acest obiectiv consta în vânzarea bunurilor şi împarţirea lor
potrivit nevoilor fiecăruia. Sunt reluate şi alte teme în afara acesteia, cum ar' .
rolul apostolilor, definirea „celor care au crezut", pe care-i identifica cu c e i ^
au devenit membrii comunităţii, precum şi favoarea şi simpatia pe care
a suscitat-o în jurul ei:

51
Cf. D. M A R G U E R A T , Les Actes des Apôtres (1-12), pp. dei Nome, pp.
52
Vom urma excelenta analiză făcuta de G . B E T O R I , ^ « J J J 'M^UERAT, & *
a se vedea şi: C. G H I D E L L I , / tratti riassuntivi degli AW, pp. '
Apôtres (1-12), p. 102. . „
53
Cf. G. B E T O R I , Perseguitati a causa deI Nome, pp. ** => •
 2, 42 anocrtoXcuv 4, 33 ânouToXoL

2, 43 ctTiocrroÂcov 4, 35 dnoox6A.cjL)v

2,44 moTEuovtec; 4,32 TiioteuoâvTU)v

exovrec; xâpiv Ttpot; Xâpu;... rjv ETU
2, 47 4, 33
OÂOV iov Âaov Turnat; auxouc;
2, 42 ¿TXOOTOXUV 4, 33 drtâoroXoi

O serie la fel de amplă de contacte literare se poate recunoaşte şi în

sumarul al treilea, din FA 5, 12-16. Tema acestuia se referă la activitatea tau-
maturgicâ a apostolilor. Alte contacte literare evidenţiază apoi tema unităţii
şi prezenţei orante în Templu, a atitudinii de stimă din partea poporului şi a
creşterii comunităţii54:

5lâ 6E T(I)V XEipdlV T(I)V

itoXXct TE TEpara Kai anuEia
2, 43 5,12 cmoaroXiov E Y Î V E T O O N P E L A
6lâ TU1V âTtOOToXliJV EyÎVETO
Kai TEpcrta rcoÂAâ
2, 46 6po0u|ia66v E V TCU Î E P Q J 5,12 6uo9upa6ov ... EV rfi aroă
exovxeq xâpiv npoq o\ov
2, 47 5,13 EPEYOAUVEV auTouq o Aaot;
TOV Xaov
o 6E Kupioq npoaETÎQEi rtpOOETÎ8EVTO
2, 47 5,14
TOUC; aiofanEvout; niOTEUOVTEC; TI+) KUpiq)

Şi în acest sumar sunt repropuse teme despre rolul apostolilor (5,12) şi al

credinţei (5,14) în tânăra comunitate.

Chiar şi FA 5,42, care este cel mai concis sumar, este plin de aluzii la cel din
FA 2,42 - 47. Timpul, spaţiul, dar mai ales activitatea de evanghelizare constituie
formulele tematice care se repetă":

M
Cf. 6. BETORI, Perseguitati a causa del Nome, p. 35.
" Cf. 6. BETORI, Perseguitati a causa del Nome, pp. 35-36.
:N)

óióáaKovTEc; «ai
2, 42 6i6axñ 5, 42
EÚAYVE^ÓPEVOI

2, Ka0'
5, 42 Tiaaáv TE npépav
46.47 npiépav
2, 46 év TW Leptp 5, 42 ÉV TIL) Ispa)
2, 46 Kcrc' O L K O V 5, 42 KQT' OÎKOV

Sumarul următor din FA 6, 7 - 8 reia tema vestirii, la care se adaugă cea

despre creşterea comunităţii, activitatea taumatúrgica şi raportul cu poporul
Trebuie notată aici echivalenţa sinonimică a termenilor:

2, 42 Ói6axfi 6,7 \óyoq

2, 43 l é p a i a Kai aq neta 6, 8 r é p a i a Kai oripsía
2, 47 \aóv 6,8 Aato
TtpoaETL0Ei TOÜC; ÉTiAriQúvETO ó ápL0póq
2, 47 6,7
OLÜ^O|IÉVOU(; T(I)v pa0r|T(I)V

La acestea se adaugă tema credinţei:

2,44 TIlCrCEUOVTEq 6,7 urtr|Kouov t f j n i o r e i

Rezumând rezultatele analizei, s-ar putea afirma că celelalte sumare, care

urmează sumarului programatic din FA 2, 42 - 47, sunt construite prin relua-
rea succesivă a temelor prezente în acesta, evidenţiind astfel interdependenţa
formală şi de conţinut dintre ele 56 . Prin urmare, dovezile lingvistice şi tematice
susţin ideea că sumarele din FA 2, 42 - 47; 4, 32 - 35 şi 5 , 1 2 - 1 6 trebuie puse în
totalitate pe seama lui Luca însuşi. Nu există motiv să presupunem că un alt scri-
itor, dinainte sau de după Luca, ar fi responsabil pentru acest tablou cuprinzător
ce ilustrează starea primei comunităţi creştine.

Viaţa comunităţii apostolice sub semnul Duhului Sfânt

{FA 2, 42-47 / / FA 4 , 32 - 3 5 / / FA 5, 12 - 16)

Cele patru trăsături distinctive ale continuităţii apostolice (notae ecdesiae)

Exegeza detaliată a textelor indicate mai sus ne va permite să observa

* C t G. BETORI, Perseguitati a causa del Nome. p. 36.

câteva motive tematice care se repetă nu numai de la un sumar la altul, ci şi
în cadrul aceluiaşi sumar. Astfel, spre exemplu, motivele comuniunii, frângerii
pâinii şi a rugăciunilor făcute în FA 2, 42 sunt apoi reluate şi dezvoltate în FA 2
44 - 45.46b.47.
Am văzut, din analiza precedentă a sumarelor, că primul conţine - conden-
sate - temele fundamentale prezente în celelalte sumare şi în descrierile gene-
rale ale vieţii comunităţii creştine. Astfel, FA 2,42 - 43.47c - sub genericul lui „şi
zi de zi" - apare ca un sumar al sumarelor, în sensul că el conţine şapte elemente
caracteristice care sunt reluate, într-o formă sau alta, în primul şi celelalte două
sumare: învăţătura ş\ mărturia apostolilor, comuniunea fraternă, frângerea pâi-
nii, rugăciunile ş\ frecventarea templului, favoarea de care se bucurau înaintea
poporului, semnele şi minunile, creşterea numerică a comunităţii.
Ne vom opri în cele ce urmează asupra celor patru fundamente ale
comunităţii apostolice din Ierusalim57, potrivit ordinii indicate de v. 42: „stăruiau
în învăţătura apostolilor şi în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni (qoav
6e npooKapxepouviEc; ifi 6i6axfî TU>V ânoCTioXcov Kaixfi K O I V U V U J , xfi KÂaoEixou
apxou Kaixaîc; rxpooeuxaît;)".
După înălţarea Domnului lisus la cer, „cei ce au crezut" (TUOXEUOVXEC;) se
aflau toţi ( T K Î V T E C ; ) împreună la un loc, stăruitori (npooicapxEpouvxEc;) într-un
cuget (opoGupafiov) în rugăciune. întâlnim descrise, în aceste rânduri, începutu-
rile primei comunităţi creştine nu numai din punct de vedere cronologic, cât mai
ales paradigmatic, în măsura în care oricare altă comunitate eclezială trebuie să
se regăsească în acest model propus de comunitatea-mamă din Ierusalim şi din
care să-şi inspire viaţa58.

57
A se vedea: L. CERFAUX, „La première communauté chrettenne à Jerusalem pp. 5-31;
P.H. MENOUD, La vita délia Chiesa primitiva: la perseverarea ne! fatto cnstiano, Jaca Book,
Milano, J 1973; J. DUPONT, „L'unione tra i primi cristiani", în: J. DUPONT, NUOVI studi sugli AW
degli Apostoli, pp. 277-297; C.M. MARTINI, „La comunità cristiana primitiva e i problemi della
Chiesa del nostro tempo", în: Parole di Vita, 14 (1969). pp 341-356; E. RASCO, „Atti 2, 42-47,
4, 32-35- 5 12-16 Le componenţi della comun.one ecclesiale". în La parola per l'assemblea
festiva, 20 (1971) pp 15-37; Pier Cesare BORI, Chtesa primwva L'immogme della Comun,ta
delle origini (Atti 2, 42-47; 4, 32-37) nella stor,o della ch,esa annca. Paideia. Bresca. 1974, A.C
MITCHELL, „The Social Function of Fnendship .n Acts 2, 44-47 and 4. 32-37". în: Journal of Bibhcal
Literature, 111 (1992), nr. 2, pp. 255-272. E. SCHWE.ZI«, A DUZ MACHO. La Ch.esapr.mmva.
Passim, Hans CONZELMANN. LE or,g,ni del enshanes,mo lnsvltaa della ennca storka CUudian*
Torino, 1976; Settmio C.PRIANI, M,ss,one ed evangel,neg» Ata
Ci, Torino-Leumann. 1994. pp. 81-100. M DUMAIS, Communauté et m,ss,on. pp. 31 47, Bruno
MAGG,ONI l o T r o delle prime comunnà erroné ft/tas«* »bliche e pastoral, Borla_Roma,
1983; A. VOGT E lo d,nom,ca deg„ ,nu, V,ta e
Cinisello Balsamo (Ml). 1991. Bonn* THUHSTO*. Sp.ntuaUje ,n the Early Church. The W.tness of
4cts and Ephes,ans. Augsburg - forwe», Minneapolis^ 1993. pp 21-33.
"Cf C GHIDEIII, I from nassunav; degh Aw. P 481
 Sunt patru, deci, elementele care stau la baza comunităţii primilor creştini
din Ierusalim, în care ei erau stăruitori.
Verbul npooKapTEpăio, folosit de Sfântul Luca, înseamnă „a se |j P j Cu
putere" (Kpdxoq) de ceva; de aici „a fi perseverent, stăruitor, constant, asiduu"
în a face ceva, „a se dedica, a rămâne ferm pe o poziţie". în acest context asumă
o conotaţie teologică particulară, dându-i-se o anumită rezonanţă cultică şi |jt Ur .
gică59. Descriind atitudinea orantă a celor Doisprezece şi a femeilor care erau
împreună cu Maria întru aşteptarea venirii Duhului Sfânt, Evanghelistul Luca
foloseşte acelaşi verb: „Toţi aceştia într-un cuge^ţărujj|u_[TipoaKapTEpouvTE(;)
în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria..."V/M l , 1J>)'. Mai târziu, pentru
a justifica alegerea celor şapte diaconi pentru „slujirea la mese", Sfântul Petru
afirmă despre sine şi ceilalţi Apostoli: „Iar noi vom stărui (npooKapiEpriaopEv)
în rugăciune şi în slujirea cuvântului" Acest verb, pe lângă faptul că
descrie una dintre trăsăturile esenţiale ale vieţii comunităţii, evidenţiază şi mai
mult forţa şi vitalitatea Creştinismului primar60.
Tocmai pentru acest fapt, J. Jeremias a interpretat aceste patru expresii
descrise de v. 42 ca patru părţi ale slujirii liturgice a comunităţii primare. Potrivit
acestuia, slujirea liturgică începea cu o „didahie" iniţială, care seîncheia cu Psalmii
L şi rugăciunile; Koivwvia s-ar referi la un fel de comuniune sau agapă frăţească,
care ar fi introdus celebrarea euharistică propriu-zisă sau „frângerea pâinii"61. Se
pare că, cel puţin în secolul I d.Hr., nu exista practica postului euharistie înainte
de săvârşirea Euharistiei. Agapele frăţeşti constituiau de fapt contextul concret
care culmina cu celebrarea Euharistiei. însă datorită abuzurilor la care se ajun-
sese în timpul agapelor şi a egoismului celor avuţi faţă de cei sărmani, care nu
aveau nimic de mâncat înainte de Cina Domnului (cf. 1 Corinteni 11, 23-29),
lucrurile s-au schimbat şi, astfel, relaţia dintre comuniunea de la mesele agapice
şi comuniunea euharistică s-a inversat.
De fapt, din context reiese că Sfântul Luca vrea să descrie nu atât un
„moment" din viaţa creştinilor, cum ar fi cel „liturgic", cât mai ales „stilul lor de
viaţă cotidiană", care era caracterizat de aceste patru expresii62.

59
Verbul vrea să descrie viaţa exemplară a nou-convertiţilor botezaţi şi datoriile pe care
ei şi le-au asumat odată cu acceptarea credinţei creştine în cadrul comunităţii. A se vedea: G-
SCHNEIDER, Gli Atti degli Apostoli, vol. I, Paideia, Brescia, 1986, p. 398; Rudolph PESCH, Atti degli
apostoli, Assisi, Cittadella, 1992, p. 160.
60
Cf. W. GRUNDMANN, „npooKaptepEuj", în: Gerhard KITTEL - Gerhard FRIEDRICH (eds.);
Grande lessico del Nuovo Testamento, vol. V, Brescia, Paideia, 1969, pp. 225-230.
"Joachim JEREMIAS, Le Parole dell'Ultima Cena, trad. M. Vardesca, Paideia, Brescia, 1973,
pp. 141-144.
62
Cf. B. BLUE, „The Influence of Jewish Worship on Luke's Presentation of the Early
Church", în: I. Howard MARSHALL - David PETERSON (eds.), Witness to the Gospel. The TheologV
 [ D f t ă r u l n ţ a în învăţătura Apostolilor 63

învăţătura de bază pe care primii creştini au primit-o în momen-

tul convertirii ş, care i-a condus la p r i m i r e a botezului se numea K r i p ^ a
(kerygma). Insa odata deveniţi creştini, ei se hrăneau în mod constant din
„învăţătură Apostolilor" (6i6a X n ifflv dnooroXwv), pe care textul grec al cărţii
Faptelor o numeşte 6i6ccXn (didahie), cuvânt pe care azi l-am traduce prin
„cateheza". In FA 5, 42, se relatează că „în fiecare zi, în templu şi acasă, nu
încetau (Apostolii) să înveţe şi să-L binevestească pe lisus Mesia". Activitatea
kerygmatică a Apostolilor se desfăşura pe două planuri: în primul rând ei
se adresau necreştinilor, cărora le proclamau kerygma, ai cărei conţinut
esenţial am văzut că era Evanghelia lui lisus Hristos; iar în al doilea rând, ei se
adresau comunităţii creştine, pe care o instruiau şi formau neîncetat,
oferindu-i o învăţătură mai aprofundată64. în FA 19. 9. Sfântul Luca ne
încunoştinţează de activitatea învăţătorească a SfântuTui Pavel: „[...] luându-i
de-o parte pe ucenici, le vorbea zilnic în şcoala lui Tiranus". Cunoaştem, de
asemenea, din istorisirea frângerii pâinii la Troa şi a învierii lui Eutihie (FA 20,
7-12), despre vestirea neobosită a cuvântului de către Marele Apostol până
în zorii zilei65.
Expresia 6 i 6 a x n T<I>V ânooxo\o)v nu vrea să indice numai aprofunda-
rea credinţei creştine care fusese acceptată şi mărturisită odată cu primirea
Botezului, ci, mai mult decât atât, vrea să evidenţieze propovăduirea apos-
tolică în totalitatea ei, devenită normativă pentru întreaga Biserică". Era o
învăţătură repetată, adâncită şi sistematică despre activitatea şi învăţătura
lui lisus înţeleasă în lumina învierii, pe care Apostolii, în calitate de martori
ai evenimentului hristic, o regândeau continuu în baza experienţei pascale,
călăuziţi şi luminaţi de Duhul Cincizecimii. în acelaşi timp, această învăţătură
se baza pe o modalitate nouă de „recitire" şi interpretare a Scripturilor
Vechiului Testament, după exemplul Domnului înviat (Luca 24, 27), pentru o
mai profundă înţelegere a sensului istoriei lui lisus şi a originalităţii Vechiului
Testament în raport cu comunitatea creştină.

ofActs, ^ —:
Eerdmans, ^
Grand Rapids, ML 1QQ8 DO 473-497. Vezi 5¡: M DUMAIS, Communauté
Ml, 199», PP * et

mission, p. 33. cvrhard KITTU- Gerhard FRIEDRICH (edv), Grande

6
" A se v e d e a : H. RENGSTORF, „ 6 I 6 A X 0 . «RHDF°A™" T ! L 1170
lessico del Nuovo Testamento, vol. II. Bresca. Pa.de* 1970, pp. U66-1170.
"Cf. M. DUMAIS, Communauté et cL^REA pàmi. la Troa »1 Învierea Iul Eutihie",
« A se vedea în acest sens Constantin Preda „frângerea pain..
în: Studii Teologice nr. 1-2 (1999), pp. 117-131.
"Cf. G. SCHNEIDER, GIlAW degli Apostoli, vol. I, P- 398.
 Această învăţătură a Apostolilor, împărtăşită comunităţilor creştine înte-
meiate de ei, se baza pe cunoştinţele istorice despre lisus, pe un conţinut de
credinţă şi viaţă morală devenit normativ pentru cine accepta să devină ucenic
al lui lisus Hristos. Din adâncirea acestei învăţături apostolice s-a născut marea
„tradiţie" (napafiooeic;) a credinţei, care mai târziu se va configura în scrierile
Noului Testament, în special în Evanghelii. înştiinţându-ne în acest sumar al
cărţii sale despre viaţa Bisericii primare şi afirmând că primii creştini erau „stă-
ruitori în învăţătura Apostolilor", Sfântul Luca vrea să demonstreze că prima
comunitate creştină se hrănea şi creştea odată cu cuvântul evanghelic pe care
îl medita şi-l adâncea neîncetat. Această meditare şi adâncire neîncetată con-
stituia mai ales o necesitate misionară a comunităţii apostolice 67 .
Ph. H. Menoud face distincţie între „propovăduire" sau KripUYna, care
nu constituie decât primul anunţ sau prima vestire a mesajului hristic şi
„învăţătură", şi 6i6axn, care constă în adâncirea ulterioară a datelor credinţei,
printr-o cateheză şi formare permanentă a membrilor comunităţii 68 .
Evanghelia înseamnă totodată Kiipuviia şi 6i6axn; ea este în acelaşi
timp propovăduire şi învăţătură normativă, este proclamarea lui lisus ca
Domn şi Hristos şi îndemn adresat credincioşilor de a-şi conforma întreaga
lor existenţă adevărului pe care ea îl anunţă.
Evanghelia este o Persoană, lisus Hristos, şi în acelaşi timp o doctrină, o
serie de afirmaţii despre persoana divino-umană a Mântuitorului. Credincioşii
nu aderă la un adevăr abstract, ci la o Persoană care întrupează şi exprimă
adevărul. Adevărul creştin nu este o realitate străină credinciosului care-l
mărturiseşte, deoarece acceptarea Evangheliei înseamnă recunoaşterea lui
lisus Hristos cu propria persoană şi în propria existenţă.
Dacă propovăduirea (kerygma) se adresează deci lumii întregi,
învăţătura (didahia) este destinată credincioşilor sau celor care au fost atinşi
de propovăduirea mesajului evanghelic. însă învăţătura nu este altceva decât
adâncirea conţinutului propovăduirii, explicat, dezvoltat, precizat şi aplicat
diverselor situaţii dictate de contextul misiunii creştine (Matei 28, 19).
lată de ce „a stărui în învăţătura Apostolilor" înseamnă a fi în comuniune
cu lisus Hristos, care prin intermediul Apostolilor actualizează mereu lucrarea
Sa mântuitoare în lume. De aceea „stăruinţa în învăţătura Apostolilor"
constituie prima regulă de viaţă a Bisericii.

67
Cf. M . DUMAIS, Communauté et mission, p. 34. Vezi şi: S. CIPRIANI, Missione ed evangelic
zazione, p. 85.
"Cf. P.H. MENOUD, La vita délia Chiesa primitiva, pp. 18-20. Aceeaşi distincţie a fost făcută
de: Charles H. DODD, La predicazione apostolica e il suo sviluppo (coll. Studi biblici, 21), Pa' de ' a
Editrice, Brescia, 1978.
 2. Stăruinţa în comuniune69

In cel de al doilea sumar narativ din Faptele Apostolilor, Sfântul Luca doreşte
să aprofundeze tema „comuniunii" sau «oivuma, prezentând comunitatea din
Ierusalim ca pe un model de prietenie şi ajutor70: „Iar inima şi sufletul mulţimii
celor ce au crezut era una (rjv Kopfiia Kcxi ijjuxn UÎa); şi niciunul nu zicea că este
al său ceva din averea sa (oufie eiq TI TWV unapxovrwv auxu> eXeyev î6iov elvai),
ci toate le erau de obşte (rjv auxoic; ctnavxa xoivâ). Şi cu mare putere dădeau
apostolii mărturie despre învierea Domnului lisus Hristos şi mare har era peste
toţi. Şi nimeni între ei nu era lipsit (ou6e yotp ev6en<; tic; qv ev auxott;), pentru
că toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute şi-l
puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie
(6ie6i6exo 6e ¿Kâoxu) KaGoxi av TU; xpeiav elxev)".
Dintre cele trei mari sumare ale Faptelor (2,42 - 47; 4, 32 - 35; 5,12 -16), pri-
mele două se referă şi la tema koinonieim comunitatea apostolică din Ierusalim. La
aceste sumare care vorbesc despre koinonia primilor creştini, Sfântul Luca adaugă
două episoade exemplificative: cel al generozităţii lui Barnaba (4, 36 - 37) şi cel al
ipocriziei lui Anania şi Safira (5, 1 - II) 7 1 . Va trebui să pornim de la analiza texte-
lor pentru a putea determina semnificaţia termenului Koivooviaîn contextul cărţii
Faptelor, apoi vom analiza dipticul narativ despre Barnaba şi Anania şi Safira.
în epistolele pauline, termenul KOivwvia apare de 13 ori, de trei ori în Prima
Epistolă a Sfântului loan (1, 3.6.7) şi o singură dată în Epistola către Evrei (13,16).
La aceşti autori, termenul defineşte comuniunea de credinţă cu Dumnezeu şi cu
Hristos, unirea spirituală a credincioşilor cu Hristos, dar şi participarea la darurile
aceleiaşi credinţe şi dragoste fraterne.

69
Pentru tema „comuniunii" în Noul Testament şi în special in cartea Faptelor Apostolilor,
ca şi pentru aplicaţiile sale teologice şi sociale, se pot consulta: J.Y. CAMPBELL, „Koinonia and its
Cognates in the New Testament", în: Journal for Biblical Literature, 51 (1932), pp. 352-380; H.
SEESEMANN, Der Begriff koinonia im Neuen Testament, Topelmann, Giessen, 1936; J. DUPONT,
«L'union entre les premiers chrétiens dans les Actes des Apôtres", în: Nouvelle Revue théologique,
91 (1969), pp. 897-915 (trad, it.: „L'unione tra i primi cristiani", în: J. DUPONT, Nuovi studi sugli
Atti degli Apostoli, pp. 277-297]; P. BORi, Koinonia: L'idea délia communione nell'ecclesiologia re-
cente e nel Nuovo Testamento, Paideia, Brescia, 1972; J.M. MCDERMOTT, „The Biblical Doctrine
of Koinonia", în: Biblische Zeitschrift, 19 (1975), pp. 64-77, 219-233; Georg PANIKULAM, Koinonia
in the New Testament. A Dynamic Expression of Christian Life (coll. Analecta Biblica, 85), Biblical
Institute Press Roma 1979' M DEL VERME, Comunione e condivisione dei beni, passim.; François
BOVON, Luke the Theologian: Fifty-five Years of Research (1950-2005), Baylor University Press,
Waco, Texas, '2005, pp. 451-455.
70
Cf. A.C. MITCHELL, The Social Function of Friendship, pp. 255-272; D. MARGUERAT, Les Actes
des Apôtres (1-12), pp. 161-163.
" Cf. D. MARGUERAT, Les Actes des Apôtres (1-12). pp. 164-168 şl 171-178; a se vedea şi Dr.
Constantin PREDA, Credinţa şi viata Bisericii primare, pp. 113-118.
 Stăruinţa în Koiviovia comportă o mare varietate de înţelesuri72, j a r î n
textul Faptelor Apostolilor termenul dobândeşte cel puţin patru accepţiuni se ^
tice, exprimând: (1) relaţia intimă care uneşte persoanele sau care se s t a b i l ^
între lucruri; (2) sensul unei astfel de uniri, ca o datorie de respect şi de g e n ^ t e
zitate; (3) manifestarea concretă a sensului comunitar, ca un dar făcut pentru ^
ajuta pe cei care se simt legaţi între ei; (4) participarea la ceea ce-i implică şi p e ai?"'
la sentimentele lor, la acţiunile lor, la dificultăţile lor73. Este interesant de remarc"'
cum în w . 44 - 45 se specifică ulterior sensul acestei componente a vieţii bisericeşti
printr-o interpretare solidară a practicii creştinilor. Aceştia „erau laolaltă" (nociv éni
TÔ aùxô), „aveau toate îndeobşte" (elxov cmavua KOLVCI), „îşi vindeau pământul şi

bunurile şi le împărţeau tuturor" (ôicpépi^ov ctircà Ttaoiv), „după cum avea nevoie
fiecare" (KCI86TL dv TIC; xpeiav E I X E V ) . Prin aceste menţionări, autorul doreşte să
sublinieze sensul concret al „comuniunii" (KOLVCUVÎCX), indicând prin acesta un ele-
ment constitutiv al comunităţii primare din zilele care au urmat Pogorârii Duhului
Sfânt. Din multiplele semnificaţii atribuite termenului Koivoovia, se tinde să i se dea
aici o importanţă economică indicată de „comuniunea bunurilor economice"7*.] n
definitiv, Koivama este semnul distinctiv al comunităţii primare, denotă comu-
niunea bunurilor care concret şi vizibil reliefează relaţia intimă şi personală care
uneşte credincioşii cu Hristos şi între ei, chiar dacă vv. 44 - 45 nu furnizează indicaţii
specifice referitoare la modalităţile formei de solidaritate semnalată75. în comen-
tariul său la acest text, Sfântul loan Gură de Aur afirmă că „împărtăşirea nu era
doar în rugăciuni sau doar în învăţătură, ci şi în relaţiile sociale (noÂiTEÎa)"76. Scopul
imediat al vânzării era aşadar împărtăşirea bunurilor, astfel încât să vină în întâm-
pinarea tuturor nevoiaşilor.
Pentru F. Hauck77, termenul nu indică comunitatea în sensul concret, ci,
într-un sens mai abstract şi spiritual, comuniunea solidoritâţii fraterne, care se
manifestă şi se exercită în viaţa comunitară.

77
Cf. M. MANZANERA, „koinonia", în: Dictionnaire de spiritualité ascétique et mystique, vol.
V) 11/2, Beauchesne, Paris, 1974, col. 1747-1748; a se vedea şi: C. PREDA, Credinţa şi viaţa Bise
primare, pp. 105 ş.u. .»
" C f . K. LAKE - H J . CADBURY, „ A c t s of t h e A p o s t l e s " , î n : F. J. FOAKES JACKSON - K. LAKE (e J
The Beginnings of Christianity, vol. IV, London 1933, p. 27 - enumeră patru înţelesuri diferi
unitatea dintre credincioşi şi apostoli, (2) folosirea în comun a bunurilor materiale, (3) FRAN°GL
pâinii şi (4) milosteniile. A se vedea şi: M. DEL VERME, Comunione e condivisione dei bem, P^ _
'"Cf. G. PANIKULAM, Koinonia in the New Testament, pp. 122-125; M. DEL VERME, Comu
e condivisione dei beni, p. 291.
' M. DEI VERME, Comunione e condivisione dei beni, p, 26. . Sa;nt
76
Sf. IOAN GURĂ DE A U R , Omilii la Faptele Apostolilor, 7, î n : P h i l i p SCHAFF (ea.h ^
Chrysostom: Homilies on the Acts of the Apostles and the Epistle to the Romans (coll. NIC
Post-NIcene Fathers, 11), T&T Clark, Edinburgh, 1889, p. 45. , . Nu0vo
77
Cf. F. HAUCK, „KOIVWVUÎ", î n : G , KITTEL - G . FRIEDRICH ( e d s . ) , Grande lessico ae
Testamento, vol. V, pp. 709-726.
 în Dictionnaire de spiritualité, autorul articolului despre koinonia, M.
M a n z a n e r a « evoca patru interpretări diferite, care sunt cele mai frecvente în
rândul exegeţilor:

(1) Koivuma înţeleasă ca o comuniune de gândire-, aceasta este opinia lui

H. Seesemann, potrivit căruia sensul „punerii în comun a bunurilor", puţin folo-
sit, n-ar fi fost înţeles de către cititorii Faptelor». Acestei opinii se opun două
obiecţii majore: comuniunea nu rămâne la nivelul ideilor (cartea Faptelor sub-
liniază importanţa participării efective la folosirea în comun a bunurilor materi-
ale); mai mult, comuniunea dintre credincioşi nu se bazează pe un consens sau
pe un punct de vedere comun (se poate observa în diferite ocazii, mai ales în
punctele de vedere diferite faţă de convertirea păgânilor şi de acceptarea lor în
comunitatea creştină, fără obligativitatea prescripţiilor mozaice).
(2) Koivcovia înţeleasă ca o comuniune liturgică: J. Jeremias crede că cei
patru termeni din FA 2, 42 constituie, de fapt, patru părţi ale unei Liturghii
creştine. EL atribuie verbului „a stărui, a fi perseverent" (npooKapxepoûvtEç)
înţelesul de „participare în mod regulat la celebrarea cultului": FA 2, 46 - cultul
la Templu; 1,14 - la rugăciunea în comun; 6,4 - la rugăciune şi la slujirea cuvân-
tului80. însă împotriva acestei interpretări au fost formulate mai multe obiecţii:
în primul rând, Sfântul Luca grupează termenii doi câte doi, ceea ce înseamnă
că, pentru el, învăţătura apostolilor şi koinonia sunt legate una de alta, după cum
frângerea pâinii şi rugăciunile. Aceste două grupe de termeni fiind distincte, nu
se poate vorbi de o celebrare unică şi, deci, de o schemă în patru părţi a cultului
creştin. O altă obiecţie împotriva unei celebrări unice, potrivit unei scheme în
patru părţi, se bazează pe faptul că o celebrare a cultului organizată în patru părţi
nu concordă cu diversitatea locurilor menţionate (pridvorul lui Solomon - FA 2,
46; 3, 11; 5, 21.42; în case - FA 2, 46; 5, 42) sau a timpurilor (al treilea ceas din
zi - FA 2,15; ceasul al nouălea - FA 3,1; seara - FA 4, 3; dimineaţa - FA 5, 21)81.
(3) Koivoovia înţeleasă ca o comuniune ierarhică. Această ipoteză a fost for-
mulată de către F. Mussner, care vede în termenul «oivuma expresia comuniunii

78
M. MANZANERA, „koinonia", pp. 1747-1748.
79
H. SEESEMANN, Der Begriff koinonia im Neuen Testament, PASSIM
80
Cf. j. JEREMIAS, Le Parale dell'Ulnma Cena, pp 141-144 J e r e m i « ^ ormat, în aceastâ
1 9
direcţie, de: I.H. MARSHALL, Luke: Historian and Theokwan F ^ ! * " : 'RF
H a e n c h e n se opune ferm acestei poziţii. E HAENCHEN, r * . Acts of the ApoXles. p 191. Cf. C.F.D.
MOULE Worship in the New Testament. Lutterworth, London, 19b 1. pp^ 18-19.
1
Cf M MANZANERA, „koinon,,'. p 1748 Notăm, totu>, ^ ^ ^ " ^ ^ c e X a r e '
defavorabile unei interpretări liturgic, dar nu j j * * ^ ^ ^ ^
desfăşurarea ei lineară: ; - â ^ t u r a apostol lor ,<:omun unea t> ^ P ^ ^ ^ ^
nente ale vieţii comunităţii »1. după cum se paf*,
altele „frângerea pâinii", adică Euharistia, V rugăciunile.
de credinţă cu A p o s t o l i i . într-adevăr, conjuncţia Kcuface legătura dintre aceste
8 2

două grupe de termeni: „în învăţătura apostolilor şi (KQL) koinonia [apostolilor]

în frângerea pâinii şi în rugăciuni". însă s-a obiectat că acest argument este li p s i (
de logică: din punct de vedere gramatical, complementul substantival în genitiv
TU>v ânocrt6\u)v („Apostolilor") nu se referă decât la învăţătură; pe de altă parte,
verbul (TtpooKapTepoGvTEO se referă la toţi cei patru termeni.
(4) Koivwvia înţeleasă ca folosire în comun a bunurilor materiale şi parti-
cipare la aceeaşi v/aţă duhovnicească întru acela şi Domn lisus Hristos. Jacques
Dupont83 insistă asupra punerii în comun a bunurilor. El remarcă că sensul ter-
menului Koivuma este precizat de către celelalte formule înrudite: a n a v r a Koivd
(„totul în comun", FA 2,44 şi 4, 32). El notează că „de multă vreme, exegeţii şi- au ¡i
dat seama că aceste formule din Fapte sunt extrem de sugestive pentru urechea
unui grec... Este clar că koinonia primilor creştini evocă în primul rând modul în
care ei foloseau bunurile materiale, dar este evident că nu se poate limita sensul
acestui termen numai la folosirea în comun a bunurilor," ci ea implica şi o comu-
niune spirituală". Dimensiunea comuniunii fraterne se bazează pe comuniunea
„verticală" cu Dumnezeu. Punerea în comun a bunurilor nu constituie decât
manifestarea exterioară a unirii duhovniceşti, profunde, care animă comunita-
tea creştină. Nu se poate separa folosirea în comun a bunurilor de participarea
la aceeaşi viaţă spirituală şi la aceeaşi mărturisire de credinţă.
Expresiile folosite („o singură inimă ¿i un singur suflet", „toate le erau de
obşte") evocă idealul comuniunii şi fraternităţii, demonstrând faptul că armonia ţ
dorită de porunca lui Dumnezeu (cf. Deuteronomul 4, 29; 6, 5 - 9; 10, 12) şi-a I
găsit împlinire în modul de viaţă al primilor creştini 84 . Luca, prin aceste apro-
pieri, înţelege să înveţe că acest ideal de prietenie ş\ de comuniune a bunuri-
lor, susţinut de cei mai buni înţelepţi greci85, era realizat de creştini încă de la

i;
Cf. M. MANZANERA, „koinonia", p. 1748.
"Cf. J. DUPONT, Studi sugli Atti degli apostoli, p. 865; Cf. D. SECCOMBE, Possesions and the
Poor in Luke-Acts. p. 207.
"Cf. M. DEL VERME, Comunione e condivisione dei beni, pp. 33-34.
* Acest ideal al prieteniei se regăseşte la Euripide, Aristotel, Plutarh, Platon. Din acest motiv,
unu autori vorbesc despre o idealizare a vieţii creştine în sumarele narative din Fapte, sub influenţa
•deahsmului utop.c elen.stic: L CERFAUX, „La composition de la première partie du Livre des Actes",
pp. 667-691; L CERFAUX, La première communauté à Jérusalem, pp. 5-31; H. ZIMMERMANN, „Die
Sammelbenchte der Apostelgesch,chte", pp. 71-82; H. CONZELMANN, A Commentary on the Acts
ti M ^ f f S L P P ? 4 " 2 5 ' E- H A £ N C H E N - Th < of the Apostles, pp. 191-196, 230-235; Eckhard
S hdlen,stlscher
Schriftsteller, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1972, PP;
of T Ï L Î K L cî - C o m m u m t Y o f Goods and Utopian Allusions in Acts ll-V", în: Journal
o Ï Ï P T î i 5 f 2 8 (1 977) P P 9 6
, ' " ; J a c q u e s D U P 0 N T < "Community of Goods in the Ear V
S T T » J t h e Gent"eS: Stud,es in the Acti
°f t h * jostles, Paulist, New York,
Van d e r H0RST
i ™ r Z j t °n> f r l c ' Parallels to the Acts of the Apostles (2-
' m J O U ™'/OR the Study of the Ne» Testament. 25 (1985), pp 49-60 S. Scott BARTCHV,
î n c e p u t u r i l e l o r Aceştia, continuând să deţină bunurile în mod juridic, nu le păs-
t r a u ,n m o d egoist doar pentru ei, ci le puneau la dispoziţia celorlalţi ş i această
c o m u n i u n e exterioara era rodul Ş i consecinţa împărtăşirii aceleiaşi credinţe şi
iubiri faţa de Dumnezeu şi semeni 8 6 .
Nu trebuie trecut sub tăcere însă un al doilea aspect, veterotestamentar,
legat de motivul solidarităţii bisericeşti. Autorul inspirat menţionează că Biserica
timpurie utiliza distribuirea bunurilor într-un scop filantropic, astfel încât se
împărţea fiecăruia după cum avea nevoie" (FA 4,35:6LE6Î6ETO 6e EKCICTTU) Ka06ti
dv nq xpetotv dxev). S-a evidenţiat în mod just că această expresie este legată de
Deuteronom 15, 4, care în traducerea greacă a LXX este redată astfel: „Să nu se
afle la tine om în nevoie". Se poate identifica, în practica filantropică a Bisericii
timpurii sau a iubirii milostive faţă de cei în nevoi, aşteptarea mesianică a popo-
rulului lui Dumnezeu, care-i susţine pe cei săraci, potrivit tradiţiei vii inspirate de
Deuteronom. Pe această linie, Giovanni Leonardi evidenţiază că: „Biserica din
Ierusalim avea conştiinţa de a fi Israelul mesianic şi, de aceea, a înţeles că o ast-
fel de recomandare şi făgăduinţă i se adresa în primul rând ei; se înţelege astfel
motivul pentru care s-a angajat să îl pună imediat în practică, preocupându-se să
nu existe între membrii săi oameni în nevoi"87.
Orice cititor al Noului Testament va vedea în FA 4,32 un contrast, intenţionat
sau nu, cu cea mai detaliată descriere pe care o avem a unei comunităţi creştine
nefuncţionale, cum a fost cea din Corint (cf. 1 Corinteni 1, 10-17) şi, deci, în
cazul de faţă descris de Luca, „o definiţie concretă a sfinţeniei în acţiune"88. La
începutul relatării sale, în primul mare sumar narativ, din al doilea capitol din

„Community of Goods in Acts: Idealization or Social Reality?", in: Birger PEARSON |ed ). The Future
of Early Christianity: Essays in Honor of Helmut Koester, Fortress Press, Minneapolis. 1991, pp.
309-318; A l a n C. MITCHELL, „The Social Function of Friendship in Acts 2.44-47 and 4 32-37", in:
Journal of Biblical Literature, 111 (1992), pp. 255-272; Gregory E. STERLING. „«Athletes of V.rtue»:
An Analysis of the Summaries in Acts (2:41-47; 4:32-35; 5:12-16)", in: Journal of Biblical Uteraţuje,
113 ( 1 9 9 4 ) , pp. 6 7 9 - 6 9 6 ; Rubén R. DUPERTUIS, „The Summaries of Acts 2, 4, and 5 and Plato s
Republic", în: Jo-Ann A. BRANT, Charles W. HEDRICK, Chris SHEA (eds.), Ancient ^omTht, Matrix
of Early Christian and Jewish Narrative, Society of Biblical Literature Atlanta, 6A. 2005 ppJ75-
296. Alţii însă nu văd nicio legătură între sumarele din Fapte 1-5 V » W ia n COPP R'
Propunându-se în schimb o paradigmă palestiniană de i n t e r e a ac e s t o ^ Com.
J h e Palestinian Cultural Context of Ear,iest ^ J Z Z l W n g .
e• Book of Acts in Its First Century SWJJ vo ^ ^ ^
Eerdmans, Grand Rapids, Ml pp. 32*357 c l A J S W U W ^ d v ) Hlitofical perspectives:
First Christians and among the Essenes > p p 147 164
from the Hasmoneans to Bar Kokhba m Light of the
" C f . G. LEONARDI. Le prime comumtá cristiane, pp. W - i «
" Cf. G. LEONARDI. Le prime comumtá cristiane P^i ^ ^concret dehn.tion of holiness
" C f . Jaroslav PELIKAN, Acts, S C M P r e i s , Lonoon, K • -
•n action".
Fapte, am văzut cum Sfântul Luca pare să identifice nu o tendinţă generală sau
o evaluare medie, ci un fenomen total şi cuprinzător, prin repetarea cuvântului
»toţi" atât la masculin plural, cât şi la neutru plural: „toţi (TKXVTEC;) cei ce credeau
erau laolaltă şi aveau toate (ănavra) de obşte" [FA 2, 44). Relatarea continuă
cu descrierea paşilor prin care s-a obţinut acest „comunisrrweligios al iubirii"
(E. Troltsch): „Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi leîfiipdi ledu-luluror, dupTîo^
âved nevoie necare" (FA 2,45). Şi, de aceea, în capitolul următor, Petru răspunde
astfel insistenţelor supărătoare ale unui cerşetor olog: „Argint şi aur nu am-
dar ce am, aceea îţi dau. în numele lui lisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi
umblă!" (FA 3,6). în cuvântarea de rămas bun de la preoţii din Efes, Sfântul Pavel
s-a simţit îndreptăţit să „se laude", dar nu „fără măsură" (2 Corinteni 10,13) Cu
preoţia lui: „Argint sau aur sau haină n-am poftit de la nimeni; voi înşivă ştiţi că
mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să
vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului lisus, căci El a zis: Mai fericit este a da
decât a lua" (FA 20, 33-35).
Pentru analiza noastră, este importantă constatarea că experienţa iubirii
milostive faţă de semeni constituie aplicarea concretă a învăţăturilor evanghelice
ale Mântuitorului, menţionată anterior, şi că există o continuitate interpretativă
între practica lui lisus şi aceea a Bisericii din Ierusalim. Totuşi, motivul solidarităţii
bisericeşti rezultă din confruntarea dintre cele două situaţii diferite ale grupuri-
lor sociale, identificabile în viaţa ucenicilor lui lisus şi în realitatea comunitară
a Bisericii din Ierusalim. De fapt, trebuie remarcat cum urmarea grupului celor
Doisprezece şi a ucenicilor Domnului în general implica renunţarea la bunuri
(idealul sărăciei) de unde rezulta donarea tuturor averilor celor săraci în vederea
obţinerii unei „libertăţi" absolute (cf. Marcu 10, 21; Luca 18, 28), în timp ce sco-
pul urmărit prin vânzarea bunurilor în comunitatea creştină nu însemna propria
spoliere, ci împărţirea resurselor în scopul ajutării acelora care erau în nevoie .
Ţinând cont de natura teologică a sumarelor narative din Fapte şi de pro-
blemele literare înrudite cu aceste texte, nu trebuie subevaluat fenomenul social
care este descris în relatările din Fapte. M. Del Verme menţionează o gradualitate
în procesul organizaţional al carităţii solidare faţă de cei săraci90. în primul sumar
(FA 2, 42 - 47) se înregistrează un stadiu iniţial „spontan-privat" care îi deter-
mină pe credincioşi, în mod personal, să devină binefăcătorii săracilor, distribu
ind câştigurile din vânzările proprietăţilor lor. în cel de al doilea sumar (FA 4,
- 35) se întrevede o dezvoltare majoră organizaţională, printr-o lucrare asistenţia

89
Cf. G. LEONARDI, Le prime comunita cristiane, p. 137.
90
Cf. M. DEL VERME, Comunione e condivisione dei beni, pp. 42-43.
de Sfântul Luca pentru a face realist ţi concret stilul creştin al solidarităţii. Primul
exemplu este dat de Barnaba, care a vândut ţarinile din proprietatea sa şi a donat
apostolilor întreaga sumă obţinută (FA 4, 36 - 37). Al doilea exemplu este cel al
soţilor Anania ş\ Safira, care s-au înţeles între ei să dea apostolilor doar o parte
din câştigul obţinut în urma vânzării terenului lor, lăsând să se înţeleagă că l-au
dat pe tot (FA 5 , 1 -11). Petru nu îi reproşează lui Anania că nu i-a dat toţi banii, ci
pentru minciuna înşelătoare care a avut ca scop „să ispitească Duhul Domnului"
(v. 9: Tieipâoai xo nveu^a Kupiou), expresie a duplicităţii care slăbeşte credibili-
tatea vieţii creştine, provocând daune responsabililor colectării de fonduri şi, în
ultima analiză, întregii comunităţi care este în slujba nevoiaşilor. în această poveste
tragică a lăcomiei şi ipocriziei, şi Anania, şi soţia lui, Safira, au murit pentru încăl-
cările lor şi pentru sfidarea autorităţii apostolilor prin care lucra Duhul Sfânt. Nu ar
trebui, aşadar, să ne surprindă când criticii achiziţionismului şi avocaţii socialismu-
lui şi comunismului au arătat în mod repetat exemplul acestui comunism primar
„utopic", care semăna oarecum cu regula tradiţională „de la fiecare după putinţă,
fiecăruia după nevoi"91, devenită slogan.
întrebarea lui Petru către Anania (FA 5,4): „Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea
ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta?" - parafrazată de Hrisostom: „Ai fost obli-
gat sau forţat? Te constrângem împotriva voinţei tale?"92 - pare să dovedească
în plus că „comunismul" primilor creştini a coexistat cu un fel de recunoaştere
a dreptului la proprietatea privată. De asemenea, dovedeşte că această comu-
niune de bunuri, descrisă aici sau mai devreme (FA 2, 44 - 47), trebuie privită ca
voluntară, mai degrabă decât obligatorie, aşa cum şi încălcarea ei este o expresie
a voinţei umane libere şi responsabile, nu o acţiune asupra căreia păcătosul nu
deţine controlul. Deci, păcatul principal din tragedia lui Anania şi Safira a fost
înşelăciunea şi ipocrizia, mai degrabă decât posesia unui astfel de bun". Alte
argumente pentru teza reevaluării tuturor valorilor economice şi sociale provin
din relatarea despre argintarii din Efes (FA 19, 23-41), care au fost condamnaţi
pentru ajutorul şi sprijinirea idolatriei, mai degrabă decât pentru activitatea lor
ca şi din relatarea (FA 16, 16 - 19), la care autorul Faptelor Apostolilor pare să
fi fost martor, despre „o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care aducea mult
câştig stăpânilor ei, ghicind". Ocupându-se de cazul ei, apostol,, nu au întreprins

9,
Cf.J. PEUKAN, Acts, p. Zm
80. la Fapte* Apostol,lor 12 (coli- N.cene and Post-N.cene Fathers,
9J
S f . IOAN GURĂ DE AUR, Om
11:76), apud i. PEUKAN, -Acts, P 80.
"Cf.J. PEUKAN, AC», P- 80.
 ^ i ULH1

C i
r P O t r i V a vrăjit0riei " a S U ™ ° r - î-P-una cu
CeaSta eSte
şi i n s t i t u i e . ' ° d 0 v a d ă a disponibilităţii de a tolera chiar
d POnibilitate
d e \storie cr estin ă'' ° " « - - n . n u a încă pentru multe s e C ^
creşt1nă
1 1 ° " ' p a n a c e reevaluarea o va ajunge şi pe ea. La fel este şi cu
a f i r m a ţ i a aparent dură a lui lisus: „pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine
n u M a aveţi totdeauna" (loan 12, 8), care este atât o dojană la adresa afirmaţiei
ca H n s t o s depinde de ucenicii Săi, cât şi o aluzie tăioasă: „Când a dus Biserica
lipsa de săraci?", după cum citeşte Fericitul Augustin aceste cuvinte ale lui lisus94.
Omilia Care bogat se va mântui? a lui Clement Alexandrinul - scrisă în
greacă, dar de obicei citată cu titlul ei latin, Quis dives salvetur? - este, con-
f o r m lui Ernst Troeltsch, dintre scrierile patristice, „singura operă care se ocupă
î n mod direct de problema [bunurilor]". Referindu-se explicit la povestirea din
Evanghelie despre tânărul bogat, inclusiv la afirmaţia severă a lui lisus: „mai lesne
este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui
Dumnezeu", împreună cu răspunsul plin de uimire al ucenicilor: „Dar cine poate
să se mântuiască?" (Matei 19, 24 - 25), tratatul lui Clement a luat în considerare
în mod implicit şi acest precedent al Bisericii apostolice. Luând ca model activi-
tatea hangiului din parabola lui lisus despre samariteanul milostiv, consemnată
de Luca (Luca 10, 30 - 37), Clement se întreabă: „Dacă nimeni nu ar avea nimic,
ce le-ar mai rămâne oamenilor de dat?" 95 şi „Pentru ce mai era nevoie să scoată
Dumnezeu din pământ bogăţie, dacă bogăţia aduce şi pricinuieşte moarte?" 96 .
Cu excepţia unor experimente „comunistice" ocazionale de-a lungul istoriei
creştine - şi „viaţa îngerească" de sărăcie, castitate şi ascultare din comunităţile
monastice - , idealismul utopic al acestei imagini din Fapte este spoliat de
reproşurile „eleniştilor" (probabil iudeo-creştini care vorbeau greaca) împotriva
„evreilor" (probabil iudeo-creştini care vorbeau aramaica), „pentru că văduvele
lor erau trecute cu vederea la slujirea/împărţirea cea de fiecare zi" (FA 6,1).

Comuniunea bunurilor: realitate sau idealizare?

Redactarea sumarelor a comportat din partea Sfântului Luca o muncă de

selectare atentă a unui material provenind din unele tradiţii preexistente, pe

94
Fer. AUGUSTIN/Tratatja Evanghelia lui loan, 50, 12, în: p h l «P
Gospel of John, First Epistle of John, and Soliliques (coli. Nicene and Post-N,cene Fathers, 7),
Clark, Edinburgh, 1888, p. 282; CfJ.PELIKAN,Acrs,p.8L fecioru,
C f C L E M E N T A L E X A N D R I N U L , Care bogat se va mântui?, 13, 4 /, t r a a n m b 0 R,
CLEMENT ALEXANDR.NUL, Scrieri. Partea întâia, (coli. Părinţi şl Scriitor, Biser,ceşti, 4), Ed. IBM
Bucureşti,
96
1982, p. 43; Cf. J. PEL.KAN, Acts, p. 81. ¿ c f S / p . 81.
Cf. C L E M E N T ALEXANDRINUL, Care bogat se va mântui?, 2 6 , 5 , p. bz, u. i.
care l-a re-elaborat în baza unei viziuni şi interpretări proprii. Din tradiţia prime,
comun, taţi d.n Ierusalim.provin şi episoadele ilustrative despre generozitatea lui
Barnaba ş, ipocrizia soţ,lor Anania şi Satira. Interpretările proprii ale Sfântului
Luca fac apel la formule lingvistice deja înrudite, după cum reiese din folosirea
expresiilor anavxa KOIVCX (FA 2,44b şi 4, 32c) şi K ap6ia xai 4>uXr, HÎa (FA 4 32a)
Motivul ideal descris de expresia dnavxa Koivâ s-a concretizat în vânza-
rea şi punerea in comun a bunurilor, consecinţa evidentă a credinţei. Expresia
ol moreuovTec; („cei care cred"), pentru a-i defini pe creştini, plasează de fapt
întregul sumar în sfera credinţei. Am văzut, de altfel, că sumarele narative ocupă
u n spaţiu amplu în structura cărţii Faptele Apostolilor, de la 2, 42 până la 8, 4".
în cadrul acestei secţiuni ele îndeplinesc un rol axial, în jurul căruia sunt stabilite
raporturile structurale dintre textele care o alcătuiesc98. De aceea, între sumare
şi episoadele exemplificative despre generozitatea lui Barnaba şi ipocrizia soţilor
Anania şi Safira există o strânsă legătură.
în baza acestei structuri, există, potrivit lui Zimmermann, trei motive
fundamentale":
1. Motivul conexiunii şi complementarităţii: Sfântul Luca dispunea de
informaţii insuficiente şi episoade izolate, pe care le-a prezentat într-un mod
unitar, strict corelate între ele prin elemente de tranziţie de la un episod la altul.
Trebuie totuşi notat că aceste episoade (spre exemplu, Barnaba şi Anania şi
Safira) conţin o tematică precisă şi pot fi considerate ca exemplificări a ceea ce
descriu sumarele100.
2. Motivul generalizării: fiecare episod asumă un element descriptiv al unui
comportament general al comunităţii. Autorul creează astfel trecerea de la par-
ticular la universal. Astfel, vânzarea unei ţarini din partea unor credincioşi este
prezentată - cu ajutorul sumarelor - ca fiind un comportament general.
3. Motivul idealizării: Sfântul Luca prezintă comunitatea primară ca fiind locul
ideal în care se realizează comuniunea, unitatea inseparabilă, armonia inimilor,
rugăciunea comunitară, zelul catehetic, disponibilitatea interioară ce se concreti-
zează în atitudinea solidară a vânzării bunurilor. O astfel de comunitate asumă de
aceea un ideal tipic, motiv de inspiraţie pentru orice comunitate creştină.
Această tensiune spre un ideal de viaţă este prezentată prin recursul la
expresii elenistice cum sunt |ilo şi ârtavra xoivd, care sunt folosite pentru

97
Cf. G. BETORI, Perseguitati a causa del Nome. p. 36.

SaphiratAc 5:1-11) dans la stratigle narrative

d
e Luc", în: New Testament Studies, 39 (1993), pp. 209-226.
 - chiar atât de ideală, dacă Anania şi Satira
3 c e a ra c e t a c t o ' inlâuntrul lor nu erau convinşi.
crerere sa aca a ^ - burilor în cadrul comunităţii ierusalimitene nu a
De
-> feniranon c e masa şi era- pr
fapt. comuniunea - - f Xcticatâ. numai de către unii. pe deplin liberi
^ ** ** L — r a r e a o u ce a o vinde.
c e a s c c - s e : v a o op _ e t o ; V ^ m e n t e t e c e i e mai vechi despre viaţa comunităţii
^cros surnare« suntov- i S D u n e m . Qe-a lungul secolelor, ele au exercitat o
- e s r - a f > — — cane ^ ^ e d t e I ^ \ e creştine, mai ales pentru că în ele
profundă asupra ^ ^ — c r e s t m e ş i d e aceea, ele au fost considerate
ca _ — c r . ca -ac "raţie rete pentru
pentru viaţa
viaţa comunităţilor
comunităţilor creştine.
creştine.
S o a r e a pun în ¿amină o atitudine interioară pe care creştinii trebuie să
c cccâ-caaacâ pentru a p^tea rea za solidaritatea dintre ei şi iubirea filantro-
c câ c - ~ crecrcares co~uniunii bunurilor materiale. Cartea Faptele Apostolilor
ce~cretreacâ câ prob e~>a sărăciei - ca şi a solidarităţii pe care aceasta a gene-
ret-c - ere crece-ta în comunitatea primară şi că, în acelaşi timp, existau tenta-
t S e cc~creta ca secţionare. prin practicarea unei koinonii interioare şi exteri-
oare S_ —=re a -cică, în aceiaşi timp, faptul că activitatea filantropică era pre-
ca-re c c - - - r e ţ e a c n ierusalim51"1. Primul sumar arată că lucrarea filantropică
si ca asistentă are degrehă spontană şi personală, în care ajutorul acordat
_ — = c r e a ' _ -e»o ? : -ecărcia si a nivelului de sărăcie (FA 2, 45).
Ca ce-a cc ea sumardă mărturie despre o anumită organizare asistenţială
s _ c "-c-_~=rea = costc or. Expresia „a pune la picioarele apostolilor" indică
re _ c rect = C e l e Doisprezece. în concluzie, putem afirma că lucrarea de
asistentă soc= â şi so' : daritatea în cadrul comunităţii din Ierusalim a cunoscut
c verea reze: ce la o activitate de tip spontan şi personal, la forme de organi-
zare s l c administrarea directă a Apostolilor, apoi a celor Şapte (FA 6 , 1 - 7) şi a
PrezPiterilor comunităţii cărora le-a fost încredinţată colecta făcută la Antiohia
oe către Sfântul Pavel si Barnaba (FA 11, 30).
Totuşi, ceea ce textele evidenţiază nu este atât situaţia economica sau
aspectul juridic al proprietăţii private în cadrul comunităţii, cât mai curân ^ 0 ^ 1 p U t
niunea care-i lega şm unea pe primii creştini. Gesturile concrete s u n t ' ^^ v i 3 ţă
doar 3sr>eae foarte elocvente care contribuie la iluminarea contextului e
• de* aceea» inv>
comunrtară. Sunt semnul exterior al unei comuniuni interioare şi, a devine
zi bilă—; aceasta manifestă mai ales modul în care comuniunea b u n L i r l „ ° u r ă re | a -
fraternrtate, motiv pentru care părtăşia cu cei săraci a constituit103o tras
tivă a mod ului concret de a face simţită credinţa dintre creştini

BOVON, LU* **
331 40
Cf. M. DEL VERME, Comunione e condivisione dei bem, PP '
Theoiogtan, pp. 444-450.
1=1
Cf. J. DUPONT, Studi sugli Atti degli apostoli, P 884.
12
Cf. M. DEL VERME, Comunione e condivisione dei beni, p. 63.
 „Comunismul" în sumarele narative din Faptele Apostolilor

Fenomenului protocreştin al comuniunii bunurilor i s-a acordat în timpurile

noastre o atenţie deosebită mai ales pentru trăsăturile sociologice pe care le
conţine. Insă o abordare din perspectivă sociologică a acestor texte este peri-
culoasă mai ales atunci când se încearcă înţelegerea lor printr-o viziune exclusiv
socială, şi reducerea acestor episoade, care stau la baza unei viziuni creştine şi
spirituale despre viaţă cu totul nouă, la sfera strictă a socialului.
Acest fenomen protocreştin nu a scăpat din vederea „profeţilor" moderni
ai socialismului. Nu din întâmplare Engels s-a interesat de această problemă,
căutând însă numai aspectele sociale şi deci aparente, pe care le-a înţeles foarte
superficial, reducând viaţa comunităţii la premisa unui plan sociologico-comu-
nist fără să întrevadă sensul real şi adevărata dimensiune a acestei experienţe a
comunităţii creştine primare.
Dintre interpretările care au marcat secolul XX merită a fi suspuse aten-
ţiei cele ale lui Ernst Troltsch104, H. J. Degenhardt105, Kirsopp Lake106 şi Martin
Hengel107. Aceşti cercetători au formulat cele mai interesante interpretări pentru
a încerca să explice fenomenul protocreştin al comuniunii bunurilor dintr-o per-
spectivă sociologică.

Interpretarea lui Ernst Troltsch

„Comunismul religios al iubirii", potrivit lui Ernst Troltsch, s-a născut în

comunitatea primară ca răspuns la propovăduirea lui Hristos, în cadrul unei
comunităţi care s-a organizat cu un sistem reînnoit de viaţă comunitară.
Porunca iubirii lui Hristos s-a tradus astfel într-un sistem de solidaritate în
baza căruia s-a construit un comunism, foarte diferit de altele, şi care poate fi
definit drept „comunismul religios al iubirii"108. în cadrul acestuia, comuniunea
bunurilor devine dovada iubirii şi a spiritului religios de sacrificiu, unde bunurile
sunt pur şi simplu consumate. Lipseşte cu desăvârşire conceptul de egalitate.

104
E. TROLTSCH, Die Soziallehren der Christlichen Kirchen und Gruppen, in: „Gesammelte
Schriften", vol. I, Tübingen, 1912 (trad, it.: Le dottnne socioh delle Chiese e dei gruppi cristiani, 2
, Firenze 1941-1960.
105
H. J. DEGENHARDT, Lukas, Evagehst der Armen Besitz und besitzverzicht in der lukanischen
^hnften. Stuttgart, 1965.
K LAKE, „The Communism of Acts 2 and 4-6 and the Appointment of the Seven", in: The
Beginnings of Christianity, V. London, 1933, pp 140-1S1.
to. HENGEL, Property and Riihes in the Eorly Church. Philadelphia, 1974.
"*CF E. TROITSCH. Le dottrme sociuli delle Chiese e dei gruppi cristiani. I Dalle origini alia fine
f lUed,oevo. Firenze, 1941, pp 107-231.
 VJ 1 U U I I

Ceea ce contează însă constă în faptul că toţi trebuie să se sacrifice şi toţi trebuie
să trăiască109; cantitatea are o importanţă secundară. Acesta este un comunism
cu totul particular şi care răspunde la situaţiile concrete ale comunităţii, el fii n d
punerea în practică a poruncii iubirii. Este un comunism aplicabil la o comunitate
restrânsă, însă care nu avea bazele unei organizări de dimensiuni transnaţionale.
Dispariţia sa rapidă atestă că a fost vorba numai de un fenomen cu totul trecător.
Este cunoscut că Troltsch s-a legat de porunca iubirii creştine trăită de
comunitatea creştină, însă a scăpat din vedere şi nu a aprofundat aspectul koi-
noniei, şi drept urmare nu a sesizat unitatea profundă de viaţă care izvorăşte
din unitatea de credinţă, pe care se întemeiază viaţa comunitară în diferitele ei
aspecte de manifestare.
De altfel, conceptul de egalitate face parte din conceptul koinoniei; de fapt
subliniază egalitatea sacramentală a credincioşilor, a tuturor celor răscumpăraţi
în Hristos (cf. 1 Corinteni 12,13).
Acest concept va fi folosit în mod clar de Sfântul Pavel în 2 Corinteni 8,
13-14 când vorbeşte de colecte. Trebuie văzut de altfel că definiţia „comunis-
mului religios al iubirii" este de fapt un mod de a-l distinge de „comunismul
dialectic"; două nivele diferite şi opuse, în căutarea unui fundament mai degrabă
istoric decât biblic.

Definiţia lui Degenhardt

Analizând comunitatea creştină primară, Degenhardt afirmă că koinonia

implică „un mod de a fi împreună, atât din punct de vedere al fraternităţii cât şi
al mentalităţii, deci o unire fizică şi spirituală"110. în ceea ce priveşte „comunis-
mul religios iubirii", autorul notează că la baza gândirii creştine timpurii nu au
existat teorii sociale111. De aceea, nu se poate vorbi de un comunism organizat;
şi cu atât mai mult de un „comunism religios al iubirii", mai ales că, aşa cum
am văzut, dreptul la proprietate era recunoscut şi conservat. Degenhardt explică
expresia d/iavra Kotvâ ca referindu-se la o comunitate familială în care exista un
fel de egalitarism tipic mediului familial112.
Trebuie observat totuşi că un astfel de model familial, egalitar, este tipic
modern; în mediul elenistic, dimpotrivă, exista mentalitatea supunerii soţiei faţă
de barbat şi a fiilor faţă de capul familiei, ecou pe care-l întâlnim şi în descrierea
paulină din Efeseni 5, 22 - 6, 4.

^ C F . E. TROLTSCH, Le dottrine sociali delle Chiese p 65

Degenhardt
M2 « V < Lukas, Evagelist derArmen, p. 164
Cf. H . . DEGENHARDT, Lukas, Evagelist derArmen, 1 6 5 .
CF. H. J. DEGENHARDT, Lukas, Evagelist der Armen, 1 6 7 .
 Meritul lui Degenhardt constă în fant,.i ,3 „1
tanţa valorilor spirituale care stiu l a b » 1 " ' r e U Ş I t s 5 'evidenţieze impor-
omunităţile G r e c i s m u l u i « C i d i n J ^ T ^ J " ^ -istentă în
r 0 d al generozităţii „ nu a, unei ^ ă ^

Poziţia lui Kirsopp Lake

Este meritul lui Kirsopp Lake că a încercat să demonstreze existenţa unui

cadru destul de complet al problemei1", arătând că în sumarele narative Sfântul
Luca a vrut sa sublinieze trei aspecte ale comunităţii primare: a) creştinii tră-
iau viaţa în comun, nu în sens local, adică în acelaşi loc; b) cheltuielile pentru a
trăi erau acoperite din vânzarea bunurilor pe care le aveau, potrivit necesităţi-
lor impuse de moment; c) trăind astfel, veneau în întâmpinarea nevoilor celor
săraci, constituind un fond al solidarităţii.
Motivul pentru care acest sistem de convieţuire a fost asemănat unui tip de
„comunism religios al iubirii" se află în strânsă legătură cu „punerea în comun
a bunurilor". Totuşi, notează Lake, o astfel de definiţie este echivocă, deoarece
face confuzie între comunismul de producţie sau al posesiunii şi simplul ajutor
acordat săracilor comunităţii. Un astfel de sistem, potrivit observaţiilor lui Lake,
a durat puţin în comunitatea creştină primară, fie din cauza disensiunilor dintre
iudei şi elenişti, legate de ajutorarea zilnică a văduvelor, fie din cauza persecu-
ţiilor împotriva persoanelor care trebuiau să se ocupe de această operă de aju-
torare a celor în nevoi, care au fost alungate din Ierusalim, punând deci capăt
experienţei acestui tip de viaţă comunitară115.
în favoarea unui „comunism" al comunităţii primare ar putea fi invocată
învăţătura lui lisus despre dezlipirea de bunurile pământeşti, despre dificultatea
pe care un bogat o întâmpină ca să intre în împărăţia cerurilor, despre preferinţa
pe care lisus o manifestă faţă de cei săraci. Lake se exprimă astfel:

„S-ar p u t e a bine argumenta că o astfel de învăţătură ar da naştere în mod

firesc « c o m u n i s m u l u i » din Fapte care reprezintă nu atât o teor.e econom.că,
cât o repulsie faţă de bogăţie, acel «fastidium opulent.ae, despre care vor-
beşte Tertulian. însă punctul slab al unei astfel de argumenttn constă nfap-
tul că acest « c o m u n i s m » pur şi simplu nu mai reapare ,n Fap
şi nu este menţionat nici în corpus-ul paulm. Poate câ a fost experimentat
n u m a i p e n t r u puţine luni şi a dispărut apoi destul de curând .

111
Cf H. J. DEGENHARDT, Lukas, j » JJJAppomtmeot of the Seven". în:
IM
Cf. K. LAKE, „The Communism of Acts 2 and 4 O A
Beginnings of Christianity. V, London, 1933, P P _ 1 W " 4
m
C f . K. LAKE, The Communism of Acts, P W -
m
Cf. K. LAKE, The Communism of Acts, p l « ' -
 Acest s?stem „comunist' nu a fost suficient ca să acopere necesităţile eco-
nomice ale comunităţii. Cunoaştem de fapt câ văduvele eleniste erau trecute cu
vederea. Acest fapt a facilitat trecerea de la o solidaritate de tip spontan la una
organizată, deci sistematică. După cum se vede şi din organizarea colectelor, nici
acest sistem organizat n-a fost suficient, deoarece nu-şi putea desfăşura activita-
tea in m o i normal din cauza persecuţiilor. Drept urmare comunitatea n-a reuşit
ma aies după ¡ipsa prezisă de Agab, să vină în ajutorul atâtor nevoi prezente.
Cererea unui alt ajutor a necesitat astfel organizarea de către Sfântul Pavel şi
oarnaba a unei coiecte în cadrul comunităţii din Antiohia.
K. Lake consideră că la Ierusalim n-ar fi existat decât o organizare caritabilă
după modelul celei iudaice şi câ viziunea „comunistă" ar fi fost prezentă numai
în una din sursele documentare folosite de Luca, însă nu în cea antiohiană 117 . în
practica comunităţii din Ierusalim funcţiona un sistem caritabil organizat după
modelul celui iudaic din secolele ll-l î.d.Hr. în comunităţile iudaice, în fiecare
vineri, două persoane desemnate în mod special mergeau prin case şi pieţe ca
să adune oferte pentru săraci, venitul fiind apoi distribuit după nevoi. în comu-
nitatea creştină aceasta se poate verifica prin instituirea celor Şapte. Asistenţa
socială a comunităţii primare se desfăşura în paralel cu cea iudaică, de care se
deosebea totuşi11*. Este evident faptul că înaintea acestei instituţionalizări ne
aflăm in faţa unui sistem de asistenţă socială prezentat în mod ideal sub această
formă de „comunism".
K. Lake foloseşte termenul „comunism", dar îi corectează înţelesul sociologic
actual, pentru a-i reda sensul pe care comunitatea mamă din Ierusalim i l-a dat.

Poziţia lui Martin Hengel

Examinând expresiile din FA 2,44c şi 4 , 3 2 : „aveau toate în comun" (artavra

Koiva) şi „toate le erau în comun", Martin Hengel concluzionează că acest stil de
viaţă reprezintă o idealizare a comunităţii primare făcută de Sfântul Luca după
modelul filosofiei populare119. Este vorba de a vedea dacă expresia lui Troltsch,
„comunismul religios al iubirii", este numai o expresie ideală, sau are şi un fun-
dament istoric. Din referinţele lucane, fenomenul în sine apare contradictoriu,
deoarece, pe de o parte, comuniunea bunurilor este prezentată ca o stare de
fapt, iar pe de alta, în realitate, este citat numai cazul pozitiv al lui Barnaba (4,
36) şi cel negativ al soţilor Anania şi Safira.

1,7
Cf. K. LAKE, The Communism of Acts, p. 1 4 8 .
ul
Cf. K. LAKE, The Communism of Acts, p. 1 4 9 .
119
Cf. M. H E N G E L , Property and Riches in the Early Church, Philadelphia, 1974, pp. 31-34-
 M. Hengel analizează apoi gândirea lui Ernst Bloch*°, potrivit căruia comu-
nitatea primara nu-, dorea pe cei bogaţi, cum nu-i dorea nici pe cei săraci, dacă
erau lipsiţi de ce e strict necesare, şi de aceea s-au organizat într-un „comunism
religios al iubirii m .
Potrivit lui Hengel, E. Bloch dezvoltă înţelesul istoric al acestui fenomen
în trei puncte: 1) Comuniunea bunurilor este motivată de aşteptarea Domnului
înviat (sensul eshatologic); 2) Comunismul iubirii este în esenţă un fenomen
spontan. Ceea ce contează este koinonia şi nu organizarea strict socială. De
aceea, nu trebuie înţeleasă viaţa comunităţii apostolice ca fiind organizată ase-
menea celei prezente între esenieni sau în cadrul comunităţii de la Qumran; 3)
Un astfel de comportament se întemeiază pe exemplul învăţăturii lui lisus despre
atitudinea faţă de bunuri şi preocupările pământeşti. Comunitatea descrisă de
Sfântul Luca se află pe linia acestei învăţături a Domnului.
Pentru M. Hengel, comunitatea din Ierusalim se prezintă sub aspectul unei
comunităţi harismatice, unde există o solidaritate şi un comunitarism al vieţii, de
la a mânca împreună până la a se ruga împreună. Adevărata preocupare însă a
comunităţii, potrivit învăţăturii lui lisus, nu se înscrie în ordinea organizării lucru-
rilor pământeşti, ci a propovăduirii misionare care trebuia susţinută.
Vânzarea bunurilor venea în întâmpinarea acestor preocupări misionare
şi în acelaşi timp elimina diferenţele sociale. Solidaritatea nu se limita astfel
numai la a pune la dispoziţie bunurile pământeşti, ci şi propriile case, unde
membrii comunităţii se adunau pentru „frângerea pâinii". Un astfel de exem-
plu este atestat de însăşi cartea Faptelor, când dă ca exemplu pe mama lui loan
Marcu (FA 12, 12).
Martin Hengel consideră că în comunitatea apostolică din Ierusalim trebuie
remarcat mai degrabă un aspect harismatic decât economic, ea nu era preocu-
pată de bunurile pământeşti, ci de propovăduirea misionară. Din această cauză
erau vândute bunurile, pentru întreţinerea vieţii de zi cu zi a celor convertiţi.
Menţionarea episodului despre Barnaba - după Hengel - depinde foarte pro-
babil de faptul că Sfântul Luca s-a folosit de o sursă antiohiană, unde această
tradiţie fusese conservată, mai ales pentru că Barnaba era socotit o autoritate,
admirat pentru participarea sa la acest „comunism religios al iubirii".
însă motivaţiile oferite de Hengel pentru «comunismul religios al iubi-
rii" nu trebuie căutate numai în preocuparea misionară a comunităţi, din
Ierusalim, ci şi în sensul solidarităţii prezente în comunitate care izvora din koi-
nonia, care-i lega în mod profund pe credincioşi, astfel încât sa fie „o singura

WU
E. BIOCH, Dos Primlp Hoffnung, II», Berlm, 19S9.
u,
C f . M. HENGEL, Property and K/cfces, p. 32.
a y
inimă şi un singur suflet'. Era prezent in rândul comunităţii un puternic sen
unirii duhovniceşti a credincioşilor cu Hristos, pe de o parte, dar şi a | legătir'
r
ce se realiza între ei, pe de alta. "
Pentru o înţelegere potrivită a unui astfel de „comunism religios al iubirii"
trebuie observat că în Faptele Apostolilor nu întâlnim vocabularul social a | S ă r ^'
ciei; aşadar nu se regăsesc termeni precum rtxuxóc;, névnc, Ttpaü<;, xaneivór^
ca de altfel nici vocabularul specific iubirii ăyanău) şi a y a n n ; ci numai vocabula-
rul „participării, comuniunii, părtăşiei", Koivwvia. Acest lucru nu este întâmplă-
tor. în realitate nu există comunitate în care să nu întâlnim persoane cărora | e
prisosesc cele materiale, şi persoane lipsite de cele necesare vieţii de zi cu zi123
în concluzie, se poate spune că propovăduirea Evangheliei se adresează
tuturor şi nu face discriminări între persoane în baza criteriilor socio-economice
chiar dacá destinatarii privilegiaţi sunt cei săraci şi umili (cf. 1 Corinteni 1 - 4)
In comunitatea creştină nu lipseau persoane înstărite sau care se bucurau
de un anumit prestigiu (cf. FA 18, 7 ş.u.; 4, 32 - 37). Chiar dacă din punct de
vedere social in cadrul comunităţii se întâlnesc toate categoriile de persoane,
prezenţa celor săraci îşi găseşte soluţionarea în părtăşia materială şi spirituală
descrisă de termenul koinonia, care-i aşază pe toţi credincioşii pe acelaşi plan
de egalitate.
Un alt element interesant îl constituie faptul că, în FA 2 , 4 5 verbul mitpáoKU)
este folosit la imperfect pentru a indica că proprietăţile erau vândute când şi
când potrivit nevoilor şi nu numai o singură dată. Motivaţia acestor gesturi se
găseşte într-o exigenţă a credinţei, care ia naştere în urma mărturiei apostolice
despre Învierea lui Hristos. Rolul Apostolilor nu este marginal, ci fundamental; ei
asigură garanţia comuniunii vizibile.
În ultimul rând, a vorbi de „comunism", atunci când ne referim la Biserica
primară, este impropriu, deoarece această idee reaminteşte de o viziune de viaţă
strict economică, a desfiinţării proprietăţii private şi a egalităţii impuse cu forţa.
Dimpotrivă, comunitatea creştină are o concepţie duhovnicească despre viaţă,
potrivit căreia omul credincios care şi-o asumă trăieşte tensiunea eshatologică
întru aşteptarea Domnului înviat, o perspectivă care nu se reduce la lumea de
aici, ci este deschisă celei veşnice.
De fapt, comunitatea apostolică din Ierusalim nu s-a constituit în baza unei
concepţii sociale despre viaţa comunitară, ci a unei viziuni duhovniceşti. O vizi-
une de tip comunist ar fi comportat obligativitatea vânzării bunurilor şi a egali-
tăţii impuse cu forţa.

^DEL Vfrme' Comunione e condMslone dei beni, p. 17.

U j. DUPONT, Nuovi studi sugil Atti, p. 290.
 ^ S t ă r u i n ţ a în frângerea pâinii^

A doua serie de expresii descrie cele douâ m,

seconcretiza viaţa comunităţii apostolice adki ^ Particulare in care
dptou) şi „rugăciunile" (ai npooEuxai) ' " t r a n S e r ea Pâinii" (n KAàoiÇToG
Textele din Fapte referitoare la frâneer^ nv »
$Unt c e l e
viaţa Bisericii din Ierusalim din sumarele n L * " r e Pr,ve*
tre episoade de frângere a ^ T c ^ ^ L î ^ ^ * ^
16
2 0 > 7 - 12; 27, 35). Prin urmare, după o u l r o d t ^ ' *
aparţineau Bisericii din Ierusalim, cât şi « i w e f â o ^ p a r ^ ^ ^ j ^ ^ ^ j ^ ^
tuite m urma m.s.unn paul,ne practicau „frângerea pâ.nir (r, xAdcc toû C o u )
Spre deosebire de ceilalţi autori ai Noului Testament, num* Sfântul Luca
foloseşte expresia substantivală „frângerea pâinii" (r, KAOOLC TOÛ dprouP in
ceea ce priveşte semnificaţia acestei expresii în cartea Faptelor, de multe on
textele nu lasă să se înţeleagă clar la ce se referă: este vorba de o simplă comen-
salitate, simbol al fraternităţii şi al „bucuriei" de a fi împreună (cf. FA 2,46), sau
de o celebrare euharistică care, În acest caz, şi-ar găsi cea mai veche motivaţie
a practicării sale de către prima comunitate creştina? Problema nu este uşor de
rezolvat. FA 2, considerat în el însuşi, nu ne lămureşte prea mult sensul expresiei.
Astfel, devine necesară o investigaţie sumară la nivelul vocabularului 51 semanti-
cii acestei expresii la nivelul întregului Nou Testament.
Dacă expresia substantivală „frângerea pâinii" (ii nXacic toû dptou) este
caracteristică în special cărţii Faptelor, forma verbala „a frânge pâinea ' (nAăv
àpTOv) este folosită mai des în Noul Testament. De fapt, la nivelul vocabularului,
notăm că ori de câte ori în Noul Testament se întâlnesc cuvinte precum „a rupe,
a frânge" (Kata-KÂàu), KXdoic;, KÂdopa), sunt puse în legătură cu pâinea, s.tuaţ.e

^se-vedea^onei J ^ ^ ^
pp. 4 3 2 - 4 3 6 . V e z i şi: J. BEHM, „KÂCXU>, KAQOU; , M. G W R M U reuchamtw*,
del Nuovo Testamente, vol. V, pp. 509-S48; P.H. MENOUD es X Z l . ^
în: Revue d'Histoire et de Philosophie Religieuse 33 uwi. w ' Montserrat, Barcelona,
d'Emmaus", în: R.M. D.AZ (éd.), Miscellanea biblicaJMt^ig* ^ ^ ^ ^ et
1953, pp. 349-374; B. ÎRÉMEL, „La fraction du, pam dan ^
94 (1969), pp. 76-90; J. DUPONT, „Les ministere de 1 tg 6 l ) > i à l V K t Anselm,ana.
în: Ministères et célébration de l'Eucharistie ^liStudio M P u ,,«nct du thaumatu v ou du
Rome, 1973, pp. 94-148; B. TRÉMEL, ..A ° 1 9 8 0), PP «9369. Eugene u n » « « .
témoin?", în: Revue de Theologie et de Phoosopn^• — ^ ^ ro Acts oj ne
The Breaking of the Bread: TheJ^lopn^f^ 0aniel MaKOUIR» ^nAc —
Llturgy Trening Publications, Chicago. IL ^ P „ „ Neuf0 f e ^ ^ ^
in H/s Letters (coll. WissenschofthcheUne^ 1); j u S t m T A n o ^
Tublngen. 2013 (în spécial cap. 9: ^ ^ ' ^ ^ - A c t s , Br.ll, leuven. 1999, pp.
en Luc-Actes". în. i. VERHEYDEN (éd.), The un y , ^
«»]. TAYLOR, La fraction du pam en LUC-ACI 5:
 Ol uun

inedită î n raport cu greaca clasică 126 . 0 astfel de utilizare a vocabularului „frân-

gerii" pâinii întâlnim în scrierile Noului Testament în următoarele contexte: cel al
înmulţirii pâinilor şi peştilor din cele patru Evanghelii, prin termenii (Raia-) K\âm
(Matei 1 4 , 1 9 ; 15, 36; Marcu 6, 41, KaxciKÂciaj; 8, 6.19; Luca 9 , 1 6 , KaTaKAaio)12?
şi KÂdoiia (întotdeauna la plural - Matei 14, 20; 15, 37; Marcu 6, 43; 8, 8; 8
19 - 20 [de două ori]; Luca 9 , 1 7 ; loan 6,12-13 [de două ori]); Cina cea de Taină
prin termenul KXaio (Matei 26, 26; Marcu 14, 22; Luca 22,19; 1 Corinteni 11,24);
episodul din Emaus, prin termenii KXAIO (Luca 24, 30) şi KACIOLC; (Luca 24, 35); în
practica Bisericii, prin termenii K \ C I U ) (FA 2, 46 - sens generic; 20, 7.11 - noap-
tea la Troa; 27, 35 - Sfântul Pavel pe mare; 1 Corinteni 1 0 , 1 6 - sens generic) şi
KX&OU; (FA 2, 42 - sens generic).

Considerând frecvenţa sa în diferite scrieri, expresia verbală „a frânge pâi- i

nea" (K\av apxov, FA 2 , 4 6 ; 20, 7.11) pare a fi mai veche decât cea substantivală
„frângerea pâinii" (n KÂ&OIC; T O U apiou, Luca 24, 35; FA 2, 42). Sfântul Pavel, în
1 Corinteni 10, 16 (epistolă anterioară scrierilor lucane), foloseşte forma ver-
bală când se referă la Euharistie: „Pâinea pe care noi o frângem nu este oare
împărtăşirea cu Trupul lui Hristos?" Prin urmare, deşi expresia r) K M O L C ; T O U
apxou este proprie Sfântului Luca128, gestul acesta este atestat de întreaga lite- |
ratură neotestamentară, ca şi de literatura Părinţilor apostolici. Pe de altă parte,
niciunul din termenii specifici, pe care literatura creştină veche îi foloseşte când
vorbeşte de „frângerea pâinii" - KupioiKov S E L T T V O V , Q u a i a şi c u x a p i a r i a - , nu se
întâlneşte în cartea Faptelor.
După cum observăm, actul frângerii pâinii este atestat în aproape toate ;
scrierile Noului Testament şi nu numai. Este vorba de un gest normal care carac- \
teriza pe orice evreu pater familias sau un gest caracteristic lui lisus săvârşit la ?
Cina cea de Taină şi, deci, cu o semnificaţie aparte pentru creştini. Acest gest a
dobândit o importanţă particulară în practica Bisericii, aşa încât devine evident
că expresia „frângerea pâinii" are o valoare cu mult mai mare decât cea a sim- |
plului act material de a rupe şi distribui pâinea mai multor persoane. Această
insistenţă în legătură cu actul „frângerii pâinii" explică de ce această expresie a
dat numele celui mai practicat rit liturgic al Bisericii (FA 2, 42.46; Luca 24, 35).
Oricum ar fi fost, „frângerea pâinii" e un „fel de formulă liturgică" 129 legată
de practica iudaică (lumea greacă nu cunoştea acest obicei!), cu care se începea
o masă obişnuită: capul familiei, lua pâinea, mulţumea lui Dumnezeu, f r â n g â n d -
o, şi apoi o împărţea comesenilor în semn de fraternitate. în Vechiul T e s t a m e n t

126
Justin TAYLOR, La fraction du pain en Luc-Actes, p. 281.
127
Verbul însuşi nu se întâlneşte niciodată în loan.
128
J. TAYLOR, La fraction du pain en Luc-Actes, p. 282.
129
Eugène JACQUIER, Les Actes des apôtres, Gabalda, Paris, 1926, pp. 589-601.
întâlnim această expresie numai o singură dată, în leremia 16, 7. Uzanţa creştină
se distinge de cea iudaică prin faptul că Biserica primară, după exemplul lui lisus,
¡-a dat un sens nou acestei expresii, ca să indice astfel o Hrană nouă, pe care
Sfântul Pavel o numeşte „masa Domnului" (ipâne^a Kupiou; cf. 1 Corinteni 10,
21) Şi // c i n a Domnului" ( K U P L Q K O V 6 E I J I V O V ; cf. 1 Corinteni 11, 20).
Trebuie observat încă un element important în legătură cu vocabularul
folosit de către autor atunci când vorbeşte de „frângerea pâinii": Sfântul Luca
foloseşte cuvântul apioq exclusiv în expresii euharistice (cf. FA 2,42.46; 20, 7.11;
27, 35). Când descrie o masă obişnuită, care nu este o Cină euharistică, foloseşte
termeni precum: „a mânca" (<\>â\EW - FA 9, 9; 10, 13 - 14; 11, 7; 23, 12 - 21;
¿O0LEV - FA 2 7 , 35), „ a gusta" (YEUEOTGCII FA 10, 10; 20, 11; 23, 14) sau „ a se
—

hrăni" (ipo^qv ÂapPdvEiv, în combinaţii - FA 2, 46; 9, 19; 14, 17; 27, 33-38).
Autorul este foarte atent în alegerea vocabularului în mod particular acolo unde
- precum în FA 2, 46 - aşază Euharistia în contextul unei mese obişnuite.
Compararea textelor unde este atestată expresia „a frânge pâinea" ne
determină să conchidem că Sfântul Luca îi atribuie un înţeles tehnic care, pentru
el, se identifică cu actul săvârşit de lisus la Cina cea de Taină (Luca 22, 19)130. în
toate cazurile, Sfântul Luca reia o formulă pe care noi o putem regăsi şi în FA
27, 35: „A luat pâinea, a mulţumit, (a binecuvântat), a frânt şi le-a dat" (cf. Luca
9, 16; 22, 19; 24, 30). Prin urmare, punctul de referinţă al tuturor textelor care
vorbesc despre „frângerea pâinii" îl constituie testamentul Mântuitorului din
timpul Cinei celei de Taină, când a frânt pâinea şi a dat ucenicilor Săi, spunând:
„Faceţi aceasta întru pomenirea Mea" (Luca 22, 19). înainte de a lăsa această
poruncă, Mântuitorul anticipase acest gest al frângerii pâinii prin diferitele
minuni săvârşite în rândul conaţionalilor săi.
între gestul lui lisus de la Cina cea de Taină (Luca 22,19) şi cel al „frângerii
pâinii", săvârşit de comunitatea din Ierusalim sau de către comunităţile creştine
din lumea greco-romană (cf. 1 Corinteni 10,16), există o continuitate de tradiţie,
Pe care Sfântul Luca o evocă în prologul operei sale (Luca 1, 1 - 4). De aceea,
textul din FA 2, 42 trebuie înţeles în lumina celui din Luca 24, 35. Contextul lui
F
A 2, 42 indică faptul că expresia „frângerea pâinii" nu se referă la o simplă
m
asă comunitară, ci la Euharistia celebrată în timpul unei comensalităţi, potrivit
obişnuinţei Bisericii primare131. Expresia, la Sfântul Luca, este o formulă care
indică celebrarea cultului132. Stăruinţa în frângerea pâinii din partea creştinilor
indică înţelegerea profundă din partea lor a acestui gest liturgic, pe care se

110
Cf. D. MARGUERAT, Paul in Acts and Paul in His Letters, pp. 154-156.
1,1
Cf. P.H. MENOUD, La vita della Chiesa primitiva, p. 41.
111
E. RASCO, De «summariis» vitae christianae, p. 302.
y i y
bazează comuniunea spirituală cea mai profundă, care-i uneşte pe cei ce
? n
acelaşi loc pentru a participa la comuniunea plenară cu Domnul înviat ^
Cele trei texte la care vrem să ne referim pe scurt în cele ce urmeaz*
2, 42.46; 20, 7 - 1 1 ; 27, 35 - 36) sunt cele mai elocvente în acest sens şi prezi *
caracteristici diverse: primul este programatic într-o oarecare măsură, p e
celelalte se referă la evenimente ocazionale. însă în centrul preocupărilor se afT
mereu „frângerea pâinii". Sunt însă foarte interesante particularităţile.
în FA 2, 42, „frângerea pâinii" este una dintre cele patru caracteristic
ale primilor creştini. După istorisirea Pogorârii Duhului Sfânt la Cincizecime'
Sfântul Luca descrie în primul sumar stilul de viaţă a primilor botezaţi în
numele lui lisus Hristos", unde specifică că „zi de zi într-un cuget stăruind'în
Templu, şi în casă frângând pâinea, împreună îşi luau Hrana întru bucurie şi
întru curăţia inimii (mG' niiepav TE npooKapTepouvieq 6po9upa6ov ev tio
Ispu), KX&VTEC; T E K A F OLKOV apTOV, pETEXâppavov Tpoc|)f)c; E V ăyaXKiâaei Kai
â(t)E\6Tr|Ti KapSiac; - FA 2, 46).
întâlnim aici un element de continuitate cu iudaismul, prin frecventarea
zilnică a rugăciunii care avea loc la Templu, şi un element nou, cel al „frângerii
pâinii". Pe de altă parte, J. Taylor analizează actul frângerii pâinii în contextul
iudaic, potrivit scrierilor lui losif Flaviul şi Filon din Alexandria şi textelor de la
Qumran, ajungând la concluzia că gestul „frângerii pâinii", săvârşit de lisus şi
practicat apoi de Biserica primară, aparţine aceluiaşi context cultural şi reli-
gios. Noutatea Creştinismului constă în faptul că, în acest rit, el vede exprimată
speranţa eshatologică care s-a realizat prin învierea lui lisus din morţi133.
După cât se pare, „frângerea pâinii" este legată de slujirea apostolică. FA 6,
4 vorbeşte de datoria apostolilor de a stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului.
Apoi, în FA 4, 34 ş.u. am văzut cum creştinii care-şi vindeau bunurile „le puneau
la picioarele apostolilor", ceea ce ne face să ne gândim că şi în săvârşirea „frân-
gerii pâinii" apostolii aveau un rol determinant. învăţătura apostolilor şi r L J 8 ă c i u '
nea se referă direct la Domnul lisus în slujirea vestirii cuvântului Lui şi a intrării
într-o legătură personală cu El prin rugăciune. Comuniunea bunurilor, în schimb,
este pusă în legătură cu aproapele, cu care convingerile şi credinţa sunt comune,
sentimentele sunt aceleaşi („inima şi sufletul mulţimii [credincioşilor] era una ,
FA 4, 32); la fel şi bunurile (cf. FA 2,44). De „frângerea pâinii" pare să fie legata
atât comuniunea bunurilor, cât şi rugăciunea care-i urmează.
Prezenţa expresiei Ka6' npăpav în v. 46 pune în lumină obişnuinţa par
ticipării la viaţa liturgică. Se referă în mod probabil la mersul zilnic la Temp

133
J. TAYLOR, La fraction du pain en Luc-Actes, pp. 281-295.
(cf- FA 3, 1) pentru rugăciune (cf. Luca 24, 53). Chiar dacă nu indică în mod
necesar că „frangerea pâinii" era săvârşită zilnic, totuşi acest fapt nu poate
fi exclus. Menţionarea frângerii pâinii K Q T ' O I K O V poate fi înţeleasă în sensul
unui acuzativ distributiv - „în fiecare casă" sau „din casă în casă" - , adică în
locuinţele private ale creştinilor134.
Este deosebit de importantă sublinierea pe care Sfântul Luca o face şi
anume că momentul frângerii pâinii era trăit ca fiind unul de profundă comu-
niune şi bucurie intensă. Sfântul Luca ţine să prezinte frângerea pâinii ca fiind
săvârşită cu bucurie (FA 2, 46) şi întru veselie (FA 16, 34). Se evidenţiază, astfel,
care era starea sufletească în timpul celebrării frângerii pâinii: de bucurie şi
curăţie lăuntrică, termenul âyaXKiăaei având o rezonanţă cultică şi fiind folo-
sit pentru a pune şi mai mult în lumină ajutorul şi mântuirea care vin de la
Dumnezeu. Pentru Sfântul Luca, bucuria este o caracteristică a timpului nou
al mântuirii; este o bucurie ce creşte pe măsura creşterii Cuvântului şi răspân-
dirii Evangheliei (FA 8, 8.39; 13, 48.52). Legată de gestul frângerii pâinii, ea
aminteşte şi caracterul eshatologic al momentului şi convingerea autorului că
Domnul înviat este prezent în mijlocul alor Săi, adunaţi pentru frângerea pâinii
(Luca 24, 31.35). Este vorba de o bucurie care este motivată de prezenţa divină
şi care implică uneori accente eshatologice135.
Gestul frângerii pâinii era însoţit de agape sau mese comunitare, expresia
fraternităţii şi comuniunii reciproce. Sfântul Luca mai menţionează că acestea
erau luate „în simplitatea inimii" (âcj)£X6ir|ii Kapfiiaq, FA 2,46). Insistenţa sa în
a le califica în mod pozitiv ne face să credem că, în timpul său, ele erau privite
deja cu suspiciune.
Un caz special şi instructiv îl constituie frângerea pâinii la Troa şi învi-
erea tânărului Eutihie (FA 20, 7 - 12), care ne oferă o mărturie clară des-
pre desfăşurarea unei Liturghii din vremea de început a Bisericii136, Liturghie
structurată în două părţi: cea a cuvântului şi cea euharistică137. La întoarcerea
din cea de a treia călătorie misionară, Sfântul Pavel se opreşte o săptămână
la Troa (FA 20, 6). Sfântul Luca istoriseşte, într-o secţiune în stil „noi",138 că:
«în ziua cea dintâi a săptămânii, noi n-am adunat să frângem pâinea (K\doai

134
A se confrunta cu expresia paulină (KOT'OÎKOV xtvoq eKKAnciav » Biserica din casa cuiva,
ecc/es/a domestica) în Romani 16, 5; 1 Corintem 16,19; Filimon 2; Colosem 4,15.
135
E. RASCO, „Atti 2, 42-47; 4, 32-35; 5,12-16", p. 27.
136
Cf. D. MARGUERAT, Paul in Acts and Paul in His Letters, pp. 154-155.
137
Cf. Constantin PREDA, „Frângerea pâinii la Troa ». învierea Iu. Eutihie , în: Stud,, Teolog,ce,

^^»Cf^^ja'^^ngg^oiiipBi^ The *We" Passages in the Actsof the Apostles: The Narrator
os Narrative Character, Society of Biblical Literature, Atlanta, GA, 2007.
oiptov) (FA 2 0 , 7). î n seara acelui Sabat, la începutul r 0 i Q ;
c o l ' . : D u m i n i c i i " ' Ziua Domnului, Sfâ'ntul Pave -
a
^ * 9
comunitaţ|i v r e m e îndelungată; astfe| încât un tânăr membrii

ş, a căzut de la fereastra acelui edificiu şi a murit, S f â n t u l P a v ^ 9

şi, prin intervenţia Domnului înviat, prezent în mijlocul c o m u n i t a r * C ° b ° r â t
U n g e r e a pâinii" după exemplul dat de El, săvârşeşte o mi ^ C e l e *
«ndu-l pe t â n ă r ; apoi „s-a suit şi a frânt pâinea şi mâncând, a vorbit cu" 6 ' ^
p a n a î n zori; şi aşa a plecat ( â v a p â q 6e K A I K M L O C K ; I O V apiov K C U 3

£<t>' i K a v o v xe oniÂrioaq â X p i auynq, O U T U X ; E^XQEV)" (FA 20, l i ) A s t n ^

2 0 , 7 - 1 2 indică faptul că „frângerea pâinii" constituie momentul expert' ?

pascale în care Domnul înviat este prezent în mijlocul comunităţii p e n t ^ '
ru a
da viaţă alor săi.
în timpul unei furtuni care surprinde corabia care-l ducea pe Sfântul
Pavel de la Cezareea la Roma, însoţitorii săi de călătorie petrec o perioadă de
14 zile fără să mănânce. Sfântul Pavel îi îndeamnă să mănânce, asigurându-i
că niciunul nu va pieri: „Şi dacă a zis acestea, a luat pâinea (Âa(3u)v dptov)
şi, mulţumind lui Dumnezeu (EUxapLaxnaev tu) 8ea>) în faţa tuturor, a frânt
(xAcioac;) şi a început sa mănânce. Şi prinzând toţi curaj, au mâncat şi ei" (FA
27, 35 - 36). Sfântul Pavel îi încurajează pe corăbierii neîncrezători şi înfricoşaţi,
gestul frângerii pâinii având scopul de a-i încuraja şi întări. Acesta este istorisit
cu o scandare în patru timpi, însă ultimul nu este o distribuire, ci o consumare
numai din partea Sfântului Pavel: ia pâinea, mulţumeşte (în faţa tuturor), aşa
cum făcuse şi Domnul înviat (cf. Luca 24, 43), frânge şi începe să mănânce13?; :
Pare intenţională întreruperea în a relata că şi ceilalţi au mâncat: nu împreună
cu Sfântul Pavel, din pâinea sa, ci fiecare pe cont propriu. Ei nu erau dintre cei
care cred; mâncarea lor fiind una obişnuită.
Pot fi luate în consideraţie şi alte locuri unde se vorbeşte de o anumita
„întărire" în urma mâncării, cum ar fi FA 19, 9, unde se spune că Sfântul Pavel,

139
Relaţia dintre această „frângere a pâinii" şi slujba euharistică de la Cina cea ^'¡¡f^J
un subiect destul de controversat în dezbaterile biblice. O serie de comentatori afirma ra' j|or
faptul că frângerea pâinii de pe corabie reflectă actele similare din episoadele hranini r ^
de către lisus (Luca 9 , 1 6 ) , cina de la Emaus (Luca 2 4 , 3 0 ) şi alte descrieri similare ^ ¿ ' L j t e r a r f
7 . 1 1 ) : Robert C . TANNEHILL, Narrative Unity in Luke-Acts, voi. 2 : T h e A c t s o f the Apoşii. ^
Interpretation, Augsburg Fortress, Philadelphia, 1 9 9 4 , pp. 3 3 4 - 3 3 5 . Alţii insai minima nze ^ f
le euharistice ale pasajului: H. CONZELMANN, A Commentary on the Acts of the » d că)
F. B R U C E , The Acts oftheApostles, p. 5 2 5 . în fine, unii preferă o poziţie de m i j l o c , a r g u ^ ^
din punct de vedere istoric, nu ar fi fost vorba de o masă euharistică, neputând n vaz ^ ^
brare a comunităţii creştine; cu toate acestea, a fost aşezată în cartea Faptelor peni. ţ[}(e

la un astfel de ritual euharistie; Cf. PRAEDER, „Acts 2 7 : 1 - 28,16: Sea V W " ' n q A n C l e n
and the Theology of Luke-Acts", în: Catholic BiblicaI Quarterly, 46 ( 1 9 8 4 ) , p. bas.
după intervenţia lui Anania la Damasc, şi-a recuperat vederea şi a fost bote-
zat; apoi „a mâncat şi s-a întărit". La Filipi, după ce temnicerii care ţineau sub
pază pe Sfântul Pavel şi Sila au fost botezaţi, „i-a dus în casă şi a pus masa şi
s-a veselit cu toată casa pentru aceea că au crezut în Dumnezeu" (FA 16, 34).
Este însă dificil de demonstrat că aceste ultime două texte pot să se refere la
un context euharistie, chiar dacă pare interesantă legătura dintre luarea hranei
şi puterile care-i revin Sfântului Pavel sau bucuria care îi copleşeşte pe cei nou-
botezaţi. Cred că aceste aluzii pun în evidenţă o altă temă a cărţii, anume cea
a ospitalităţii care-i caracteriza pe cei convertiţi la Creştinism.
în concluzie, putem sublinia câteva aspecte legate de ritul „frângerii pâinii",
în primul rând, merită evidenţiat că acest gest al „frângerii pâinii" are loc
într-un context de rugăciune comunitară. Nu sunt date particularităţi despre
modul în care rugăciunea se desfăşoară. Se lasă să se înţeleagă că ritul frân-
gerii pâinii nu coincide cu liturghia iudaică, care era încă urmată de creştini
la Templu, ci era celebrat în case. Acest rit era legat de învăţătura apostolilor
şi de îndemnul adresat Bisericii din partea misionarului, după cum reiese din
episodul de la Troa. Se pare că uneori ambele momente fac parte din cadrul
aceleiaşi celebrări.
în al doilea rând, trebuie subliniat aspectul comuniunii sacramen-
tale. Frângerea pâinii este cea care realizează comuniunea profundă dintre
credincioşii care participă la acelaşi rit. Participarea celor necredincioşi nu este
permisă, după cum pare a reieşi din FA 27, 35-36. Efectele produse de frânge-
rea pâinii sunt darul bucuriei celor care participă cu inimă curată, redăruirea
vieţii unui mort şi dobândirea încrederii chiar şi din partea unor necredincioşi.
în ultimul rând, se vede că acest rit era celebrat în ziua cea dintâi a
săptămânii, care pare că deja era considerată Ziua Domnului şi care deve-
nise ziua privilegiată pentru celebrarea Euharistiei. Tocmai din cauza acestei
particularităţi, istorisirea frângerii pâinii la Troa şi a învierii tânărului Eutihie
este foarte apropiată de istorisirea frângerii pâinii la Emaus de către Domnul
înviat. în ambele cazuri, frângerea pâinii este săvârşită Duminica, într-o casă,
cu ocazia vestirii cuvântului lui Dumnezeu. Faptul că „frângerea pâinii" se
săvârşea în casă, ne face să ne gândim că reprezenta un rit distinct şi propriu
cultului creştin, după cum confirmă istorisirea din FA 27. Nu mai era un rit
iudaic, dar nici deschis lumii păgâne.
Din scurta analiză făcută asupra frângerii pâinii în Fapte reiese că
e>
<perienţa primilor creştini este o experienţă paradigmatică pentru viaţa
cr
eştinilor dintotdeauna şi de pretutindeni, în baza căreia se poate verifica şi
conştientiza practica liturgică din comunităţile creştine de azi.
 à l UU11

4. Stăruinţa în rugăciuni şi cult140

Interesul Sfântului Luca pentru rugăciune, atât de accentuat în Evanghelia

sa, este şi mai evident subliniat în cartea Faptele Apostolilor, în care descoperim
o mare surpriză: insistenţa asupra rugăciunii comunitare, „într-un cuget, întru
bucurie şi întru curăţia inimii" (FA 2, 47). Cartea Faptele Apostolilor (în special
sumarele narative) ne arată că Biserica apostolică stăruia în rugăciune (cf. FA
1, 14.24; 2, 42.46.47; 4, 24 - 31; 12, 5.12; 20, 36; 21, 5). Rugăciunea ocupă un
loc important în istoria mântuirii, este un mijloc care influenţează cursul aces-
teia, deoarece Dumnezeu este Cel care călăuzeşte poporul Său în misiunea Sa
de „creştere a cuvântului" (cf. FA 6, 7; 9, 31; 12, 24; 16, 5; 19, 20; 28, 31) şi de
constituire a noilor comunităţi creştine.
Cartea Faptele Apostolilor conţine circa douăzeci şi cinci de exemple de rugă-
ciune din Biserica apostolică. Naşterea Bisericii în istorie este, într-un anumit sens,
rezultatul rugăciunii. Potrivit instrucţiunilor date de Mântuitorul Apostolilor, de a
nu se depărta de Ierusalim, aceştia au rămas în Cetatea Sfântă, adunându-se pen-
tru rugăciune (FA 1, 12 - 14) şi hotărând înlocuirea lui luda (FA 1, 15 - 26). După
C'mcizecime (FA 2,1-13), comunitatea celor ce au crezut stăruia în rugăciune (FA 2,
42.47), chiar şi în momente de persecuţie (FA 4, 23-31; 7, 59). Alegerea celor şapte
„diaconi" a fost făcută pentru ca Apostolii să-şi poată dedica timpul rugăciunii (FA
5, 1 - 5). Apostolul Petru se roagă înainte ca Domnul să o învieze pe Tavita (FA 9,
40). Misiunea desfăşurată în Samaria a fost rodul rugăciunii (FA 8,14 -17). întreaga
actnTtate a Sfântului Pavel printre neamurile păgâne este marcată de rugăciune
(FA 9 , 1 0 -15.17.18; 14, 23; 16, 16.25; 20, 36; 21, 5; 22,17 - 21; 27, 35; 28, 8).
Comunitatea creştină din Ierusalim constituie mărturia şi exemplul cultului
piacut lui Dumnezeu, a cărui dimensiune hristocentrică este prezentă şi cele-
brată *n istoriei mântuirii, odată cu vestirea învierii din morţi a lui lisus141.

CL RM. MEFTOVD, IT V* '.Î ET E în: Ephemerides Theologicoe

JPSZNIENSEI 27 j o 1-52 W r - IS&IAMMA, „Les assemblées liturgiques et le culte religi-
i. , ^ ^ > jrn, S (1969), ps 224-240; Fe .ce MOHTAGNINI, „La comunita
yr-Oft JVT. "kV-i a-i At 2, 42-46'. in: ftMco, 35 (1937), pp. 477-484;
PFXiao» ^ c/ tr<e Se*. in: I. Howard MAKSHAU - D, PETERSO*
«•s ÎÇ '¿TirYpt. s JPtfvrt*^ r% Togettïef n P'a/e»- The Significance of Pra/er
r V,-.: o? Ltssr^f. > ' '» //«eNeuxf ecj, /nto Gorf's Presence Pro/er >n the We*
b^urr^c V», 2 X 1 , pp ¿Z~ir2fJ2. F B o v o * , iwfce r/>e Theologian, PP
CÎZ-CV? 'S?;. -OJ/AS. / m Luke-Acts: The Theme of Prayer within the
o&rtierr ~ "<r // ^ Ofc?ecJr/e f - e Uffcoo narrative (coM Library of the Nef
»^MieiX&Mfes. T£T Gsrfr, U>r>dori, 2011, pp 159-216.
t* ^^iH't „ ' f e' i i v , Ho/zeau Testament", in „W'»-'
^ ^ TV^T A ^ f O fS-'M/j/ ' the Tr."j f/ iitnnwm <œ!i 'Audio Miisionolio, 50), f®
-R'/'CI SRIFY^, 2 X 1 , PP V A W'.
 Cartea Faptelor subliniază în mod constant legătura nmf, ^
între lisus cel Preaslăvit prin învierea din morţi ^ ^ U ^ A m

numele Domnului [FA 2 3 B , 1 ; 19, 5),

|isus . Botezul este corelat in acelaşi timp cu primirea darului Duhului Sfânt IFA
2 , 38), care, după cum se afirmă în FA 2, 33, s-a revărsat peste Biserica lui lisus
Hristos cel Inalţat de-a dreapta Tatălui. Creşterea comunităţii este pusă tot în
legătură cu lucrarea Duhului Sfânt, prezentă şi lucrătoare prin lisus Hristos care
adăuga zilnic Bisericii pe cei care se mântuiau (FA 2,47).
în FA 2, 42c, Sfântul Luca evidenţiază dimensiunea cultică a unei astfel de
comunităţi adunată în jurul lui Hristos cel înviat (w. 46 - 47). Această dimensi-
une cultică a comunităţii este exprimată prin cele două grupe de substantive,
dintre care prima este urmată de un genitiv care o determină, cerute de verbul
principal „erau stăruitori", care evidenţiază atitudinea perseverentă a primilor
creştini. O astfel de activitate „liturgică" are în centrul ei ritul frângerii pâinii.
După cum am văzut, expresia n KXâoic; xou aptou (cf. Luca 24, 30.35; 22, 19)
se referă la celebrarea euharistică în case (FA 2, 46; 20, 8), ceea ce constituie
maniera proprie de a aduce un cult plăcut lui Dumnezeu din partea comunităţii
creştine. în acelaşi timp, trebuie înţeleasă ca fiind o alternativă la cultul celebrat
în Templu, după cum reiese din diferenţierea între EV tui Î E P U şi KCIT oixov din FA
2,46 142 . Această perspectivă este confirmată de faptul că, în textul dm FA 2, 46 -
47, expresia „frângând pâinea în case" stă în raport de dependenţă cu sintagma
„lăudând pe Dumnezeu". Dispunerea versetelor, în care celor două participii care
preced verbul principal le corespund altele două care-i urmează, ne face să cre-
dem că există o corespondenţă particulară între acţiunea exprimată de partici-
piul care precede imediat verbul principal şi cel care-l urmează imediat:

TipooKapTEpouvtec; 6po9upa6ov EV t<I> lepui

xAibvtei; TE Kott' OIKOV aptov
UETEÂCIUBCIVOV Tpo<t>N<;
aivouvTEt; TOV B E O V
X A I EXOVTE<; xâpiv npoc; oXov tov Xaov

in acest fel. autorul vrea sa indice c i Mo Cusa k.

feov), pe care textul d.n FA 3. 8b.9 o p l a s e i in con.e«tul ^ ^ < u d n
' ^ a l i m , ca urmare a interven„e, m.raculoase sâ.arvtâ de Petru m numele

ci D MAROUI (UT. Paul in Acl\ ond Poul <"tf*^*-

pp 152
 Us m
b o a r e a ologului, se aduce de fapt în momentul celPh -
către comunitatea creştină, şi reprezintă o atitudine obişnuită?''- E U h a r i s t i e i de
In acelaşi context este menţionată şi rugăciunea (FA 2 4 ? ? " C r e ş t i n e.
m men
important al vieţii „liturgice" a Bisericii dintru început. Expresia x ~ ** ° t
7T 00EUXci
care indică rugăciunea „liturgică" a creştinilor, apare la plural n u ^ ? K,
m acest
din Fapte. Există şi alte locuri unde se vorbeşte de rugăciunea co ^ . '°c
singular, indicând astfel în mod generic dimensiunea fundamentală™ 9 * 1 -' d a M a
ecleziale: în FA 1 , 1 4 se subliniază că primul nucleu creştin se dedica3 e X '? t e n ţ e i
în FA 6, 4 se aminteşte că apostolii aleg pe cei şapte pentru a se putea^^"1'"'
mai mult rugăciunii şi slujirii cuvântului; în FA 12, 5 întreaga B i s e r i c ă e V ^
zentată ca fiind reunită întru rugăciune în timpul persecuţiei lui Irod A S * ^
g n p a Şl al
întemniţării Sfântului Petru.
Această evidenţiere a realităţii orante care anima comunitatea primar
simbolizează, pentru Sfântul Luca, faptul că Biserica este locul în care se actuali-
zează lucrarea sfinţitoare ce caracterizează un sanctuar unde rugăciunea este un
element esenţial şi definitoriu, după cum declară lisus în Luca 19,46, intrând în
T e m p l u : « a i l a x CIL O o i x o q p o u OIKOC; TTPOOEUXNT;-
în secţiunile narative din FA 2, 42 - 8, 4, prin folosirea repetată a adjectivu-
lui Ttâvxet; ( 1 , 1 4 ; 2 , 1 . 4 4 ; 4, 33; 5 , 1 2 ) , a expresiei e n i x o auxo (1,15; 2,1.44.47b),
a adverbului 6 p o 9 u | i a 6 6 v ( 1 , 1 4 ; 2 , 4 6 ; 4, 24; 5 , 1 2 ) , autorul subliniază realitatea
comuniunii (tcoLvama) care domnea între credincioşi (2, 42; 4, 32); de aseme-
nea, afirmă că o astfel de comunitate aduce un cult plăcut lui Dumnezeu, care se
manifestă atât într-o unitate vizibilă, prin punerea în comun a bunurilor (cmavra
KOivd), cât şi într-o unanimitate de cuget şi simţire («apSia Kdi i|)9xn pia)- Trebuie
observat că o astfel de funcţie „liturgică" a comunităţii creştine constituie, potri-
vit cărţii Faptelor, numai un moment al existenţei sale: ea este chemată de fapt
să dea mărturie înainte de toate despre învierea Domnului şi, după cum reiese
din textele FA 4, 29.31; 6, 4; 8, 4.25, să exercite SLGKOVLCI c u v â n t u l u i .

Mărturia înaintea lumii

Idealul vieţii bisericeşti, prezentat ucenicilor de Sfântul Luca prin 1

diul acestor experienţe fundamentale, constituie totodată şi puterea e ^
pe care comunitatea creştină o exercită asupra lumii. în sumarele nara ^
semnalat, în forme diferite, impactul pe care modul de viaţă creştin a^ p ^ ^
comunităţi Î1 are asupra celor din afara Bisericii. în FA 2, 43 se s p u " ¡¡^e
sufletul era cuprins de teamă". Este vorba de acea t e a m ă sfânta care-i
pe oameni În faţa manifestărilor dumnezeieşti, prezentă în semnele ş ^ ^
săvârşite de Apostoli, însă ar putea fi vorba şi de respectul profund pe
 oameni-
comunitatea3
ucenicilor: „Lăudând pe Dumnezeu, şi având^iar la tot popomL Iar Domnu^adă
u g a zilnic Biser.cn pe ce, ce se m â n t u i a u - Adnotarea este r e M 1 n F A 4
33 unde «simpatia» pare sa he provocata tocmai de mărturia comu i ni spt
rituale ş. mater.ale pe care comunitatea o dădea înaintea lumii (cf w 24 35 -
w Ş i C u mare putere Apostolii mărturiseau despre învierea Domnului ¡¡sus Hristos

ş i mare har era peste ei toţi". In sfârşit în FA 5,13 se spune că poporul „îi lăuda
(¿PEYOAUVEV) pe membru comunităţii creştine. Deoarece verbul este folosit în
mod obişnuit pentru a caracteriza lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu (cf. FA
1, 47.58; FA 2, 11; 10, 46; 11, 18), putem deduce că oamenii vedeau în viaţa
comunităţii semnul prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu, faţă de care răspunsul nu
poate fi decât unul doxologic.
Viaţa bisericească a ucenicilor, aşadar, după cum reiese din experienţa
credinţei şi comuniunii, exercită o atracţie profundă asupra celor care sunt în
afara ei. Această atracţie se datorează prezenţei şi lucrării mântuitoare a lui
Hristos înviat.
Potrivit Sfântului Luca, Biserica născută la Cincizecime este opera Duhului
Sfânt. Reflectarea asupra acestei realităţi trebuie să păstreze conştiinţa trează
a membrilor Bisericii de azi în legătură cu natura şi scopul ei in această lume.
Biserica născută la Cincizecime nu a luat fiinţă în urma unor acorduri şi interese
omeneşti, ci prin puterea Duhului Sfânt, şi a primit de la Hristos înviat manda-
tul misionar de a vesti cuvântul mântuirii la toate neamurile, păstrând unitatea
Duhului în diversitatea limbilor şi culturilor. Din acest mandat reiese şi menirea
Bisericii în lume: o Biserică profetică şi misionară, asemenea intemeietonlor ei,
Mântuitorul şi Apostolii.
Vocaţia profetică a Bisericii se reflectă în activitatea de propovăduire a
Cuvântului „cu îndrăzneală" (pctâ nappnoiac;). Misiunea de propovăduire a
Bisericii nu se poate rezuma la fixarea într-o singură formă instituţional.zată, cea
de tip catehetic. Ea trebuie să devină creativă, în căutarea unei pluralităţi de
forme noi ale propovăduirii, în conformitate cu condiţiile rel.g.oase, de viaţă ş.
exigenţele critice ale destinatarilor. 0 «, m n iară
Sumarele narative din cartea Faptele Apostolilor despre v,a « m p M
a primilor c r e * n i , au scopul de a propune ^ ^ t S T i
Purile Ş i locurile un standard calitativ la care ce, care,,urme :
se ridice. Credinţa, alimentată în mod permanent pnn med,ta

^ rn Acts 2 47", in New Testament

" C f . T.D. ANDERSEN, „The Meaning of * > « « X«pw «P<X <
Studies, 34 (1988), pp. 604-610. 63
r y
'»sus în favoarea ologului, se aduce de fapt în momentul celebrării Euhar'
de
către comunitatea creştină, şi reprezintă o atitudine obişnuită a vieţii cr
ne>
In acelaşi context este menţionată şi rugăciunea (FA 2 4?) r^
t ' /) ca mom« nt
important al vieţii „liturgice" a Bisericii dintru început. Expresia xau; T I p o _
care indica rugăciunea „liturgică" a creştinilor, apare la plural numai în acest^'
din Fapte. Există şi alte locuri unde se vorbeşte de rugăciunea comunităţii T '°C
singular, indicând astfel în mod generic dimensiunea fundamentală a exist
ecleziale: în FA 1, 14 se subliniază că primul nucleu creştin se dedica rugăciunr'
în FA 6, 4 se aminteşte că apostolii aleg pe cei şapte pentru a se putea dedica
mai mult rugăciunii şi slujirii cuvântului; în FA 12, 5 întreaga Biserică este pre
zentată ca fiind reunită întru rugăciune în timpul persecuţiei lui Irod Agripa şi a|
întemniţării Sfântului Petru.
Această evidenţiere a realităţii orante care anima comunitatea primară
simbolizează, pentru Sfântul Luca, faptul că Biserica este locul în care se actuali-
zează lucrarea sfinţitoare ce caracterizează un sanctuar unde rugăciunea este un
element esenţial şi definitoriu, după cum declară lisus în Luca 19, 46, intrând în
T e m p l u : « a î e o r a i o o l x o q piou OIKOC; TTPOOEUXRTE-
în secţiunile narative din FA 2, 42 - 8, 4, prin folosirea repetată a adjectivu-
lui Ttdvteq (1,14; 2 , 1 . 4 4 ; 4 , 3 3 ; 5 , 1 2 ) , a expresiei e m x o auxo (1,15; 2,1.44.47b),
a adverbului 6po0upa6ov ( 1 , 1 4 ; 2, 46; 4, 24; 5 , 1 2 ) , autorul subliniază realitatea
comuniunii (Koivwvla) care domnea între credincioşi (2, 42; 4, 32); de aseme-
nea, afirmă că o astfel de comunitate aduce un cult plăcut lui Dumnezeu, care se
manifestă atât într-o unitate vizibilă, prin punerea în comun a bunurilor (anavta
Koiva), cât şi într-o unanimitate de cuget şi simţire (KapSia Kai4>exn nia)- Trebuie
observat că o astfel de funcţie „liturgică" a comunităţii creştine constituie, potri-
vit cărţii Faptelor, numai un moment al existenţei sale: ea este chemată de fapt
să dea mărturie înainte de toate despre învierea Domnului şi, după cum reiese
din textele FA 4, 29.31; 6, 4; 8, 4.25, să exercite 6ia«ovta cuvântului.

Mărturia înaintea lumii

idealul vieţii bisericeşti, prezentat ucenicilor de Sfântul Luca prin i n t e r ^

diul acestor experienţe fundamentale, constituie totodată şi puterea de a ^
pe care comunitatea creştină o exercită asupra lumii. în sumarele narative
semnalat, în forme diferite, impactul pe care modul de viaţă creştin al pr^ ^
comunităţi Î1 are asupra celor din afara Bisericii. în FA 2, 43 se spune «
sufletul era cuprins de teamă". Este vorba de acea teamă sfântă care-i c u p v ^
pe oameni în faţa manifestărilor dumnezeieşti, prezentă în semnele şi r*11 ^
sa/ârşite de Apostoli, însă ar putea fi vorba şi de respectul profund pe c a r e
de comuniune a credincioşilor, accentuată în v. 42, îl produce în rândul,
lor. în FA 2, 47, autorul se referă şi la «simpatia» poporului faţă de comunitatea
ucenicilor: „Lăudând pe Dumnezeu, şi având har la tot poporul. Iar Domnul adă-
uga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau"1«. Adnotarea este reluată şi în FA 4,
33 unde «simpatia» pare să fie provocată tocmai de mărturia comuniunii spi-
rituale şi materiale pe care comunitatea o dădea înaintea lumii (cf. w. 24-35):
„Şi cu mare putere Apostolii mărturiseau despre învierea Domnului lisus Hristos
şi mare har era peste ei toţi". în sfârşit în FA 5,13 se spune ca poporul „îi lăuda
(âiievotAuvev)" pe membrii comunităţii creştine. Deoarece verbul este folosit în
mod obişnuit pentru a caracteriza lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu (cf. FA
1, 47.58; FA 2, 11; 10, 46; 11, 18), putem deduce că oamenii vedeau în viaţa
comunităţii semnul prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu, faţă de care răspunsul nu
poate fi decât unul doxologic.
Viaţa bisericească a ucenicilor, aşadar, după cum reiese din experienţa
credinţei şi comuniunii, exercită o atracţie profundă asupra celor care sunt în
afara ei. Această atracţie se datorează prezenţei şi lucrării mântuitoare a lui
Hristos înviat.
Potrivit Sfântului Luca, Biserica născută la Cincizecime este opera Duhului
Sfânt. Reflectarea asupra acestei realităţi trebuie să păstreze conştiinţa trează
a membrilor Bisericii de azi în legătură cu natura şi scopul ei in această lume.
Biserica născută la Cincizecime nu a luat fiinţă în urma unor acorduri şi interese
omeneşti, ci prin puterea Duhului Sfânt, şi a primit de la Hristos înviat manda-
tul misionar de a vesti cuvântul mântuirii la toate neamurile, păstrând unitatea
Duhului în diversitatea limbilor şi culturilor. Din acest mandat reiese şi menirea
Bisericii în lume: o Biserică profetică şi misionară, asemenea întemeietorilor ei.
Mântuitorul şi Apostolii.
Vocaţia profetică a Bisericii se reflectă in activitatea de propovâduire a
Cuvântului „cu îndrăzneală" (pEta rtappnoiac;). Misiunea de propovâduire a
Bisericii nu se poate rezuma la fixarea într-o singură formă mstituţionalizată, cea
de tip catehetic. Ea trebuie să devină creativă, în căutarea unei pluralităţi de
forme noi ale propovâduirii, în conformitate cu condiţiile religioase, de viaţă şi
exigenţele critice ale destinatarilor.
Sumarele narative din cartea Faptele Apostolilor, despre viaţa exemplară
a primilor creştini, au scopul de a propune Biserici. lui Hristos d.n toate tim-
purile şi locurile un standard calitativ la care ce. care-i urmează lui Hristos să
^e ridice. Credinţa, alimentată in mod permanent prin med.tarea Cuvântului

M,-«
u
C f .T D A N D I R U N , „Th* M^nin*
, < t «RTIMV IUXX TN A m 2 47", IN New
ol ijovttc. *ap<v ntxx, m « m
Testament
l'udtet, 34(1988), pp 604 610
 « » U LII 1

lui Dumnezeu, stă la baza comuniunii personale care trebuie să se ex •

ajutorarea celor aflaţi în nevoi. Această comuniune se exprimă, se reali lrT1e.'n
se alimentează din experienţa Sfintei Liturghii (frângerea pâinii şi rugăci^n1*
Experienţa lui Hristos euharistie este indispensabilă acceptării condiţiei de ^ '
Uce
nic al lui Hristos şi a formării permanente pe calea aceasta. '

Istoria comunităţii apostolice ca model

Trebuie să spunem că Faptele Apostolilor nu oferă un tablou complet al

vieţii Bisericii primare. Autorul a ales să evidenţieze temele cele mai impor
tante care caracterizau viaţa primei comunităţi, pe care să le prezinte ca pe
nişte paradigme orientative ale vieţii comunităţilor creştine dintotdeauna şi
de pretutindeni. însă viaţa Bisericii era legată de creşterea cuvântului, care
marchează diferitele etape ale misiunii Bisericii, şi totodată a creşterii Bisericii.
Această creştere a Bisericii nu era numai cantitativă; ea era de asemenea calita-
tivă, în sensul că primii creştini îşi trăiau viaţa lor comunitară în cadrul societăţii
din care făceau parte, animaţi de valori noi, care-i deosebeau de ceilalţi. Erau
oameni care se lăsau transfiguraţi de puterea cuvântului evanghelic, care se
rugau împreună şi se adunau pentru a celebra ritul frângerii pâinii, uniţi de
aceeaşi dragoste care se traduce prin solidaritate şi comuniune spirituală şi
materială la toate nivelele existenţei.
Din studiile pe care specialiştii le-au dedicat Bisericii pre-constantiniene,
reiese că misiunea Creştinismului primar, ca şi entuziasmul crescând al pri-
melor comunităţi nu s-au datorat unei strategii misionare pregătite din timp,
ci unei iradieri personale şi comunitare a creştinilor în propriul lor mediu
existenţial 144 .
Valorile pe care se întemeia viaţa primilor creştini şi din care iradia
credinţa primilor ucenici ai Domnului înviat continuau să exercite puterea lor
de seducţie în tot bazinul mediteranean de atunci. Idealul de viaţă al primelor
comunităţi n-a încetat să inspire, de-a lungul istoriei, reînnoirea comunităţilor
ecleziale şi a misiunii. El a inspirat, de asemenea, pe marii Părinţi ai vieţii de
obşte monahală, care au încercat să trăiască după exigenţele evanghelice.
Părinţii şi scriitorii bisericeşti din vechime, care au alcătuit comentarii la
cartea Faptele Apostolilor sau au citat-o, au prezentat adesea comunitatea P rl
mară descrisă de Sfântul Luca drept un model sau un ideal de viaţă al celor
botezaţi. Modurile diferite în care acest model a fost interpretat sau a P
Bisericii în diferite momente reprezintă un capitol important în istoria exegezei

144
Cf. Gerhard LOHFINK, L'Église que voulait Jésus, Cerf, Paris, 1985, pp. 180-185.
aCeastă carte145. Scriitori ai secolului al lll-lea au observat necesitatea întoarcerii
la B i s e r i c a Primară originară, însă au sperat să realizeze acest lucru în moduri
diferite. Sf. Ciprlan a prezentat o imagine ideală a celei mai vechi Biserici, bazată
pe unitate şi unanimitate146. Origen a propus o interiorizare personală a mode-
lului, care ar fi făcut din orice creştin un apostol, prin relaţia lui cu Dumnezeu147,
în secolul al IV-lea, modelul comunităţii ideale din Ierusalim a fost asociat din
c e în ce mai mult cu căutarea desăvârşirii prin monahism. Şi, deşi Sf. loan Gură
de Aur a fost conştient de această asociere, el a re-aplicat modelul comunităţii
din cartea Faptele Apostolilor unei Biserici care aparţine mai mult „lumii". Toate
trimiterile scriitorilor creştini la modelul apostolic au fost formulate prin modul
în care ei au înţeles lucrarea şi rolul apostolilor. Acest lucru este valabil şi pentru
consideraţiile făcute de scriitorii din perioada Bisericii Primare şi, astfel, putem
observa modul în care învăţaţii vremii au apreciat utilizarea modelului apostolic
de către Sf. loan Gură de Aur, propunând apoi o nouă interpretare.
O parte importantă a istoriei interpretării cărţii Faptele Apostolilor o
reprezintă modul în care aceasta a ajuns să fie asociată îndeaproape cu viaţa
monahală. Faptele Apostolilor constituie un text de interes major pentru
comunităţile monahale sau pentru pustnicii cu ştiinţă de carte. De o importanţă
deosebită pentru comunităţile monahale se bucură două episoade paralele,
găsite în FA 2, 42 - 47 şi 4, 32 - 37. Aceste două texte vorbesc despre unitatea
membrilor comunităţii din Ierusalim, deoarece aceştia deţineau toate bunu-
rile în comun, împărţind între ei tot ceea ce le era necesar. Până la sfârşitul
secolului al IV-lea, aceste două episoade din Faptele Apostolilor în legătură
cu viaţa în comun a Bisericii din Ierusalim au stat la baza întemeierii mişcării
monahale. De asemenea, este recunoscut faptul că această comunitate din
Ierusalim menţionată în Faptele Apostolilor a avut o însemnătate deosebită
pentru întemeierea comunităţilor monastice.

145
Cf. PIER CESARE BORI, Chiesa Primitiva: L'immagine délia comunità delle origini-Atti 2,
42-47; 4, 32-37 - nella storia della chiesa antica. Testi e ricerche di Scienze religiose 10 (Brescia:
Paideia Editrice, 1974). Cercetarea lui P.C. Bori constituie cel mai amplu dosar al receptării su-
mare or
' narative în tradiţia patristică din Răsărit şi Apus până în secolul V d. Hr. A se vedea, de
asemenea, şi rezumatul mai succint la cercetarea făcută asupra receptării sumarelor cărţii Faptelor
ln
articolul său; Pier Cesare BORI, „La référence à la communauté de Jérusalem dans les sources
chrétiennes orientales et occidentales jusqu'au V-e siècle", în: Istina 19 (1974), pp. 31 - 48. Un
volum recent mai general cu privire la receptarea operei lucane în perioada patristică este: Andrew
^rEGORY, The Reception of Luke and Acts in the Period before Irenaeus (coli. Wissenschaftliche
""tersuchungen zum Neuen Testament. 169), Mohr S.ebeck, Tubingen, 2003 (în special Partea a
J h e Reception of Acts"); Thomas C. ODEN - Francis MARTIN (eds.) Acts (Ancient Christian
° ^ e n t a r v on Scripture; New Testament V, Inter Varsity Press, 2006).
"'Cf. P.c. BORI, La référence, p. 33.
Cf- PC. BORI, La référence, p. 35.
 Pier Cesare Bori a reuşit să evidenţieze variantele de int
diu m a i amănunţit al istoriei interpretării lui FA 2, 42 - 47 ş i ^ r p r e t a r e într-Un
Biser
primară. Bazându-se pe mai multe lucrări de o importanţă secund ^ 'ca
ega|
măsură, pe mai multe texte din perioada Bisericii primare p e ^ a
adunat
le-a anexat cărţii, P.C. Bori face o sinteză a unei imagini globale ^ ^ * ?i
interpretării la Faptele Apostolilor - aceasta fiind importantă m a M eV0 ' Uţlei
monahism. P.C. Bori arată, în primul rând, modul în care textele * ^ Pentru
explicarea originii mişcării monahale, apoi îşi îndreaptă atenţia asupra f °'° S l t e î n
mod
care comunitatea din Ierusalim a fost folosită ca model oentm
Hciiuu w i ^ monastică
viaţa uluiî n
Interpretarea - din punct de vedere monastic - a pasajelor din FA 2
găseşte exemplul deplin în lucrarea Sfântului loan Casian, intitulată Con
duhovniceşti (Conlationes), XVIII, în care acesta reconstruieşte o istorie a celoi
mai vechi comunităţi de călugări, începând cu comunitatea apostolică148 El
descrie trei tipuri diferite de călugări care se aflau în Egipt, precum şi modul în
care originile acestora pot fi văzute în comunitatea primitivă din cartea Faptele
Apostolilor. Aceasta relatează modul în care cei mai vechi creştini trăiau în
conformitate cu prescripţiile Sfintei Scripturi şi îşi împărţeau toate bunurile
între ei. Pe măsură ce Biserica s-a răspândit şi diversificat, caracterul strict al
legilor s-a redus pentru cei mai mulţi, însă cei care au păstrat râvna apostolilor
au părăsit oraşele, pentru a trăi în locuri izolate şi a pune în practică Sfânta
Scriptură, după cum a fost ea lăsată tuturor. Sf. loan Casian susţine că cei care
duceau o viaţă obişnuită au fost aceia care au devenit mai târziu cunoscuţi
drept călugări. Cei care şi-au desăvârşit modul de viaţă în chinovie au ales
uneori să trăiască în singurătate şi s-au numit anahoreţi. în concepţia Sfanţului
loan Casian, aceste două categorii de monahi sunt, în egală măsură, păstrătorii
moştenirii apostolice. O a treia categorie de monahi, sarabaiţii, este repre
zentată de cei care îndeplinesc doar public practica monahală, fara a «
însă, o viaţă disciplinată. Ei nu renunţă în totalitate la bunurile lor şi su^,
mai degrabă, urmaşii lui Anania şi Safira decât ai apostolilor. De observa ^
atât strămoşii biblici pozitivi, cât şi cei negativi se regăsesc în relatari
Faptele Apostolilor. Şi, de aici, întâlnim la Sf. loan Casian o explicaţie e t ] ° Q a
în legătură cu primele mănăstiri întemeiate în Fapte, dar şi o reve
moştenirii apostolice de către călugări.

ccrierl dese'
148
Sf. IOAN CASIAN, Convorbiri duhovniceşti 18, 5-8, în: Sf. IOAN CASIAN, ^ E( J.

Aşezămlntele mînâstireşti şi Convorbiri duhovniceşti (coli. Părinţi şl scriitori biser ^ $e

I B M B O R , Bucureşti, 1990, pp. 628-633. Vezi şi: P.C. B O R I , Chlesa Primitiva, pp. 1 | a p ens* e
bazează, de asemenea, pe lucrarea lui Adalbert DE VOGUÉ, „Monachisme et église ^ ^ pari5 ,
de Cassien" în: Théologie de la vie monastique: Études sur la tradition patrlstiqu ,
1961, pp. 213-240.
 S f. loan Casian ne lasă mai mult decât un mit al originilor monastice, pen
tru că el ne oferă un exemplu al importanţei identificării monahilor cu apos-
tolii. în cealaltă lucrare a sa, intitulată Despre Aşezâmintele Mănăstireşti (De
institutis Coenobiorum), Sf. loan Casian ne transmite ideea că cea mai bună
cale de a urma modelului apostolic în vremea sa era aceea de a deveni călugăr:
„De aceea, dacă vrem să ascultăm de preceptul evanghelic şi să fim imitatorii
Apostolului şi ai întregii Biserici primare, sau ai Părinţilor, care în vremile noas-
tre sunt urmaşii virtuţilor şi desăvârşirii acestora..., mergând pe urmele aces-
tora, să căutăm să nu ne mai amăgim singuri, ci să tindem spre o aşa disciplină
şi regulă de vieţuire în mănăstire, încât, rupându-ne cu adevărat de această
lume, să nu mai păstrăm, sub imboldul necredinţei, nimic din cele ce am
dispreţuit"149. Doar călugării arată „virtuţile apostolice" şi pot fi numiţi urmaşii
Bisericii din cele mai vechi timpuri, deoarece doar ei duc o viaţă curată150.
P.C. Bori arată modul în care, în secolul al IV-lea (chiar înainte ca Sf. loan
Cassian să scrie opera sa), mişcarea monastică s-a identificat cu modelul
comunităţii din Ierusalim, în strădania sa de a restabili un Creştinism absolut
sau desăvârşit. Aluzia la FA 4, 35 din lucrarea Viaţa Sfântului Antonie cel Mare
(Vita Antonii) a Sfântului Atanasie este o imagine care contribuie la descrierea
motivaţiei convertirii şi retragerii din lume (âvaxwpnait;)151 a lui Antonie.
în monahismul pahomian, viaţa în comun din Biserica apostolică este un
model pentru xoivcovLa monahilor152. Sf. Vasile cel Mare a folosit adesea mode-
lul comunităţii din Ierusalim pentru a pune accentul pe împărţirea bunurilor,
fraternitatea şi rolul important al comunităţii în ajutorul reciproc şi în întărirea
ascultării Evangheliei153. Studiul lui P.C. Bori şi prezentarea remarcabilă a docu-
mentării sale arată o schimbare în interpretarea sumarelor din FA 2 şi 4, care
însoţeşte răspândirea monahismului.
în omiliile sale la Faptele Apostolilor, Sf. loan Gură de Aur nu restrânge
modelul comunităţii apostolice doar la viaţa monahală, ci încurajează dezvol-
tarea unui model asemănător pentru întreaga comunitate bisericească. în loc
să limiteze modelul la aceia care au dorit să se izoleze pentru a adera pe deplin
'a preceptele Sfintei Scripturi, Sf. loan Gură de Aur susţinea că acest model este
destinat tuturor creştinilor. El a folosit modelul apostolic nu ca pe o respingere

^ A STIOAN CASIAN, Aşezâmintele mînâstireşti, VII. 18. în: Sf. IOAN CASIAN. Scrieri alese, p. 207.
150
Cf. Sf. IOAN CASIAN, Aşezâmintele mîndstireşti, XII, 19, P 258^ ATANAC,C C F .
151
. Cf. Sf. ATANASIE CEL MARE, Viata Cuv,osului Pârintelui nostru
NARE, Scrieri. Partea a doua (coli. Pârinţi şi scriitori bisericeşti, 16), Ed IBMBOR. Bucure*, 1988,
P 192. Vezi şi: P.C. BORI, Chiesa Primitiva, pp. 152-153.
,s,
Cf. P.C, BORI, Chiesa Primitiva, pp 155-159.
141
Cf. P.C. BORI, Chiesa Primitiva, pp 159-165.
a interpretării monahale sau ca retragere spre o aplicare străveche
ct ca pe o adoptare a modelului monastic şi o adaptare a aplicaţiilor a C e s t u ^ j
întreaga comunitate a Bisericii. Hrisostom a privit imaginea c o m u n ' t ă ^ l l a , a
toiice prin filtrul tradiţiei monahale, care a influenţat modul în care e l "
pretat cartea pentru un auditoriu mai larg. Drept rezultat, prezentarea
ei a facut-o acestui model a fost deschisă, riguroasă şi axată pe comunih» ^
Sf. loan Gură de Aur a ştiut că modelul apostolic a stat la baza
hismului, pentru că el scrie, în comentariile sale la FA 4, 23-36, că ce^>,,^
vieţuiau în mănăstiri în acea epocă o făceau în acelaşi mod în care au făcut*
şi credincioşii din comunitatea apostolică. Cu toate acestea, Sf. loan Gură<jJ
Aur nu asociază doar aceste pasaje din Fapte cu viaţa monahală, pentru căî
multe părţi ale cărţii el constată o reflectare a practicilor monahilor. El ştie de
asemenea din experienţă, modul în care anumiţi călugări şi-au însuşit modelul
apostolilor din Faptele Apostolilor, considerându-l model pentru propriul lor
mod de viaţă.
P.C. Bori arată felul în care aplicarea modelului apostolic de către Sf. loan
Gură de Aur unei largi mase de ascultători se potriveşte contextului istoriei
interpretării lui FA 2, 42-47 şi 4, 32-37, dar chiar şi cercetarea sa este restrânsă
de limitele studiului său. Bori menţionează că Sf. loan Gură de Aur a idealizat
apostolii, considerându-i modele de viaţă, atât ca personaje individuale, cât
şi în cadrul comunităţii din Ierusalim, luată ca întreg 154 . Sf. loan Gură de Aur îi
prezintă pe apostoli ca exemple de înfruntare a decadenţei lumii, îndemnând
la o întoarcere la vremea apostolică, atunci când dragostea era covârşitoare .
Pentru dezbaterea în legătură cu utilizarea de către Sf. loan Gură de Aur a lui FA
2,42-47 şi 4,32-37, P.C. Bori selectează fragmente din diferite lucrări - pe lângă
Omiliile a Şaptea şi a Unsprezecea la Faptele Apostolilor- care tratează aceste
două secţiuni ale textului. Fără a ţine cont de localizarea pasajelor în cadru
unei colecţii mai ample de omilii, Bori este în căutarea unei viziuni globaea
textului în general, în gândirea hrisostomică. El nu se uită la importanţa pa ^
culară a contextului în care comentariile au fost făcute şi nici nu ia în c o n ^ e r j
rare comentariile hrisostomice la celelalte texte din Fapte, care i-ar putea
o
w •imagine
» • u g i i i v Imai completă.
U U I w u i f / i v i u . Deşi lmulţi
l i u i y i udintre
i u m . scriitorii
->v-> 11 t v y • > i monastici
». . W s-au referit doa^
la pasajele din FA 2, 42-47 şi 4, 32-37 sau au făcut aluzie la c o m u n i t a t e a
stolW
Ierusalim prin expresii scurte, dar familiare, întreaga carte Faptele Apos ^
a avut o semnificaţie specială pentru tradiţia lor. în ea erau cuprinse re
despre acea primă comunitate şi despre apostoli ca persoane care au

154
Cf. P.C. BORI, Chiesa Primitiva, pp. 108-109.
155
Cf. P.C. BORI, Chiesa Primitiva, pp. 109-110.
modele de comportament pentru urmaşii lor ascetici. De aceea, este impor-
tant sa luam , „ cons.derare întreaga carte a Faptelor Apostoli, aşa cum a
făcut Sf. loan Gura de Aur1S6.
P.C. Bori include aici şi înţelegerea apostolilor drept modele de comporta-
ment: „Figura apostolului devenise importantă în secolul al !V-lea nu numai
din punctul de vedere al transmiterii unei doctrine (deja în secolul al ll-lea
cineva vorbea despre misiunea de apostol făcând referire la un canon la o
regula fidei, la o tradiţie, la o ierarhie episcopală), ci şi din punctul de vedere
al caracterului exemplar al vieţii. Sf. loan Gură de Aur vorbeşte astfel în legă-
tură cu no Alteia ( c e t ă ţ e n i a ) apostolică, a cărei trăsătură specifică este iubirea
- agape"157. Această descriere mai echilibrată recunoaşte importanţa figurii
apostolului, ca fiind mai mult decât reprezentantul unei tradiţii.
Chiar şi cei care s-au concentrat pe folosirea de către Sf. loan Gură de Aur
a imaginii comunităţii din Ierusalim ca model pentru un mod de viaţă, nu au
explicat suficient cum a făcut el aceasta. Descrierea acestui model de către
Sf. loan Gură de Aur ca fiind o noXiteia apostolică a fost înţeleasă de mulţi ca
făcând referire la comunitate sau la modul de viaţă, însă nu a fost suficient de
clar definit. P.C. Bori se referă de mai multe ori la noXiteia apostolică pe care
Sf. loan Gură de Aur o oferă spre imitare îndrăzneaţă comunităţii sale"*. El lasă
cuvântul în original când apare într-o citare, acesta fiind cel mai simplu mod
de a-l stăpâni. Cu toate acestea, cuvântul rămâne oarecum ambiguu, deoarece
P.C. Bori nu explică niciodată interpretarea lui. în schimb, el permite cuvântu-
lui să reflecte semnificaţia contextului în care apare, aceasta însemnând că, în
diferite contexte, el presupune dragoste, suferinţă sau un mod de viaţă.
Definirea termenului apostolic drept noXiteia este esenţial pentru a
înţelege îndemnul spre imitare [a modelului], îndemn adresat de Sf. loan Gură
de Aur tuturor creştinilor. Termenul noXiteia se referă la cetăţenie sau, mai
general, la modul de viaţă al unui cetăţean. Deşi în scrierile hrisostomice ter-
menul are adesea sensul general de „mod de viaţă", legătura cu politicul este,
totuşi, insinuată. Cel mai bine s-ar traduce atât prin termenul „cetăţenie" -
când se face referire la comportamentul şi rolul individului în societate, pre-
cum şi la îndatoririle cetăţeniei - cât şi prin termenul „cetăţeni" - cand se face

l56
Cf. P.C. BORI, Chiesa Primitiva, p. 111- aoo4 tolo e d.venuta Importante nel
157 p
„ Cf. P.C. BORI, Chiesa Primitiva, p. 108: „ta «gura dell ^ J 'JJ , ,
V Secol
° - - non so.o dai punto di vista de.la transmission*jd, i j » ^ ^ ^ d l una gerar-
Parla di apostollticitâ a proposito di un canone. di una regula noe |a di n o X l t e l a
episcopale) ma dai punto dl vista dell' esemplanta delte vrta. Cos,
apostolica, il cui tratto piu caratteristico t l'agape".
"Cf. P.C. BORI, Chiesa Primitiva, PP 108-110
 c o
Aur îndeam i ectiv al tuturor cetăţenilor luaţi împreună Sf ,
ca un m 'm,tarea ap°St0,icei - ambele s e n s " a ^ ^
c a u n m o d de c o n d u i t ă a apostolilor şi ca o comunitate
s u n t a n c o r a t e î n r ă d ă c i n a noXu;, pentru că aceasta înse m ă c o t
s a u c o m u n i t a t e a cetăţenilor la care s-a făcut referire. D ? f p t n S T ^
d e f i n i ţ i i n u este c o m p l e t separată de implicaţiile celeilalte, d e o ^ e ' ? . ? d i n t r e
,n e se a
l e g ă t u r ă prin contextul lor civic. flă
Intenţia Sfântului loan Gură de Aur a fost să reformeze comunt
c r e ş t i n ă din epoca sa, îndemnând atât pe laici, cât şi pe monahi să-i imit
apostoli n o X i x e i a lor. Sf. loan Gură de Aur a fost implicat în transform
3rea
Bisericii ca TIOXITEÎOI în cadrul unui TTOXIC; ostil şi rezistent.
î n ultimul timp au fost reînviate unele dezbateri în legătură cu prezentarea
de c ă t r e Sf. loan Gură de Aur a unei societăţi utopice în modelul apostolic. Cele
mai multe dintre aceste dezbateri se referă la Omilia a unsprezecea la Faptele
Apostolilor, în care Sf. loan Gură de Aur se întreabă ce s-ar întâmpla dacă
cetăţenii din Constantinopol şi-ar împărţi între ei toate bunurile, urmând exem-
plul comunităţii din Ierusalim din Fapte, şi ar trăi într-o economie monahală.
într-un articol mai recent 1 5 9 , Adolf Martin Ritter susţine că cea de-a
Unsprezecea omilie la Fapte reprezintă descrierea hrisostomică a unei „uto-
pii sociale radicale" 1 6 0 . într-un excurs despre problema proprietăţii şi a averii,
Ritter explică faptul că Sf. loan Gură de Aur a fost preocupat de o transformare
a societăţii prin intermediul predicilor sale, folosind ca ultim scop un ideal uto-
pic. Ca răspuns la obiecţiile aduse Sfântului loan Gură de Aur în legătură cu
faptul că el, în realitate, nu a încercat să reformeze societatea prin guvernarea
sau reorganizarea acesteia, A.M. Ritter afirmă că Sf. loan Gură de Aur a încercat
să transforme societatea prin mijloacele care i-au fost oferite în Biserica • _
loan Gură de Aur a continuat să pretindă milostenie şi multe alte dovezi
bunătate şi dragoste creştină. El nu a pretins o schimbare radicala la pop
său, ci doar ceea ce acesta era pregătit să facă. El a căutat tot t i m p u l »
practice la problema sărăciei, pe tărâmul dragostei creştine P e n a l e _
Un studiu al întregii colecţii de omilii la Faptele Apostolilor nu poate
decât faptul că Sf. loan Gură de Aur a folosit, într-adevăr, comunitatea p

- A d o l T Martin RITTER, „John Chrysostom as an

Williams S. Babcock (ed.), Paul and the Legaaes of Paul, Southern Methodit
Dallas 1990, pp. 183-192 şi 360-369.
« C f  M. RITTER, John Chrysostom as an Interpreter..., p. 364.
161
Cf. A.M. RITTER, John Chrysostom as ^ 'nterpreter p 189. mllo5ten*
i « Cf. Homiliae in Acta Apostolorum, 25, 4 (PG 60, 196). uespr
individuale.
aici ca pe un model, cu scopul de a transforma societatea. Ritter are dreptate când
vorbeşte despre poziţia Sfântului loan Hrisostom ca fiind o dorinţă a acestuia de
transformare a societăţii, mai degrabă decât o acomodare la ea163. Aş adăuga la
aceasta şi faptul că Sf. loan Gură de Aur nici nu a respins în totalitate acea soci-
etate, deşi a criticat-o ca fiind coruptă. El a acceptat încadrarea societăţii civile,
forma ei de guvernare, bazele culturii şi categoriile în care societatea era expli-
cată, dar a încercat să transforme societatea, aplicând această categorie unei
noXiteia divine. O problemă care apare atunci când vorbim despre model ca
utopie este aceea că Sf. loan Gură de Aur nu a căutat să restaureze trecutul, ci
sâ-l folosească drept model pentru viitor. în acelaşi timp, acel model s-a bazat
pe realitate, pentru că aceasta era istorică. Se poate ca termenul „utopie" să
fie înşelător în această privinţă, de vreme ce el evocă imagini ale unui loc ideal
care este „de negăsit". Sf. loan Gură de Aur a văzut cartea Faptele Apostolilor
ca o istorie a poporului creştin, pe care a înţeles-o în contextul educaţiei sale
elenistice. Interpretarea acestei cărţi ca model a fost influenţată de interesul
său mai vechi pentru monahism. De aceea, hotărârea Sfântului loan Gură de Aur
de a reconstitui acel model, dar cu păstrarea unei adânci evlavii şi a idealurilor
monahismului, poate fi înţeleasă doar în contextul său istoric.

Summary: The Model of Apostolic Community In the Narrative

Summaries in the Acts of the Apostles 1 - 5

The Model of the Apostolic community has always represented a way

worthy to be followed not only by monastics, but by all Christians. I decided
to dwell upon this subject at the moment when this book, The Acts of the
Apostles, started to represent for me, besides the book of the preaching of
the Word of God by the Holy Apostles, mainly the book which reveals the
wonderful link that can be created between God and man by faith.
Each of the twenty eight chapters written by the Holy Apostle and
Evangelist Luke are as many proofs of confession of faith in Jesus Christ.
From „all that Jesus began to do and teach, until the day when He was
taken up", from the first chapter up to the last, in which St. Paul cures sick
People, the Book of the Acts exhibits the true models to be followed by all
believers. Among all the Books of the New Testament, this one represents
-1 believe - the essence of the faith in Jesus Christ It is no accident that it
was placed after the four Gospels -as a summary of them all - and before
St. Paul's Epistles - as a preparation for their reception.

""Cf. A.M. RITTER, John Chrysostom as an Interpreter . , p. 186.

Ho/, Apostles

waning a intertwining of faith aZ deeds n ' ^ °f ^

his Epistle ( J a m e s 2 201 1 . ~ 05 the Hol
V A
P- Jomes sain
that fait, apLfrom wo°rI"is bZ^Thus ^
nothing eise but confessions °f ? Ap°Stles *
Underst00d
to accomp,ish the teachings of Z ^ T j e l u ^ ^
moreover, they became mldei to , * *
After the Descent of the Ho,y Spirit, Christians be ame alare of their
making up a umque reality founded on the faith in the reZrrecZ nf T
Savour Jesus Christ, living t h e . f r a t ^ a l c o m L n J ^ ^ S ^ ^ ^

Z t W Z t ^ ^ ° n d SOUl"(ACtS'* 32
>" The behaviour ofth^elt«
who sold their own estates and gave the whole of profit to the Apostles in
order to be used in common interest for the benefit of those in need is in
perfect harmony with the evangelical teaching of our Saviour.
There are three places in the first five chapters of the Acts where St.
Luke interrupts the series of aorist tenses (the narrative tense) and introdu-
ces the imperfect (the description tense), drawing thus three pictures of the
Christian communitary life (2:42 - 47; 4:32 - 35; 5:12 -16). There are three
excerpts which should be read and interpreted together. The isolation and
classification of individual, autonomous unities according to their literary
forms led to the recognition of a literary gender known as summary. In the
narrative structure of the second volume of St. Luke's writings these excer-
pts were called narrative summaries by researchers. Thus, a summary may
be defined as a concise and relatively independent narrative expression
which depicts a situation or an occurrence prolonged as an event recurrent
and indefinite in time. The purpose of summaries is double-folded: on the
one hand, they offer a background perspective to the reader, while revea-
ling the deep meaning of particular events (the way the Christian commu-
nity lived or should live); on the other hand, they accomplish the role of
throwing bridges between autonomous narrative unities
o f

% % S o l Peter Prac-

second summary ( A c t s . 4 : 3 2 - 3 5 ) ' " ^ ^ T n a Z o r y about Barnabas'

b " - — —
 healing presence and work. Thus, he introduces the history of their arrest
and being taken to the Council of Israel (5: 17 - 41). The miracles perfor-
med by the Apostles, people's sympathy and the continuous growing of the
community constitute three important aspects which St. Luke particularly
emphasizes. Ancient Church Fathers and Writers, who interpreted the Acts
of the Apostles or quoted from it, often used the early Christian community
described by St. Luke as a model or an ideal of life of the baptized

Pr. Constantin Preda

Prof univ. la catedra de Noul Testament: Predâ la Facul-
tatea de Teologie „Patriarhul Justinian", Universitatea
Bucureşti.

Dintre cărţile publicate: Credinţa şi Viaţa Bisericii

primare. O analiza a Faptelor Apostolilor, Ed. IBM BOR,
Bucureşti, 2002; Propovăduirea Apostolică. Structuri reto-
[ice Faptele Apostolilor, Ed.'lBMBOR, Bucureşti, 2005; învierea Mântuitorului
ln
memoria narativă a Evangheliilor, Ed. BASIUCA, Bucureşti, 2010.