Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA : TEHNOLOGII AGRICOLE MODERNE

Combaterea integrată a buruienilor la asolamentul


Floarea Soarelui, soia, orzoaică, porumb, grâu la
societatea SC ALMA VIVA GROUP. SRL

Student,
Sorin ZANCU

2019
Buruienile sunt plante nedorite, care cresc pe terenurile agricole, pe pajiști, in parcuri și
grădini, pe terenuri industriale, aeroporturi etc. și produc diverse și enorme pagube. Ele provin din
flora spontană. Sunt și unele buruieni, ca de exemplu pirul târâtor (Agropyron repens), pirul
gros(Cynodon dactylon) ş.a. foarte periculoase în culturi, dar când apar pe pajiștile naturale sunt
considerate plante furajere. Pe terenurile situate pe pante apariția unor astfel de buruieni este
favorabilă, deoarece protejează solul împotriva eroziunii.
Buruienile provoacă pagube agriculturii, dar și altor sectoare ale economiei. În agricultură pagubele
sunt mari și variate și, în sinteză, se concentrează în diminuarea recoltelor, deprecierea calității
acestora și creșterea costurilor de producție. Adesea, recoltele plantelor cultivate sunt diminuate cu
20-60%, iar când îmburuienatei este puternică, acestea pot fi compromise în totalitate. La acestea se
adaugă și alte pagube de ordin organizatoric, sanitar etc. Iată, sumar modul cum se produc pagubele:
a. Buruienile concurează plantele de cultură pentru condițiile de viață. Astfel le răpesc apa ,
substanțele nutritive, lumina și căldura.
b. Buruienile favorizează căderea plantelor de cultură. Umbrirea determină alungirea
internodurilor inferioare ale tulpinilor și scăderea rezistenței la cădere. Unele buruieni ca: hrișca,
urcătoare ( Polygonum convolvulus ), volbura (Convolvulus arvensis ),măzărichea (Vicia sp.)ş.a. se
încolăcesc pe tulpini care devin astfel mai grele și cad. La plantele căzute boabele rămân șiștave, iar
recoltarea se face greu și cu pierderi de producție.
c. Buruienile sunt gazde pentru numeroși dăunători și agenți patogeni ai plantelor de cultură.
Acestea pot trece ușor de pe buruieni pe plantele de cultură. Astfel, buruienile favorizează atacul
plantelor de cultură și îngreunează combaterea bolilor și dăunătorilor. Ploșnița frunzei de sfeclă
(Piesma quadrata) şi fluturele de luncă (Loxostege sticticalis) depun ouăle pe plantele de lobodă
(Chenopodium sp.) sau pe cele de știr (Amaranthus retroflexus etc.). Mulți dăunători ai plantelor de
cultură din familia Cruciferae (varza, rapiţa etc.) trăiesc pe buruieni din aceeași familie. Nematozi
care atacă sfecla (Heterodera schachtii) sunt adăpostiți de plantele de căpriță sau alte buruieni.
Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata) se hrănește cu frunzele de zârnă (Solanum
nigrum) etc. Viermele sârmă (Agriotes lineatus) care atacă cerealele și alte culturi are ca plantă gazdă
volbura, iar puricii care atacă inul, cânepa etc. au plantă gazdă buruieni din familia Cruciferae.
Din punct de vedere geomorfologic teritoriul comunei Vulturești face parte din podișul
Sucevei. Configurația terenului având forma de relief de la plană și ondulata ,la plană și frământata
de văi cu șesuri până la dealuri de linie. Colinele existente pe suprafața comunei sunt mijlocii cu
altitudini medii de 200-350 m.
Relieful zonei este reprezentat de formațiuni deluroase orientate de la N-V spre S-E cu platouri
structurale etajate, versanți cu pante și expoziții diferite, fapt ce a generat manifestarea unor fenomene
ale eroziunii de suprafață și adâncime și alunecări de teren.
În condițiile unui mediu climatic corespunzător, solul este principalul element care
influențează producția prin însușirile fizice și chimice. În zona de interes solurile predominante sunt
următoarele:
- brun luvice;
- brun argiloiluvial molic gleizat;
- brun argiloiluvial molic;
- brun argiloiluvial pseudogleizaț;
- brun argiloiluvial molic pseudogleizat;
- Iuvisolurile albice.
Apa freatică se află la peste 5 m adâncime. Textura solurilor este luto-nisipoasă și luto-
argiloasa iar pe unele suprafețe conținutul de argilă este foarte ridicat făcând ca solul să fie compact
și greu. Din cauza excesului de umiditate, majoritatea solurilor conțin cantități mici de compuși ușor
asimilabili pentru toate elementele.
Prin așezarea sa geografică localitatea Vulturești este situata într-o zona care are un caracter
continental mai accentuat datorită poziției sale în raport cu lanțul Carpatic. Iarna este mai aspră
,resimțindu-se direct influenta rece a anticiclonului continental, iar vara aerul devine cald și uscat
datorită influenței stepei răsăritene.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între +6 și -9 ºC, fiind repartizate astfel:
- Primăvara între :+6 și 9 ºC;
- Vara între : +18 și 30 ºC;
- Toamna între :+8 și 15 ºC;
- Iarna între :-15 și 2 ºC;
Vântul dominant este cel din direcția Nord-Vest și atinge cele mai ridicate valori în sezonul
de iarna, primăvara și uneori toamna. În ordinea intensității, urmează vântul din Sud-Est.
Climatul de podiș se caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 7-8ºC.Această
zonă se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 7-8,5ºC, 1775-2170 ºC suma temperaturilor
globale, 170-200 zile de îngheț și un fond de precipitații de 500-800 mm/an. Suma temperaturilor de
peste 320 ºC este de 3-10 ori pe an, frecvența nopților tropicale de 3-12, iar UR 30%, de 5-20 ori
(S.B).
Media multianuală a precipitațiilor pe o durată de 30 de ani este de 635 mm; cele mai mari
cantități de precipitații cad în lunile mai, iunie, iulie, iar lunile februarie și octombrie sunt cele mai
sărace în precipitații. Cele mai mici cantități de precipitații se înregistrează în luna februarie iar cele
mai abundente se cunosc de obicei în lunile mai și iunie favorizând dezvoltarea vegetației spontane și
a plantelor de cultură.
Buruienile, ca toate plantele de altfel, sunt dotate cu elemente distinctive specifice. Le putem
deosebi pe baza ciclului de viată, caracteristicilor embrionare, a aspectului si a evoluției pe care o au.
Majoritatea buruienilor sunt înzestrate genetic cu o capacitate ridicata de consum in ceea ce privește
apa si substanțele nutritive. Sistemul radicular al buruienilor este net superior celorlalte plante de
cultura, împânzind in scurt timp întreaga suprafață si asigurând intr-un timp relativ scurt o dezvoltare
rapida si viguroasa datorita consumului de pana la șase ori mai mare decât al plantelor de cultura.
Prin creșterea lor rapida, buruienile duc la umbrirea terenurilor, la păstrarea umezelii din roua
creata noaptea, ceea ce duce la cuibărirea intr-un mediu propice a bolilor si dăunătorilor. Atingerea
maturității depline are consecințe de neimaginat din cauza aportului mare de semințe pe unitatea de
suprafață, ceea ce duce in viitor la îmburuienari puternice, atât in perioada imediat următoare cat si pe
termen lung, unele semințe având durata de viată in sol de peste 40 ani (ex. Mohorul).
Succesul in combaterea buruienilor intr-o cultura agricola nu va fi niciodată rezultatul unei
metode unice, fie biologica, mecanica ori chimica.
Tot in sol se mai găsesc si organele vegetative de înmulțire a plantelor multianuale ori perene,
ce constituie de multe ori forma cea mai rapida si mai periculoasa privind infestarea solului respectiv.
Alegerea metodei de eradicare depinde de mai mulți factori, cum sunt:
– gradul de infestare a solului;
– tipul de înmulțire a buruienilor;
– particularitățile biologice ale plantei cultivate in anul respectiv dar si in anii următori;
– cunoștințele tehnice pe care le dețin fermierii etc.
Pentru obținerea de rezultate foarte bune in combaterea buruienilor se vor utiliza toate căile
si mijloacele de prevenire si de oprire a înmulțirii lor. Acest ansamblu de masuri biologice,
mecanice si chimice folosite determina așa numita metoda de combatere integrata a buruienilor, fără
de care rezultatele pe termen lung vor lăsa de dorit.
Toate metodele de combatere a buruienilor sunt astăzi unanim acceptate in domeniul protecției
plantelor si păstrării biodiversității ecosistemelor. Rotația culturilor joaca un rol foarte important in
combaterea buruienilor (metoda biologica): prin plante cu densități mari duce la înăbușirea unor
buruieni, iar in alte cazuri, prin cultivarea de plante ce umbresc (ex. Floarea-Soarelui) duce la lipsa
fotosintezei.
Metoda de „combatere integrată“ are un sens mai profund și mai larg, propunând măsuri
orientate nu atât spre distingerea speciilor dăunătoare, cât, mai ales, spre controlul ecosistemelor.
Termenul de combatere, de distrugere a buruienilor nu este cel adecvat, mai potrivit fiind acela de
„control al gradului de îmburuienare“.
Buruienile trebuie reduse până la pragul economic de dăunare (PED), adică atunci când ele nu
mai pot influența semnificativ diminuarea producției.
În condițiile de la noi, într-o primă etapă sunt necesare măsuri mai energice pentru a aduce terenul
agricol într-o stare culturală normală.
Combaterea totală a buruienilor ar fi nedorită şi foarte costisitoare. Controlul gradului de
îmburuienare trebuie apreciat astfel încât costul măsurilor suplimentare de combatere să nu
depășească valoarea diminuării producției. În etapa actuală este necesară o nouă orientare privind
tratamentul egal al tuturor speciilor, inclusiv buruienilor, nu numai pentru biodiversitate, ci şi pentru
foloasele pe care fiecare specie le poate aduce la supraviețuirea planetei.
În cadrul metodelor integrate, substanțele chimice se vor folosi numai după ce au fost epuizate toate
celelalte metode, iar din produsele chimice se vor alege acelea care au cel mai mic impact în poluarea
mediului. Prin urmare, nu trebuie urmărită distrugerea tuturor buruienilor.

METODE DE COMBATERE A BURUIENILOR

Metodele de combatere a buruienilor pot fi grupate în metode preventive (care previn aducerea
de semințe din alte surse în culturile agricole) și metode curative (care acționează direct asupra
buruienilor). Este greu să se precizeze câte procente revin fiecărei categorii de metode în cadrul
combaterii integrate a buruienilor. Putem face afirmația că sistemul de metode agrotehnice și chimice
are o pondere foarte însemnată în acest concept.

METODE PREVENTIVE DE COMBATERE A BURUIENILOR

În această grupă sunt cuprinse toate măsurile și activitățile realizate pentru limitarea
(eliminarea) infestării culturilor agricole, solelor, parcelelor de teren, cu specii de buruieni aduse din
altă parte.
Aceste măsuri ocupă un loc important în sistemul Combaterii integrate a buruienilor. Toate
terenurile agricole au o rezervă de buruieni imensă și, ca atare, activitatea de combatere a buruienilor
trebuie să fie continuă și complexă, deci, integrată. Pentru organizarea unui sistem rațional de pre-
venire a îmburuienării se impune o mai bună cunoaștere a particularităților biologice ale buruienilor,
ale căilor de înmulțire și răspândire, a însușirilor morfologice ale semințelor pentru a le putea
recunoaște în apele de irigat, în gunoiul de grajd, în diferite surse de îmburuienate și în sol. De
asemenea, orice fermier pentru realizarea unui program de prevenire trebuie să cunoască speciile de
buruieni în fazele tinere (cotiledoane, 2-4 frunze).
Principalele metode de prevenire sunt:
a) Curățirea materialului de semănat.
b) Pregătirea rațională a gunoiului de grajd
c) Curățirea apelor de irigat de semințe de buruieni
d) Recoltarea corectă şi la timp a culturilor agricole
e) Distrugerea diferitelor focare infestate cu buruieni și semințe de buruieni
f) Fertilizarea corespunzătoare cu îngrășăminte chimice.
g) Evitarea răspândirii semințelor de buruieni prin intermediul animalelor
h) Organizarea serviciului de carantină.

METODE CURATIVE DE COMBATERE A BURUIENILOR

În această grupă sunt incluse toate metodele care combat efectiv buruienile în curs de răsărire,
răsărite sau în diferite fenofaze. Acestea sunt: agrotehnice, chimice, fizice și biologice.

METODE AGROTEHNICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

Metodele agrotehnice acționează direct asupra buruienilor și organelor de înmulțire ale


acestora (semințe, rădăcini care formează lăstari etc.). Aceste metode prezintă următoarele avantaje:
- combate toate speciile de buruieni, monocotiledonate și dicotiledonate, anuale, bienale și perene;
- pe lângă efectul de combatere a buruienilor, măsurile agrotehnice îndeplinesc și alte roluri, ca de
exemplu, pregătirea patului germinativ pentru semănat, trasarea de brazde pentru irigat, combaterea
bolilor și a dăunătorilor etc.;
- odată cu combaterea buruienilor se realizează în sol și condiții favorabile de mediu pentru plante
(posibilități de aerisire, de acumulare a apei etc.);
- sunt nepoluante și deci nu deranjează, ci păstrează un echilibru în ecosistemul agricol;
- nu lasă în sol și plantă reziduuri, cum se întâmplă în cazul unor substanțe erbicide.
Măsurile agrotehnice de combatere a buruienilor prezintă și unele dezavantaje:
- unele lucrări ale solului aplicate nerațional și prea des (arătura, grăpatul cu grape cu discuri grele,
lucrarea cu freza, prășitul etc.) favorizează intensificarea proceselor chimice și microbiologice de
descompunere a materiei organice din sol și astfel reducerea conținutului de humus al solului,
deteriorează structura, tasează (bătătoresc) solul;
- sunt costisitoare din punct de vedere energetic şi financiar şi obositoare; presupun un număr de braţe
de muncă sau mașini (plivit, prășit manual etc.);
- nu întotdeauna se pot executa la momentul optim, fie din lipsa forţei de muncă, fie datorită condiţiilor
climatice nefavorabile (ploi);
- sunt lucrări energofage (mari consumatoare de energie mecanică, ex. aratul, desfundarea etc.).
Cele mai importante măsuri agrotehnice cu rol important în combaterea buruienilor sunt:
a) Lucrările solului.
b) Rotația culturilor
c) Fertilizarea
d) Folosirea amendamentelor
e) Semănatul rațional
f) Plivitul buruienilor
g) Cositul buruienilor
h) Mulcirea

METODE BIOLOGICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

În ultimul timp, o importanță tot mai mare o are combaterea buruienilor pe cale biologică.
Metoda este unanim acceptată de specialiștii în domeniul protecției plantelor și reprezintă o
componentă esențială în combaterea integrată a buruienilor.
Combaterea biologică implică utilizarea în lupta cu buruienile a unor dușmani naturali, ca
agenți patogeni, insecte, melci, păsări, pești sau folosirea unor însușiri ale plantelor de cultură cum ar
fi secreția de substanțe alelopatice, viteza mare de creștere și de înăbușire a buruienilor.
Metoda prezintă avantajul că este continuă, nepoluantă, economici și păstrează diversitatea în
ecosistemele agricole. Astfel că, între buruiana gazdă și agentul biologic se realizează în final un
echilibru. Este de dorit ca la acest echilibru, pagubele produse de buruieni să fie sub pragul economic
de dăunare (costul unei măsuri suplimentare de combatere a buruienilor să fie mai mic decât valoarea
producției salvate).
Există însă riscul ca, înmulțind și utilizând un dușman natural în combaterea buruienilor,
acesta să se adapteze și pe planta de cultură.
Combaterea biologică a buruienilor s-a dovedit a fi eficientă pe suprafețe mari, bazine
geografice, insule sau continente, infestate puternic cu o singură specie de buruieni provenită dintr-o
altă zonă. Pentru a opri înmulțirea exagerată a acesteia este necesar să se aducă din țările de origine
bolile și dăunătorii specifici.

COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR

Obiectivul specific agricultorilor în domeniul combaterii buruienilor este acela de a spori


productivitatea muncii în producția agricolă prin reducerea sau eliminarea concurenței buruienilor fără
a dăuna ecosistemelor agricole. Chiar dacă vom folosi cele mai elaborate tehnologii de care dispunem
în prezent în combaterea buruienilor acestea vor provoca în agricultură pierderi cuprinse între 15 şi
20%.Putem spune că utilizarea produselor chimice de sinteză în combaterea buruienilor este de dată
recentă.
In țară noastră se poate spune că, începând din anul 1970, se poate vorbi de o utilizare pe scară
mai largă a erbicidelor în agricultură
Principalele avantaje ale folosirii erbicidelor sunt:
a) înlătură lucrări ca plivitul, prășitul, cositul, economisindu-se forță de muncă umană;
b) reduce numărul lucrărilor mecanice cu întreținerea culturilor, economisindu-se energie fosilă
şi evitând tasarea sau degradarea însușirilor fi zice ale solului;
c) într-un timp scurt, ușor și repede se pot controla (trata) suprafețe mari, deci au o
productivitate foarte mare. Ele se aplică cu mașini de erbicidat terestre sau cu aviația utilitară;
d) determină costuri unitare de producție mici și profituri nete mari, comparativ cu prașilele
manuale și mecanice;
e) necesită personal bine instruit și o tehnică de aplicare adecvată şi specială;
f) nu sunt toxice pentru om și animale (au toxicitate mică, valoarea DL50 este mare, peste
10.000 mg/kg corp).
Bibliografie:

1. Jităreanu G., 2016 – Agrotehnică. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași


2. Jităreanu G., Onisie T., 2000 – Agrotehnică. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași
3. https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/580-un-alt-mod-de-abordare-a-problemei-
buruienilor.html
4. https://www.gazetadeagricultura.info/plante/protectia-plantelor/506-tratamente-
fitosanitare/13989-solutii-integrate-de-combatere-a-buruienilor-din-cultura-cerealelor-
paioase.html
5. https://agrotex.ro/2016/10/14/notiuni-introductive-de-combatere-integrata-a-buruienilor/

S-ar putea să vă placă și