Sunteți pe pagina 1din 5

Curs Anatomie 10

FARINGELE

- Este un conduct musculo-cavitar care unește răspântia respiratory cu răspântia digestive.


Începând de la nivelul regiunii occipital și terminandu-se la nivelul vertebrelor cervicale 3 la
copil și 5-6 la adult.
Porțiunea inițială a faringelui este mai dilatata si poarta numele de fornix/farnix faringial, iar
porțiunea distală se numeste ampula faringelui este mai îngustată și se continuă cu esofagul.

Datorita comunicarilor pe care la are, faringele are trei etaje:

o Etajul superior sau epifaringe sau nazofaringe sau rinofaringe unde comunica cu
cavitatea nazala;
o Etajul mijlociu sau mezofaringele sau orofaringe sau bucofaringele unde comunica cu
cavitatea bucala;
o Etajul inferior sau hipo/laringofaringele unde comunica cu laringele si esofagul.

NAZOFARINGELE
Portiunea nazala a faringelui va comunica anterior prin doua orificii numite coane cu cavitatea
nazala. Limita inferioara a acestui etaj este reprezentata de valul palatin anteriorsi articulatia
atlantooccipitala posterior. La nivelul nazofaringelui se deschid trompele lui Eustachio sau tubele
auditive care fac legatura cu urechea medie.
Anterior de deschiderea tubei auditive există o proeminență care se numeste torus tubal care
este de fapt o ridicatura realizata de portiunea cartilaginoasa a tubei auditive. Posterior de ostiumul
tubar exista o noua proeminenta numita torus levator, care este data de prezenta muschiului ridicator
al valului palatin.
Mucoasa din jurul ostiumul tubar este bogata in tesut limfoid care se organizeaza intr-o
proeminenta numita tonsila/amigdala tubara.
De la nivelul ostiului tubar pornesc doua plici: anterior, plica salpingo-palatina către,
posterior, care poartă numele de plica salpingo faringiana.
Între cele doua plici salpingo faringiene se delimiteaza un reces numit Recesul Faringian. La
nivelul peretelui superior al recesului faringian se gaseste tonsila/amigdala faringiana.
Examinarea cavitatii nazale posterior si a tesutului limfoid de la nivelul epifaringelui se
realizeaza prin rinoscopie posterioara.
Curs Anatomie 10

BUCOFARINGELE

Este etajul care se intinde de la nivelul valului palatin superior pana la nivelul radacinii limbii
de unde se continua cu aditusul laringian, iar posterior aditusului laringian ii corespund primele 3
corpuri vertebrale.
Bucofaringele comunica anterior printr-o portinue mai ingustata cu cavitatea bucala, care
poarta numele de gâtlej.
Superior, vălul palatin prezinta o prelungire inferioara mediana numita luetă/uvulă. De la
baza luetei vor porni două plici mucoase numite arcuri palatine:
1. Primul arc merge către rădăcina limbii si poarta numele de arc palatoglos.
2. Al doilea merge către posterior, pierzându-se in grosimea peretelui faringian și poartă
numele de arc palatofaringian.
Între cele două arcuri se delimiteză un spațiu de formă triunghiulară care este ocupat de țesut
limfoid organizat sub forma de amigdala = amigdala palatină. Deasupra ei se delimitează un spațiu
de formă triunghiulară.
Posterior, lateral de rădăcina limbii se găsesc cele două amigdale linguale.
Toate aceste elemente de țesut limfoid fac parte dintr-un cerc sau inel limfatic care poartă
numele de inelul limfatic al lui Waldayer. Acest inel reprezintă primul străjer al organismului în fața
contaminării virale și bacteriene.
Țesutul amigdalian de suprafată prezintă cripte și fosule în care se pot depune elemente
infecțioase care generează inflamația primară numită criptită, care ulterior se poate propaga din
aproape în aproape la întregul nivel limfatic având de a face cu amigdalita. Când suferința este
propagată la întreg aparatul amigdalian apare o îngustare a gâtlejului ce conduce la apariția durerii la
înghițire = disfagie. Examinarea bucofaringelui se fac prin inspecție directă transorală.

LARINGOFARINGELE
- Reprezintă portiunea terminală a faringelui, numita si hipofaringele
Comunică anterior cu laringele prin intermediul aditusului laringian. Limita inferioară este
reprezentata de orificiul de deschidere esofagian ce se proiecteaza posterior la nivelul vertebrei
cervicale 6. Corespunde posterior vertebrelor C4-C6.
Epiglota delimiteaza superior aditusul laringian și va forma împreună cu rădăcina limbii două
șanțuri numite plici gloso-epiglotice. Aceste două plici sunt laterale și una mediană.
Pe pretele lateral al hipofaringelui se delimitează două recesuri/șanțuri numite recesuri
piriforme unde vom găsi o plică mucoasă ridicată de un nerv numit nervul laringian superior.
Curs Anatomie 10
Structura peretelui faringian
Peretele faringian este alcatuit din 3 straturi
o Mucoasă;
o Submucoasă;
o Musculară.

Mucoasa difera in functie de etaj. La nivelul epifaringelui epiteliul este de tip respirator, iar la
nivelul buco și hipofaringelui este de tip digestiv. Glandele prezente la nivelul mucoasei sunt d doua
feluri. La nivelul epifaringelui sunt glande mixte iar la nivelul buco si hișpofaringelui sunt de tip
mucinos. În mucoasă mai găsim elemente limfoide rganizate în insule limfatice.
Submucoasa este prezentă în totalitatea structurală a faringelui. Nu este o submucoasa fiabilă
ci este mult mai densa decat in restul tubului digestiv, de aceea poarta numele de aponevroza
faringiana. De aceea ea serveste ca punct de sprijin pt muschii intrinseci si extrinseci ai faringelui.
Partea superioara este cea care se insera in jurul deschiderilor coanelor si in jurul aditusului
bucal, este mai groasa si nu este acoperita de musculara. Aceasta membrana de insertie poarta numele
de membrana faringo-bazilara.

Mușchii intrinseci ai faringelui sunt reprezentati de muschii constrictori ai faringelui acestia


sunt asezati unul peste altul, au origine diferita si insertie comuna si anume pe fata dorsala a faringelui
pe linia mediana a acestuia unde se intrepatrund cu cei de pe partea opusa.

Mușchiul constrictor superior al faringelui este format din 4 submuschi adica 4 elemente de origine
care fuzioneaza intr-un corp comun si care sunt:
o portiunea pterigofaringiana, isi are originea pe fetele laterale ale proceselor
pterigoidiene;
o portiunea bucofaringiana, isi are originea la nivelul locului de insertie al muschiului
bucal pe ramura mandibulei;
o porțiunea milo-faringiana de la nivelujl liniei milohidiene de pe fata interna a corupului
mandibulei;
o portiunea glosofaringiana.

Mușchiul contrictor mijlociu al faringelui are doar două origini care se găsesc la nivelul coaselor
mici respectiv coarnelor mari ale osului hioid
o portiunea condro-faringiana – de pe coarnele mici;
o portiunea crati-faringiana – de pe coarnele mari.

Mușchiul constrictor inferior are 2 pântece de origine la nivelul cartilajelor cricoid și tiroid
(tirofaringian și cricofaringian).
Curs Anatomie 10
Mușchii dilatatori/extrinseci ai faringelui care sunt muschi dilatatori ai valului palatin si extrinseci
proprii ai faringelui:
o Muschiul stilo-faringian;
o Muschiul palato-faringian;
o Muschiul Salpingo/tubofaringian.

Muschii vălului palatin:


o M. ridicator al vălului palatin – ridica;
o Muschiul tensor ridicator al valului palatin - ridica;
o M propriu al uvulei – ridica;
o Muschiul palato-faringian – ingusteaza;
o Muschiul palato-glos – ingusteaza.
Curs Anatomie 10

Raporturile Faringelui
Există raporturile laterale reprezentate de spațiul laterofaringian și raporturi posterioare.
Raporturile laterale ale faringelui
o sunt raporturi foarte importante deoarece aici gasim spațiul laterofaringian, care conține
elemente vasculare și nervoase de mare risc (artere, vene și nervi cranieni) organizate
prin prezenta elementelor ligamentare și musculare ale diafragmei lui Riolan (diafragma
stiliană), adică mușchii și ligamentele cu originea pe procesul stiloid.
Aceste raporturi se împart în raporturi prestiliene și retrostiliene. Diafragma stiliana
este reprezentata de pântecele posterior al mușchiului digastric, mușchiul stilo-glos, mușchiul
stilo-mandibular, mușchiul stilo-faringian și ligamentul stilohioidian.
Raporturile prestiliene sunt reprezentate de raporturi cu:
 artera carotida externa,
 ramurile ei:
 ramura faringiana ascendenta
 ramura palatina ascendenta din artera faciala
 nervul coarda timpanului
 curbura preglandulara a venei faciale.
Elementele retrostiliene
 artera carotida interna,
 vena jugulara interna,
 ganglion simpatic cervical superior
 nervii care ies de la nivelul găurii jugulare
 nervul IX;
 nervul X;
 nervul XI;
 nervul XII ce îi încrucișeaza dinspre lateral spre medial prin anterior.
Raportul important din acest regiune este acela dintre amigdala palatina si artera carotida
interna deoarece in cazul unei amigdalectomii intempestive se lezează artera carotidă internă, dacă nu
există o comunicare ce necesită clampaj.

Raporturile posterioare
Peretele posterior al faringelui este separat printr-o atmosferă conjunctivă de mușchii
și fascia prevertebrală, spațiul dintre el si fascia prevertebrală se continua inferior și comunică
cu mediastinul. Aici găsim ganglioni limfatici, plexuri vasculare și nervoase.
În leziunile produse la acest nivel, apare flegmonul care se poate complica cu fuzee
descendente și se poate astfel însămânța bacterian la nivelul mediastinului, rezultând în
mediastinită însoțită de deces.