ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU

REFERAT
RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA
SECURITĂŢII GLOBALE

TEMA: CARACTERISTICILE MEDIULUI DE SECURITATE

ACTUAL

Întocmit
Masterand
DIMA Alexandra

- SIBIU -
2019
2
 CUPRINS
INTRODUCERE .................................................................................................... 3
1.Mediul internațional post Război Rece ............................................................... 4
2. Noi riscuri și amenintăți în epoca contemporană ............................................... 5
3. Trăsăturile mediului actual de securitate ........................................................... 8
CONCLUZII .......................................................................................................... 9

INTRODUCERE
Conceptul de securitate este un termen frecvent folosit în societatea
contemporană, fiind asociat direct sau indirect cu existența omului ca individ,
precum și a grupurilor sociale mici și mari.
Literatura oferă o varietate de definiții ale securității, ceea ce este o dovadă
a diferitelor abordări asupra înțelegerii conținutului și a semnificației termenului.
Securitatea nu înseamnă doar lipsa riscurilor și a amenințărilor, ci mai întâi de
toate protecția împotriva acestora.
Obiectivul acestei lucrări științifice este de a oferi o scurtă descriere a
imaginii securității internaționale la aproape treizeci de ani de la sfârșitul
Războiului Rece, un conflict de o asemenea amploare, ce a determinat însăși
natura securității globale pentru două generații.
Imaginea de astăzi este radical schimbă nu numai pentru că actorii o dată
proeminenți au dispărut, în special Uniunea Sovietică, dar și pentru că natura
"securității" a suferit un proces de transformare profundă. Poate pentru pentru
prima dată în istorie, dimensiunea militară a securității și-a pierdut superioritatea.
Declinul componentei militare a securității se reflectă și în faptul că asigurarea
securității a devenit a o sarcină mai complexă, ceea ce implică capacitatea de a

3
mobiliza mai multe bunuri alături de cele militare și care poate nu mai sunt
încredințate exclusiv statului, ci a corporațiilor multinaționale.
De asemenea, imaginea de ansamblu a mediului internațional de securitate a
suferit schimbări majore datorită extinderii fenomenului globalizării. Acesta a
crescut interdependența dintre societate și state, a condus la o contracție a
spațiului și a timpului și a creeat provocări globale, precum și bunuri publice
globale, limitând astfel capacitatea oricărui stat de a gestiona amenințările
globale de securitate și riscurile.

1.Mediul internațional post Război Rece

„În perioada de după Primul Război Mondial, idealismul a avut o pondere
predominantă datorită speranţelor puse în Liga Naţiunilor, care părea că va
asigura o ordine internaţională mai bună. În schimb, în epoca războiului rece,
realismul a devenit principalul curent de gândire. Războiul şi conflictele
violente, în general, au fost considerate ca trăsături perene ale relaţiilor dintre
state, încă de la apariţia acestora. Totuşi, o dată cu încheierea Războiului Rece,
dezbaterile au fost redeschise şi au căpătat chiar tonuri mai intense.”1
Politica internaţională post-Război Rece a cunoscut puternice mutaţii, care
s-au datorat, într-o anumită măsură răspândirii democraţiei, creşterii
interdependenţei naţionale şi rolului instituţiilor internaţionale.
La scară globală încetarea Războiului Rece a constituit momentul de
descătuşare a regimului comunist existent în zona central-est europeană, marcat
prin prăbuşirea regimurilor totalitare din această zonă; destrămarea U.R.S.S.-
ului, desfiinţarea pactului de la Varşovia, căderea zidului Berlinului şi
reunificarea Germaniei, procesul de lărgire şi extindere a N. A. T. O spre Est
fiind doar câteva realităţi post-belice ale anilor ’90.
„Graduala dezintegrare a sistemului comunist din spaţiul Europei Central-
Estice a poziţionat naţiunile într-o situaţie cu totul nouă din punct de vedere
socio-economic, politic şi istoric. În condiţiile create de noua arhitectură
globală, post Război Rece, a fost necesară o redimensionare şi o restructurare a
factorilor comunitari de decizie internaţionali, etapa bipolarismului dovedindu-
se a fi depăşită.”2
Literatura de specialitate a înregistrat o serie de controverse vis-à-vis de
problema pe care o ridică mediul actual de securitate care, după unii autori ar fi
unipolar, iar după alţii, ar fi multipolar. C. Layne, în lucrarea “The Unipolar

1
Nicolae Uscoi, Securitatea internaţională în epoca „post război rece“, În: „Buletinul Ştiinţific al Academiei
Forţelor Terestre”, Sibiu, Editura Academiei Forţelor Terestre, Nr: 2,4/2005;
2
Ana-maria Bolboci, Contextul internaţional Post-Război Rece din perspectiva globalizării, 2007, Online:
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-01/17_Bolborici%20Ana-Maria%20.pdf, accesat la 10.05.2019
4
 Illusion: Why New Great Powers Will Arise?” (1993), considera că sistemul
internaţional nu este unul multipolar, însă este caracterizat de un “unipolar
moment”.3 Unipolarismul actual găseşte în SUA singurul centru recunoscut
internaţional ca adevărata autoritate mondială; totuşi, unipolarismul tinde a fi
contrabalansat de multipolarism, desemnat ca fiind un reviriment al unor state
care şi-au dovedit în ultimul timp influenţa şi superioritatea (cum ar fi spre
exemplu: Japonia, statele U.E., Rusia chiar etc).
“Abordarea riscurilor neconvenţionale după încheierea antagonismului
bipolar impune necesitatea unor noi tipuri de solidaritate internaţională.
Transformările profunde ale începutului de secol se află într-o relaţie de
proporţionalitate directă atât cu creşterea rolului comunităţii internaţionale în
prevenirea conflictelor, managementul şi soluţionarea crizelor cât şi cu
extinderea geografică a procesului de democratizare.”4
Fără îndoială că asistăm la schimbări evidente şi perceptibile în mediul de
securitate şi care ne pot ajuta să avem o previziune pe un interval de timp
rezonabil şi relativ redus. În acelaşi timp însă, evoluţiile pe termen mediu şi lung,
în ceea ce priveşte securitatea, rămân incerte şi greu de anticipat. Totuşi, atâta
timp cât statele vor rămâne elementul central şi reprezentativ în sistemul
internaţional este de aşteptat ca percepţiile lor privind ameninţările la adresa
securităţii, precum şi soluţiile adoptate pentru a răspunde acestor provocări să
rămână relevante pentru orice tip de analiză de securitate.

2. Noi riscuri și amenintăți în epoca contemporană

„Globalizarea, integrarea europeană şi euroatlantică, preocupările
Federaţiei Ruse de a dobândi un rol de decizie în problemele internaţionale,
afirmarea tot mai puternică a ţărilor asiatice în viaţa politică mondială,
preocupările privind stabilizarea Afganistanului, adoptarea în unanimitate a
unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU privind Irakul şi interesul
exprimat de guvernul interimar irakian pentru continuarea sprijinului
internaţional referitor la asigurarea stabilităţii ţării, la care se adaugă faptul că
în zona balcanică se menţin încă multe probleme divergente, situaţia din
Orientul Mijlociu, marcată de o diversitate de dispute de natură politică,
economică, etnică şi religioasă, ameninţări şi conflicte, deschise şi potenţiale,
regiunea Mării Negre care rămâne un spaţiu de importanţă strategică şi de
interes economic, cu multe conflicte latente, care nu vor cunoaşte rezolvări în
3
Christopher Layne, The Unipolar Illusion: Why New Great Powers Will Arise?, În: “International Security”,
Vol. 17, Nr. 4, Editura The MIT Press, 1993
4
Dorin-Marinel Eparu, Mediul de securitate contemporan – caracteristici şi trăsături definitorii- (studiu),
“Diplomacy & Intelligence / Revistă de Științe Sociale, Diplomație și Studii de
Securitate”, Nr. 9/2017
5
viitorul apropiat, sunt câteva elemente ce caracterizează evoluţia actualului
mediu de securitate”5
În contexul Alianței Nord-Atlantice, „spectrul riscurilor şi ameninţărilor pe
care le generează noul mediu solicită un nou dialog transatlantic şi un nou
dialog strategic intraeuropean. Pe scurt, europenii trebuie să înceapă să-şi
însumeze puterile şi nu să divizeze conducerea, dacă doresc să creeze o Europă
stabilă, într-o lume mai bună, pentru a cita aproximativ din Strategia de
Securitate a Uniunii Europene. Ei trebuie să facă acest lucru în contextul politic
occidental, care rămâne o identitate de securitate vitală în lumea secolului
XXI.”6
Pe lângă toare aceste probleme de natura politică, militară și diplomatică,
mediul internațional de securitate este dominat și de numeroase riscuri și
amenințări ce pun în pericol securitatea umană a individului și a societății
contemporane.
Resimțite la nivel global, schimbările climatice sunt din ce în ce mai văzute
ca având implicații majore pentru securitatea internațională. În general, se
regăsesc trei consecințe principale ale încălzirii globale: deficitul de resurse;
nivelul crescut al mării și intensificarea dezastrelor naturale.
Încălzirea globală se așteaptă să diminueze precipitațiile în mai multe
regiuni, dar și să provoace topirea ghețarilor, reducând astfel disponibilitatea
rezervei de apă proaspătă. În mod similar, este de așteptat ca secetele să fie mai
frecvente și să afecteze producția vegetală și, prin urmare, securitatea
alimentară.7
Un alt risc la adresa securității globale îl reprezintă fluxul migrațiilor.
Dinamica migrației internaționale provoacă capacitatea și autonomia statului pe
două fronturi: controlul frontierelor și identitatea colectivă. Deși este adevărat că
valurile masive de refugiați și fluxurile migratorii ilicite subminează capacitatea
statelor de a controla granițele, afirmația că pun în pericol suveranitatea este
exagerată. Fluxurile migrațiilor modifică, de asemenea, compoziția populației
unui stat care, la rândul său, poate avea un impact asupra identității sale
colective.
Mulți experți sunt de părere că terorismul ar trebui recunoscut ca o
amenințare majoră la adresa securității naționale și internaționale, spre deosebire
de secolul trecut, când terorismul era o problemă de securitate de ordinul doi.
Aceștia susțin că evenimentele din 11 septembrie au stabilit o nouă formă de
5
Dorin-Marinel Eparu, Mediul de securitate contemporan – caracteristici şi trăsături definitorii- (studiu),
“Diplomacy & Intelligence / Revistă de Științe Sociale, Diplomație și Studii de
Securitate”, Nr. 9/2017, p.17
6
Idem, NATO – actorul principal al securităţii europene şi internaţionale, În:”Buletinul Universităţii Naţionale
de Apărare Carol I”, editată de UNAP, Nr.1, 2014, p.19
7
file:///D:/Master/Riscuri%20si%20amenintari%20la%20adresa%20securitatii%20internationale/tw-wp-13.pdf
6
terorism, "hiperterorism" sau "supraterorism", capabil să perturbe în mod
semnificativ securitatea internațională și să destabilizeze chiar și cele mai
puternice state prin potențialele daune masive asupra țintelor civile.
Reacția cu privire la evenimentele din 11 septembrie a implicat cea mai
elaborată reconfigurare a securității americane de la cel de-Al Doilea Război
Mondial, inclusiv crearea Departamentului de Securitate Internă (HSD) și
reorganizarea arhitecturii comunității de informații. Un proces similar a fost în
joc, într-o mai mică măsură, în Europa. În Strategia sa de securitate din
2003,Uniunea Europeană (UE) a ridicat terorismul la statutul de prioritate, în
timp ce a extins politicile de combatere a terorismului.8
Cooperarea internațională și, în special, transatlantică, poliția, lupta pentru
combaterea terorismului și serviciile de informații s-au dezvoltat fără precedent
în următoarea perioadă.
Analiza succintă a trăsăturilor mediului internaţional de securitate
determină vulnerabilităţile actualului sistem internaţional, care în opinia mea
pot fi generate de :9
1.instabilitatea politică a unor state sau chiar a unor întregi regiuni
determinată de luptele politice, măsuri antidemocratice şi încălcările frecvente
ale drepturilor omului;
2.instabilitatea economică determinată de efectele fenomenului de
globalizare, de tranziţie şi nivelul datoriilor externe;
3.acţiuni de penetrare a sistemelor informaţionale şi bancare, de
dezinformare şi manipulare a informaţiilor;
4.terorismul, sub o multitudine de forme de manifestare – atacuri teroriste,
racolare de adepţi, strângere de informaţii sau fonduri, asigurarea sprijinului
logistic al acestor activităţi, influenţarea unor personalităţi, partide sau chiar
regiuni politice;
5.crima organizată şi corupţia internă şi internaţională;
6.amplificarea decalajelor existente între nivelul de dezvoltare a diferitelor
ţări, restricţionarea accesului pe “piaţa globală” şi accentuarea dependenţei
financiar-economice şi politice, pentru o lungă perioadă de timp, a ţărilor în curs
de dezvoltare faţă de cele dezvoltate;
7.expansiunea imigraţiei clandestine şi, în situaţii de criză, a exodului în
masă, precum şi a problemelor legate de mediul înconjurător, de calamităţile
naturale sau industriale, de epidemii, care pot cuprinde zone şi regiuni întinse;

8
Ibidem
9
Emilian Pîsu, Ion Constantin, Probleme generale privind mediul actual de securitate. trăsături tendinţe şi
vulnerabilităţi în actualul mediu internaţional de securitate, În: „Conferinţa Doctrinară
A Forţelor Terestre”. București, 28-29 octombrie 2009.
7
 8.dezvoltarea armelor de nimicire în masă şi a tehnologiilor duale, a
rachetelor balistice, a altor tehnologii letale;

3. Trăsăturile mediului actual de securitate

Se poate aprecia că actualul mediu de securitate are următoarele trăsături:
• intensificarea tendinţelor de regrupare a centrelor de putere;
• dezmembrarea statelor federale, care a condus la creşterea numărului de
ţări, la nivel european şi mondial;
• adoptarea modelului democratic de către tot mai multe state, fără
adaptarea modului de funcţionare a instituţiilor la acest nou mod de guvernare;
• accesul inegal la resursele care pot fi accesate de state, cu incidență
negativă în privința relațiilor bilaterale/internaționale;
• colapsul unor state, generat de starea economiei, tensiunile sociale sau
interetnice, calitatea discutabilă a clasei politice facilitează implicarea unor actori
nonstatali cu scopuri obscure, exclusiv orientate pe profit, care poate fi facil
obținut într-un mediu instabil;
• creşterea performanţelor tehnicii militare a dus la o accentuare a
disproporţionalităţii în ceea ce privește potențialul de achiziţie, cu efecte nocive
asupra nevoilor de apărare
• înlocuirea structurii de tip bipolă specifică perioadei Războiului rece şi
intrarea într-o nouă fază. În această perioadă, doar Statele Unite ale Americii au
dovedit capacităţi şi posibilităţi reale de implicare eficientă în gestionarea
problemelor majore ale omenirii, fiind considerate ca singura superputere
politică, economică, financiară şi militară credibilă şi viabilă.10
• apariţia şi consacrarea unor actori internaţionali non-statali. Având ca
principale trăsături lipsa apartenenţei la un areal geografic, conducerea după
reguli şi norme specifice şi raportarea la alte valori decât cele naţionale, aceştia
tind să controleze şi să gestioneze domeniile şi sectoarele emblematice ale
puterii: tehnologia ultraperformantă, economia, finanţele şi, nu în ultimul rând,
resursele energetice;
De asemenea, pe plan internațional se remarcă noi centre de putere;
Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud sunt puteri regionale cu economii
în creștere. Potențialul economic al acestor țări pare să fie fără îndoială. Cu toate
acestea, rămâne de urmărit dacă această creștere economică va duce și la o
creștere acapacităților militare, în 2011 ele aflându-se în top 10 puteri militare
ale lumii.

10
Grigore Alexandrescu, Marian Ştefan Dinu, Surse de instabilitate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare
„Carol I”, Bucureşti, 2007, apud B. Buzan, Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier, Chişinău, 2000
8
 „În altă ordine de idei, Bazinul Mării Negre este o zonă relativ stabilă,
dominată de doi actori importanți, și anume Federația Rusă ‒ cu aliații săi
tradiționali, foști membri ai URSS ‒ și Turcia ‒ ca una dintre puterile
tradiționale, economice și militare din zona desemnată, bineînțeles membră
NATO.”11
Abordând cronologic problematica securităţii, în această regiune
geografică, şi urmărind succint principalele evenimente din proximitatea
României, care au determinat deteriorarea situației de securitate zonală, cu
implicări la nivel mondial, putem face referire la:
• deteriorarea continuă a relaţiilor Turcia ‒ UE;
• anexarea Crimeei de către Federația Rusă;
• conflictul din estul Ucrainei și acțiunile Rusiei în fosta zonă de influență;
• criza migranților;
• deteriorarea relațiilor Rusia – Turcia, după incidentul aviatic;
• problema ISIS.12
În final putem afirma că mediul de securitate se consolidează ca urmare a
deciziilor politice precum şi a multiplicării eforturilor ţărilor democratice pentru
edificarea noii arhitecturi de securitate euroatlantică, favorizând construirea unei
noi ordini mondiale.

CONCLUZII
Mediul internațional de securitate poate fi caracterizat ca fiind extrem de
fluid, dinamic și imprevizibil. Această structură are un impact profund în ceea ce
privește cursurile de acțiune întreprinse de actorii contemporani de pe sceana
internațională, fiind menit să păstreze normalitatea în dezvoltarea viitoare a
comunității internaționale, protejând valori precum democrația, pacea, libertatea
și drepturile omului.
Odată cu redirecționarea nevoilor societății și a intereselor externe ale
actorilor statali, gama de amenințări s-a diversificat de asemenea. Securitatea
internațională este supusă unor noi încercări și necesită alte abordări. Printre cele
mai relevante categorii de amenințări actuale la nivel global se numără
terorismul, fluzul migrațiile, calamitățile naturale, crima organizată sau chiar
fenomenul globalizării. Astfel, apar noi strategii de gestionare a situațiilor cu
nivel ridicat de risc.

11
Constantin Nicolaescu. Daniel Roman, Mediul de securitate actual- realități și perspective, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2017,
12
Ibidem
9
 Astăzi, comunitatea globală se bucură de o colaborare și de o cooperare mai
strânsă între state decât în trecut. Atacurile la adresa securității la nivel național
și regional reprezintă o problemă globală. Prin urmare, este în interesul tuturor
de a se implica în soluționarea acesteia și de a nu permite escaladarea într-o
problemă globală.

BIBLIOGRAFIE

AUTORI STRĂINI
1. Layne C., The Unipolar Illusion: Why New Great Powers Will Arise?, În:
“International Security”, Vol. 17, Nr. 4, Editura The MIT Press, 1993

PERIODICE
1. 1.Alexandrescu D., Dinu M., Surse de instabilitate, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007;
2. I. Constantin, E.Pîsu, , Probleme generale privind mediul actual de securitate.
trăsături tendinţe şi vulnerabilităţi în actualul mediu internaţional de securitate,
În: „Conferinţa Doctrinară a Forţelor Terestre”. București, 28-29 octombrie
2009.
3.Eparu D., Mediul de securitate contemporan – caracteristici şi trăsături
definitorii- (studiu), “Diplomacy & Intelligence / Revistă de Științe Sociale,
Diplomație și Studii de Securitate”, Nr. 9/2017;
4. Nicolaescu C., Daniel Roman, Mediul de securitate actual- realități și
perspective, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti,
2017;
5. Uscoi N., Securitatea internaţională în epoca „post război rece“, În:
„Buletinul Ştiinţific al Academiei Forţelor Terestre”, Sibiu, Editura Academiei
Forţelor Terestre, Nr: 2,4/2005;

INGRAFIE
1. Bolboci A., Contextul internaţional Post-Război Rece din perspectiva
globalizării, 2007, Online: http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-
01/17_Bolborici%20Ana-Maria%20.pdf, accesat la 10.05.2019

10