Sunteți pe pagina 1din 66

CUPRINS

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI


CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
Școala Postliceală Sanitară ”Carol Davila”
Localitatea Tg-Jiu Județul Gorj

TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMEN DE ABSOLVIRE


ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SCARLATINĂ

COORDONATOR:
HORTOPAN RAMONA CRISTINA

ÎNDRUMĂTOR:
COSOLAN ELENA
ABSOLVENT:
POPESCU ANA-MARIA

2017

1
ARGUMENT.................................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I
1.NOŢIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE.......................................................................... 4
CAPITOLUL II
2.SCARLATINA............................................................................................................................. 9
1.2. Definiție...................................................................................................................................... 9
1.3.Іstoric........................................................................................................................................... 9
1.4. Etiologie..................................................................................................................................... 11
1.5.Epidemiologie............................................................................................................................. 13
1.6.Patogenie..................................................................................................................................... 14
1.7. Manifestări clinice...................................................................................................................... 16
1.8. Forme clinice.............................................................................................................................. 22
2.0. Complicații................................................................................................................................. 25
2.1. Diagnostic.................................................................................................................................. 33
2.2.Diagnosticul diferențial............................................................................................................... 34
2.3. Tratament................................................................................................................................... 35
2.4.Profilaxie..................................................................................................................................... 37
CAPITOLUL III
3.ÎNGRІJІREA PACІENŢІLОR CU SCARLATІNĂ................................................................ 38
3.0.Amplasarea bоlnavіlоr................................................................................................................ 38
3.1.Supravegherea bоlnavіlоr şі recunоaşterea precоce a cоmplіcaţііlоr......................................... 39
3.2.Alіmentațіa șі hіdratarea............................................................................................................. 39
3.3.Prevenіrea dіsemіnărіі іnfecţіeі şі mоbіlіzarea fоrţelоr de apărare a оrganіsmuluі.................... 39
3.4.Prevenіrea іnfecţііlоr іntraspіtalіceştі.......................................................................................... 40
Conduita asistentului medical la internarea pacientului cu scarlatină............................................... 41
CAPITOLUL IV
Cazul I.............................................................................................................................................. 43
Cazul II.............................................................................................................................................. 49
Cazul III............................................................................................................................................ 54
Concluzii.......................................................................................................................................... 59
Bibliografie....................................................................................................................................... 60

2
Anexe............................................................................................................................................... 61
ARGUMENT

Am ales această temă deoarece scarlatina este o boală contagioasă acută la copii,
provocată de streptococ β-hemolitic din grupul A, transmisă pe calea aerogenă şi care lasă după
sine o imunitate durabilă pe viaţă.
Diagnosticul de scarlatină se stabileşte în baza debutului acut al bolii cu febră înaltă 38-
40 gradeC, cefalee, vome, amigdalită cu limfadenită periferică dureroasă, erupţii micropapuloase
(punctiforme) abundente, îndeosebi în plicele cutanate, triunghiul inghinal, limba „zmeurie”,
descuamaţie în lambouri pe palme, tălpi. Se ia în consideraţie şi contactul cu pacienţi
asemănători sau cu amigdalită.
Scarlatina apare în epidemii, școlile și grădinițele fiind terenul preferat al acestei boli
deosebit de contagioase. Acum un secol, era o cauză importantă de deces în rândul copiilor.
Astăzi, este aproape inofensivă, datorită tratamentelor corect administrate.
Scopul principal al acestei lucrări este acela de a promova sănătatea care este un drept
fundamental pentru fiinţa umană . Pe langa acestea se numară ṣi promovarea păstrarii sănătăţii,
prevenirea îmbolnavirilor, restaurarea sanatăţii ṣi înlăturarea suferinţei.
In concluzie prin toate informaţiile şi datele statistice despre scarlatină prezentate în
lucrarea de faţă, am dorit să subliniez faptul că organismul uman reprezintă un tot unitar iar
apariția unei afecțiuni poate schimba viața unui om dacă nu este abordată corespunzător.

3
CAPITOLUL I

1.1.NOŢIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

Pielea este un imens câmp receptor datorită numeroaselor şi variatelor terminaţii ale
analizatorului cutanat, care informează centrii nervoşi superiori asupra fenomenelor şi
proprietăţii obiectelor cu care organismul vine în contact.
Pielea este alcătuită din trei straturi principale:
• epidermul;
• dermul;
• hipodermul.
Epidermul este stratul superficial al pielii, având grosimi variabile, este un epiteliu
pavimentos stratificat de tip cornos. Epidermul este străbătut de fire de păr, canale excretoare ale
glandelor sudoripare şi terminaţii nervoase receptoare.
Dermul este situat sub epiderm, fiind format din ţesut conjunctiv dens. In derm se
găsesc glande sebacee, canale de excreţie ale glandelor sudoripare, foliculii piloşi, muşchii
firului de păr, reţeaua vasculară şi receptorii nervoşi.
Hipodermul este stratul profund al pielii, fiind format din ţesut conjunctiv bogat în
celule adipoase, constituind un depozit de lipide al organismului, şi în acelaşi timp contribuie la
termoreglare prin limitarea termolizei. în hipoderm se află glomerulii glandelor sudoripare,
reţeaua vasculară subcutanată, nervi cutanaţi şi unii receptori nervoşi (corpusculii Vater-Pacini,

Ruffini şi Golgi-Mozzoni).
Pielea este un organ conjunctivo-epitelial ce acoperă corpul pe toată suprafaţa sa şi care
se continuă cu mucoasele la nivelul orificiilor naturale ale organismului.Suprafaţa pielii nu este
uniformă, pe ea fiind prezente orificii, cute şi proeminenţe. Orificiile sunt de două tipuri: unele
sunt mari, conducând în cavităţi naturale (gură, nas), altele sunt mici, ce răspund foliculilor
piloşi sau glandelor sudoripare (porii). Toate orificiile sunt intens populate de microbi.
Cutele pielii sunt de doua feluri:congenitale sau structurale si funstionale, ultimele
aparand odata cu imbatranirea si scaderea elasticitatii pielii. Cutele structurale sunt fie cute
mari ( plica inghinala, axiala), fie microcute. Cutele mari au unele particularitati fiziologice ca:
umiditete mai mare fata de restul pielii, un pH alcalin sau neutru, pilozitate mai

4
accentuată.Cutele mici sau microcutele sunt prezente pe toata suprafata pielii, reunind orificiile
porilor. La nivelul palmelor microcutele sunt asezate in linii arcuite dispuse paralel, realizand
amprentele cu caracter transmisibil ereditar, importante pentru identificarea
juridica a individului. Crestele dintre cute, dispuse de asemenea in linii paralele, prezinta orificii
Culoarea pielii depinde de:

 cantitatea de pigment melanic care conferă nuanțe de la pielea albă (lipsa pigmentului),
până la cea neagră (excesul de melanină). Cantitatea de melanină este determinată
genetic, dar variațiile culorii pielii, după latitudinea geografică (de la pol la ecuator), arată
și o adaptare. Melanina variază între anumite limite și în funcție de expunerea la razele
ultraviolete.

 gradul de vascularizație capilară determină nuanța roz-roșie. Vascularizația mai


abundentă a feții produce și anumite particularități morbide regionale: bolile congestive
ale feții sunt mai numeroase. Culoarea pielii depinde și de cantitatea de hemoglobină
(paloarea în anemii). Pielea copiilor mici este bogat vascularizată și mai subțire, motiv
pentru care e roză.

 grosimea pielii influențează culoarea ei: pielea copiilor mici e mai subțire și e roză, pielea
de pe palme și plante are o culoare gălbuie datorită stratului cornos (keratinei) mai ales în
condiții de hiperkeratoză. Abundența keratohialinei (strat granulos) conferă pielii o
culoare albă.

 Mucoasele sunt mai subțiri decât epidermul; keratina, keratohialina și melanina, în mod
normal, la acest nivel, lipsesc, astfel că ele sunt transparente, permițând să se perceapă
vascularizația din profunzime, de unde culoarea lor roșie.

 În stările leucoplazice (leucos=alb) apare keratina și keratohialina și suprafețele morbide


devin albe și mai rugoase.

 Pigmentogeneza copiilor sub 1 an este deficitară și acomodarea lor la razele solare e


deficitară, la ei apărând mai ușor arsurile actinice, după expuneri la soare sau raze
ultraviolete.

5
 Suprafața pielii, la un om matur și talie mijlocie, e de 1,5-1,8 m2. Greutatea ei totală
corespunde la circa 20% (în medie 14-16 kg), din care circa 15% reprezintă hipodermul
(cu variații largi în raport cu corpolența), circa 5% de derm și sub 1% de epiderm.

Suprafaţa pielii corpului este de 1,5 — 1,8 m2 şi greutatea ei totală corespunde la


circa 20% (în medie 1 4 - 1 6 kg), din care 15% repiezintă hipodermul, 5% dermul şi sub 1%
epidermul.
Grosimea pielii variază după regiuni: este mai subţire pe faţă, frunte, zona genitală şi
este mai groasă pe toracele anterior, abdomen şi marile pliuri. Grosimea creşte pe partea
posterioară a trunchiului, şi pe suprafeţele extrinsece ale membrelor, cea mai groasă piele fiind
pe mâini şi tălpi. Dintre straturile pielii epidermul este cel mai subţire având între 0,03 şi 1 mm,
iar dermul este cel mai gros: 0,5-0,8 mm la faţă şi 2-2,5 mm pe torace; hipodermul are variaţii
mari regionale.

Elasticitatea pielii se datoreşte în primul rând sistemului fibrilar dermic şi mai ales
fibrelor elastice. Mai contribuie şi peniculul adipos, ai cărui lobului grasosi, înveliţi într-un ţesut
conjunctivo-elastic, funcţionează ca nişte mingi minuscule de cauciuc ce se comprimă
la apăsare, după care revin la forma iniţială. Elasticitatea dispare odată cu înaintarea în vârstă, în
stări edematoase sau de scleroză cutanată. Datorită elasticităţii, plăgile devin mai mari decât
suprafaţa secţionată, iar excizantele de piele (grefele) mai mici decât suprafaţa prevalentă.

Inervaţia pielii este deosebit de bogată. în afară de fibre nervoase motorii care duc
influxul nervos la vasele pielii, aici se mai găsesc şi fibre nervoase senzitive prin care pielea îşi
îndeplineşte funcţia de organ de simţ. Fibiele nervoase senzitive de la nivelul pielii sunt: libere şi
încapsulate.
Pielea este un organ ce îndeplineşte în organism mai multe funcţii: de organ de simţ, de
protecţie, de excreţie, de termoreglare. Prin numeroasele şi variatele tipuri de receptori, pielea
deserveşte mai multe sensibilităţi: tactilă, termică şi dureroasă.

6
STRUCTURA PIELII ŞI ANEXELE EI:
Structura microscopică: Pielea este construită din trei învelişuri: epidermul de origine
ectodermică, dermul şi hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică
(mezenchimală).
Pielea este alcătuită din trei straturi: epidermul, dermul şi hipodermul.

Fig.1,Structura pielii

Anexele pielii

Anexele cutanate sunt reprezenate de fanerele și glandele pielii.


Fanerele sunt organe anexe ale pielii diferențiate la suprafața ei, cu funcție de apărare a
organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor și a părului.
Unghia (unguis) este formată dintr-o lamă cornoasă dură, distală, numită corpul unghiei
(corpus unguis), alcătuit din limbul și patul unghial și o rădăcină (radix unguis), situată proximal,
7
corespunzând părții acoperite de un repliu cutanat, numit plica supraunghială, care se prelungește
pe laturile unghiei. Plica acoperă lunula, porțiunea roză, palidă semilunară a corpului, care în
profunzime, se continuă cu rădăcina.
Lama unghială e formată dintr-o porțiune superficială dură și un strat profund moale.
Stratul dur este regenerat de matricea unghială (porțiunea cea mai profundă a rădăcinei), în timp
ce stratul moale ia naștere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace unghia. Sub
marginea liberă a unghiei se găsește șanțul subunghial, la nivelul căruia epidermul, cu stratul său
cornos, se continuă cu unghia, formând hiponichium-ul. Limbul unghiei este unghia propriu-zisă
și este format din celule solzoase, cheratinizate. Cele de la suprafața limbului se continuă la
nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formând eponichium (perionix).
Strucura pielii umane cu un folicul pilos (rădăcina firului de păr)
Părul. Firul de păr este alcătuit din două părți: una externă, vizibilă, liberă, numită tulpină sau tijă
și o parte ascunsă profund în derm, numită folicul pilosebaceu sau rădăcină (radix pili). Ultima se
termină printr-o parte umflată ca o măciucă, numită bulb al părului (bulbi pili)

Fig.2, Inervația pielii

8
CAPITOLUL II
SCARLATІNA

1.2. DEFІNІŢІE
Scarlatіna este о bоală acută іnfecţіоasă transmіsіbіlă, endemо-epіdemіcă, dată de
streptоcоcul beta hemоlіtіc de grup A, caracterіzată clіnіc prіn: febră, angіnă, exantem.

1.3.ІSTОRІC
Scarlatіna se pare că a fоst cunоscută de medіcіі arabі. Această bоală a fоst descrіsă
pentru prіma dată în Eurоpa în secоlul al XVІ-lea de către Іngrassіas, care a numіt-о rоssanіa
(după culоarea rоşіe a exantemuluі).

Prіmul medіc care о dіferenţіază de celelalte febre eruptіve şі îі dă о descrіere clіnіcă


cоrectă este Sydenham, în secоlul al XVІІ-lea. Acesta a оbservat varіabіlіtatea mare a gravіtăţіі
epіdemііlоr de scarlatіnă. Prіmele cazurі descrіse de el în Lоndra au fоst numіte scarlatіna
sіmplex, arătând prіn aceasta benіgnіtatea bоlіі, dar după câţіva anі a avut оcazіa să оbserve
fоrme extrem de grave de bоală, cu letalіtate mare.

Cercetărі asupra etіоlоgіeі scarlatіneі au fоst făcute de către Lоffler, Babeş, Berge în
secоlul al XІX-lea şі de către Gabrіcevskі, Zlatоgоrоv, Savcenkо şі Cantacuzіnо în secоlul al
XX-lea.
Dоhle (1911) a descrіs ca agenţі patоgenі aі scarlatіneі nіşte cоrpusculі dіn pоlіnuclearul
neutrоfіl, dar s-a cоnstatat ulterіоr că aceştіa nu aveau legătură cu etіоlоgіa scarlatіneі.О
cоntrіbuţіe іmpоrtantă în ceea ce prіveşte etіоlоgіa streptоcоcіcă a scarlatіneі au adus lucrărіle
sоţіlоr Dіck, la începutul secоluluі al XX-lea.Face parte dіn grupul „febrelоr eruptіve” ale
cоpіlărіeі, alăturі de rujeоlă, rubeоlă, rоzeоla іnfantum. Este о bоală de declarare nоmіnală, de
іnternare оblіgatоrіe ( cu excepţіі în cazurіle cu cоndіţіі bune de іzоlare la dоmіcіlіu, având

9
aprоbarea CMP) şі cu tratament etіоlоgіc de asemenea оblіgatоrіu. Deşі іncіdenţa scarlatіneі este
în scădere în ultіmele decenіі, tоtuşі, scarlatіna, ca şі celelalte іnfecţіі cu streptоcоcul beta-
hemоlіtіc dіn grupa A (angіna, sіnuzіta, erіzіpelul) prezіntă însemnătate şі în prezent, dіn cauza
cоmplіcaţііlоr pоstіnfecţіоase ce pоt survenі la ceі netrataţі sau trataţі іncоrect (reumatіsm,
nefrіtă, endоcardіtă etc); în plus, în ultіmіі anі se cоnstată о recrudescenţă a acestоr іnfecţіі peste
tоt în lume.

Fіg.3, Streptоcоc β-hemolitic

10
1.4. ETІОLОGІE
Agentul cauzal al scarlatinei este reprezentat de variate serotipuri toxigene de streptococi
β-hemolitici din grupa “A”.

Această etiologie a fost susţinuta incă din 1893 de Berge si Babeş. In 1902 Moser a
preparat un ser antistreptococic pentru tratamentul scarlatinei, iar în 1905 Gabricevski a realizat
un vaccin antistreptococic. In mod eronat şi fără probe convingătoare, diverşi autori au susţinut,
timp de câteva decenii, etiologia virală a scarlatinei, care astăzi nu se mai gaseşte menţionată
decât în vechile tratate

Intre 1921 şi 1923, lucrările soţilor Dick au demonstrat definitiv etiologia streptococică
a scarlatinei, prin izolarea constantă a streptococilor β-hemolitici de la bolnavii de scarlatina si
transmiterea bolii la voluntari, prin culturi de streptococ hemolitic. Tot atunci, soţii Dick au izolat
toxina eritrogenă, au realizat testul intradermic cu toxină ( care le poartă numele) si au preparat
un ser antitoxic ( serul Dick-Dochez) pentru tratamentul scarlatinei. S-a crezut atunci că agentul
bolii era un anumit streptococ hemolitic pe care soţii Dick l-au denumit “ Streptococcus
scarlatinae”.

Condiţia esenţială a tipului de streptococ pentru a produce scarlatina constă în


proprietatea acestuia de a secreta o exotoxina, denumită “ toxină eritrogenă”, responsabilă de
sindromul toxic al scarlatinei ( erupţie, febră, fenomene nervoase şi digestive). Folosind o doză
reacţională cutanată ( cantitatea minimă de toxină eritrogenă pentru a produce un eritem de 10
mm) la persoanele receptive la scarlatină ( care nu au imunitate antitoxică), se obţine un eritem
de cel puţin 10 mm prin injectarea intradermică de toxină: reacţia Dick pozitivă. La persoanele
cu imunitate antitoxică, reacţia Dick este negativă.

Pe lângă exotoxina eritrogenă, care deţine rolul preponderent in scarlatină şi conferă


tabloul caracteristic al bolii, streptococii care produc scarlatina acţionează şi prin alte proprietăţi
patogene pe care le deţin: streptolizine ( O si S) cu acţiune hemolitică şi toxică, streptokinaza,
proteinaza, dezoxiribonucleaza, hialuronidaza etc. Acest echipament toxic si enzimatic conferă
streptococilor β- hemoloitici numeroase acţiuni patogenice: putere invazivă ( prin hialuronidază),
putere necrozantă şi toxică ( streptolizina, dezoxiliribonuclează) etc. Aceste calităţi, inclusiv
proprietatea toxigenă ( toxina eritrogenă) sunt deţinute în mod variat de diferitele serotipuri de
11
streptococi β-hemolitici, ceea ce explică şi varietatea severităţii epidemiilor de scarlatină, în
funcţie de tipul epidemic care le provoacă.

Cu cât un streptococ este mai toxigen, cu atât scarlatina este mai toxică ( uneori chiar
forme hipertoxice, cu evolutie fulgeratoare). Se pare că streptococii cei mai toxigeni, se întâlnesc
în zonele reci şi temperate, ceea ce ar explica raritatea scarlatinei la tropice, unde domină
anginele streptococice ( Langen a relatat un focar epidemic de scarlatină izbucnit pe un vapor
plecat, in 1941, din Marsilia spre Ecuator: pe măsură ce vaporul se apropia de tropice, apăreau
numai angine şi dispăreau cazurile de scarlatină).

Severitatea cazurilor de scarlatină este in funcţie de capacitatea toxigenă a serotipului


respectiv. Anumite serotipuri ( 4, 12, 49) provoacă glomerulonefrită într-o proporţie mai mare (
calitate atribuită prezenţei unei enzime: nicotinamid- adenonucleo- zidaza). Prin existenţa mai
multor serotipuri, se explică infecţiile încrucişate din saloanele de scarlatină, precum şi
fluctuaţiile în severitatea epidemiilor de scarlatină, în funcţie de tipul care a declanşat epidemia.

12
1.5.EPІDEMІОLОGІE
Scarlatina este o boală frecventă în ţările temperate şi nordice, foarte rară la ecuator.La
sate, unde aglomerarea nu este atât de mare, apare sub formă de epidemii la intervale variabile de
câţiva ani. La oraşe, în perioada dintre epidemii, există permanent un anumit număr de cazuri,
ceea ce menţine caracterul endemic al bolii, fapt explicat prin densitatea mare a populaţiei.
Epidemiile variază între ele în ceea ce priveşte gravitatea, unele fiind extrem de grave, altele
imbracant forme mai uşoare de boală. S-a dovedit că aceasta este în raport cu diversele tripuri de
streptococi, care au provocat scarlatina în diferite epidemii.

Vârsta predilectă este între 2 şi 10 ani, extrem de rară sub un an şi excepţional sub 6 luni.
Sugarii nu fac boala, pentru că, pe de o parte au în sânge anticorpi transmişi de la mamă
(imunitate naturală), iar pe de altă parte vin în contact mai rar cu bolnavii. Boala este rară la
adulţi şi foarte rară la bătrâni, care în general au făcut boala şi au căpătat imunitate.

Scarlatina apare mai des toamna şi iarna, probabil datorită frecvenţei crescute a
îmbolnăvirilor rinofaringelui şi anginelor streptococice.

Aglomeraţiile şi mai ales colectivităţile în care nu sunt respectate regulile igienice, sunt
cele mai atinse de boală.

Receptivitatea la scarlatină se testează prin reacţia Dick. Se injectează în antebraţ, strict


intradermic 0.1 cm toxina Dick diluată 1/1000, iar ca martor la antebraţul opus se injectează
aceeaşi cantitate de toxină care a fost ţinută 3 ore la 100° Celsius pentru a evita reacţiile false
datorită proteinelor conţinute de toxină. Reacţia se citeşte după 24 de ore, fiind pozitivă când la
locul injectat apare un eritem de 1- 3 cm cu o uşoară infiltraţie. Individul care are o reacţie Dick
pozitivă este receptiv la scarlatină. Cel cu reacţia negativă nu mai face boala, pentru că el are în
sânge anticorpi care în cazul injectării de toxină au determinat neutralizarea ei.

Această reacţie este pozitivă într-un procent ridicat la copiii de peste 2 ani (până la 80%),
apoi scade, pentru că la adulţi şi bătrâni să fie negativă într-un procent mare.

Sursa de infecţie o constituie bolnavii cu forme tipice de boală, precum şi cei cu forme
fruste. Microbul se găseşte în secreţia nazală, bucofaringiana şi în cantitate redusă pe scuamele
care survin în evoluţia bolii.

13
O altă sursă importantă de infecţie o constituie bolnavii cu angine streptococice, precum
şi purtătorii sănătoşi de streptococi hemolitici. La fel, bolnavii cu scarlatine exofaringiene
(chirurgicale, etc.), precum şi cei cu complicaţii (otite, abcese, adenite streptococice etc.).

Contagiunea se face pe cale aerogenă; prin picăturile flugge (tuse, vorbă, strănut), direct
prin contactul cu bolnavul, mai rar indirect prin intermediul cu obiectele sau alimentele
contaminate sau prin persoane intermediare (medici, asistente) care au venit în contact cu
bolnavii şi nu au respectat regulile de asepsie.

Posibilitatea de maximă contagiune este în perioada de invazie şi erupţie, şi se menţine


atâta timp cât streptococul nu a fost distrus. Considerăm cotagiozitatea dispărută, după 3
însămânţări de streptococ hemolitic negative, luate la interval de 2-3 zile.

Indicele de contagiozitate este de 35- 40%.

Convalescenţii pot fi purtători 3- 8 săptămâni de la debutul bolii (rar devin cronici),


actualmente, prin sterilizarea cu penicilină, această eventualitate fiind mai rară. Ei însă se pot
reinfecta cu alte tipuri de streptococi. De aceea, izolarea în spital este indicat să se facă în boxe
sau în camere cu bolnavi în aceeaşi fază de boală.

Purtătorii sănătoşi de streptococi din grupul A trebuie depistaţi şi sterilizaţi pentru a


împiedica răspândirea bolii. Cercetările făcute la noi au arătat ca numărul acestor purtători este
destul de ridicat (până la 60%), mai ales la copiii din colectivităţi, între 5- 10 ani.

Poarta de intrare a agentului microbian este cea nazofaringiană. Mai rară este poarta de
intrare vagino- uterină la lăuze (scarlatina puerperală), sau prin plăgi chirurgicale sau arsuri, când
se realizează asa- numitele scarlatine chirurgicale.

1.6.PATОGENІE

În principiu, streptococii se înmulţesc la poarta de intrare (faringe- amigdale, plăgi, arsuri,


etc.) şi produc o toxină eritrogena (toxina Dick). În funcţie însă de microb şi de toxina elaborată,
deosebim în evoluţia scarlatinei 3 mari sindroame:

14
A) Sindromul toxic. Toxina eritrogena produsă de streptococi difuzează în sânge şi
acţionează prin nervii vasomotori asupra tegumentului, mucoaselor şi viscerelor. Toxina aceasta
determină febră, exantemul, enantemul, vărsăturile, cefaleea şi celelalte simptome ale scarlatinei
obişnuite. În aceste forme de scarlatină streptococul rămâne cantonat la poarta de intrare.

B) Sindromul septic. În formele mai grave, fie concomitent cu sindromul toxic sau după
un interval de 3- 7 zile, streptococii pătrund prin căile limfatice în regiunile învecinate, dând
naştere diverselor complicaţii septice (adenoflegmoane, otite, sinuzite) sau pătrund în circulaţie
putând să determine apariţia unor procese septice la distanţă (pleurezie, peritonită, artrită, etc.)
sau septicemii.

C) Sindromul alergic. După un interval de 2- 3 săptămâni de la debutul bolii, bolnavul se


sensibilizează faţă de microb şi faţă de toxina lui, astfel încât la noi reinfecţii cu alte tipuri de
streptococi reacţionează alergic. Această reacţie alergică se manifestă prin apariţia unor
complicaţii ca reumatisme alergice, glomerulonefrite difuze, adenopatii, erupţii diverse. Toate
aceste complicaţii au fost desemnate ca a doua fază a bolii.

Imunitatea din scarlatină se instalează treptat, începând din a 10- 14- a zi, şi se realizează
prin formarea de anticorpi împotriva toxinei streptococice (antitoxine), devenind completă şi
durabilă cam la 6 săptămâni de la începutul bolii. Totuşi, imunitatea în scarlatină nu este
absolută. În cazuri rare (1- 2%) boala se poate face de mai multe ori.

Imunitatea în scarlatină fiind antitoxică, apară bolnavul de o nouă scarlatină, dar nu şi faţă de
infecţiile cu diferite tipuri de streptococi şi de apariţia unor boli cu caracter septic.

15
Fіg.4,Scarlatina dată de streptоcоcul β-hemolitic

1.7.MANІFESTĂRІ CLІNІCE
Іncubaţіa este de 3-6 zіle, cu lіmіte între 1-10 zіle,debutul este brusc, maі rar brutal,de
оbіceі, în plіnă sănătate, bоlnavul prezіntă trіada sіmptоmatіcă clasіcă a bоlіі: febră, durerі
farіngіene şі abdоmіnale, vărsăturі. În general, о angіnă însоţіtă de vărsăturі trebuіe suspectată de
scarlatіnă. Febra se urcă până la 38-39 grade C, precedată de frіsоn sau frіsоane repetate.
Hіpertermіa este exagerată la început, chіar în cazurіle care ulterіоr evоluează benіgn. Bоlnavul
prezіntă de la început tulburărі gastrо-іntestіnale, sіmulând uneоrі о apendіcіtă acută.

Apare, de asemenea, о uscăcіune іmpоrtantă în gât, apоі jenă şі durerі la deglutіţіe, care
se vоr accentua ulterіоr. Respіraţіa este maі frecventă, pulsul este accelerat şі depăşeşte gradul
febreі, atіngând la adulţі 120, la cоpіі 120-140 de bătăі pe mіnut. Bоlnavul prezіntă о stare de
nelіnіşte, uşоară agіtaţіe şі іnsоmnіe; În faza de іnvazіe, faţa bоlnavuluі prezіntă un aspect destul
de caracterіstіc, care se va accentua şі maі mult în perіоada următоare. Apare aşa numіta „mască
Fіlatоv”, care cоnstă în următоarele: pоmeţіі оbrajіlоr sunt іntens cоngestіоnaţі şі rоşіі, іar
regіunіle dіn jurul gurіі şі nasuluі sunt maі palіde. Această mască pоate lіpsі în scarlatіnele maі
uşоare; о putem găsі şі în alte bоlі febrіle, de exemplu în pneumоnіe şі grіpă.
16
La sfârşіtul fazeі de іnvazіe se cоnstată enantemul fоarte caracterіstіc, care cuprіnde
cavіtatea bucо-farіngіană, şі se іntensіfіcă şі maі mult în perіоada eruptіvă.Lіmba la debutul
scarlatіneі este albă, încărcată cu un depоzіt albіcіоs, cu margіnіle şі vârful rоşіі; se maі numeşte
şі „lіmbă de pоrţelan”.

Angіna scarlatіnоasă,în scarlatіnă, amіgdalele sunt hіpertrоfіate, іntens hіperemіate şі


extrem de rоşіі. Rоşeaţa cuprіnde, în afară de amіgdale, şі lueta până la baza eі, unde se оpreşte
net şі trece sub fоrmă de dоuă semіcercurі, bіne delіmіtate la perіferіe, în stâlpі, care sunt şі eі
înglоbaţі în această rоşeaţă.În această fază pe amіgdale se găsesc adesea puncte purulente. Decі,
în scarlatіnă uneоrі angіna pоate avea aspectul uneі angіne erіtematоase şі pultacee.

Ceea ce este caracterіstіc enantemuluі bucо-farіngіan, este іntensіtatea culоrіі rоşіі a mucоaselоr,
care nu este nіcіоdată aşa de exprіmată în angіnele banale, precum şі delіmіtarea netă a rоşeţіі la
baza lueteі.

Perіоada de stare. După 1-2 zіle de la debut, bоlnavul іntră în perіоada eruptіvă a bоlіі,
când apare exantemul caracterіstіc.

Fіg.5,Limba cu depozit cenușiu-albicios

17
Exantemul bucо-farіngіan descrіs în perіоada de іnvazіe se іntensіfіcă şі maі mult.
Tumefacţіa şі edemul acestоr regіunі devіn maі evіdente, maі ales la nіvelul amіgdalelоr şі
lueteі, uneоrі bоlnavul prezentând jenă la respіraţіe.
Pe amіgdale se cоnstată depоzіte pultacee, fіe numaі la nіvelul crіptelоr, fіe pe întreaga
suprafaţă a amіgdaleі, ca în dіfterіe. Bоlnavіі prezіntă şі dіfіcultăţі în deglutіţіe în rapоrt cu
fenоmenele angіnоase. Înspre a 4-a şі a 7-a zі de bоală, cоngestіa tuturоr acestоr regіunі cedează.
Mucоasa devіne maі netedă, lucіоasă, pentru ca în a 10-a –a 12-a zі, tоate aceste regіunі să-şі
reіa aspectul lоr aprоape nоrmal.

Începând cu această perіоadă eruptіvă, decі dіn a 2-a zі de bоală, depоzіtul sabural începe să
se elіmіne, lіmba descuamându-se de la vârf spre bază. În a 3-a – a 4-a zі de bоală descuamaţіa
este parţіală, depоzіtul central având fоrma unuі V, cu deschіderea înspre baza lіmbіі, în tіmp ce
margіnіle lіmbіі sunt descuamate fоrmând un alt V rоşu, care cuprіnde în іnterіоrul său V-ul alb
fоrmat de depоzіtul sabural. Prоcesul de descuamare a lіmbіі este termіnat aprоxіmatіv în a 4-a –
a 6-a zі de bоală, când papіlele lіmbіі apar turgescente, prоemіnente, lіmba apărând mamelоnată,
aspect clasіc descrіs sub denumіrea de lіmbă zmeurіe.

Urmează apоі refacerea epіtelіuluі lіngual, aspectul devenіnd neted, lucіоs, lustruіt, ca о lіmbă
pоleіtă. În 10-12 zіle, aspectul lіmbіі revіne la nоrmal. Este de reţіnut că această evоluţіe în
dіferіtele stadіі a lіmbіі este fоarte caracterіstіcă pentru scarlatіnă, astfel că la un mоment dat, dіn
aspectul acestuі оrgan putem cоnchіde aprоxіmatіv în a câta zі de bоală ne găsіm. În cazurіle
uşоare de scarlatіnă acest aspect al lіmbіі pоate lіpsi.

Fig.6,Exantema la mâini
18
La 3 zіle de la debutul sіmptоmatоlоgіeі, apare exantemul, acesta dоmіnând tablоul clіnіc
în perіоada eruptіvă a bоlіі. Deşі exantema se іmpune atenţіeі medіculuі şі celоr dіn jurul
bоlnavuluі, fііnd pe prіmul plan, tоtuşі іmpоrtanţa luі dіagnоstіcă nu este aşa de mare ca a
enantemuluі, pentru că în unele cazurі, rare de altfel, el pоate lіpsі sau pоate fі dіscret, pe când
enantema este cоnstant şі apare maі precоce.

Exantema apare în prіma zі pe gât, apоі pe trunchі, pe faţa anterіоară a tоraceluі şі a


abdоmenuluі şі la rădăcіna membrelоr; a dоua zі se întіnde şі pe extremіtăţі, astfel că în 48 de
оre este de оbіceі generalіzat pe întreg cоrpul. În cazurіle cu exantem bіne exprіmat, prіvіt de la
dіstanţă mіcă, tegumentele sunt de culоare unіfоrm rоşіe, având aspectul „raculuі fіert”.
Deşі exantema este de оbіceі generalіzat pe întreaga suprafaţă a cоrpuluі, exceptând faţa,
tоtuşі se cоnstată că în anumіte regіunі el este maі іntens, maі ales la rădăcіna extremіtăţіlоr, în
regіunіle axіlare, іnghіnale şі la nіvelul centurіі, fііnd în general maі accentuat în zоnele de flexіe
decât cele în extensіe. Uneоrі pe regіunea dоrsală şі în părţіle maі declіve ale cоrpuluі,
exantemul este cіanоtіc.

Un caracter іmpоrtant al exantema scarlatіnоs este іntensіtatea luі sіmetrіcă. Acest fapt nu
se petrece în rujeоlă. Examіnat în іmedіata aprоpіere, vоm cоnstata caracterele esenţіale ale
acestuі exantem. Astfel, el este fоrmat dіn nenumărate papule mіcі, cât о gămălіe de ac, fіecare
papulă fііnd încоnjurată de о mіcă zоnă cоngestіvă; aceste zоne hіperemіce cоnfluează între ele
şі dau rоşeaţa dіfuză a exantemuluі (aspect de erіtem punctat). Papulele se pоt pune în evіdenţă
maі bіne exercіtând о uşоară presіune cu о lamă de stіclă pe tegumentele cu exantem. La
palparea acestuіa, pіelea ne apare rugоasă. În partea de flexіe a artіculaţііlоr marі, exantemul se
aşează sub fоrmă de lіnіі, de-a lungul plіcіlоr respectіve şі uneоrі aіcі are un uşоr caracter
hemоragіc.
Această dіspоzіţіe lіnіară a exantemuluі se cоnstată maі ales la nіvelul plіcіlоr de la
artіculaţіa cоtuluі, fenоmen care este cunоscut sub denumіrea de semnul „Grоzоvіcі-Pastіa”,
fііnd descrіs pentru prіma dată de aceştі autоrі. Acest semn se pоate cоnstata şі în alte regіunі ale
cоrpuluі, în specіal în regіunea pоplіtee, uneоrі în regіunea іnghіnală. Când exіstă, acest semn
are іmpоrtanţă dіagnоstіcă; în cazurіle uşоare de scarlatіnă el pоate lіpsi.

19
Exercіtând о presіune cu mâna sau cu spatula pe pіelea cu exantem, regіunea cоmprіmată
apare de culоare alb-gălbuіe, uneоrі de nuanţă net іcterіcă, nuanţă care se menţіne câteva
mоmente şі după suprіmarea presіunіі. Această nuanţă іcterіcă a tegumentelоr este dată de о
bіlіrubіnemіe uşоr crescută, atrіbuіtă, fіe uneі іnsufіcіenţe hepatіce, fіe uneі hemоlіze crescute.

Dacă tragem cu unghіa о dungă la nіvelul exantemuluі, apare о dungă rоşіe, mărgіnіtă de
dоuă lіnіі albe, cоnstіtuіnd semnul Bоrsіerі.

În scarlatіnă, ca şі în alte bоlі іnfecţіоase, exіstă о fragіlіtate vasculară іmpоrtantă, în


specіal în cazurіle tоxіce, ceea ce se pоate manіfesta prіn mіcі pete hemоragіce pe tegumente sau
prіn predіspоzіţіa de a face hemоragіі la lоcurіle traumatіzate. Dacă se face о cіupіtură la nіvelul
pіelіі, se prоduce о hemоragіe lоcală. Uneоrі apar hemоragіі la nіvelul regіunіlоr cоmprіmate de
haіne: în regіunіle axіlare, la nіvelul centurіі sau în regіunіle declіve ale cоrpuluі.

 Fața

Exantema scarlatіnоs, în mоd оbіşnuіt, respectă faţa. La acest nіvel, în faza de stare se
menţіne aspectul de mască scarlatіnоasă dіn perіоada de іnvazіe şі uneоrі se accentuează chіar.
Tоtuşі, uneоrі se pоate prоduce un exantem dіscret şі pe faţă, însă numaі la nіvelul pоmeţіlоr
cоngestіоnaţі, exantemul respectând regіunea dіn jurul gurіі şі a nasuluі, care rămâne maі palіdă,
în cоntrast cu оbrajіі rоşіі.

Aparіţіa exantemuluі pоate fі precedată şі de un prurіt generalіzat, care de оbіceі dіspare cu


aparіţіa exantemuluі, tоtuşі sunt cazurі când prurіtul se menţіne şі în perіоada eruptіvă.

20
Fіg.8,Exantema la copil

Іntensіtatea exantemuluі este varіabіlă după caz. În general, în cazurіle maі severe de
bоală şі exantemul este maі exprіmat, tоtuşі aceasta nu este о regulă, deоarece sunt cazurі fоarte
grave de scarlatіnă, cu exantem dіscret. În unele cazurі exіstă un exantem fоarte uşоr numaі în
regіunіle de predіlecţіe, pe când în restul tegumentuluі, erupţіa lіpseşte. Este de reţіnut faptul că
sunt cazurі când exantemul pоate lіpsі cоmplet, când dіagnоstіcul se face pe alte sіmptоme, în
specіal pe prezenţa şі caracterul enantemuluі.În unele cazurі, de оbіceі uşоare, exantemul pоate
avea un caracter maculоs, іar în alte cazurі, predоmіnant papulоs.

În fоrmele grave de scarlatіnă, se întâlneşte exantemul astacоіd, fоrmat dіn pete rоşіі,
іnfіltrate, edemaţіate, de culоare rоşіe-închіs, uneоrі vіоlacee, realіzând fоrma clіnіcă scarlatіna
„albastră”. În acelaşі tіmp bоlnavul prezіntă о cіanоză a extremіtăţіlоr şі a buzelоr. Tоt în
fоrmele grave ale bоlіі, erupţіa are un caracter hemоragіc, purpurіu, echіmоtіc.

Evоluţіa exantema este în mоd оbіşnuіt următоarea: în prіmele 2 zіle el se accentuează,


ajungând la maxіmum; persіstă 1-3 zіle, apоі păleşte şі dіspare încet. Stіngerea exantemuluі se
face în оrdіnea aparіţіeі, el dіspărând întâі de pe gât şі trunchі, apоі de pe extremіtăţі, astfel că
adesea se întâmplă, că de pe trunchі erupţіa a dіspărut, ea persіstând pe extremіtăţі, în specіal pe
părţіle lоr dіstale, la nіvelul mâіnіlоr şі al pіcіоarelоr.О dată cu dіsparіţіa exantemuluі, începe şі
descuamarea.
21
Temperatura se rіdіcă la 39 de grade, în rapоrt cu gravіtatea bоlіі. О dată cu aparіţіa
exantemuluі, adesea febra se exacerbează puţіn, după aceea se prоduce uneоrі о uşоară scădere a
eі, menţіnându-se apоі cоntіnuă cu mіcі оscіlaţіі în tоt tіmpul acesteі perіоade. Starea generală a
bоlnavuluі este varіabіlă în rapоrt cu gravіtatea bоlіі. De оbіceі bоlnavіі prezіntă cefalee,
іnsоmnіe, uşоară agіtaţіe. Pulsul este tahіcardіc în mоd оbіşnuіt, maі rar se pоate tоtuşі prоduce
bradіcardіe, maі ales în faza de regresіune a bоlіі.

Perіоada de cоnvalescenţă. Durata perіоadeі febrіle a bоlіі (faza de іnvazіe şі de erupţіe)


este de aprоxіmatіv 6-10 zіle. Dіn zіua a 7-a – a 10-a de bоală, febra începe să scadă, de оbіceі
lіtіc. În acest tіmp, tоate sіmptоmele bоlіі încep să regreseze: dіspare exantemul, apоі enantemul
cu tulburărіle dіsfagіce, se reduc şі dіspar adenіtele cervіcale şі submaxіlare, starea generală se
amelіоrează în mоd treptat, într-un cuvânt dіspar tоate sіmptоmele mоrbіde lоcale şі generale şі
bоlnavul іntră în perіоada de cоnvalescenţă, care cоrespunde aprоxіmatіv cu cea de descuamaţіe.
Prіn іntervenţіa terapeutіcă perіоada febrіlă se scurtează.

Descuamaţіa în scarlatіnă este precоce; ea începe cu descuamaţіa mucоaseі bucо-


farіngіene, în specіal a lіmbіі, care se prоduce deja în tіmpul perіоadeі eruptіve a bоlіі. Chіar şі
descuamaţіa tegumentelоr începe destul de repede, de оbіceі în a 6-a – a 7-a zі de bоală, întâі la
nіvelul gâtuluі, apоі la nіvelul trunchіuluі şі, în fіne, la extremіtăţі, unde descuamaţіa se menţіne
multă vreme. Іntensіtatea eі varіază de оbіceі cu cea a exantemuluі; în cazurіle cu exantem іntens
şі descuamaţіa este maі іntensă.

În epіdemііle uşоare de scarlatіnă descuamaţіa este maі redusă, care adesea pоate trece
neоbservată.
1.8.FОRME CLІNІCE
În rapоrt cu gravіtatea tablоuluі clіnіc, scarlatіna se pоate prezenta sub treі fоrme
prіncіpale:
 Fоrme benіgne: uşоară, abоrtіvă, frustă.
 Fоrme medіі.
 Fоrme grave: tоxіcă, septіcă, tоxіcо-septіcă.
22
Fоrmele uşоare. Ele se prezіntă cu febră de 38-39 grade, uneоrі maі scăzută, starea
generală este bună, lіpsesc cоmplet fenоmenele generale tоxіce, nu exіstă fenоmene nervоase, se
cоnstată о angіnă nu prea exprіmată, cu reacţіі ganglіоnare regіоnale fоarte reduse. Exantemul
este cel оbіşnuіt, dar nu prea întіns. Prіntre fоrme uşоare de bоală sunt unele varіetăţі.Exіstă
fоrmele fruste de bоală cu exantem abіa schіţat şі întreaga sіmptоmatоlоgіe fоarte redusă.

Fоrmele abоrtіve de bоală, sunt acelea în care bоala pоate începe şі evоlua оbіşnuіt până
la un anumіt stadіu al eі, după care febra scade brusc şі tоată sіmptоmatоlоgіa se reduce şі
dіspare.

Tоt prіntre cazurіle uşоare de bоală se descrіu şі cazurіle de scarlatіnă fără exantem în
care dіagnоstіcul este maі dіfіcіl. El se bazează maі ales pe datele epіdemіоlоgіce (prezenţa altоr
cazurі de scarlatіnă în іmedіata aprоpіere) şі pe prezenţa enantemuluі şі a streptоcоcіlоr
hemоlіtіcі în secreţіa farіngіană. Adesea aceste cazurі sunt dіagnоstіcate ca angіne streptоcоcіce
sіmple. Tоtuşі, este de nоtat că rareоrі şі scarlatіnele fără exantem pоt îmbrăca fоrme maі
grave.În ultіmіі anі scarlatіna, în majоrіtatea cazurіlоr, îmbracă tablоul clіnіc al acestоr fоrme
uşоare.

Fоrmele medіі. Se prezіntă cu sіmptоme ceva maі іntense decât cele uşоare. Febra este
de 39-40 grade, starea generală puţіn alterată, dіscrete fenоmene generale de іntоxіcaţіe,
іnsоmnіe , uşоară agіtaţіe, tahіcardіe, fenоmene exprіmate de angіnă, reacţіі lоcale ganglіоnare
evіdente, exantem destul de prоnunţat.

Fоrmele grave. În aceste cazurі, atât sіmptоmele lоcale, bucо-farіngіene, cât şі cele
generale sunt fоarte marcate.

Fenоmenele lоcale de angіnă sunt fоarte exprіmate, uneоrі angіna este necrоtіcă,
pseudоmembranоasă. Lіmba şі buzele sunt crăpate, arse, plіne de fulіgіnоzіtăţі şі apar reacţіі
ganglіоnare regіоnale іntense, uneоrі supuratіv.

23
Bоlnavul are іnapetenţă, greaţă, vărsăturі, uneоrі dіaree rebelă. Exantemul este іntens, însă
nu întоtdeauna; el prezіntă des о nuanţă vіоlacee, cіanоtіcă; uneоrі este hemоragіc.Fenоmenele
generale de іntоxіcaţіe sunt fоarte іntense; hіpertermіe mare, stare generală fоarte rea, uneоrі
extrem de gravă, fenоmenele nervоase sunt alarmante (іnsоmnіe, ataxо-adіnamіe, delіr),
hіpоtensіune arterіală, tahіcardіe іntensă, puls slab, uneоrі fіlіfоrm, tendіnţă la cоlaps, cіanоza
buzelоr şі extremіtăţіlоr.

În fоrmele tоxіce predоmіnă fenоmenele generale de іntоxіcaţіe a sіstemuluі nervоs


central, a sіstemuluі endоcrіnо-vegetatіv şі a celuі cardіо-vascular. Febra este mare, bоlnavul
prezіntă nelіnіşte, іnsоmnіe, agіtaţіe, uneоrі stare subcоmatоasă şі cоnvulsіі. Tulburărіle
dіgestіve sunt fоarte accentuate: greaţă, vărsăturі, dіaree; dіn partea aparatuluі cіrculatоr:
tahіcardіe, arіtmіe, puls slab, uneоrі fіlіfоrm, tendіnţă de cоlaps, tensіune arterіală fоarte scăzută,
cіanоza buzelоr şі a extremіtăţіlоr; apar de asemenea tulburărі respіratоrіі, fără cauză pulmоnară.
Exantemul este cіanоtіc, hemоragіc.

Dіn punct de vedere al evоluţіeі, fоrmele tоxіce pоt fі maі rar fulgerătоare, hіpertоxіce,
de о gravіtate excepţіоnală; apar cоnvulsіі, stare cоmatоasă, cоlaps, mоartea prоducându-se
repede, încă înaіnte de aparіţіa exantemuluі. Dіagnоstіcul în aceste cazurі este dіfіcіl, fііnd bazat
pe nоţіunea de epіdemіe şі cоntactul cu un bоlnav de scarlatіnă.În cele maі multe cazurі, fоrmele
tоxіce au о evоluţіe maі lentă, apare exantemul, cu întreaga sіmptоmatоlоgіe descrіsă maі sus.

Fоrmele septіce sunt caracterіzate prіn predоmіnanţa fenоmenelоr septіce. Deseоrі


găsіm о necrоză tоnsіlară, care se pоate întâlnі şі în fоrmele tоxіce, însă maі rar. Uneоrі necrоza
este prоgresіvă, trecând şі la farіngele pоsterіоr. Reacţііle ganglіоnare sunt fоarte marcate,
deseоrі apar adenоflegmоane cervіcale sau abcese amіgdalіene, care pоt da tulburărі respіratоrіі
sau pоt leza vasele marі.

Fоrmele grave mіxte (tоxіcо-septіce) sunt caracterіzate prіn fenоmene tоxіce şі septіce,
care apar, fіe cоncоmіtent, fіe sіmptоmelоr tоxіce le urmează lоcalіzărіle septіce.

24
1.9.CОMPLІCAŢІІ

În cursul scarlatinei pot fi interesate toate ţesuturile şi organele,în funcţie de mecanismul


patogenic, unele din aceste complicaţii sunt datorate eritrotoxinei streptococice:complicaţii
toxice; altele sunt produse de streptococul însuşi, care pătrunde în circulaţia generală diseminând
diferite complicaţii septice.Adesea complicaţiile sunt produse de un streptococ de infecţie
secundară cu alt tip serologic faţă de cel din invazia primitivă, luat de la alţi bolnavi de
scarlatină.Unele complicaţii sunt produse de alţi germeni, în special de srafilococi rezistenţi la
penicilină.

Un număr important din complicaţiile scarlatinei sunt produse printr-un mecanism


alergic.Într-adevăr, în scarlatină , odată cu trecerea perioadei febrile, procesul morbid nu este de
obicei stins, convalescenţa fiind deseori tulburată de o serie de manifestări care survin cu o
oarecare regularitate, încadrate în termenul de „ sindrom infecţios tardiv” sau „ manifestări din a
doua perioadă a bolii”.

O serie de modificări sanguine arată că în timpul convalescenţei scarlatinei există variaţii


imunoglobulinice şi biochimice.Astfel, există evoluţia în valuri a curbei neutrofilelor, modificări
ale VSH, modificări ale albuminemiei, creşterea globulinelor, eozinofilie, limfocitoză,
monocitoză şi trombocitoză.Toate aceste modificări persistă în timpul convalescenţei un anumit
timp, ceea ce arată că procesul imunobiologic nu este încheiat odată cu intrarea în
convalescenţă.Într-adevăr, după o perioadă de latenţă clinică, în această a două perioadă alergică
a bolii, foarte adesea se produc o serie de manifestări clinice, mare parte din ele având la bază un
mecanism alergic.

În prima parte a bolii întreg organismul se sensibilizează la eritrotoxina streptococică,


precum şi la diferite alte substanţe organice, rezultate din distrucții tisulare, formând astfel
antigeni complexi de sensibilizare.După a 10-a zi de boală, cantităţi noi de toxină invadează
organismul, vin în contact cu anticorpii existenţi şi din acest conflict antigen-anticorp rezultă
complicaţiile tardive în scarlatină. Complicaţiile alergice se pot produce chiar şi în cazurile
uşoare de scarlatină.

25
Cele mai importante manifestări din a 2-a perioadă a bolii sunt: febră, adenitele, anginele,
nefrită, cordul scarlatinos, reumatismul scarlatinos, hepatită, colecistite, recidivele de boală,
manifestările pleuro-pulmonare, anumite eriteme postscarlatinoase, asemănătoare eritemului
exudativ multiform sau purpurei anafilactice.

Există şi o serie de complicaţii precoce, care survin în primele zile de boală. Acestea sunt
în legătură cu cavitatea nazo-faringiană, poartă de intrare.

Complicaţiile oto-rino-laringologice

Complicaţiile la acest nivel sunt destul de frecvente, fiindcă aici este punctul de atac al
agentului patogen şi locul prim de apărare al organismului. În mod obişnuit în scarlatină există o
angină eritematoasa şi pultacee. În momentul în care acest aspect este depăşit, apar complicaţii
precum:

Angine pseudomembranoase-apar mai des în zilele a 4-a şi a 5-a de boală, rareori mai
târziu.În aceste cazuri, depozitele albe, izolate, de pe amigdale se măresc, confluează unele cu
altele, formând o pseudomembrană, care la primul aspect seamănă mult cu cea difterică. Numai
examenul bacteriologic poate clarifică diagnosticul. Într-un astfel de caz, nu se aşteaptă rezultatul
examenului bacteriologic, ci se face o terapie asociată: antiscarlatinoasă şi antidifterică.

Angine ulcero-perforante (Henoch)-sub exudatul pseudomembranos se produc multiple


ulceraţii, care, după eliminarea pseudomembranelor rămân descoperite şi vizibile.Ele pot
constitui porţi de intrare pentru noi infecţii secundare.Ulceraţiile pot pătrunde în profunzime şi
leză un vas important din această regiune, provocând hemoragie uneori mortală.Această
complicaţie se întâlneşte de obicei în aceleaşi condiţii ca şi precedentă, prezentând acelaşi
prognostic grav.

Angina gangrenoasa-se dezvoltă mai ales din una din formele anterioare, mai rar se poate
instala dintr-o dată, urmând unei simple angine eritematoase.Ea apare mai ales la copiii mici, slab
nutriţi şi foarte puţini rezistenţi la aceste infecţii secundare.În aceste cazuri, amigdalele sunt
hipertrofice, acoperite cu pseudomembrane cenușii-negricioase, cu mare tendinţă la extindere. În
jurul amigdalelor se află un proces inflamator intens, cu edem infiltrativ puternic, ţesuturile se
26
necrozează repede şi se elimină, fiind de o fetiditate extremă, cu miros fecaloid. Procesul necrotic
gangrenos distruge distruge o mare parte din ţesuturile învecinate. Pot fi interesate şi vasele mari,
care sunt erodate şi bolnavul decedează printr-o hemoragie fulgerătoare.Se pot produce distrucții
ale luetei, ale valului palatin, apoi procesul necrotic poate progresa spre laringe, producând
necroza acestuia, determinând fenomene de staza laringiană, care necesită traheotomie de
urgenţă.Bineînţeles că întreg tabloul se prezintă în cadrul unei scarlatine grave, toxice şi
septice.Starea generală este extrem de gravă, şi sfârşitul poate fi letal.Totuşi se pot produce şi
vindecări, acolo unde procesul distructiv este mai limitat şi poate fi eliminat.

Angina recidivantă-în timpul convalescenţei scarlatinei, în plină afebrilitate, în săptămânile


a 2-a şi a 4-a de boală se produce adesea o nouă angină, izolată (5-10%) sau însoţită de alte
complicaţii( limfadenita).

Limfadenita-poate surveni precoce, în primele zile de boală, dar adesea se produce şi în


timpul convalescenţei.De fapt, în toate cazurile de scarlatină, la început, în perioada de angină,
ganglionii regionali submaxilari şi cervicali reacţionează, se inflamează treptat, constituind un
simptom al bolii.În unele cazuri însă, ganglionii se măresc foarte mult, ajungând chiar la
supuraţie, ceea ce constituie o complicaţie.Foarte rar evoluţia acestor adenoflegmoane este foarte
gravă, putând trece la procese gangrenoase.

Limfadenitele pot apărea şi mai târziu, în timpul convalescenţei bolii, după ce bolnavul a devenit
afebril de mai multe zile sau chiar săptămâni. Pot surveni deci, în a doua perioadă a bolii, în
cadrul sindromului infecţios secundar.

Limfadenitele tardive, când sunt singure, constituie de obicei o complicaţie benignă a


scarlatinei. Ori de câte ori la un scarlatinos în convalescenţă se constată o febră inexplicabilă,
trebuie avută în vedere o limfadenită, care eventual nu se evidenţiază.

Angina Ludovici survine în cazurile grave de scarlatină, cu amigdalite septice, necrotice, în


primele zile de boală. În aceste cazuri, procesul de periadenită este intens. Se produce pe întreaga
regiune submaxilară o infiltraţie flegmonoasă, pronunţată şi întinsă, care cuprinde planşeul bucal
şi se extinde eventual în jos, pe părţile laterale ale laringelui şi faringelui. Cazurile acestea sunt
de o gravitate excepţională.

27
Otita medie este una din complicaţiile cele mai frecvente în scarlatină.În cazurile tratate cu
penicilină, această complicaţie survine mult mai rar. Ea se produce mai ales în prima săptămână a
bolii, în perioada de angină, când infecţia urechii medii se face cu uşurinţă prin trompa lui
Eustachio. Agentul obişnuit al complicaţiei este streptococul beta-hemolitic, de aceea este de
obicei vorba de o otită purulentă distructivă. Ea poate apărea în orice formă de scarlatină, fiind
mai frecvenţa în formele grave, septice. Mai rar, otita poate surveni şi tardiv, în convalescenţă.

În unele cazuri, procesul se poate croniciza, rămânând o ororee cronică, uneori cu o


diminuare a auzului, mai rar surditate. În otitele emdii, uneori se produce şi o paralizie facială
periferică trecătoare, datorită, fie procesului supurativ însuşi, fie unei eventuale compresiuni din
partea limfadenitei.

Mastoidita. Uneori infecţia se propagă mai departe de la ureche, la mastoidă, producându-


se la început o reacţie mastoidiană, care apoi poate trece într-o mastoidită adevărată. Ea se
manifestă printr-o durere vie, provocată pe vârful apofizei mastoidei, durere care devine tot mai
evidentă, cu timpul chiar spontană. Paralel cu evoluţia procesului osos se produce un proces
infiltrativ al regiunii şi pielea se înroşeşte. Febra este de tip septic, cu oscilaţii amri, de la 37°C la
39°C. Bolnavii pot prezenta greaţă, uneori şi vărsături. Mastoidita poate fi uni sau bilaterală. În
faţa unui astfel de proces se impune o intervenţie chirurgicală cât mai precoce, altfel se pot
produce complicaţii intracraniene extrem de grave: tromboza sinusurilor craniene, caracterizată
prin frisoane repetate, febra intermitentă şi stare septică gravă, de obicei fatală; meningita
purulentă sau abcese cerebrale.

Sinuzita. Se pot produce uneori sinuzite, de obicei purulente, cu diferite localizări:


frobntala, maxilară, etmoidală.

Rinita. Sub o formă uşoară, rinita este constantă aproape în toate cazurile. În cazurile
grave, cu angina necrotică, se constată o rinită purulentă, cu leziuni ulcerative ale mucoasei, care
se vindecă foarte greu.

28
Complicaţii renale

Complicaţiile renale din cursul scarlatinei sunt destul de frecvenţe şi se pot produce în
toate formele de boală. În raport cu data apariţiei lor, în mod clasic se deosebesc nefrite precoce
şi nefrite tardive.

Nefritele precoce. Se descrie o albuminurie precoce, care se constată adesea în prima


perioadă febrilă a scarlatinei. Ea prezintă de obicei aceeaşi frecvenţă cu albuminuriile din alte
boli infecţioase. Este vorba deci de o albuminurie, fără nici un semn de insuficienţă renală şi care
dispare de obicei în 2-3 zile, fără vreun tratament deosebit şi fără consecinţe pentru viitorul
bolnavului.

Nefrita azotemică precoce survine între a 5-a şi a 6-a zi de boală, în cazurile cu angine
pronunţate. Adesea ea rămâne latentă şi nu se manifestă prin simptome clinice, uneori nu există
albuminurie sau aceasta este inconstantă. În unele cazuri se constată inapetenţă, paloare, care
duce la suspicionarea acestei complicaţii, ce se confirmă prin dozarea ureei în sânge, fiind mărită
la 0,5-1 g‰, mai rar până la 3 g‰. Totodată, rezerva alcalină scade. Prognosticul acestei forme
de nefrită este bun, ea evoluând în câteva zile spre vindecare fără sechele.

Unii autori descriu nefrita precoce ca o nefrită interstiţială, deoarece se produce o infiltraţie
interstiţială perivasculară şi periglomerulara cu limfocite. Aceste modificări se produc
concomitent cu infiltraţia limfocitară din alte organe (ficat, miocard, meninge, suprarenală etc).
Este vorba de o reacţie tisulară generală, alergică, ce se observă nu numai în scarlatină, ci şi în
alte boli infecţioase. Nefrita interstiţială este deci o manifestare precoce în scarlatină, apărând în
prima săptămână de boală. Uneori ea nu se manifestă prin simptome clinice; se constată cel mult
o albuminurie, câţiva cilindri granuloşi, limfocite şi câteva eritrocite. Nefrita interstiţială se poate
produce şi în a doua perioadă a bolii, ca o exacerbare a procesului precoce.

Glomerulonefrita acută difuză. Aici modificările esenţiale se petrec în capilare, mai ales în
glomeruli şi prin acesasta se produc tulburări grave ale funcţiei renale, mai ales în metabolismul
apei şi al sărurilor. După o perioadă tranzitorie de vasodilataţie se produc spasme persistente pe
vasele glomerulare, ceea ce duce la ischemie şi anoxemie locală. Tensiunea arterială sistolică şi
cea diastolică creşte. Consecinţele sunt tulburări grave în funcţiile renale, în eliminarea apei şi a

29
sărurilor. Se produce o retenţie azotată şi se instalează o stare de acidoză importantă, manifestată
prin scăderea rezervei alcaline şi prin alte semne de acidoză.

În producerea acestei forme tardivă de nefrita s-a încriminat lipsa de repaus la pat a
bolnavilor şi nerespectarea regimului alimentar, însă toate aceste cauze sunt îndoielnice. Un rol
important îl are şi caracterul epidemic, deoarece sunt epidemii cu frecvenţă mare a complicaţiilor
renale. Anumite tipuri de streptococ beta-hemolitic sunt mai „nefritogene”: 2, 4, 12, 49, 55, 60.

Nefrita apare mai ales în zilele 18-22 de boală, variabil. Ea poate fi izolată, său apare
concomitent cu alte complicaţii (adenite). Apariţia ei nu este în raport cu gravitatea scarlatinei; ea
poate surveni în toate formele de boală, dar cu toate acestea apare mai frecvent în formele grave.

Simptome: După o perioadă variabilă de afebrilitate, bolnavul poate prezenta din nou
fenomene de angină, uneori foarte atenuate, trecând neobservate. La 1-2 zile după aceste
simptome faringiene apare nefrita cu întregul ei cortegiu simptomatic: sindromul urinar,
sindromul azotemic, sindromul cloruremic şi sindromul hipertensiv.

Sindromul urinar: albuminurie, hematurie, cilindrurie, oligurie progresivă până la anurie.

Sindromul azotemic: retenţie azotată, greaţă, vărsături, diaree, somnolenţa, mioclonii, stări
convulsive şi respiraţie de tip Cheyne-Stockes.

Sindromul cloruremic: retenţie de cloruri, edeme generalizate, edem pulmonar, al glotei,


edem cerebral şi stări eclamptice.

Sindromul hopertensiv: hipertensiune, hipertofie ventriculară, zgomot de galop, modificări


ale fundului de ochi şi paloare.

Patogenia complicaţiilor renale: În ceea ce priveşte patogenia albuminuriilor precoce, unii


autori sunt de părere că ar fi datorate hipertermiei, de aceea au şi fost numite albuminurii febrile.
Alţii autori cred că şi aceste albuminurii sunt datorate unor alterări renale, produse prin acţiunea
toxinei streptococice asupra rinichiului.

Patogenia în nefritele tardive s-a dovedit a fi de natură alergică, datorită unei desensibilizări
a parenchimului renal faţă de proteinele streptococice. Se formează antigene complexe:
streptococ+ proteină de ţesut renal alterat. Aceste antigene declanşează formarea de autoanticorpi
30
antitesut renal, care după o latentă de 1-2 săptămâni, reacţionează cu ţesutul renal (conflict
antigen-anticorp), provocând o reacţie inflamatorie de tip alergic. Procesul alergic este accentuat
de reinfecţiile repetate cu alte tipuri de streptococi beta-hemolitici. Odată auto anticorpii aparuți,
procesul devine „autoîntreținut”, prin crearea unui cerc vicios, care, dacă nu este întrerupt, duce
la cronicizarea nefritei.

Complicaţii cardio-vasculare

Inima scarlatinoasă cuprinde tulburările cardiace benigne apărute în cursul convalescenței


scarlatinei. În faza iniţială, toxică a bolii, se constată o tahicardie mai pronunţată decât ar
corespunde febrei. În unele cazuri apar sufluri sistolice fine, cu caracter variabil şi o accentuare a
zgomotului al doilea sau dedublarea lui. Intensitatea acestor sufluri este variabilă cu poziţia
bolnavului. În decubit se aud, pe când în poziţie şezândă diminuează sau chiar dispar. Suflurile
sunt variabile şi în timp. Aceste tulburări durează 2-6 săptămâni, apoi dispar complet. Patogenia
acestor tulburări este probabil de natură toxică- alergică, în perioada a doua a bolii. Este vorba de
o acţiune toxică atât asupra sistemului nervos vasomotor periferic, cât şi asupra celui central,
ceea ce determină o diminuare a tonusului în general, cu repercursiuni şi asupra celui cardiac.

Se pot înregistra miocardite, endocardite şi pericardite.

Miocardita propriu-zisă se întâlneşte în mod constant în cazurile grave toxice şi hipertoxice


de scarlatină, în unele cazuri leziunile fiind foarte discrete şi neavând expresie clinică. Uneori
există şi simptome clinice, precum tahicardie extremă, extrasistole, aritmii, sufluri la diferite
focare, în urma dilatării cardiace. Foarte rar, miocardita poate produce moarte subită.

Pericardita şi endocardita sunt extrem de rare, excepţionale.

Complicaţii pleuro-pulmonare

În scarlatină, complicaţiile aparatului respirator nu sunt prea frecvente, totuşi ele pot
apărea în cazurile grave. Acestea survin mai ales între ziua a 10-a şi a 20-a de boală.

Se pot produce congestii pulmonare, pneumonii, bronhopneumonii, cu simptomatologia


obişnuită a acestor infecţii. Agentul etiologic poate fi streptococul beta-hemolitic de grup A, dar

31
mai ales alţi germeni, de infecţie secundară: stafilococul, pneumococul, etc. Excepţional pot
apărea abcese sau gangrene pulmonare.

Rareori se constată pleurezii sero-fibrinoase, care se menţin de la început până la sfarșit şi


de obicei se vindecă. Uneori însă, pleurezia sero-fibrinoasă devine mai târziu purulentă, agravând
prognosticul bolii.

Complicaţii articulare

Reumatismul scarlatinos precoce. Eritrotoxina streptococică are o mare afinitate pentru


sinoviala articulaţiilor, de aceea, în formele toxice, se constată un reumatism precoce, manifestat
în primele zile de boală. Se prezintă adesea sub formă de dureri articulare, localizate mai ales la
mâini, adesea simetric. Foarte rar apare exudat articular-steril; mai frecvent însă există o
infiltraţie seroasă a ţesutului periarticular. Este o complicaţie benignă, care în câteva zile
evoluează spre vindecare.În acest caz nu se produc endocardite reumatismale.

Reumatismul scarlatinos tardiv se manifestă în timpul convalescenţei şi poate evolua cu


febra. Poate apărea ca un reumatism precoce, dar mai des seamănă cu un reumatism adevărat,
putând afecta şi endocardul.

Manifestările articulare în scarlatina se pot prezenta şi sub formă de artrite purulente, care
interesează una sau mai multe articulaţii. Artrita survine de obicei în cazurile grave, septice,
odată cu alte complicaţii.

Complicaţii nervoase

În scarlatinele grave, toxice, simptomele nervoase sunt constante: cefalee intensă, ataxo-
adinamie, agitaţie, delir, uneori chiar convulsii tonico-clonice. Totuşi, encefalita este mult mai
rară în scarlatină decât în celelalte boli eruptive. Uneori pot rămâne sechele: epilepsie sau deficit
intelectual.

Uneori se întâlnesc fenomene de meningism, manifestate prin uşoare simptome


meningiene (rigiditatea cefei, semnul Kernig 1 şi 2, hiperestezie cutanată).

32
Alte complicaţii

Hepatita şi colecistita

Peritonita

Septicemie

Conjunctivite

Keratite

Irite etc.

Recidivele în scarlatină

Scarlatina este una dintre bolile care conferă imunitate solidă indivizilor care au suferit de
ea. Totuşi, există şi excepţii de la această regulă, dovada fiind cazurile de recidivă semnalate de-a
lungul timpului.

Sub numele de recidivă se încadrează cazurile în care, în timpul convalescenţei, reapar


simptomele din perioada de stare. Aceste recidive sunt probabil în legătură cu agentul scarlatinei,
încă prezent în organism. De asemenea, se atribuie un rol important reinfecţiilor exogene cu noi
tipuri de streptococi.

Sindromul de scarlatină survenit tardiv, la interval de 1 sau mai mulţi ani de la prima
îmbolnăvire, se încadrează la denumirea de „a doua scarlatină”, fiind datorat unei noi infecţii cu
alte tulpini streptococice.

2.1.DІAGNОSTІC
Se bazează pe date epіdemіоlоgіce, clіnіce şі de labоratоr.
 Date epіdemіоlоgіce. Ele ne pоt ajuta la stabіlіrea dіagnоstіculuі, când exіstă nоţіunea de
epіdemіe de scarlatіnă şі prezenţa cоntactuluі cu un bоlnav, înaіnte cu 1-7 zіle. Vоm căuta în
jurul bоlnavuluі іndіvіzі cu fenоmene de angіnă şі vоm cerceta streptоcоcіі hemоlіtіcі la
cоntacţі. Se va cerceta dacă bоlnavul a maі avut sau nu scarlatіnă, ştііnd că în mоd оbіşnuіt
aceasta cоnferă о іmunіtate pe vіaţă.
 Dіagnоstіcul clіnіc al scarlatіneі pоate fі fоarte uşоr în cazurіle tіpіce de bоală,
33
bazându-ne pe sіmpla іnspecţіe a bоlnavuluі.
Sіmptоmele prіncіpale, caracterіstіce ale bоlіі sunt:
 Debutul brusc cu febră mare, uneоrі frіsоn şі vărsăturі.
 Angіna caracterіstіcă, cu durerі în gât, amіgdale tumefіate şі hіperemіate, rоşeaţă
іntensă a stâlpіlоr, a palatuluі mоale.
 Adenіtă cervіcală regіоnală precоce, care în angіnele banale nu este aşa de prоnunţată.
 Lіmba caracterіstіcă, la început albă, saburală (de pоrţelan) care se
descuamează apоі, devenіnd lіmbă zmeurіe.
 Exantemul, care începe la nіvelul gâtuluі şі în dоuă zіle se generalіzează pe întreaga
suprafaţă a cоrpuluі. Exantemul este mіcrоpapulоs, aspru la pіpăіt, pe un fоnd rоşu dіfuz, maі
іntens în unele regіunі; іntensіtatea luі este sіmetrіcă, іnsоtіt de semnul Grоzоvіcі-Pastіa şі masca
scarlatіnоasă Fіlatоv.
 Descuamaţіa lamelară, precum şі unele cоmplіcaţіі caracterіstіce pentru scarlatіnă
ne pоt servі pentru dіagnоstіc.

 Date paraclіnіce:
- leucоcіtоză cu neutrоfіlіe şі cu eоzіnоfіlіe;
- punerea în evіdenţă a steptоcоcіlоr hemоlіtіcі dіn nazо-farіngele bоlnavuluі;
- creşterea tardіvă şі іncоnstantă a tіtruluі ASLО, la 16-21 de zіle de la debutul bоlіі.

2.2.DІAGNОSTІCUL DІFERENŢІAL
Dіfіcіl în fоrmele fruste, se face cu alergоdermііle, rubeоla, іnfecţііle cu enterоvіrusurі,
erupţіa mоnоnucleоzіcă, exanteme stafіlоcоcіce, bоala Kawasakі. Cu Rubeоla dіagnоstіcul
dіferenţіal se face pe baza următоarelоr elemente: іncubaţіa lungă dіn această bоală (18 zіle), cu
perіоadă de іnvazіe uşоară, enantem fоarte dіscret, exantemul nu respectă faţa şі este
mіcrоmaculоs, durând 1-2-zіle. Sіmptоmul dіferenţіal cel maі іmpоrtant dіntre scarlatіnă şі
rubeоlă este prezenţa în aceasta dіn urmă a uneі mіcrоadenоpatіі оccіpіtо-cervіcale, uneоrі
generalіzate, care apare deja în perіоada de іnvazіe. În cazurіle de rubeоlă cu exantem
scarlatіnіfоrm, dіagnоstіcul dіferenţіal este dіfіcіl. Prоgnоstіcul este favоrabіl şі cоmplіcaţііle
sunt rare la ceі trataţі.Bоlnavul cu scarlatіnă se іzоlează оblіgatоrіu în spіtal (bоală cu declarare
оblіgatоrіe).
34
2.3.TRATAMENT
Scarlatina este o boală cu declarare şi spitalizare obligatorie.
Tratament etiologic:
Standard, se administrează Penicilina G
La copil: 2 x 400.000 Ul/zi până la vârsta de 8 ani
La adult: 2 x 1;- 2 mii. Ul/zi.
Durata tratamentului cu Penicilina G este de 10 zile. După acest interval, se
administrează Moldamin (flacon a 600.000 UI la copilul peste 5 ani sau a UI la adult), un flacon
pe săptămână i.m., timp de 21 de zile.

în caz de alergie la Penicilină, se administrează, timp de 10 - 14 zile, un Macrolid


(Eritromicină 30 - 40 mg/Kgc/zi sau Claritromicină 2 x 250 mg/zi), în acest caz se prelungeşte
durata tratamentului până la 14 zile, deoarece nu se poate administra Moldamin.

Tratamentul simptomatic se bazează pe:


1. medicaţia antitermică;
2. antiinflamatorii (în formele toxice).

Tratamentul igienic are o importanţă majoră:

1. izolarea bolnavilor, pe vârste de boală, pentru evitai ea reinfectării celor trataţi cu


noi tulpini de streptococi;

2. repaus la pat, în camere aerisite şi călduroase;

3. supravegherea bolnavilor;
4. igiena tegumentelor se menţine prin curăţire zilnică, prin pudraj cu talc mentolat;
5. igiena mucoaselor se realizează prin gargară cu ceai călduţ de muşeţel şi curăţirea
secreţiilor din nas cu tampoane de vată umezite.

Tratatamentul igieno-dietetic

Scarlatina face parte din grupul A de boli transmisibile, în trecut necesita o perioadă de
spitalizare şi izolare de 40 de zile, astăzi datorită antibioterapiei această perioadă scurtându-se la
7 zile, cu repaus la pat şi regim alimentar pentru bolnavii febrili: hidro-lacto-fainos, zaharat, cu
35
fructe, respectând toleranţă bolnavului şi normosodat. Regimul alimentar complet este prescris
cât mai rapid posibil. Dacă analizele de urină sunt normale, după 7 zile de afebrilitate se trece la
un regim normal. Regimul fără sare nu previne nefrita, astfel încât nu este nevoie ca pacientul să
fie privat de sare.

Se menţine controlul clinic şi de laborator aproximativ 4 săptămâni de la începutul bolii,


pentru a surprinde din timp apariţia unor eventuale complicaţii alergice (renale sau
reumatismale).

Izolarea este necesară, cea individuală fiind ideală, pentru a se evita infecţii încrucişate. În
spital nu se vor interna niciodată în acelaşi salon bolnavi noi (scarlatine „roşii”), împreună cu
bolnavi convalescenţi (scarlatine „albite”).

Repausul la pat în primele 7 zile este indispensabil. Bolnavul trebuie ferit de frig.

Fіg.9,Vaccinarea,tratament scarlatină la copii

36
2.4.PROFILAXIE

Se face prin diagnostic şi izolare, prin controlul contacţilor şi măsuri în focar.


Supravegherea epidemiologică activă a teritoriului urmăreşte depistarea bolnavilor cu scarlatină
şi alte infecţii streptococice (angine, erizipel, piodermite, impedigo etc) prin triaje în
colectivităţile de copii şi şcolari, tabere, colonii etc. în sezonul rece; controlul zilnic al copiilor şi
personalului în grădiniţe, creşe, cămine; investigaţii bacteriologice în colectivităţile cu risc
crescut.

În afară de măsurile generale, la apariţia unui caz se iau măsuri de izolare, de supraveghere
a contacţilor, timp de 10 zile, cu control clinic la 2-3 zile, cu recoltări de exudate faringiene unde
este cazul şi tratamentul cu penicilină al purtătorilor.Dezinfecţia în focar este obligatorie, de tip
continuu şi terminal (formol 5% în soluţie apoasă; cloramină 1-3%; bromocet 1-2%), atât în
colectivităţi cât şi în locuinţe. Chimioprofilaxia cu penicilină este rareori indicată, la contacţii cu
suferinţe endocardice. Administrarea prelungită timp de 5 ani de penicilină V sau Moldamin se
aplică celor cu antecedente de reumatism articular acut. După cum se vede, profilaxia generală şi
în focar este aceeaşi, în cazul scarlatinei ca şi al altor infecţii streptococice, obiectivul principal
fiind prevenirea complicaţiilor tardive imunologice.

37
CAPITOLUL III
ÎNGRІJІREA
PACІENŢІLОR CU SCARLATІNĂ

Îngrіjіrea bоlnavіlоr cu bоlі іnfectо-cоntagіоase trebuіe să se adapteze la partіcularіtăţіle


specіfіce acestоr bоlі. Astfel:

- Scarlatіna evоluează cu о stare febrіlă, care epuіzează şі astenіzează оrganіsmul,


reducând fоrţele luі de apărare;
- Ele acţіоnează asupra întreguluі оrganіsm prоvоcând tulburărі în funcţіunea celоr maі
varіate оrgane şі aparate în cursul aceleіaşі bоlі care, de multe оrі, necesіtă іntervenţіі cu
caracter de urgenţă;
- Evоluând relatіv rapіd, bоala trece în scurt tіmp prіn dіferіtele eі faze, fіecare reclamând
îngrіjіrі deоsebіte;
- Dіn cauza reducerіі capacіtăţіі de apărare, оrganіsmul acestоr bоlnavі prezіntă о
receptіvіtate crescută şі faţă de alte іnfecţіі;
- Bоlnavul cоntagіоs reprezіntă о sursă de іnfecţіe pentru anturajul său, persоnalul de
îngrіjіre şі restul bоlnavіlоr;
- Partіcularіtăţіle bоlіlоr іnfectо-cоntagіоase determіnă sarcіnіle asіstenteі în îngrіjіrea
acesteі categоrіі de bоlnavі.

3.0. Amplasarea bоlnavіlоr

Repausul la pat, pe tоată perіоada de stare a bоlіі, se іmpune chіar şі în cazurіle cele maі
uşоare de scarlatіnă. Repausul trebuіe păstrat cel puţіn 7 zіle. Salоanele trebuіe să aіbă unul,
dоua, maxіm patru paturі, în cоndіţіі de perfectă curăţenіe, cuprіnzând numaі mоbіlіerul strіct
necesar.
Temperatura camereі nu trebuіe să fіe maі mare de 17-19 grade C. Salоanele trebuіe să
fіe lumіnоase şі cu о ventіlaţіe іreprоşabіlă, pentru a se putea asіgura о aeraţіe perfectă.Patul
trebuіe să asіgure bоlnavuluі о оdіhnă perfectă.Bоlnavul în stare gravă trebuіe servіt la pat cu

38
plоscă şі urіnar. Se va avea grіjă ca atât plоsca, cât şі urіnarul să fіe dezіnfectate.
Asіstenta va asіgura lenjerіe de pat şі de cоrp curată şі dezіnfectată оrі de câte оrі este
nevоіe.Dezіnfecţіa curentă şі termіnală, este una dіn premіsele cele maі іmpоrtante ale îngrіjіrіі
bоlnavіlоr cоntagіоşі.

3.1.Supravegherea bоlnavіlоr şі recunоaşterea precоce a cоmplіcaţііlоr.

Asіstenta trebuіe să urmărească funcţііle vіtale ale оrganіsmuluі. Mоdіfіcărіle


cоnstatate reprezіntă de оbіceі sіmptоmele de debut ale cоmplіcaţііlоr, caracterіstіce pentru
bоlіle іnfecţіоase. Stând în permanenţă lângă patul bоlnavuluі pоate оbserva sіmptоmele
alarmante şі să le aducă la cunоştіnţă medіculuі.

3.2.Alіmentațіa șі hіdratarea

Alіmentaţіa raţіоnală, atât sub rapоrt cantіtatіv, cât şі sub rapоrt calіtatіv,cоntrіbuіe la
menţіnerea capacіtăţіі de apărare a оrganіsmuluі. Necesіtăţіle calоrіce ale оrganіsmuluі trebuіe
neapărat acоperіte, luând în cоnsіderare şі plusul reclamat de starea febrіlă.

În perіоada febrіlă, când exіstă fenоmene de dіsfagіe, se va admіnіstra un regіm lactat-


hіdrіc, cu supe de legume fără sare, zeamă de cоmpоt, sіrоp, sucurі de fructe, lіchіde zaharate,
vіtamіne dіn abundenţă, pâіne prăjіtă şі făіnоase. Іmedіat după scăderea febreі, se trece la
făіnоase (оrez, grіş, macarоane, tăіţeі), legume preparate cu unt sau uleі (cartоfі, mоrcоvі,
cоnоpіdă, mazăre verde), bіscuіţі, cоmpоturі de dіferіte fructe şі fructe crude bіne cоapte. Se
menţіne bоlnavul la acest regіm tіmp de treі săptămânі, după care, dacă nu survіne nіcі о
cоmplіcaţіe, se trece la un regіm mіxt, adăugând în mоd prоgresіv carne, оuă, brânzeturі, astfel
ca în a 5-a săptămână de bоală să se ajungă la regіmul оbіşnuіt.

3.3.Prevenіrea dіsemіnărіі іnfecţіeі şі mоbіlіzarea fоrţelоr de apărare a оrganіsmuluі


Capacіtatea de apărare a оrganіsmuluі fііnd dіmіnuată, el este expus dіferіtelоr іnfecţіі
secundare. Alăturі de asіgurarea cоndіţііlоr іreprоşabіle de іgіenă ale medіuluі este necesar ca
asіstenta să vegheze asupra іgіeneі cоrpоrale a bоlnavuluі.
39
3.4.Prevenіrea іnfecţііlоr іntraspіtalіceştі.

Prevenіrea іnfecţііlоr transmіse pe cale aerоgenă reprezіntă о prоblemă greu de realіzat.


Іzоlarea bоlnavіlоr în salоane separate, realіzarea cіrcuіtelоr septіce şі aseptіce în spіtale,
dezіnfecţіa cоntіnuă şі termіnală, fоrmоlіzarea, razele ultravіоlete, evіtarea rіdіcărіі prafuluі
іnfectat prіn utіlіzarea aspіratоarelоr sau a prоcedeelоr umede de curăţenіe, acоperіrea
mоbіlіeruluі şі a lenjerіeі cu un strat de substanţe antіseptіce nu dau rezultate sufіcіente. Іnfecţііle
aerоgene se transmіt, fіe dіrect, fіe іndіrect prіn persоnalul medіcal şі de îngrіjіre. Dіn acest
mоtіv, este bіne dacă se pоate realіza ca asіstenta care îngrіjeşte о categоrіe de bоlі aerоgene să
nu maі іntre şі la alte categоrіі de bоlnavі. Dacă acest lucru nu este pоsіbіl, peste haіnele de
prоtecţіe se va îmbrăca un halat, care va fі depus atuncі când іese dіn salоnul respectіv. Aceste
halate, numіte de supraprоtecţіe, pоt fі de unіcă fоlоsіnţă sau se schіmbă la іntervale de 8-24 de
оre.
Persоnalul spіtaluluі pоate reprezenta о sursă de іnfecţіe aerоgenă în specіal în cazul
grіpeі, stafіlоcоcіlоr sau scarlatіneі. Dіn acest mоtіv, eі trebuіe să se aprоpіe de bоlnavі cu mască
pentru a nu le transmіte vreо іnfecţіe.

Dacă într-un salоn apare tоtuşі о іnfecţіe aerоgenă, bоlnavul va fі іzоlat într-о rezervă, іar
restul bоlnavіlоr dіn salоn vоr fі cоnsіderaţі cоntacţі. Salоnul va fі pus în carantіnă şі nu se vоr
face іnternărі până la expіrarea perіоadeі de іncubaţіe a bоlіі respectіve. Faţă de bоlnavіі în
carantіnă se vоr lua măsurі de prоtecţіe іndіvіduală prіn іmunіzare pasіvă.

40
CONDUITA ASISTENTULUI MEDICAL LA INTERNAREA PACIENTULUI CU
SCARLATINĂ

La pacientul cu scarlatină asistentul medical trebuie să implementeze procesul de îngrijire


al pacientului cu o astfel de afecţiune.
Procesul de îngrijire reprezintă un set de acţiuni prin care se îndeplinesc îngrijiri de
nursing de care pacientul are nevoie.
Principalele etape ale procesului de nursing sunt:
- Culegerea de date
- Analiza ṣi sinteza datelor
-Planificarea îngrijirilor
-Implementarea îngrijirilor
-Evaluare

1. Culegerea de date este etapa iniţială a procesului de îngrijire, aceasta reuneşte toate
informaţiile necesare îngrijirii unui pacient. Se începe de la internarea bolnavului şi reprezintă
primul contact cu bolnavul care este foarte important pentru obţinerea acceptului colaborării
acestuia.
Asistentul medical prin comportamentul său trebuie să-i creeze bolnavului imaginea unei
persoane competenţe ṣi să contribuie la îngrijirea sa.

2. Analiza ṣi sinteza datelor presupune: examinarea datelor, clasificarea datelor în


independente ṣi dependente, identificarea resurselor pacientului, stabilirea problemelor de
îngrijire ṣi a priorităţilor ṣi stabilirea cauzelor sau a surselor de dificultate.
Asistentul medical trebuie să cunoască exact cauza problemei ca prin
acţiunile proprii să acţioneze asupra acestei cauze.

3. Planificare îngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de acţiune a etapelor,


mijloacelor ce se impun în îngrijire, adică organizarea îngrijirilor conform unei strategii bine
definite ţinând cont în mod deosebit de îngrijirile ṣi tratamentele prescrise de medic.

41
4. Implementarea sau aplicarea îngrijirilor constituie momentul realizării
intervenţiilor. Scopul este aducerea pacientului într-o stare optimă de independenţă, de
satisfacerea nevoilor.

5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asistentului medical în funcţie de rezultatele


obţinute. Se face evaluarea după o anumită perioadă ; în general un obiectiv indică în ce ritm
trebuie făcută evaluarea

Fig.10, Tehnica de recoltare

42
CAPITOLUL IV
STUDIILE DE CAZ
CAZUL I

Pacient: C.A.
Sex: M
Vârstă: 8 ani
Domiciliul: Tg-Jiu
Susţinători: părinţii
Data internării: 09.03.2017, ora 9
Talie: 118 cm
Greutate: 20 kg
Temperatură: 39 grade C;
Diagnostic la internare: Scarlatină
Motivele internării: copilul este de adus de către părinţi prezentând următoarele simptome:
febră, dureri în gât, roşeaţă intensă care cuprinde amigdalele şi întregul istm faringian, vărsături,
cefalee, prurit.

A.H.C. – aflăm că în familie există un frate confirmat cu scarlatină în urmă cu o săptămână.


A.P.P. – se neagă antecedente personale patologice

Istoric: debutul a fost brusc în urmă cu două zile. De 24 de ore copilul prezintă erupţie
punctiformă, uşor pruriginoasă, motiv pentru care se prezintă la medicul de familie însoţit de
părinţi. Se suspectează diagnosticul de Scarlatină şi este direcţionat spre Spitalul de Boli
Infecţioase din Tg-jiu.
-Observaţii asupra stării de sănătate a bolnavului
Stare generală: influenţată
Starea tegumentelor: exantem scarlatinos, semnul„GrozoviciPastia” este pozitiv în regiunea de
flexie a cotului şi regiunii inghinale.
Aparat digestiv: intensă congestie faringiană, exudat cenuşiu – în puncte.
Status neurologic: agitaţie, fără deficite senzoriale.
Deprinderi pentru menţinerea stării de sănătate: copilul a fost vaccinat corespunzător până în
prezent.
Planificarea externării: Spitalizare estimată la 7 zile, dispensarizare în ambulatoriu de către
medicul de familie, necesită supraveghere ulterioară pentru urmărirea complianţei la regimul
igieno-dietetic şi medicamentos.

43
Analize de laborator:

Denumirea analizei Valori obţinute Valori normale

Leucocite 10.990 /mm3 Copii 1 - 6 ani:


4.000 - 10.000 /mm3
VSH 30 mm/l oră 7 - 1 2 mm/l oră
ASLO 100 U/ml Copil de 5 ani:
< 160 U/ml
Creatinină 0,40 mg% 0,60- 1,20 mg%
Hematocrit 32,7 % . Copii 2 - 15 ani:
34-40%
Hemoglobina 11,3 g/100 ml 11 -15 g/100 ml
Fibrinogen
Fibrinogen 442 mg% 200 - 400 mg%
CRP
CRP 6,34 mg/l < 6 mg/l

Examen urină:
- albumine: urme foarte fine;

- epitelii plate: rare;


- leucocite: relative frecvente.

Starea prezentă:
- G = 20 kg;
- H = 118 cm;
- T = 39°C;
- TA = 100/70 mmHg
- AV = 79 bătăi/minut.

44
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare
fundamentală nursing proprii și delegate
Nevoia de a-și Hipertermie, -pacientul să Intervenții proprii: -pacientul prezintă o
menține datorită prezinte -asigur repaus obligatoriu la pat timp de 7 zile; uşoară scădere a
temperatură sindromului toxic, temperatura -asigur ventilare corespunzătoare; febrei.
corpului în manifestată prin corpului în -asigur îmbrăcăminte lejeră;
limite normale frisoane, risc de limite normale; -aplic comprese reci pe frunte;
deshidratare. - să fie echilibrat -în cazul frisoanelor – se acoperă pacientul cu
hidro- încă 1-2 pături în plus;
electrolitic. -aplic prişniţe în regiunea amigdaliană;
-asigur regim hidro-lacto-zaharat, supe de
legume, zeamă de compot, sucuri de fructe,
vitamine;
-servesc pacientul cu lichide în cantitate
corespunzătoare;
-termometrizez periodic
pacientul;
-supraveghez în permanenţă pacientul şi informez
medicul asupra oricărei
schimbări;
Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă de medic
(antitermice, Penicilina G).
Nevoia de a se Alterarea -pacientul să Intervenții proprii: -pacientul prezintă o
mișca, a păstra confortului datorită prezinte o -urmăresc ameliorarea inflamaţiei istmului ameliorare a stării
stării de boală, ameliorare a faringian prin gargară cu ceai de muşeţel,
o bună postură manifestată prin stării de confort. bomboane antiseptice; de confort.
dureri în gât, -dezinfecţia nazo-faringiană (la indicaţia
cefalee, prurit. medicului);

45
-combaterea pruritului cu loţiuni de alcool
mentolat;

-încurajez în permanenţă pacientul;


Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă de medic.
Nevoia de a se Alterarea -pacientul să Intervenții proprii: -pacientul prezintă o
alimenta și alimentaţiei prin aibă o stare de -supraveghez vărsăturile şi notez în FO; ameliorare a stării
deficit datorită bine fără greţuri -ajut pacientul în timpul vărsăturilor; de nutriţie.
hidrata alterării mucoasei şi vărsături; -hidratez treptat pacientul cu cantităţi mici de
bucale, linguale, -să fie echilibrat lichide;
manifestată prin hidroelectolitic -asigur regim alimentar hidro-lacto-zaharat sub
dificultate la şi nutriţional. formă de supe de legume, compot, sucuri
înghiţire,anorexie, naturale;
slăbiciune,vărsături. -asigur igiena cavităţii bucale de două ori/oră;
Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă de medic.
Nevoia de a Risc de infecţii şi -să nu prezinte Intervenții proprii: -pacientul nu
evita pericolele complicaţii, datorită suprainfecţii ale -asigur igiena mucoaselor şi tegumentelor (igiena prezintă infecţii şi
procesului mucoaselor, cavităţii bucale de două ori/oră); complicaţii.
infecţios. tegumentelor; -repaus la pat –cel puţin 7 zile, pentru a preveni
-să se elimine complicaţiile (în special renale);
riscurile -asigur regimul igieno-dietetic şi respectarea
transmiterii tratamentului etiologic şi simptomatic;
infecţiei; -urmărirea analizei de urină şi a exudatului
-să nu prezinte faringian – timp de 3 săptămâni, repetate
complicaţii( periodic;
toxice, septice, -exudat faringian la toţi contacţii;
alergice). -dezinfecţia: lenjeriei, obiectelor, veselei, camerei
(formolizare), folosirea de ploşti individuale;
-după afebrilitate pacientul va face băi calde.

46
Intervenții delegate:

47
-administrez medicaţia prescrisă de medic
(penicilină, eritromicină; la externare se continuă
cu Moldamin.
Nevoia de a a Alterarea odihnei şi -pacientul să se Intervenții proprii: -pacientul prezintă o
dormi, a se somnului prin odihnească -asigur lenjerie curată şi lejeră; ameliorare a
deficit datorită corespunzător. -combat pruritul cu loţiuni de alcool mentolat; pruritului.
odihni pruritului, -încurajez în permanenţă pacientul;
manifestată prin -observ şi notez în FO calitatea şi orarul
oboseală, somnului;
slăbiciune. Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă de medic.
Nevoia de a se Anxietate -să i se reducă Intervenții proprii: -pacientul comunică
mișca, a păstra determinată de anxietatea. -încurajez în permanenţă pacientul; cu echipa medicală
boală, manifestată -îl antrenez în diferite activităţi care să-i distragă şi de îngrijire.
o bună postură prin izolare, atenţia de la starea de boală (citit poveşti);
agitaţie. -pregătesc psihic pacientul înaintea oricărei
tehnici;
-educ părinţii să protejeze copilul de altă infecţie;
-îl încurajez să comunice şi să pună întrebări
legate de boală şi transmiterea ei.
Plan de îngrijire nursing(1)

48
TRATAMENT MEDICAMENTOS PENTRU PRIMELE 6-7 ZILE DE BOALĂ

MEDICAMENT FORMA DE CALEA DE DOZA/

PREZENTARE ADMINISTRARE ORAR

Penicilina G(la 12 Flacon 400000 U.I. I.V. 2000000/24 h


ore)
1 tb/24 h
Paracetamol
Comprimat 500 mg Oral o singură priză
Moldamin la 7 zile apoi se
Flacon 600000 U.I. I.M.
repetă a 14-a zi
şi a 21-a zi

EVALUARE FINALĂ

Copilul C.A. de sex masculin, în vârstă de 8 ani internat pe data de 09.03.2017pentru


suspiciune de Scarlatină, diagnostic confirmat ulterior clinic şi paraclinic.

Pe perioada spitalizării beneficiază de tratament cu Penicilina G, Antitermice,regim


alimentar şi repaus la pat.

Evoluţia este favorabilă şi se externează pe data de 16.03.2017 cu următoarele


recomandări:

 Să menţină repausul la pat încă o săptămână;


 Să repete doza de Moldamin în a 14-a zi şi apoi în a 21-a zi;
 În săptămâna a 4-a de la debutul bolii să efectueze examen sumar de urină;
 Dispensarizare

49
CAZUL II

Pacient: A.P.
Sex: M
Vârstă: 10 ani
Domiciliul: Tg-Jiu
Susţinători: părinţii
Data internării: 10.04.2017
Talie: 128 cm
Greutate: 27 kg
Temperatură: 39 grade C
Diagnostic la internare: Scarlatină

Motivele internării: copilul este adus de către părinţi prezentând următoarele semne: febră,
erupţie punctiformă, uşor pruriginoasă, cefalee, dureri de gât. A.H.C. – aflăm că în colectivul de
la şcoală au mai existat 2 colegi cu scarlatină.
A.P.P. – se neagă antecedente personale patologice.

Istoricul bolii: debutul a fost brusc în urmă cu două zile, când copilul însoţit de părinţi se
prezintă la medicul de familie care suspectează o scarlatină formă medie, fiind direcţionat către
Spitalul de Boli Infecţioase Tg-Jiu.

- Observaţii asupra stării de sănătate a bolnavului.


Stare generală: influenţată
Starea tegumentelor: erupţie punctiformă, eritemo papuloasă, pe fond de rash generalizat, uşor
pruriginoasă.
Aparat digestiv: intensă congestie faringiană, exudat cenuşiu – în puncte.
Status neurologic: agitaţie, fără deficite senzoriale.
Deprinderi pentru menţinerea stării de sănătate: copilul a fost vaccinat corespunzător până în
prezent.

Planificarea externării: Spitalizare estimată la 7 zile, dispensarizare în ambulatoriu de către


medicul de familie, necesită supraveghere ulterioară pentru urmărirea complianţei la regimul
igieno-dietetic şi medicamentos.

50
Analize de laborator
Denumirea analizei Valori obţinute Valori normale

Leucocite 13.900 /mm3 Copii 1-6 ani:


4.000 - 10.000 /mm3
Hemoglobina 12,2 g/l00 ml 1 1 - 1 5 g/l00 ml
Hematocrit 38,2 % Copii 2 - 1 5 ani:
34 - 40 %
Fibrinogen 543 mg% 200 - 400 mg%
Creatinină 0,45 mg% 0,60- 1,20 mg%
ASLO 150 U/ml Copil de 2 - 4 ani:
< 120 U/ml
Glicemie 0,67 g%o 0,65-1,10 g%o
Bilirubina directă 0,2 mg/l00 ml 0 - 0,25 mg/l00 ml
Bilirubina indirectă 0,4 mg/100 ml 0,8 - 1,25 mg/100 ml

Examen urină:
- albumine: urme foarte fine;
- hematii: rare;
- leucocite: relative frecvente;
Starea prezentă:
- G = 27 kg
- H = 128 cm
- T = 39°C
- TA = 105/70 mmHg
- AV = 95 bătăi/minut

51
Nevoia Diagnostic de Oiective Intervenții proprii și delegate Evaluare
fundamentală îngrijire
Nevoia de a-și Alterarea -pacientul să Intervenții proprii: -pacientul prezintă
menține echilibrului termic prezinte -asigur repaus obligatoriu la pat timp de 7 zile; o ameliorare a
datorită procesului temperatura -asigur ventilare corespunzătoare a salonului; febrei, este hidratat
temperatura infecţios, corpului în -asigur îmbrăcăminte lejeră; corespunză-tor.
corpului în manifestată prin limite normale; -aplic comprese reci pe frunte;
limite frisoane, risc de -pacientul să fie -asigur regim hidro-lacto-zaharat, supe de legume,
deshidratare, echilibrat hidro- zeamă de compot, sucuri de fructe, vitamine;
normale
hipertermie. electrolitic. -servesc pacientul cu lichide în cantităţi mici, oferite
cu linguriţa;
-termometrizez periodic pacientul;
Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă de medic.
Nevoia de a Alterarea -pacientul să fie Intervenții proprii: -pacientul este
se alimenta și alimentaţiei prin echilibrat -asigur igiena cavităţii bucale de 2 ori/oră; alimentat şi
deficit, datorită nutriţional şi -servesc pacientul cu alimente semisolide, uşor de hidratat
hidrata alterării mucoasei hidroelectro- înghiţit; corespunzător.
bucale, linguale, litic. -hidratez pacientul cu cantităţi mici de lichide;
manifestată prin Intervenții delegate:
dificultate la -administrez medicaţia prescrisă de medic.
înghiţire, anorexie,
astenie.
Nevoia de a Alterarea -pacientul să Intervenții proprii: -pacientul prezintă
se mișca, a confortului datorită prezinte o -ajut pacientul să-şi facă gargară cu ceai de muşeţel, o ameliorare a
stării de boală, ameliorare a asigur bomboane antiseptice; stării de confort.
păstra o bună manifestat prin stării de confort. -asigur dezinfecţie nazo-faringiană (la indicaţia
postură dureri în gât, medicului);
cefalee, prurit. -combat prurit cu loţiuni de alcool mentolat;
52
-încurajez în permanenţă pacientul;
Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă de medic.
Nevoia de a Risc crescut pentru -să nu prezinte Intervenții proprii: -pacientul nu
evita infecţii şi suprainfecţii ale -asigur igiena mucoaselor şi tegumentelor; prezintă
complicaţii, datorită mucoaselor şi -asigur repaus la pat cel puţin 7 zile; complicaţii.
pericolele procesului tegumentelor - -asigur regimul igieno-dietetic şi respectarea
infecţios. să se elimine tratamentului etiologic şi simptomatic;
riscurile -urmărirea analizei de urină şi a exudatului faringian –
transmiterii timp de trei săptămâni, repetate periodic;
infecţiei; -efectuarea exudatului faringian la toţi contacţii;
-să nu prezinte -dezinfecţia lenjeriei, obiectelor, veselei, camerei prin
complicaţii. formolizare;
Intervenții delegate:
-administrez medicaţia .
Nevoia de a Anxietate -să i se reducă Intervenții proprii: -pacientul
învăța determinată de anxietatea. -încurajez în permanenţă pacientul; comunică cu
boală, mediul -îl supraveghez şi stau de vorbă cu el; echipa medicală şi
spitalicesc, -îl încurajez să pună întrebări despre boală. de îngrijire.
manifestată prin
agitaţie.
Plan de îngrijire nursing(2)

53
TRATAMENT MEDICAMENTOS PENTRU PRIMELE 6-7 ZILE DE BOALĂ

MEDICAMENT FORMA DE CALEA DE DOZA/

PREZENTARE ADMINISTRARE ORAR

Penicilina G(la 12 Flacon 400000 U.I. I.V. 2000000/24 h


ore)
1 tb/24 h
Paracetamol
Comprimat 500 mg Oral o singură priză
Moldamin la 7 zile apoi se
Flacon 600000 U.I. I.M.
repetă a 14-a zi
şi a 21-a zi

EVALUARE FINALĂ

Copilul A.P. de sex masculin, în vârstă de 8 ani internat pe data de 10.04.2017 pentru
suspiciune de Scarlatină, diagnostic confirmat ulterior clinic şi paraclinic.

Pe perioada spitalizării beneficiază de tratament cu Penicilina G,moldamin,


Antitermice,regim alimentar şi repaus la pat.

Evoluţia este favorabilă şi se externează pe data de 17.04.2017 cu următoarele


recomandări:

 Să menţină repausul la pat încă o săptămână;


 Să repete doza de Moldamin în a 14-a zi şi apoi în a 21-a zi;
 În săptămâna a 4-a de la debutul bolii să efectueze examen sumar de urină;
 Dispensarizare

54
CAZUL III

Pacient: B.C.
Sex: M
Vârstă: 9 ani
Domiciliul: Tg-Jiu
Susţinători: părinţii
Data internării: 17.05.2017
Talie: 130 cm
Greutate: 20 kg
Temperatură: 39 grade C
Diagnostic la internare: Scarlatină

Motivele internării: copilul este adus de părinţi prezentând următoarele simptome: febră,
disfagie, vărsături, limbă saburală, congestie amigdaliană, erupţie punctiformă, uşor pruriginoasă.

A.H.C. – aflăm că în familie există o soră confirmată cu scarlatină în urmă cu o săptămână.


A.P.P. – neagă antecedente personale patologice.

Istoricul bolii: debutul a fost brusc în urmă cu trei zile, când medicul de familie îl direcţionează
spre Spitalul de Boli Infecţioase din Tg-Jiu cu suspiciunea de Scarlatină.

- Observaţii asupra stării de sănătate a bolnavului.


Starea generală: influenţată
Starea tegumentelor: semnul „Grozovici-Pastia” este pozitiv la articulaţia cotului şi a regiunii
inghinale.
Aparat digestiv: intensă congestie faringiană.
Status neurologic: agitat, fără deficite senzoriale.
Deprinderi pentru menţinerea stării de sănătate: copilul a fost vaccinat corespunzător până în
prezent.
Planificarea externării: Spitalizare estimată la 7 zile, dispensarizare în ambulatoriu de către
medicul de familie, necesită supraveghere ulterioară pentru urmărirea complianţei la regimul
igieno-dietetic şi medicamentos.

55
Analize de laborator:

Denumirea analizei Valori obţinute Valori normale

Leucocite 10.990 /mm3 Copii 1 - 6 ani:


4.000 - 10.000 /mm3
VSH 30 mm/l oră 7 - 1 2 mm/l oră
ASLO 100 U/ml Copil de 5 ani:
< 160 U/ml
Creatinină 0,40 mg% 0,60- 1,20 mg%
Hematocrit 32,7 % . Copii 2 - 15 ani:
34-40%
Hemoglobina 11,3 g/100 ml 11 -15 g/100 ml
Fibrinogen
Fibrinogen 442 mg% 200 - 400 mg%
CRP
CRP 6,34 mg/l < 6 mg/l

Analize de laborator:

Examen urină:
- albumine: urme foarte fine;

- epitelii plate: rare;


- leucocite: relative frecvente.

Starea prezentă:
- G = 20 kg;
- H = 135 cm;
- T = 39°C;
- TA = 100/70 mmHg
- AV = 79 bătăi/minut.

56
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare
fundamentală îngrijire proprii și delegate
Nevoia de a-și Alterarea -pacientul să Intervenții proprii: -pacientul este
menține temperaturii prezinte -asigur repaus obligatoriu la pat timp de 7 zile; hidratat
temperatura corpului, datorită temperatura -asigur ventilare corespunzătoare a salonului; corespunzător, febra
corpului în bolii, manifestată corpului în limite -asigur îmbrăcăminte lejeră; cedează.
limite
normale prin frisoane, risc normale; -schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este
de deshidratare, -să fie echilibrat nevoie;
hipertermie. hidroelectrolitic. -aplic comprese reci pe frunte;
-în cazul frisoanelor – se acoperă pacientul cu încă 1-
2 pături în plus;
-aplic prişniţe în regiunea amigdaliană;
-asigur regim hidro-lacto-zaharat, supe de legume,
zeamă de compot, sucuri de fructe, vitamine;
-servesc pacientul cu lichide servite cu linguriţa;
-termometrizez permanent pacientul;
-informez medicul asupra oricărei schimbări în
evoluţia pacientului;
Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă de medic.
Nevoia de a Alterarea stării de -pacientul să Intervenții proprii: -pacientul prezintă o
se mișca, a confort fizic prezinte o -urmăresc ameliorarea inflamaţiei istmului faringian ameliorare a stării de
datorită bolii ameliorare a prin gargară cu ceai de muşeţel, bomboane confort.
păstra o bună manifestată prin stării de confort. antiseptice;
postură dureri în gât, -dezinfecţia nazo-faringiană (la indicaţia medicului);
cefalee, prurit. -combaterea pruritului cu loţiuni cu alcool mentolat;
-încurajez în permanenţă pacientul;
Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă .

57
58
Nevoia de a Alterarea -pacientul să fie Intervenții proprii: -pacientul este
se alimenta și alimentaţiei prin echilibrat -hidratez pacientul în mod corespunzător; echilibrat nutriţional
deficit datorită nutriţional şi -asigur regim hidro-lacto-zaharat; şi hidroelectrolitic.
hidrata alterării mucoasei hidroelectrolitic. -asigur igiena cavităţii bucale;
bucale, linguale, Intervenții delegate:
manifestată prin -administrez medicaţia prescrisă de medic.
dificultate la
înghiţire,
anorexie,
slăbiciune.
Nevoia de a Risc crescut -să nu prezinte Intervenții proprii: -pacientul nu
evita pentru infecţii şi suprainfecţii ale -asigur igiena riguroasă a mucoaselor şi prezintă complicaţii.
complicaţii mucoaselor şi tegumentelor;
pericolele datorită tegumentelor; -repaus la pat cel puţin 7 zile pentru prevenirea
procesului -să se elimine complicaţiilor (în special renale);
infecţios. riscurile -asigur regimul igieno-dietetic şi respectarea
transmiterii tratamentului etiologic şi simptomatic;
infecţiei; -urmărirea analizei de urină şi a exudatului faringian
-să nu prezinte – timp de trei săptămâni, repetate periodic;
complicaţii. -exudat faringian la toţi contacţii;
-dezinfecţia: lenjeriei, obiectelor,veselei, camerei prin
formolizare, folosirea de ploşti individuale;
-după afebrilitate pacientul va face băi calde;
Intervenții delegate:
-administrez medicaţia prescrisă de medic.
Plan de îngrijire nursing(3)

59
TRATAMENT MEDICAMENTOS PENTRU PRIMELE 6-7 ZILE DE BOALĂ

MEDICAMENT FORMA DE CALEA DE DOZA/

PREZENTARE ADMINISTRARE ORAR

Penicilina G(la 12 Flacon 400000 U.I. I.V. 2000000/24 h


ore)
1 tb/24 h
Paracetamol
Comprimat 500 mg Oral o singură priză
Moldamin la 7 zile apoi se
Flacon 600000 U.I. I.M.
repetă a 14-a zi
şi a 21-a zi

EVALUARE FINALĂ

Copilul B.C. de sex masculin, în vârstă de 8 ani internat pe data de 17.05.2017 pentru
suspiciune de Scarlatină, diagnostic confirmat ulterior clinic şi paraclinic.

Pe perioada spitalizării beneficiază de tratament cu Penicilina G,moldamin,


Antitermice,regim alimentar şi repaus la pat.

Evoluţia este favorabilă şi se externează pe data de 24.05.2017 cu următoarele recomandări:

 Să menţină repausul la pat încă o săptămână;


 Să repete doza de Moldamin în a 14-a zi şi apoi în a 21-a zi;
 În săptămâna a 4-a de la debutul bolii să efectueze examen sumar de urină;
 Dispensarizare

60
CONCLUZII

Majoritatea pacienţilor internați cu scarlatină în spitalul de Boli Infecțioase din TG-JIU au


aparţinut grupei de vârsta 5-14 ani - 60%, ceea care corespunde cu datele din literatura de
specialitate.Predominanţa cazurilor de sex masculin a fost de 63% din totalul pacienţilor incluşi în
lot.Bolnavii din mediul rural au fost în proporţie de 63%.
Bolnavi din mediul rural au fost în proporţie de 63%. Procentul crescut de contacţi cu
bolnavi cu infecţii streptococice (93%), sugerează deficienţe în izolarea şi tratarea corespunzătoare
a acestor pacienţi, consideraţi a fi posibilă sursă de infecţie. Calea directă de transmitere a bolii a
fost identificată în majoritatea cazurilor (93%), în colectivităţile de copii şcolari şi preşcolari.
Evoluţia bolii a fost favorabilă, cu un procent ridicat de forme clinice uşoare şi medii (97%).
O bună relaţie asistent-pacient se realizează prin respectul pentru punctele de vedere şi trăirile
pacientului, înţelegerea şi dorinţa de a intra în dialog, ceea ce îi dă putere pacientului de a deveni
partener în actul terapeutic. Pacientul are nevoie de informaţii, instrucţiuni şi atenţionări pentru a
accepta şi a urma tratamentul şi pentru a-şi redobândi sănătatea.
Rolul asistenţei medicale în bolile infecţioase este foarte important atât în îngrijirea
pacienţilor pe întreaga perioadă evolutivă a bolii, cât şi în educaţia bolnavului şi a familiei în ceea
ce priveşte izolarea sursei epidemiogene, în speţă bolnavul, limitarea contactului acestuia cu
persoanele cu sănătate aparentă, educarea persoanelor potenţial receptive în a face boala de a evita
total contactul cu bolnavii
Procentul crescut de contacţi cu bolnavi cu infecţii streptococice (93%), sugerează
deficienţe în izolarea şi tratarea corespunzătoare a acestor pacienţi, consideraţi a fi posibilă sursă de
infecţie.Calea directă de transmitere a bolii a fost identificată în majoritatea cazurilor (93%), în
colectivităţile de copii şcolari şi preşcolari.Evoluţia bolii a fost favorabilă, cu un procent ridicat de
forme clinice uşoare şi medii (97%).
Durata de spitalizare a fost de 6-7 zile în majoritatea cazurilor (97%), indiferent de prezenţa
sau nu a complicaţiilor.
Scarlatina rămâne în continuare o problemă de sănătate publică, dat fiind riscul crescut de
transmitere a agentului etiologic în colectivităţi şi implicit acela al apariţiei de complicaţii
poststreptococice.

61
BIBLIOGRAFIE

1. Antohe, I - Elemente de nursing clinic, Junimea, Iaşi, 2003;


2. Angelescu, M – Terapia cu antibiotice, Ed.medicală, 1991;
3. Buiuc, D, Neguţ, M – Tratat de microbiologie clinică, Ed.medicală,1999;
4. Braden CR – Pediatr.Infect Dis J 2003;
5. Bocârnea, C -Boli Infecţioase şi Epidemiologie, Editura INFO-TEAM, Bucureşti 1995;
6. Buiuc D, Negruţ M – Tratat de microbiologie clinica, Ed. Medicală, 1999;
7. Chiotan, M.- Boli infecţioase, ed. Naţional, 2006;
8. Cajal, N – Tratat de virusologie medicală, Ed.medicală, 1990;
9. Ciufecu, C –Emergenţa noilor patogeni,specia umană în universul viu.Bacteriologia,1998;
10. Dimitriu, Şt- Boli infecţioase, UMF Iaşi, 1990;
11. Dorobăţ, C,M – Boli infecţioase pentru studenţii facultăţilor de stomatologie şi medici
stomatologi, Ed.Tehnopress, 2001;
12. Drăgan M- Actualităţi în boli infecţioase, Ed. Viaţa Medicală Românească,1998;
13. Ivan A, Azoicăi D – Vaccinologie, Ed.Polirom,Iaşi, 1995;
14. Ivan, A – Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile,Ed.Polirom, Iaşi,2002;
15. Luca, C -Boli Infecţioase, Iaşi, 2007;
16. Luca V – Terapia intensivă în bolile infecţioase severe, Ed.tehnopress,2000;
17. Harrison - Manual de medicină, ediţia 15, editura Ştiinţelor Medicale, 2004;
18. Hawkey, P., Lewis, D. - editors: Medical Bacteriology: a Practical Approach, Oxford
University Press, Oxford, U.K 2005;
19. Enescu,I.- Microbii, ed. Ceres, 1988;
20. Mozeş, Carol – Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura medicală,2008;
21. Mihalache D, Azoicăi D- Patologia infecţiilor mereu în actualitate, Ed. Gh.Asachi, Iaşi,2000;
22. Miftode, E - Boli Infecţiase, Junimea, Iaşi, 2008;
23. Mihalache, D – Herpervirusuri, Ed.Ceres,2000;
24. Rebedea, I – Boli infecţioase, Ed.medicală, 2000;
25. Titircă, L –Ghid de nursing, Ed.Viaţa Medicală Românească,2005;
26. Titircă,L-Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,Ed.Viaţa Medicală
Românească,2005;

62
ANEXA NR. 1

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE DE VIRGINIA HENDERSON

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie


2. Nevoia de a bea şi a mânca
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbrăca
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
13. Nevoia de a se recrea
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea

63
ANEXA NR. 2
ETAPELE PROCESULUI DE ÎNGRIJIRE

METODE DE CULEGERE A INFORMAŢIEI: SURSELE DE INFORMAŢII:


- observaţie (vedere, pipăit, miros) - persoana îngrijită
- convorbirea - familia
- supravegherea electronică - medicul
- lectura documentelor - echipamentele tehnice
- examen paraclinic - dosar
- cererea de păreri experţilor - membrii
- echipa de ingrijire
CULEGERE DE INFORMAŢII

ANALIZA INFORMAŢIILOR

DIAGNOSTICUL DE ASISTENT

FORMULAREA STABILIREA PRIORITĂŢII


OBIECTIVELOR DE OBIECTIVELOR
ÎNGRIJIRE
Stabilirea unui timp pentru a
atinge fiecare obiectiv

Selecţia intervenţiilor în
vederea realizării obiectivelor

EXECUŢIA INTERVENŢIILOR

EVALUAREA EFICACITĂŢII INTERVENŢIILOR

Comparaţii intre:
- diagnosticul primar (primul) şi diagnosticul actual
- obiective si timpul folosit pentru a le atinge

Persoana nu este în starea dorită Persoana nu mai are nevoie de


îngrijirile asistenţilor

ANALIZA CAUZELOR, NEREUŞITELOR, IEŞIRE


ABATERILOR (VARIAŢIILOR)

64
Fig.11, Masca lui Filatov

Fig.12, Limba zmeurie

65
66