PROBLEMA MODULUI DE VIAȚĂ ÎN ISTORIOGRAFIA

SOVIETICĂ MOLDOVENEASCĂ ȘI CEA POST-

SOVIETICĂ.STUDIU COMPARATIV

Reșetnic Elena
Summary
The French historiography established a new current that is history
of private life, at the beginning of the XX-th century. The moldavian
soviet historiography addressed the issue of private life just so as
wouldn't cross the Communist Party's policy. By the contrary, the
post -soviet one, is focusing on the revaluation of the private life,
mentality and society in general.

Istoria vieții cotidiene este un domeniu nou, apărut la începutul

secolului trecut, care a avut un impact deosebit în istoriografia
contemporană universală, fiind instituționalizat ca disciplină, în anii '
30 ai secolului XX, de către istoricii francezi Lucien Febvre și
Marcel Bloch.[9, p. 577]
Prin cercetarea vieții cotidiene a indivizilor, se formează o viziune
mai profundă asupra nivelului de cultură și civilizație al societății
respective. În acest fel, devine mai ușoară reconstituirea tabloului
concret și complet al societății din care aceștia fac parte.
În acest articol, ne propunem să comparăm abordarea temei vieții
cotidiene în istoriografia sovietică moldovenească și cea post -
sovietică.
În istoriografia de până la 1990, această problemă este tratată foarte
diferit de ceea ce numim astăzi studierea vieții private.
În epoca comunistă viața cotidiană nu avea nici o relevanță. Era
importantă doar viața obștească și partidul. Prin politica sa de

1
supraveghere totală a cetățenilor, partidul reușea să aducă populația
în situația de a nu se putea opune regimului. Această politică era pusă
în practică cu ajutorul unor metode represive cum ar fi : foametea
organizată, genocid, deportări etc. Supravegherea generală de către
ochiul atotvăzător al partidului, era justificată prin grija acestuia față
de oameni. În contextul acesta, Leonid I. Brejnev afirma la
Congresul al XXV – lea al PCUS că :”A pătrunde în inima fiecărui
om al muncii, a face să-i fie apropiate și înțelese cerințele politicii
economice a partidului, a–i arăta în mod convingător, că anume
această politică corespunde intereselor lui vitale,[…] iată, tovarăși,
care este aș spune eu, sarcina de cea mai mare actualitate a
sindicatelor în cincinalului al 11-lea.” [2, p. 11 ] . În condițiile în care
istoriografia era o unealtă a partidului, este evident că modul în care
trata acesta viața cotidiană, nu putea fi catalogat drept o abordare
istoriografică corectă. O tactică des folosită era evitarea unor
probleme care ar putea submina autoritatea partidului.Erau expuse
doar acele aspecte ale problemelor, care convineau liniei de partid.
Războiul, deportările, etc., toate erau dezvăluite în așa fel încât să nu
contravină directivelor partidului. Cercetătorii Gh. Bârcă și M.
Sâtnic, s-au preocupat în mod deosebit de studierea vieții culturale a
RSSM . În opinia lor, Basarabia înainte de ocupația sovietică era într-
o situație cu mult inferioară celei din RASSM : "…Cu totul alta era
situația din învățământul și cultura Moldovei de pe malul drept al
Nistrului, ocupată de România regală. Oamenii muncii de aici erau
supuși unei exploatări nemiloase, asupririi naționale și politice.” [1,
p. 4]
O problemă cu care s-a confruntat istoriografia sovietică , a fost
restricționarea de către organele de partid a oricăror inițitive de
originalitate și diferențiere de masă. Totul era șablonizat și nu se
permitea o altfel de interpretare decât cea indicată de partid. Spre

2
exemplu în lucrarea “Înflorirea culturii socialiste a Moldovei
Sovietice”, istoricii Gh. Bârcă și M. Sâtnic , elogiază realizările
culturale din RSSM : “… în prezent în Moldova Sovietică
funcționează 8 teatre profesionale, Filarmonica Moldovenească de
Stat cu minunatele ei colective - capela corală "Doina", ansamblul de
dansuri populare "Joc", orchestra de instrumente populare "Fluieraș",
orchestra simfonică… ." [1, p. 15 ] . În aceeași manieră scrie și M.
Cartofeanu, expunând realizările partidului, în “Cultura spirituală a
omului sovietic” : "Acum în Moldova Sovietică sînt 8 teatre
profesioniste, Filarmonica de Stat cu colectivele "Joc", "Doina",
"Fluieraș", bine cunoscute în țară și peste hotare, orchestra
simfonică." [3, p. 35] .
Istoriografia sovietică moldovenească acorda atenție modului de
viață a cetățenilor doar în raport cu politica partidului. Era potretizat
modul de viață al oamenilor, atâta timp cât putea fi elogiat partidul și
grija lui pentru toți. În lucrarea “Formarea RSS Moldovenești”
editată în 1950, autorul A. Lazarev concluzionează că schimbările ce
au avut loc RSSM de la instaurarea aici a puterii sovietice, sunt
majore : “ S-a îmbunătățit cu mult starea materială a clasei
muncitorești. La întreprinderi și așezăminte a fost introdusă ziua de
lucru de 8 ceasuri, a fost mărită cu mult leafa reală.” [6, p. 22] Cu
toate acestea, în 1950, trecuseră abia câțiva ani de când luaseră sfârșit
atrocitățile războiului, de când fusese organizată foametea și inițiate
colectivizarea și deportările. Același model de scriere îl regăsim în
“Istoria RSSM” din 1970, la trecerea a aproape 3 decenii de la
evenimentele enunțate mai sus : “Grija permanentă și perseverentă
manifestată de Partidul Comunist și Guvernul Sovietic față de
dezvoltarea economiei și culturii popoarelor, în trecut înapoiate, a
asigurat avântul și înflorirea lor nemaipomenită.”[5, p. 652] . De
asemenea, istoricul Gh. Bârcă constată : " În republică a fost lichidat

3
analfabetismul secular. A fost realizat învățământul obligatoriu de 8
ani." [1, p. 7] .
Implicarea partidului în viața de zi cu zi a individului se
exprima și prin nenumăratele sarcini pe care acesta le încredința
fiecărui cetățean. O atenție deosebită se acorda educației ideolgice,
care era un factor important în pregătirea cetățenilor pentru
construirea societății comuniste. N. Scobioală susține că :“În toate
școlile trebuia să se dea o atenție deosebită ridicării nivelului
ideologic al predării Constituției și istoriei […]” [8, p. 34] .
Partidul considera importantă viața obștească, lucru care se
reflectă și în istoriografie.În acest context, cercetătorul L.Dergaciova
afirmă : " La Congresul al XXV - lea al partidului nostru tovarășul
Leonid I. Brejnev a spus că unul din principalele rezultate ale căii
parcurse de norodul nostru este " modul nostru de viață sovietic,
atmosfera de adevărat colectivism și de adevărată tovărășie [ ...] -
acestea sînt fațetele vii ale modului nostru de viață, acestea sînt
mărețele cuceriri ale socialismului care s-au întruchipat adînc în
realitatea noastră.” [4, p. 3] .
O parte componentă a vieții cotidiene , era activitatea politică a
cetățenilor. Cu referință la acest aspect al vieții private,
L.Dergaciova, concluziona : " Cea mai importantă trăsătură
caracteristică a modului de viață socialist este activitatea social -
politică a oamenilor, care oglindește gradul și caracterul participării
maselor la problemele sociale și la conducere… ." [4, p. 11] .
Istoriografia post - sovietică tratează tema vieții cotidiene conform
metodologiei europene, care se axează pe studierea mentalităților și a
imaginarului din diverse epoci istorice și în diferite arii de civilizație.
Deoarece această disciplină se face cunoscută în spațiul post –
sovietic, abia după anii 1990, nu s-au facut încă multe studii în acest
domeniu al istoriei.

4
 Lucrările istoriografice apărute după proclamarea independenței
Republicii Moldova, elucidează această politica partidului comunist
dintr-un unghi total diferit față de ceea ce se scria în perioada
sovietică. După cum afirmă istoricul E.Șișcanu: ”Imixtiunile și
abuzurile sovietice au vizat atât nivelul organizational, cât și cel
mental, spiritual. Orice relație, orice nevoie, starea de spirit, morală
și materială a individului erau sub controlul statului – partid.” [10,
p.409] .
Problemele cărora li s-a acordat cea mai multă atenție, după
prăbușirea URSS, în Republica Moldova, au fost : al doilea război
mondial, foametea, colectivizarea, deportările etc. În discuțiile despre
temele enunțate mai sus, se ating și unele aspecte ale vieții cotidiene
ale celor care au trecut prin război, au îndurat foametea sau au fost
deportați în cele mai îndepărtate colțuri ale Siberiei.
Dat fiind faptul că aceste evenimente au avut un impact enorm
asupra populației, este firesc să fie studiate în detaliu prin prisma
sintagmei cauză – efect. Ulterior, perioada , sovietică a început să fie
studiată și din perspectiva individului, a percepțiilor sale despre lume
etc.
Cercetătorul N.Scobioală afirmă în articolul ” Viața cotidiană a
pedagogului în paginile revistei „Învățătorul Sovietic” din anii 50 -70
ai sec. XX”: ”O altă latură ce reprezenta viața cotidiană a
învățătorului erau studiile pe care acesta urma să le înfăptuiască. În
organizarea învățăturii prin corespondență a învățătorilor din
republică în această perioadă existau neajunsuri serioase.” [8, p. 32] .
Aducând în discuție viața cotidiană socialistă, istoriografia post –
sovietică descoperă un adevăr uimitor: orice aspect al vieții private
este intercalat cu activitățile partidului, după cum a fost menționat
mai sus, căci regimul își impunea politica în toate sferele de
activitate. Spre exemplu, istoricii Petru Leurdă și Livia Lungu ,în

5
lucrarea „Viața cotidiană în presa din RSSM anii 50 - 70”, , susțin că
regimul comunist încerca să – i impună omului, cu ajutorul presei o
anumită pregătire culturală (prin intermediul articolelor despre balet,
operă, cinema), o anumită pregătire vestimentară (dându –i sfaturi
din lumea modei doar din lagărul socialist) și nu în ultimul rând, felul
în care ar trebui să - și petreacă timpul liber (prin recomandarea
lecturii operelor părinților fondatori ai comunismului etc.).[7, p. 29].
În concluzie, putem afirma că istoriografia sovietică moldovenească
nu s-a preocupat de elucidarea problemei vieții cotidiene ci s-a
limitat la traducerea în viață a politicii „înțelepte” a partidului
comunist.În timp ce istoriografia de după prăbușirea URSS, se
axează pe o reevaluare a vieții cotidiene, a mentalității, a societății în
general. Este preocupată de studierea în detaliu a individului.
Bibliografie
1. Bârcă Gh., Sâtnic M., Înflorirea culturii socialiste a Moldovei
Sovietice, Chișinău, Editura Societatea „Știința”, 1974, 24 p.
2. Brejnev L., Grija față de oamenii muncii, grija față de
producție – în central atenției sindicatelor : Cuvântare rostită
la Congresul al 17 – lea din URSS 16 martie 1982, Chișinău,
Editura Cartea Moldovenească, 1982, 33 p.
3. Cartofeanu M., Cultura spirituală a omului sovietic, Chișinău,
Editura Cartea Moldovenească, 1979, 56 p.
4. Dergaciova L., Modul de viață socialist, Chișinău, Editura
Societatea “Știința”, 1977, 25 p,
5. Istoria RSSM,vol 2, Chișinău,1970, Editura Cartea
Moldovenească, 875 p.
6. Lazarev Artiom, Formarea RSS Moldovenești, Chișinău,
Editura Școala Sovietică, 1950, 78 p.

6
7. Leurdă P., Lungu L., Viața cotidiană în presa din RSSM anii
50 – 70. În : „Noile paradidgme în cercetarea și predarea
istoriei în mileniul III”, Chișinău, 2012, p. 26 – 30
8. Scobioală N., Viața cotidiană a pedagogului înpaginile
revistei „Învățătorul Sovietic” din anii 50 – 60 ai sec. XX. În :
„Noile paradidgme în cercetarea și predarea istoriei în
mileniul III”, Chișinău, 2012, p. 31 – 36
9. Scobioală N.,Viața cotidiană ca obiect de cercetare în
istoriografie. În „Probleme actuale ale științelor umanistice.
Analele științifice ale doctoranzilor și competitorilor”,
Chișinău, 2010, p. 576 – 582
10. Șișcanu E., Imixtiunea statului totalitar de tip sovietic în viața
privată. În : „Stat și viață privată în regimurile comuniste”,
Iași, Editura Polirom, 2009, p. 409 - 421