C.E.C.C.A.R.

SIBIU

AUDIT

Stagiar:
Alexandru Cristina
An III, Sem. I
2. Definiti auditul intern

Auditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care

constă în examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil
competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură
cu validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea
intreprinderii(entităţii).
Auditul intern reprezintă un compartiment de control din cadrul entităţii
care efectuează verificări pentru aceasta; face parte din controlul intern al
entităţii şi are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi
de controlintern.
Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale
acesteia şi, în acest caz, auditorul intern face parte din structurile funcţionale ale
entităţii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza şi pe baze
contractuale cu o firmă de audit alta decât cea care efectuează auditul asupra
situaţiilor financiare ale acestei entităţi.

4. In cazul unei misiuni cu proceduri convenite

a) auditorul exprima o opinie cu asigurare asupra misiunii convenite

b) nu exprima nicio asigurare
c) nu exprima nici o opinie

17. Definiti termenul de prag de semnificatie.

În general, prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei

sume peste care auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune
poate afecta regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare, cât şi imaginea
fidelă a rezultatului, a situaţiei financiare şi a patrimoniului intreprinderii.
 Altfel spus, pragul de semnificaţie reprezintă ceea ce în contabilitatea
anglo-saxonă poartă denumirea de materialitate, adică nivelul de eroare sub care
înţelegerea şi interpretarea situaţiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
De exemplu, diferenţa dintre un profit net de 499mii lei şi unul de 500 mii lei nu
pare să influenţeze evaluarea unei societăţi comerciale, în timp ce două cifre
alternative de 250 mii lei şi 500 mii lei par să fie substanţial diferite şi probabil
vor duce la o evaluare destul de diferită a societăţii.
La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este
necesar pentru a determina domeniile şi sistemele semnificative.
În cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei
secţiuni din situaţiile financiare permite orientarea programelor de muncă spre
riscurile existente, prin stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceasta
evită angajarea în lucrări care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra
situaţiilor financiare. Aceste praguri sunt, în general, inferioare pragului global
pentru a ţine cont de cumulul posibil al erorilor constatate.
La sfârşitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă
erorile constatate trebuie să fie corijate sau să facă obiectul unei menţiuni în
raport, dacă intreprinderea refuză să le corijeze.
Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite:
-orientarea mai bună şi planificarea misiunii;
-evitarea lucrărilor inutile;
-justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.
Pentru determinarea pragului de semnificaţie pot fi utilizate diferite
elemente de referinţă: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.
Definirea pragului de semnificaţie permite auditorului încă de la începutul
activităţii (misiunii) sale să aprecieze mai bine sistemele şi conturile susceptibile
să conţină erori sau inexactităţi semnificative, iar la sfârşitul misiunii să
aprecieze dacă anomaliile pe care le-a descoperit trebuie să fie corectate în
cadrul exerciţiului, în scopul de a putea emite o opinie fără rezerve.
 Unele circumstanţe particulare trebuie avute în vedere la determinarea
pragului de semnificaţie:
-existenţa unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
-evoluţia importantă de la un an la altul a unor posturi;
-capitaluri proprii sau rezultate anormale.

19. Cum probati intr-o misiune de audit statutar principiul separarii

exercitiilor financiare.

Principiul independenţei exerciţiului se referă la delimitarea în timp a

cheltuielilor şi veniturilor aferente activităţii agentului economic pe măsura
angajării acestoraşi a trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă.
„Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci
când acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este
încasat sau plătit şi este înregistrat în evidenţele contabile şi raportat în situaţiile
financiare ale perioadelor aferente. Situaţiile financiare care respectă acest
principiu oferă informaţii utilizatorilor nu numai despre tranzacţiile trecute, care
au implicat plăţi şi încasări, dar şi despre obligaţiile de plată din viitor şi despre
resursele privind încasările viitoare.
Auditorul trebuie să se asigure că toate veniturile şi cheltuielile aferente
activităţii agentului economic sunt delimitate în timp pe măsura angajării şi
decontate asupra rezultatului exerciţiului la care se refera
Auditorul trebuie să obţină un grad rezonabil de asigurare că bilanţul
respectă concepţiile fundamentale de bază ale contabilităţii:
- continuitatea activităţii de exploatare;
- contabilitatea de angajamente.
Bilanţul contabil oferă comparabilitatea elementelor patrimoniale pe cel
puţin două exerciţii financiare, metodele de evaluare şi prezentare sunt identice
cu cele ale anului precedent, iar dacă sunt modificări, ele să fie înscrise şi
justificate în notele ataşate bilanţului;
- elementele de activ şi de pasiv sunt evaluate fără a se face compensări
între active şi pasive, între cheltuieli şi venituri;
- bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere a exerciţiului
precedent;
- auditorul procedează pentru fiecare cont la verificarea contabilă a
credibilităţii componentelor sale şi a soldului său;
- datele de inventar ale elementelor de activ şi de pasiv sunt regrupate în
registrul inventar cantitativ şi valoric, după caz. Auditorul procedează la o
comparare între valorile contabile şi valorile de inventar furnizate de
întreprindere, apreciind credibilitatea lor.

29. Exemplificati modul in care poate fi amenintata independenta unui

cabinet ,o societate sau membrii acestora ca urmare a unor cauze datorate
renuntarii la propriile convingeri.

Au loc atunci când un membru al cabinetului sau societatii poate fi

implicat sanctioneze obiectiv si sa exercite prudenta profesionala, prin
amenintari reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaza patrimoniul
sau de la angajatii clientului.Fara a exista o limitare a exemplelor amenintarilor
de acest fel la adresaindependentei, acestea pot fi:
- amenintarea cauzata de cererea din partea clientului catre
cabinetul/societatearespectiva de a înlocui un membru al acesteia, în cazul unui
dezacord de aplicare a unui principiu de contabilitate;
- presiune din partea clientului, pentru a reduce necorespunzator cantitatea de
muncaexecutata de membrii cabinetului/societatii, în scopul reducerii
onorariilor.
49. Din motive obiective nu ati putut participa la inventariere anuala (ati
fost numit auditor statutar dupa momentul inventarierii. Ce fel de opinie
veti formula?
Auditorul va formula o opinie cu reserve, mentionand ca nu a putut
participa la inventarierea anuala deoarece a fost numit auditor anterior datei
inventarieii.

56. Simulati o misiune de examen limitat asupra conturilor de trezorerie.

Lucrări de efectuat intr-o misiune de examen limitat asupra conturilor de
trezorerie:
1. Dacă toate sumele datorate întreprinderii au fost încasate.
2. Dacă toate sumele încasate au fost contabilizate.
3. Dacă toate sumele plătite au fost contabilizate.
4. Dacă toate „descărcările” clienţilor corespund unor încasări efective.
5. Dacă efectele remise spre încasare au fost corect evaluate.
6. Dacă încasările sunt contabilizate la suma reală.
7. Dacă încasările şi plăţile sunt înregistrate în perioada în care au avut loc.
8. Dacă încasările şi plăţile sunt imputate corect în conturi.
9. Dacă operaţiile de încasări şi plăţi sunt justificate şi autorizate.
10. Dacă jurnalele (registrele) sunt corect totalizate şi centralizate.

Trezoreria este unul din posturile strategice ale oricărei întreprinderi,

deoarece ea condiţionează capacitatea de finanţare a activităţilor şi nevoilor
întreprinderii. Se acordă, deci, importanţă deosebită analizei conturilor de
trezorerie şi înţelegerii evoluţiei sale de la un exerciţiu la altul.
Auditul realizându-se la o dată de închidere anume, analiza soldrilor de
trezorerie ale exerciţiului sunt studiate prin revizuirea rezultatului financiar şi
prin elaborarea rezultatului financiar şi prin elaborarea tabloului de fluxuri de
trezorerie.
 Controlul situaţiei trezoreriei la data închiderii
Obiectiv şi rol – verificarea faptului că soldurile conturilor de trezorerie,
care figurează în bilanţ, sunt justificate; o anomalie în soldurile conturilor de
trezorerie poate însemna iregularităţi în procedurile interne (deturnări de
fonduri, etc.) şi poate pune în cauză situaţia maselor bilanţiere. De exemplu, o
supraevaluare a conturilor de trezorerie se poate traduce printr-o subevaluare a
NFR de exploatare.
Controale de efectuat:
- Stabilirea unui tablou comparativ al evoluţiei de la o închidere la alta a
soldurilor conturilor bancare înscrise în balanţa generală, se separa soldurile
pozitive de cele negative şi se verifica dacă la prezenterea în bilanţ s-a respectat
principiul necompensării soldurilor;
- Se verifica dacă soldurile la închidere au fost corect preluate la deschiderea
exerciţiului următor;
- Se analizeaza lista persoanelor care sunt autorizate să aprobe şi să efectueze
mişcări ăn aceste conturi: funcţii, poziţie ierarhică, incompatibilităţi;
- Se identifica conturile fără mişcare şi verificaţi justeţea preluării soldurilor;
- Se confrunta soldurile cu extrasele de cont bancare de la data îchiderii şi cu
cele de la deschidere, stabiliţi diferenţele şi explicaţiile acestora:
- În cazul operaţiilor care figurează în contabilitate, dar nu apar în extrasele de
cont, se identifica plăţile vechi şi dacă nu există venituri neînregistrate şi
concluzionaţi cu privire la impactul ajustărilor făcute, aplicând principiul
prudenţei;
- Se circularizeaza la bănci şi se confrunta soldurile primite cu cele din extensie
şi din contabilitate;
- Se controleaza conversia la data închiderii soldurilor în devize
Auditul casieriei
Casa este, în generel, o zonă de risc puţin semnificativă, întrucât, de regulă,
prin lege, se stabilesc plafoane ale soldului de casă. În unele cazuri, însă, în
comerţ de exemplu, fluxurile sunt foarte importante şi procedurile trebuie
adaptate în consecinţă.
- Se analizeaza procedurile interne de supraveghere şi control ale casei; atenţie
la respectarea principiilor de separare a funcţiilor;
- Se confrunta soldurile contabile cu jurnalul de casă sau orice alt document
stabilit de întreprindere pentru inventarierea mişcărilor înscrise în jurnalul de
casă;
- Ne asiguram că întreprinderea controlează periodic casa prin inventar fizic;
separarea funcţiilor între persoana care face sau validează inventarul fizic şi cea
care are sarcina curentă de supraveghere a casei.
- Se studiaza natura tranzacţiilor prin casă;
- Dacă soldurile sunt mari şi se estimeaza că procedurile interne sunt
insuficiente, se procedeaza la verificarea fizică a soldului de casă la data
auditului;
- Studiem, în timp, soldurile casei şi ne asiguram că nu sunt solduri creditoare;
- Pentru casa în devize, ne asiguram de corectitudinea aplicării conversiei la data
închiderii.
Analiza NFR de exploatare
- Analizam NFR de exploatare, ţinând seama de volumul de activitate al
întreprinderii; dacă activitatea întreprinderii generează un NFR pozitiv, analizam
modalităţile de finanţare ale acestuia;
- Analizam dacă la închiderenu există descoperiri de conturi bancare;
- Apreciem dacă întreprinderea a procedat la cesiuni de creanţe.
Angajamente în afara bilanţului
- Luam cunoştinţă de ansamblul cauţiunilor şi garanţiilor date şi primite de
societate, prin circularizarea cu instituţiile de credit; verificaţi dacă aceste
angajamente în afara bilanţului figurează în anexele la situaţiile financiare;
- Pentru angajamentele acordate de societate, detrminam nivelul riscului de
activare a acestor angajamente; dacă acesta antrenează cheltuieli suplimentare
pentru societate, dacă nu este cazul constituirii unui provizion pentru acestea.
Valori mobiliare de plasament
Obiectivul principal este de a stabili că veniturile şi cheltuielile legate de
plasamente de trezorerie sunt corect tratate şi înregistrate în conturile în
conturile auditate, ţinând cont de natura acestor plasamente.
- Facem un recapitulativ al plasamentelor existente la data închiderii, precizând
pentru fiecare cantităţile deţinute, valorile unitare şi valoarea totală; izolam
plasamentele în obligaţiuni, al căror tratament contabil diferă;
- Verificam concordanţa dintre valorile figurând în această situaţie analitică şi
soldurile conturilor din bilanţ; confruntam apoi cu răspunsurile primite la
circularizări; asigurandu-ne că societatea este proprietara valorilor mobiliare
înscrise în bilanţ
- Facem o situaţie recapitulativă a mişcărilor: intrări corespunzătoare achiziţiilor,
ieşiri corespunzătoare vânzărilor;
- Apreciem metoda de evaluare a valorilor mobiliare cedate, reţinute de
întreprindere şi validaţi conformitatea la regulile fiscale; numai metoda FIFO
este admisă sau CMUP (costul mediu unitar ponderat); asigurandu-ne de
respectarea principiului permanenţei metodelor; dacă au avut loc schimbări de
metode, măsuraţi impactul asupra rezultatului şi verificam că s-au făcut
menţiuni anexe; prin sondaj, Verificam respectarea metodei de menţiuni
evaluare a ieşirilor de valori mobiliare în plasament;
- Controlam dacă:
• Metoda CMUP este aplicată, valoarea unitară a plasamentelor la închiderea
exerciţiului trebuie să corespundă costului mediu unitar ponderat al
ultimelorintrări; faceţi aceasta pe categorii de titluri;
• Metoda FIFO este aplicată, valoarea unitară a plasamentelor la închidere
trebuie să corespundă costului unitar al ultimelor intrări; faceţi aceasta pe
categorii de titluri.
- Pentru fiecare categorie de valori mobiliare, verificam că valoarea netă
contabilă în bilanţ la închidere este conformă cursului real de închidere
comunicat de instituţiile financiare; evaluam, pentru fiecare categorie, plus
valoarea sau minus valoarea latentă; dacă este plus valoare latentă, verificam ca
aceasta să nu fie prinsă în bilanţul de închidere (prudenţa); în toate cazurile
verificam că analiza s-a realizat făcând distincţia între fiecare categorie de valori
şi că nu s-au făcut compensări între plus valoare şi minus valoare latentă;
- Pentru fiecare categorie de obligaţiuni figurând în bilanţ, comparam valoarea
lor contabilă cu cotaţia acestora şi apreciaţi rezultatul latent; analiza se face
separat pe categorii de obligaţiuni şi nu se fac compensări;
- Analizam tratamentul contabil al dobânzilor neajunse la scadenţă; în principiu,
un venit financiar se contabilizează în contrapartidă cu un cont de activ (508);
corelativ, verificaţi dacă cupoanele, neajunse la scdenţă la închidere, au făcut
obiectul unei înregistrări în contrapartidă;
- Evaluam ansamblul veniturilor financiare contabilizate în timpul exerciţiului şi
justificaţi-le făcând trimitere la controalele precedente; explicaţi evoluţia
veniturilor financiare de la un exerciţiu la altul şi concluzionaţi cu privire la
respectarea principiului separaţiei exerciţiilor.
Nivelul şi evoluţia trezoreriei
- Completam tabloul de flux de trezorerie (anexat) şi analizam evoluţia de la un
exerciţiu la altul;
- Dacă activitatea a degajat excedente de trezorerie disponibilă importante,
apreciem modul de utilizare a lor: investiţii, scăderea îndatorării, remuneraţii,
acţionari, etc.;
- Dacă activitatea a degajat nevoi de finanţare suplimentare, analizam originea:
insuficienţa rezultatelor, definit în partea superioară a bilanţului, NFR de
exploatare în deteriorare, etc.; apreciem schema de finanţare folosită de
întreprindere;
- Fluxurile de trezorerie plurianuale dovedesc o situaţie financiară sănătoasă şi
ţinută sub control?
Capacitatea de autofinanţare de exploatare, plurianuală
n n-1 n-2 n-3
Rezultat net contabil
+ Datorii la amortizari si provizioane
-Reluari de amortizari si provizioane
-Rezultat asupra cesiunilor de activ (diferenţa dintre conturile 775 şi 675)
-Cota parte de subventii virate la rezultate (cont 777)
= Capacitatea de autofinantare neta
+ Cheltuieli financiare effectuate (dobanzi, etc)
+ Venituri financiare incasate (venituri, etc)
+ Cheltuieli exceptionale platite
-Venituri excepţionale încasate (altele decât cele asupra ieşirilor de active)
= Capacitatea de autofinantare de exploatare
-Variatia pozitiva de NFR
+Variaţia negativă de NFR
=I. Flux de trezorerie de exploatare
-Achiziţii de imobilizări (valori brute)
+Ieşirile de imobilizări (valori de ieşire)
-Creşterea brută a cheltuielilor de repartizat
-Variaţia pozitivă a NFR în afara exploatării
+Variaţia negativă a NFR în afara exploatării
=II. Flux de trezorerie privind activitatea de investiţii
+Împrumuturi realizate în exerciţiu (valori brute)
+ Subvenţii de investiţii notificate în timpul exerciţiului
+Creşteri de capital
+Creşterea altor pasive pe termen lung
-Rambursări de împrumuturi
-Cheltuieli financiare plătite
-Diminuări de capital
-Distribuiri de dividend
-Variaţia pozitivă a NFR a exerciţiului
-Variaţia negativă a NFR a exerciţiului
=III. Flux de trezorerie aferent activităţii de finanţare
= Variaţia netă a trezoreriei în exerciţiu(I+II+III)
+Trezoreria la deschiderea exerciţiului
=Trezoreria la închiderea exerciţiului

65. Se dau urmatoarele informatii aferente anului N:

- venituri totale = 50.000 lei;
- cheltuieli totale = 40.000 lei (inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit
inregistrate pana in luna septembire);
- cheltuielile cu impozitul pe profit inregistrate pana in luna septembrie =
5.000 lei;
- impozitul pe profit platit = 2.000 lei;
- venituri din dividende = 2.000 lei;
- venituei din reluarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor = 4.000
lei;
- cheltuieli de protocol = 100 lei (limita de deductibilitate 2%);
cheltuieli cu sponsorizari = 450 (limita de deductibilitate 0.3%);
- cheltuieli privind amenzile şi penalitati datorate statului = 2.000 lei;
Conform Legii 571/2003; cota de impozit pe profit = 16%;
In calitate de auditor care este soldul contului 441 şi inregistrarea
impozitului pe profit in luna decembrie?

Chelt. de protocol deductibile = 2% * (total venituri impozabile – total

cheltuieli impozabile altele decat cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu
impozitul pe profit).
 Total venituri impozabile = 50.000 – 2.000 (venituri din dividende)–
4.000 (venituri din provizioane) = 44.000 lei
Chelt. de protocol deductibile = 2% *( 44.000 – (40.000 – 5.000 - 100))
= 2% *(44.000 – 34.900) = 2% * 9.100 = 182 lei; cheltuielile de protocol in
valoare de 100 lei sunt deductibile integral.
Profitul impozabil = veniturile realizate din orice sursă – cheltuielile
efectuate in scopul realizării de venituri - veniturile neimpozabile + cheltuielile
nedeductibile.
Profitul impozabil = 50.000 lei – 40.000 - 2.000(venituri din dividende)
+ 5.000 (ch cu imp pe profit pana in luna septembrie) + 450 (ch cu
sponsorizarile) + 2.000 (ch cu amenzile si penalitatile) = 15.450 lei
Impozit pe profit = 16% * 15.450 = 2.472 lei
Impozitul pe profit datorat pentru anul N este de 2.472 lei
Cheltuielile cu sponsorizarea pot fi deduse din impozitul pe profit in
limita a 3‰ din cifra de afaceri şi 20% din impozitul pe profit datorat.
3‰ * CA = 3‰ * 46.000 = 138lei
20% * Impozit = 20% * 2472 = 494,4 lei
Dn impozitul datorat putem deduce cheltuieli cu sponsorizarea in sumă de
138 lei.
Impozit pe profit datorat = 2472 – 138= 2.334 lei
Soldul contului este de 2.334 lei.

5. In cazul unei misiuni de compilare procedurile aplicate

a) au drept scop furnizare unei asigurari asupra situatiilor financiare respective

b) nu au drept scop furnizare unei asigurari asupra situatiilor financiare
respective
c) au drept scop furnizarea unei opinii de asigurari pozitive

7. Identificati cinci caracteristici prin care auditul statutar se deosebeste de

auditul intern.

Caracteristicile prin care auditul statutar se deosebeste de auditul intern

sunt urmatoarele:

- auditul intern este salariat al intreprinderii, cel statutar este un prestator

de servicii independent de intreprindere;
- auditul intern lucreaza in folosul responsabililor intreprinderii, cel
statutar in folosul utilizatorilor situatiilor financiare;
- obiectul auditului intern este sa aprecieze buna functtionare a
dispozitivelor de control intern, cel al auditului statutar este sa certifice
regularitatea, sinceritatea si imaginea fidela a conturilor, a situatiei
financiare si rezultatelor intreprinderii;
- ca domeniu de aplicare, auditul statutar cuprinde toatefunctiile
intreprinderii, dar in legatura numai cu obiectivul sau de certificare pe
cand auditul intern are un domeniu de aplicare mult mai vast (functiile
intreprinderii si dimensiunile lor);
- in vederea prevenirii fraudelor auditul intern are o arie mult mai larga
de lucru decat auditul statutar;
- independenta auditorului statutar este absoluta, cea a auditorului intern
este restrictiva;
- auditul statutar este periodic, iar cel intern este permanent;
- metodele folosite in realizarea auditului statutar sunt comparatiile,
analizele, inventarierea, pe cand auditul intern acestea sunt specifice si
adaptate intreprinderii.