CURS 7

ÎNCERCAREA POMPELOR
2.1.3. Clasa încercărilor
Condiţii de montare în instalaţie Măsurarea înălţimilor de presiune
Cond

Clas R
a Schiţa Asp. ef Prize de presiune
.

Co
nd
Con uc O singură priză de presiune
duct tă statică la aspiraţie, respectiv la
ă dr refulare
C drea
ea la = 2 Da
pt lr = 2 Dr
ptă ă
La ≥ Lr Înai
4 Da ≥ nte Tabelul 2.1. Clasele
4 a de încercări şi
fiec condiţiile acestora
Dr
ărei
Pentru prizele de presiune citir
1.
Cond
statică dispuse simetric în jurul i
uctă circumferinţei la aspiraţie şi treb
drea respectiv la refulare uie
ptă la = 2 Da să
La ≥ lr = 2 Dr se
B 15 Da Trebuie făcute citiri la fiecare asig
2.
priză individuală, iar dacă apar ure
Linişt
itor de
diferenţe mai mari de 1,5 % că
flux + C între valorile citite la prizele tub
cond. o individuale cauza trebuie uril
dreapt n înlăturată înainte de începerea e de
ă La ≥ d probelor. legă
4 Da uc tur
Liniş tă La fel ca la clasa B cu precizarea ă
titor că nu se admit diferenţe între
dr sun
de valorile citite la prizele
flux ea t
pt individuale mai mari de 0,5 % plin
+con
ductă ă din înălţimea totală de pompare e cu
drea Lr H. Cauza se va înlătura înainte apă
ptă ≥ de începerea probelor. (sa
La  5 Dacă termenul cinetic Va2/2g u
6 Da sau Vr2/2g depăşeşte 5 % din H aer)
A (cond
Dr
nu se mai acceptă ipoteza
iţiile
repartiţiei uniforme a vitezei în
de la
B conductă.Se vor efectua
dacă măsurări cu sonde de presiune
Va2/2 care vor conduce la viteza medie
g nu V1 şi V2 sunt vitezele care
depă corespund mediei pe două
şeşte diametre perpendiculare (ISO
5%
115/TC)
din
H)
 2.3. Standuri pentru încercarea pompelor
2.3.1. Standuri în circuit deschis

Fig. 2.1. Stand în circuit deschis pentru încercarea pompelor Fig. 2.2. Stand în circuit deschis pentru încercarea pompelor
verticale verticale
 Fig. 2.3. Stand în circuit deschis cu rezervor tarat pentru încercarea pompelor orizontale
A, B – compartimentele rezervorului de aspiraţie, C – compartimentul de măsurare a volumului, D
– dispozitiv de deviere a apei, G – pâlnie de golire, L – liniştitor, M – motor, P – pompă, S - supapă
2.3.2. Standuri în circuit închis

Fig. 2.4. Stand în circuit închis pentru încercarea pompelor orizontale

2.3.3. Caracteristicile energetice (de lucru).

Prin caracteristicile energetice (de lucru) se înţeleg dependenţele: H = H(Q), P = P(Q), η =

η(Q).
Pentru determinarea acestor caracteristici în timpul încercărilor se determină debitul pompat,
sarcina pompei, puterea (sau momentul cuplului) şi turaţia pompei.
După ce pompa este instalată pe platforma de încercări şi este echipată cu instrumentele şi
aparatele de măsurare se citesc aparatele şi se completează tabelul 2.6. Numărul punctelor de
încercare se alege în funcţie de tipul încercărilor. Minimul este de 6 puncte, dar se preferă 8
sau 12 puncte. Se utilizează, de obicei, valori egale pentru creşterea debitului de la un punct la
altul (este necesar să se determine în paralel variaţia indicaţiei aparatului de măsurare a
debitului).
Tabelul 2.6. Rezultatele încercărilor

Dacă turaţia motorului de antrenare diferă de turaţia nominală sau variază în

timpul încercării pompei, valorile debitului Q, respectiv sarcinii H, se transpun
pentru turaţia nominală n0 [Q / Q0 = n / n0 şi H / H0 = (n / n0)2].
2.3.4. Caracteristica de cavitaţie (NPSH). Dacă contractul dintre beneficiar şi furnizor prevede o
valoare pentru NPSH este necesară o încercare prin care să se arate că valoarea NPSH necesară pompei
este egală sau inferioră valorii prescrise. Aceste tipuri de încercări nu arată că pompa este erodată de
cavitaţie în timpul funcţionării.
Există, în general, două tipuri de încercări de cavitaţie:
a) o verificare simplă se face pentru a arăta că pompa este ferită de cavitaţie în condiţii normale de lucru
şi de NPSH;
b) efectele cavitaţiei sunt explorate prin reducerea valorii NPSH a instalaţiei (NPSH disponibil), până
când această micşorare are efecte măsurabile.
Metode utilizate pentru variaţia NPSH - ului
În cazul încercărilor pentru aprecierea comportării cavitaţionale a pompei este necesar să
se modifice sarcina netă la aspiraţie (NPSH) a instalaţiei în care funcţionează pompa. Pentru aceasta se
pot utiliza următoarela metode.
1) Pompa este montată într-o instalaţie în circuit închis (fig. 2.5) în care se poate varia
presiunea din rezervor sau presiunea de vaporizare prin modificarea temperaturi lichidului pompat. În
ambele cazuri nu se modifică nici debitul nici sarcina pompei până la apariţia fenomenului de cavitaţie.
Cavitaţia de la vana de reglare, fie de pe aspiraţie fie de pe refulare, poate complica efectuarea
încercării, în aceste cazuri fiind necesară utilizarea unor vane speciale (sau a mai multor vane).
2) Pompa aspiră lichidul conţinut într-un rezervor de aspiraţie în care nivelul suprafeţei
libere poate fi modificat (fig. 2.6). Modificarea NPSH-ului se face în consecinţă odată cu modificarea
sarcinii pompei.
3) Presiunea lichidului aspirat se modifică printr-o vană montată pe conducta de aspiraţie
a pompei (fig. 2.7). Se urmăreşte ca vana să fie montată la un nivel cât mai jos.
Fig. 2.5. Variaţia NPSH – ului prin variaţia presiunii în Fig. 2.6. Variaţia NPSH –
rezervorul de aspiraţie sau temperaturii lichidului ului prin variaţia Fig. 2.7. Variaţia NPSH –
nivelului lichidului din ului prin vana de pe
rezervorul de aspiraţie conducta de aspiraţie

pb ± pi pv v a2
NPSH disp = − − H ga − hra + pb − pv
γ γ 2g NPSH nec = ± H Ma
citit
γ , max
2.3.5. Încercarea pompelor pentru alte lichide decât apa curată şi rece

Tabelul 2.10. Caracteristicile lichidelor pentru care pompa se încearcă cu apă

Caracteristicile lichidului Unitatea minim maxim

Vâscozitate m2/s fără limite 10⋅10-6

Densitate kg/m3 450 2000

Conţinutul solid în suspensie kg/m3 - 5,0

2.4. Analiza încercărilor
2.4.1. Transpunerea rezultatelor la condiţiile de garanţie.
A. Curbele H = H(Q) şi η = η (Q)
 n sp   n sp 
2
 n sp 
3
 n sp 
2
Q sp = Q  H sp = H   Psp = P  NPSH sp = NPSH   η sp = η
 n  
 n   n   n 
2.4.2. Incertitudinile de măsurare.

2.4.3. Verificarea garanţiilor

A. Curbele H = H(Q) şi η = η (Q)
După transpunerea pe o diagramă a punctelor garantate de coordonate (QG, HG), respectiv (QG, ηG) se trasează o curbă
continuă trecând prin punctele de coordonate (Q, H) măsurate şi o alta prin punctele (Q, η) unde randamentul η are valorile
calculate.
Tabelul 2.11. Abaterile maxime

B. Randamentul

Fig. 2.11. Respectarea

garanţiilor