Sunteți pe pagina 1din 6

Partea a II-a

A doua parte a cărții este împărțită în trei secțiuni și anume:

- În prima parte se prezintă diferite exerciții care ajută pregătirea emoțională pentru
schimbările care trebuie făcute;
- În cea de-a doua parte ne sunt prezente o serie de strategii și cuvinte potrivite pentru a crea
un climat de siguranță, acceptare și receptivitate, acestea având scopul de a-l ajuta pe
partener să devină un aliat și să relaționeze matur cu părinții săi;
- În ultima parte a cărții ne sunt propuse răspunsuri noi ce pot fi folosite în discuțiile cu socrii
și modul în care pot fi stabilite granițele.

De asemenea, a doua parte a cărții este structurată în șapte capitole. Primul capitol al
acestei părți se intitulează „Mutarea centrului atenției”. În acest capitol, pentru început, ne este
prezentat faptul că nu trebuie să așteptăm ca persoanele de lângă noi să se schimbe, ci noi
trebuie să acționăm pentru schimbare deoarece toți ceilalți sunt dispuși să continue așa cum au
făcut până acum, ignorând toate problemele. Autoarea ne sfătuiește ca prim pas să nu continuăm
cearta cu socrii, ci să ne folosim logica pentru a obține un control asupra emoțiilor care de cele
mai multe ori pot fi copleșitoare. Al doilea pas este de a avea o aventură. În sensul în care să
găsești niște timp pentru tine însuți pe care să îl petreci singură, în parc, meditând, relaxându-
te. După ce au fost găsite locul și momentul special, trebuie să creezi o imagine mentală prin
care să-ți urmărești familia atunci când interpretează diferite scenarii care îți provoacă neplăcere
și să îți muți atenția de la ce ți se petrece pentru a deveni un observator obiectiv.
După ce am descoperit primii pași pentru a schimba relația cu socii, autoarea ne prezintă
șase capcane sau greșeli pe care aproape toată lumea le face atunci când încearcă să îi împace
pe socrii toxici. Acestea sunt:
1. Să cazi în capcana mentalității de victimă;
2. Să reacționezi exagerat;
3. Să nu reacționezi suficient;
4. Să ai așteptări nerealiste față de tine însuți;
5. Să ai așteptări nerealiste față de partenerul tău;
6. Să ai așteptări nerealiste față de socrii tăi.

Aceste capcane ne sunt prezentate pe larg în capitolele opt și nouă.


Capcana nr. 1: mentalitatea de victimă
Această capcană vine cu exemplul Marei, care a planificat o vacanță cu soțul ei Rob, iar
socrul acesteia le-a distrus excursia. Aceasta, întâlnindu-se cu prietena ei, a început să-i
povestească cele întâmplate și cât de furioasă era pe socrul ei,
Prietena Marei a decis să-i spună că îi pare cu adevărat rău că nu a mai mers în excursie,
dar s-a săturat să audă vorbind despre socrul ei, să se vaite și să plângă, atât timp cât nu
conștientizează că adevărata problemă era că Mara și Rob rămâneau în această situație.
Aparenta lipsă de înțelegere a prietenei nu era, poate, ce-și dorea Mara, însă, refuzul să
încurajeze neajutorarea imaginară a acesteia cu replici de genul „ce îngrozitor”; „biata de tine”,
o ajută pe prietena ei să realizeze că se învârte în cerc și să facă primii pași spre autonomie.

Capcana nr. 2: reacții exagerate


Prin această capcană, autoarea ne explică faptul că reacțiile exagerate pot să ia forma
unei explozii, a unei crize sau a altor forme de coportament în care intensitatea răspunsului este
cu mult peste semnificația lucrului care l-a declanșat, acestea neputând fi observate în oglindă,
ci doar de alte persoane.
Atunci când o persoană își pierde controlul de fiecare dată când are parte de o jignire
minoră, aceasta aproape sigur va trece prin următoarele faze:
 Va fi considerat de cei din jur o persoană isterică;
 La fel ca în cazul băiatului care a strigat „lupul” de prea multe ori, nimeni nu va mai lua
în serios atunci când persoana în cauză va avea o plangere legitimă;
 Va întări poziția socrilor conform căreia persoana în cauză este problema;
 Cel jignit se va simți nepotrivit și rușinat din cauza emoțiilor ce preiau conducerea.
Pentru a trece cu bine de această capcană, autoarea ne sfătuiește ca următoătoarea dată
când ne pierdem cumpătul, să ne scuzăm, să ieșim din cameră și să ne calmăm, pentru a ne
păstra energia pentru confruntările importante.

Capcana nr. 3: să nu reacționezi suficient


În cadrul acestei capcane furia și durerea sunt la fel de profunde, situația la fel de plină
de tensiune, dar în loc de manifestarea sentimentelor, se pune un capac pe toată negativitatea
pentru a evita un conflict. Dacă ești o astfel de persoană atunci:
 Îți vei ignora constant propriile sentimente;
 Vei crede că tot ce este greșit este, de fapt, din vina ta;
 Vei pretinde că totul este în regulă, deși nu este;
 Îți vei transforma sentimentele reprimate în dezechilibre fiziologice;
 Vei suporta ce îți fac alții;
 Ai un trecut în care nu știi să te aperi.
Autoarea ne sfătuiește să ne asumăm riscul și să ne exprimăm sentimentele în astfel de
cazuri, pentru că astfel de comportament își are originea în frica de a avea o imagine proastă și
pentru a nu acumula atât de multe sentimente neexprimate încât să explodăm mult mai puternic
decât cei care au învățat să-și elibereze emoțiile.

Capcana nr. 4: așteptări nerealiste față de tine însuți


Prin această capcană autoarea ne explică faptul că indiferent cât de bun ești în viața
profesională, este imposibil să fii agresat și să ignori acest aspect, să nu fii realist și îți spui
încontinuu că ești puteric și aceste lucruri nu trebuie să te afecteze.
Trebuie să realizăm că așteptările față de noi ne opresc să luăm măsuri împotriva unui
comportament neplăcut din partea socrilor.

Capcana nr. 5: așteptări nerealiste față de partenerul tău


În cadrul acestei capcane ne sunt prezentate următoarele:
1. Este nerealist să te aștepți:
 Ca soțul tău să pună dorințele tale deasupra dorințelor tatălui lui;
 Că tot ceea ce te face să te simți prost să îl facă și pe soțul/soția să se simtă la fel;
 Că soțul/soția să știe că lucrurile trebuie să se schimbe;
 Că soțul/soția să îl/o vadă pe tatăl/mama acestuia din puctul tău de vedere;
 Ca soțul/soția să știe că tu ești supărat pe socrii tăi încât să nu le mai facă acestora pe
plac;
 Ca soțul/soția să știe cum să se schimbe.
2. Este realist să te aștepți:
 Ca oamenii să facă ce au făcut întotdeauna până au un motiv să facă altceva;
 Ca tu să înveți noi modalități prin care să îți faci soțul/soția să știe ce simți;
 Că este nevoie de timp, răbdare pentru a construi o căsătorie solidă;
 Că va fi nevoie de timp ca soțul/soția să nu mai fie atât de atașat de părinții acestuia.
Capcana nr. 6: așteptări nerealiste față de socri

În cadrul acesei capcane autoarea ne prezintă cazuri în care diferite persoane au avut
așteptări nerealiste față de socrii, ca de exemplu așteptarea ca socrii tăi să fie ca niște părinți
adoptivi, prieteni foarte buni și să te iubească necondiționat.

Chiar dacă tu ai aceste așteptări față de părinții partenerului, aceștia nu sunt obligați să
te iubească, să te placă sau să te aprobe. Aceștia nu se vor schimba de la sine și se poate ca ei
sa nu devină niciodată persoanele care ai vrea tu să devină.

Capitolul 10 se numește „Drepturi și responsbilități”. În această secțiune a cărții ne este


explicat faptul că nimeni nu pare să știe dacă există niște reguli de bază sau un ghid pentru
interacțiunile cu socrii. Cu toate acestea, autoarea ne prezintă o serie de drepturi și anume:

1. Drepturile tale ca persoană


Ai dreptul:
 Să îți protejezi propria sănătate fizică și emoțională;
 Să fii tratat cu respect;
 Să îți exprimi propriile credințe, sentimente, păreri, convingeri, valori și tradiții;
 Să te înfurii;
 Să îți crești copiii fără intervenția altora;
 Să faci greșeli;
 Să te răzgândești;
 Să petreci timp cu propriii părinți, cu partenerul și copiii, independent de socri;
 Să fii luat în serios.
2. Drepturile față de partener
Ai dreptul:
 Să lucrezi alături de el la stabilirea unei direcții orientative pentru familie, care
va trebui respectată;
 Să îi ceri ajutor și sprijin partenerului în problemele pe care le ai cu socrii;
 Să protestezi față de el când socrii îți provoacă nefericire sau când sunt prea
critici, autoritari sau dificili;
 Să te aștepți ca partenerul să te pună pe primul loc.
 Să îi ceri partenerului să meargă alături de tine la consiliere dacă lucrurile devin
foarte proaste între voi.
3. Drepturile față de socri
Ai dreptul:
 Să spui „nu”;
 Să ai altă părere;
 Să nu îi iubești;
 Să le spui când te rănesc, jignesc sau s-au purtat urât cu tine;
 Să le ceri să nu se bage în problemele dintre tine și partener;
 Să ceri ceea ce ți-ar plăcea din partea lor;
 Să stabilești limite în privința timpului petrecut împreună;
 Să iei activ parte în luarea deciziilor privind vacanțele și alte ocazii speciale.

Odată cu proclamarea drepturilor, trebuie să ne amintim că avem și responsabilități.


Acestea sunt:

 Să îți comunici grijile și sentimentele cu sinceritate și fără să-l ataci pe celălalt;


 Să recunoști în întregime care este contribuția ta la dificultățile pe care le ai cu partenerul
și cu socrii;
 Să exprimi clar și exact ce simți și ce dorești acum, mai degrabă decât să reiei o listă
lungă de nemulțumiri preistorice;
 Să îți tratezi partenerul cu respect, indiferent cât de furios te simți;
 Să îți tratezi socrii cu respect, indiferent cât de furios te simți.

Capitolul 11 se intitulează „Eleganță sub presiune”. În acest capitol ne sunt prezentate


trei tehnici folosite pentru a găsi modalități potrivite în exprimarea și implementarea drepturilor
și strategiilor de comunicareresponsabile și pacifiste. Acestea sunt:

1. Să stabilești limitele permise;


2. Să-ți afirmi poziția în mod clar;
3. Să comunici în mod nondefensiv.

Tehnica nr. 1 – În această fază noi trebuie să stabilim granițele. În acest sens ne putem
vizualiza căsnicia sau casa ca pe o fortăreață ce trebuie protejată cu orice preț de invadatori.

Tehnica nr. 2 – În această fază noi trebuie să înțelegem că trebuie să ne exprimăm simplu
și la obiect. Afirmațiile propriei poziții sunt cele mai credibile atunci când sunt scurte.
Explicațiile generale de genul „Vreau să fiu fericit”; „Vreau să ne înțelegem”; „Vreau ca mama
ta să mă lase în pace”; „Trebuie să lucrăm la relația noastră” nu sunt afirmații ale poziției
deoarece sunt evazive și prea generale.

Răspunsurile nondefensive pot fi de genul:

 Și îmi spui acest lucru pentru că..?;


 Ai dreptul la propria opinie;
 Trebuie să mă gândesc la acest lucru;
 Îmi pare rău că nu ești de acord.

Capitolul 12 și anume „Recrutarea partenerului ca aliat” ne învață cum să dezvăluim


partenerului adevărul despre sentimentele noastre, să cerem ceea ce ne dorim, să abordăm
reacțiile acestuia într-un mod care-i poate diminua atitudinea defensivă și să întărească legătura
dintre noi. Pentru acestea, în primul rând trebuie ales un moment și un loc liniștit și calm, apoi
să ataci subiectul, dar nu într-o manieră deranjantă cum ar fi „Trebuie să vorbim” pentru că
pentru majoritatea oamenilor acestea sunt cele mai înfricoșătoare cuvinte iar partenerul va
anticipa faptul că vei spune ceva ce îl va face să se simtă vinovat. Pentru a începe o discuție
despre frământările tale, ai putea începe cu cuvinte precum: „Iubitule, ceva mă neliniștește și
chiar am nevoie să petrec câtva timp cu tine. Am putea să ieșim la o plimbare?”. După ce
partenerul este dispus să-ți acorde atenție, trebuie să te concentrezi asupra a patru puncte, și
anume:

1. Acesta este lucrul pe care îl face mama ta/tatăl tău și este foarte dificil pentru mine.
2. Acesta este felul în care mă face să mă simt.
3. Acesta este modul în care relația noastră este afectată.
4. Acesta este lucrul pe care îl doresc de la tine.

„Gestionarea reacției partenerului” se numește capitolul 13 iar acesta ne prezintă diferite


cazuri în care partenerii au avut reacții mai bune sau mai rele atunci când a început discuția cu
aceștia despre problema cu socrii.

După ce am trecut de toate etapele, am ajuns și la ultimul capitol ”Ultimul pas”. În acest
capitol ne sunt prezentate diferite cazuri și tehnici de a discuta cu socrii pentru a rezolva
problemele și neînțelegerile. Ca un ultim sfat, autoarea ne spune să ne concentrăm asupra
comportamentului socrilor ce ne afectează și nu asupra personalității acestora, credințe, politică,
gusturi sau gesturi care nu ne încalcă drepturile. Să ne concentrăm doar pe acțiunile care ne
îngrădesc drepturile noastre.