Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Familia de plante :
Apiaceae ( familia pătrunjelului )
Origine :
Originea leușteanului este neclară. Probabil , planta este originară din Asia
Centrală.
Partea folosită :
Frunzele de leuștean sunt folosite de obicei drept condiment. Totuși , rădăcina și
fructele au gust similar , dar mai puternic , și pot fi și ele folosite dacă se dorește
un gust de leuștean mai pregnant în mâncare.
Descrierea plantei și cultivare :
Leușteanul este o plantă perena ce atinge înălțimi de 1 – 1,5 metri. Are flori
galbene , mici , adunate în ciorchini de formă rotundă. Frunzele de leuștean sunt
de culoare verde – închis , strălucitoare , cam ca cele ale morcovului și un pic mai
late decât cele ale țelinei. Tulpinile sunt groase și goale pe dinăuntru.
Descrierea condimentului :
Leușteanul este foarte aromat , oarecum asemănător cu țelina cu o ușoară nuanță
de parfum de frunze de schinduf . Frunzele de leuștean se consumă proaspete sau
uscate. Leușteanul are un gust caracteristic și plăcut.
Intensitatea gustului : 1
Pregătire și depozitare :
Frunzele de leuștean se consumă în special proaspete . Ele rezistă câteva zile la
temperatura camerei și circa 7 -10 zile în frigider ambalate într-o pungă de plastic.
Frunzele de leuștean uscate se pot păstra câteva luni la adăpost de lumină , aer și
umezeală.
Etimologie :
Denumirile „lovage ” din limba engleză , „Liebstockel ” din limba germană , conțin
elementul „ love ” (dragoste) dar aceasta este doar produsul unei etimologii
populare. Cele două denumiri sunt înrudite cu aproape toate denumirile din limbile
europene : „ liveche” în franceză , „lopstikke ” în norvegiană , „ lipstikka ” în
finlandeză , „lestyan ” în maghiară , „leuștean ” în română etc. Aceste denumiri
derivă de la latinescul „ ligusticum” (țelină de Liguria , o regiune din vestul Italiei ).
Utilizări culinare :
Leușteanul este popular în sudul Europei unde datează din antichitate . Leușteanul
era una dintre aromele preferate ale bucătăriei romane. Folosirea sa s-a răspândit
rapid și în centrul continentului . Aroma sa caracteristică îl face potrivit pentru
murături și oțeturi aromate , supe și mâncăruri de cartofi , sosuri de roșii.
La începutul secolului al IX-lea , împăratul Carol cel Mare emitea edictul
numit „Capitulare de villis vel curtis imperii Caroli Magni ” în care definea o serie
de reguli administrative , legale și agricole pentru guvernarea imperiului francilor.
La sfârșitul documentului era anexată o listă de ierburi medicale și culinare care
trebuiau cultivate în grădinile imperiale . Actul era scris în latina medievală ,
singura vorbită și înțeleasă peste tot în imperiu. „Capitulare de villis ” a ajutat la
unificarea denumirilor și tehnologiilor agricole. Multe plante aromate de origine
mediteraneeană au devenit cunoscute astfel și în nordul Europei , unele dintre ele
fiind chiar aclimatizate ( leușteanul , pătrunjelul , țelina , chimionul ).
Activitate Compus
1. Nr.crt
acidulant acid acetic
2. 1
5-Alpha-Reductase- acid palmitic
3. 2 Inhibitor
antiaflatoxin imperatorin
8. 7
1,8cineole, 8-metoxy-psoralen, acid acetic, alfa
phellandrene, alfa pinene, alfa terpineol, acid
benzoic, beta-sitosterol, borneol, acid cafeic,
antibacterial carvacrol, citronellal, delta-3-carene, delta-cadinene,
9. 8
eugenol, acid ferulic, geraniol, limonene, linalool,
mentol, myrcene, p-cymene, terpinen-4-ol,
umbelliferone
refrigerant mentol
13. 12
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=fisaCondiment&cid=110
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu%C5%9Ftean
3. http://sun.ars-grin.gov:8080/npgspub/xsql/duke/pl_act.xsql?taxon=557
4. http://sun.ars-grin.gov:8080/npgspub/xsql/duke/plantdisp.xsql?taxon=557