Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Țara ce a întrebuințat pentru prima dată în secolul 15 cuvântul „Finanțe" este Franța.
Finanțele au apărut ca urmare a accentuării diviziunii sociale a muncii și a condus la
creșterea productivității muncii. La creșterea producției și a dezvoltării până la un nivel
al relației marfă-bani. În aceste condiții s-a ivit necesitatea creării unor instanțe ce să
apere proprietatea privată, să protejeze interesele celor avuți etc. Știința financiară e de
dată recentă. De abia în a II jumătate a secolului 18 se poate vorbi de o știință
financiară în adevăratul sens al cuvantului. La scriitorii cei mai vechi găsim atinse și
cercetate unele probleme financiare însă izolat sau în legătură cu problemele de altă
natură fără să alcătuiască un sistem de științe financiare. Din cercetările istoriei
financiare se poate vedea că în veacul de mijloc veniturile ordinare ale monarhilor le
alcătuiau domeniile și drepturile regaliene. Așa se explică faptul că lucrările din acea
perioadă nu sunt nici măcar încercări de sistematizări financiare. De abia în secolul 16
începe știinta financiară să formeze obiectul unor preocupări mai active. De la această
dată se poate împărți istoria ideilor financiare în mai multe perioade și anume: 1.
Perioada scriiturilor politici din sec 16-18. 2. Perioada cameraliștilor germani. 3.
Perioada fiziocntilor 4. perioada contemporana. Știința finanțelor are legaturi cu mai
multe discipline ca dreptul, contabilitate.,economie.
Între finanțele publice și cele clasice există o serie de deosebiri după cum urmează:
funcția de repartiție
funcția de control
În prima fază are loc formarea fondurilor publice de resurse bănești, acțiune la care
participă societăți comerciale, regii autonome, instituții publice, alte persoane juridice și
persoanele fizice, indiferent dacă sunt rezidente sau nerezidente.
Fondurile publice de resurse se constituie în mai multe forme concrete cum sunt:
impozite
taxe
contribuții petru asigurări sociale
amenzi
majorări și penalizări de întârziere
vărsăminte din profitul regiilor autonome
vărsăminte din veniturile instituțiilor publice
redevențe și chirii din concesiune și închirieri de terenuri și alte bunuri proprietate
de stat
venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat și a bunurilor fără stăpân
rambursări ale împrumuturilor de stat acordate
dobânzi aferente și ajutoare primite
Resursele din care se constituie fondurile publice provin din toate ramurile economice și
din toate sectoarele sociale: public, privat, cooperatist, mixt. În proporție covârșitoare,
resursele bănești ale finanțelor publice sunt mobilizate cu titlu definitiv și fără
contraprestație.
A doua fază a funcției de repartiție o reprezintă distribuirea fondurilor publice pe
beneficiari – persoane juridice și fizice. Distribuirea este dată în competența autorităților
publice și se face în raport cu resursele financiare disponibile și cererea de resurse
financiare.
Distribuirea fondurilor publice înseamnă stabilirea cheltuielilor publice pe destinații:
învățământ, sănătate, cultură, asigurări sociale și protecție socială, gospodărire
comunală și locuințe, apărare națională, ordine publică, administrație publică, acțiuni
economice, datorie publică.
În cadrul fiecărei destinații, resursele se defalcă pe beneficiari, obiective și acțiuni.
Distribuirea sau redistribuirea produsului intern brut (produsul social) are loc în două
modalități:
în cadrul aceluiași tip de proprietate, când are loc un transfer de resurse bănești
între stat și unitățile sale în ambele sensuri
cu schimbarea titlului de proprietate când transferul are loc între stat pe de o
parte și agenții economici cu capital privat sau mixt și populație pe de alta parte, și
invers.
Coordonator : Student :
Prof.univ.dr Stanciu Rudolf
ZALAU
2018-2019