în literatura de specialitate s-au adoptat diferite clasificări ale formelor de turism practicate sau 'practicabile, în funcţie de anumite categorii, urmărindu-se o grupare cât mai corespunzătoare specificului resurselor turistice, structurii turiştilor, motivaţiilor deplasărilor şi caracterului activ al turismului etc. Principalele categorii de resurse turistice din România generează şi formele de bază ale turismului românesc: turism montan (odihnă, sporturi de iarnă, drumeţie, speoturism, alpinism, cunoaştere, ştiinţific etc.); balnear (cură balneară, climatism, odihnă); de litoral (odihnă balneomedical, agrement, sportiv); vânătoare şi pescuit; turism sportiv şi de agrement; turism cultural (de cunoaştere, educativ-instructiv); de afaceri, ştiinţific, de congrese etc. Considerăm că această clasificare este cea mai completă întrucât dă posibilitatea să se regăsească concomitent atât preferinţele turiştilor şi motivaţia deplasării turistice, cât şi resursele generatoare de turism. De asemenea, ea are în vedere alte două importante aspecte: pe de o parte, faptul că multitudinea formelor de turism este dată de complexitatea potenţialului turistic, iar pe de altă parte, că în teritoriu aceste forme se completează reciproc, contribuind la o valorificare optimă a potenţialului. Alături de clasificarea respectivă sunt întâlnite şi altele care recurg însă la criterii limitative, oferind astfel structuri bine conturate, dar cu un grad ridicat de rigiditate. Dintre acestea redăm în continuare clasificările realizate în funcţie de: provenienţa fluxurilor turistice: turism intern (naţional) si turism internaţional (receptor, dat de sosirile de turişti străini în ţara noastră, şi emiţător, generat de plecările ce turişti români în alte ţări);
- gradul de mobilitate a turismului: turism de sejur (lung, de durată medie, scurt - la
sfârşit de săptămână); turism itinerant (cu valenţe culturale, ştiinţifice, cognitive, tehnice, drumeţie etc.); turism de tranzit; - perioada anului în care se realizează acţiunea turistică: turism continuu, turism sezonier (de vară, de iarnă), ocazional şi la sfârşit de săptămână; - mijloacele de transport folosite: drumeţie, turism rutier, feroviar, naval şi aerian; - momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice: turism organizat, neorganizat (pe cont propriu) şi semiorganizat; - vârsta şi ocupaţia turiştilor: turism pentru tineret, pentru vârsta a treia, turism social etc.