Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSAMANTARII SI PLANTARII
1
Productia de seminte exportata a fost de 5794 tone in anul de piata 2001/2002, 5402 tone in
anul de piata 2002/2003 si de 7725 tone in anul de piata 2003/2004, in sistem OCDE si CE.
Prevederile Directivelor de baza 66/400 (2002/54), 66/401, 66/402, 66/403 (2002/56),
68/193, 69/208 (2002/57), 70/457 (2002/53), 70/458 (2002/55), 92/33, 92/34, 98/56 au fost
armonizate in Legea nr.266/15.05.2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea
calitatii, comercializarea semintelor si a materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de
plante.
Legea nr. 266/2002 este o lege cadru care faciliteaza armonizarea in continuare cu
directivele comunitare in domeniu, in special cu amendamentele aduse de Directivele 98/95/CE,
98/96/CE si 98/56/CE.
Armonizarea legislativa a continuat prin adoptarea urmatoarelor acte normative de implementare:
· Ordin MAAP nr.253/14.06.2002 pentru aprobarea Metodologiei privind inregistrarea
agentilor economici, persoane fizice si juridice, pentru producerea, prelucrarea si/sau comercializarea
semintelor si materialului saditor, care stabileste o procedura de inregistrare a furnizorilor de seminte
si material de inmultire, prevazuta in diferite directive comunitare.
· Ordin MAAP nr.257/20.06. 2002 privind aprobarea Regulamentului privind organizarea controlului
de calitate si fitosanitar la importul si exportul semintelor si materialului saditor, care reglementeaza
importul si exportul in conformitate cu prevederile comunitare privind calitatea semintelor si
materialului de inmultire cuprinse in Directivele CE 66/400, 66/401, 66/402, 66/403, 68/193, 69/208,
70/457, 70/458, 91/682, 92/33, 92/34, 98/56, si care stabileste principiul echivalentei conform
Deciziei 95/514 si 97/778 (2003/17) si a prevederilor comunitare privind sanatatea plantelor.
· Ordin MAAP nr.283/08.07. 2002 privind aprobarea conditiilor si procedurilor privind acreditarea
persoanelor pentru a ridica probe de seminte in vederea efectuarii testelor de laborator, care
armonizeaza Directiva 98/320/CE.
· Ordin MAAP nr.350/2.08.2002 privind aprobarea Regulilor si Normelor tehnice privind producerea
in vederea comercializarii, prelucrarea, controlul si certificarea calitatii, precum si comercializarea
semintelor de cereale, oleaginoase si textile, plante furajere, sfecla, cartof, legume, care transpun e
prevederile specifice cuprinse in Directivele 66/400 (2002/54), 66/401, 66/402, 66/403 (2002/56),
69/208 (2002/57), 70/458 (2002/55).
· Ordin MAAP nr.355/5.08.2002 pentru aprobarea conditiilor si procedurilor privind acreditarea
persoanelor pentru efectuarea inspectiilor in camp in vederea certificarii unor culturi semincere sub
supraveghere oficiala, care transpune prevederile Directivei 98/96/CE privind modificarea, cu privire
la inspectiile in camp, a Directivelor 66/400 (2002/54), 66/401, 66/402 si 69/208 (2002/57).
· Ordin MAAP nr.249/14.06.2002 privind stabilirea tarifelor pentru efectuarea controlului in vederea
certificarii, inregistrarii, supravegherii, monitorizarii si acreditarii unor activitati ale agentilor
economici pentru producerea, prelucrarea si/sau comercializarea semintelor si materialului saditor,
precum si pentru efectuarea testelor de calitate ale semintelor si materialului saditor, adoptat in
vederea intaririi capacitatii administrative a autoritatii de control si certificare a semintelor si
2
materialului de reproducere.
· Ordin MAAP nr.327/25.07.2002 privind stabilirea persoanelor imputernicite sa constate si sa aplice
sanctiunile prevazute de Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea
calitatii, comercializarea semintelor si materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante,
care stabileste masurile pe care pot sa le ia reprezentantii autoritatii oficiale de control si certificare in
cazurile de nerespectare a prevederilor legale in vigoare.
· Ordin MAAP nr.381/26.08.2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind producerea,
controlul calitatii si/sau comercializarea materialului de inmultire si plantare legumicol, altul decat
semintele, care transpune prevederile specifice cuprinse in Directiva 92/33/CEE.
· Ordin MAAP nr.382/26.08.2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind producerea,
controlul, certificarea calitatii si/sau comercializarea materialului saditor pomicol, care transpune
prevederile specifice cuprinse in Directiva 92/34/CEE.
· Ordin MAAP nr.395/02.09.2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind producerea,
prelucrarea, controlul calitatii si/sau comercializarea materialului de inmultire al plantelor
ornamentale, care transpune prevederile specifice cuprinse in Directiva 98/56/CE.
· Ordin MAAP nr.506/01.11.2002 pentru aprobarea Conditiilor si procedurilor privind acreditarea
laboratoarelor pentru analiza calitatii semintelor sub supraveghere oficiala, care armonizeaza
Directiva 98/320/CE.
· Ordin MAAP nr. 550/27.11.2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind
producerea, prelucrarea, controlul calitatii si comercializarea materialului de inmultire viticol, care
transpune prevederile specifice cuprinse in Directiva 68/193/CEE ultima data amendata de directiva
2002/11/CE. (M.O. 937/20.12.2002)
· Ordin MAAP nr. 659/24.12.2002 privind componenta si atributiile Consiliului tehnic pentru soiuri
si seminte de plante, organism consultativ al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor.
(M.O. 109/20.02.2003), care analizeaza si propune masuri privind testarea soiurilor, producerea,
prelucrarea si comercializarea semintelor si materialului de inmultire si plantare. Consiliul cuprinde
reprezentanti ai organizatiilor profesionale non-guvernamentale ale amelioratorilor, producatorilor si
comerciantilor, a cercetarii stiintifice si ai Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor.
· Ordin MAAP nr. 84/03.02.2003 privind aprobarea Regulamentului de testare si inregistrare a
soiurilor de plante de cultura, care transpune prevederile specifice cuprinse in Directivele
2002/53/CE; 2002/55/CE; 92/34/CEE; 68/193/CEE; 98/56/CE; 930/2000/CE. (M.O.
138/04.03.2003).
· Ordin MAPAM nr. 427/01.07.2003 (publicat in M.O. nr. 527bis/22.07.2003) pentru aprobarea
Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania p entru anul 2003.
Procesul de armonizare legislativa in domeniul calitatii semintelor si materialului de
inmultire si plantare din sectorul agricol si horticol a fost incheiat la nivelul legislatiei comunitare din
anul 2002.
Implementarea noilor reglementari a inceput din primavara 2003.
3
In anul 2004 a fost instruit personalul teritorial de specialitate al autoritatii oficiale de
control si certificare a semintelor si materialului saditor – Inspectia Nationala pentru Calitatea
Semintelor, respectiv 339 inspectori in camp si analisti din laboratoarele oficiale de analiza a
semintelor pentru utilizarea sistemului informational specific si a aplicarii reglementarilor armonizate
cu legislatia U.E.
In prezent sistemul de calitate a semintelor lucreaza in conformitate cu Regulile CE,
Schemele OCDE, Regulile ISTA si UPOV.
Prin Directiva 2003/17/CE, Comisia CE a acordat echivalenta Romaniei pentru urmatoarele
grupe de specii: seminte de plante furajere, seminte de cereale, seminte de sfecla, seminte de plante
oleaginoase si textile.
Echivalenta s-a acordat pentru indeplinirea conditiilor de producere si inspectie in camp a
semintelor (in acord cu schemele OCDE), precum si pentru certificarea oficiala a semintelor produse
in acord cu aplicarea metodelor ISTA de laborator, cu respectarea Directivelor CE nr. 66/401/CEE,
66/402/CEE, 2002/54/CE, 2002/57/CE.
Echivalenta s-a acordat pana la 31 decembrie 2007 si are ca urmare acceptarea exportului de
seminte din Romania in statele membre ale Uniunii Europene.
In scopul promovarii informatiilor si a noutatilor din domeniul semintelor si al materialului
saditor, a continuat publicarea trimestriala a revistei Info-AMSEM, a Asociatiei Amelioratorilor,
Producatorilor si Comerciantilor de Seminte si Material Saditor.
Testarea si inregistrarea soiurilor in catalogul national si administrarea Catalogului oficial al
soiurilor de plante este sub autoritatea Institutului de Stat pentru Testarea si Inregistrarea soiurilor
(ISTIS).
ISTIS isi desfasoara activitatea in 4 centre pentru testarea DUS a soiurilor de plante
agricole, 4 centre pentru testarea DUS a soiurilor de plante horticole si 24 centre pentru examinarea
VCU a soiurilor de plante agricole. In reteaua ISTIS lucreaza un numar de 220 persoane (67 experti,
30 personal de laborator, 50 personal administrativ si 73 personal muncitor).
De asemenea, ISTIS efectueaza verificarile in parcele de post-control pe probele trimise de
reteaua INCS si ii pune acesteia la dispozitie rezultatele din parcelele de verificare.
A fost elaborat un program de intarire a capacitatii institutionale a Institutului de Stat pentru
Testarea si Inregistrarea Soiurilor pentru perioada 2003-2006. Programul prevede:
· reducerea numarului de centre teritoriale de testarea a soiurilor de la 40 la 26, din care 7
centre pentru testul DUS si 19 centre pentru testul VAU si redistribuirea personalului de specialitate :
· intarirea capacitatii de expertiza a personalului;
· intarirea capacitatii centrelor de testare, prin investitii in cladiri, echipamente specifice si
informatizare in valoare de 103 miliarde lei;
· completarea soiurilor de referinta – standard;
· retestarea soiurilor inregistrate anterior anului 2001 in Catalogul national, in perioada 2005-2009
conform regulilor CE si UPOV.
4
Cadrul legislativ actual
Producerea, prelucrarea, controlul calităţii, certificarea, comercializarea
seminţelor şi materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante legumicole
sunt reglementate de anumite reguli şi norme tehnice stabilite prin Legea nr. 266/2002 şi
Ordinul MAAP nr. 350/2002 pentru agenţii economici, persoane fizice şi juridice care
desfăşoară o activitate profesională în domeniu.
Această lege reprezintă o reactualizare a legilor anterioare, ca şi o aliniere la
normele specifice actuale din cadrul Uniunii Europene, precum şi a prevederilor ce rezultă
din convenţiile şi acordurile internaţionale în domeniu.
Fiind în concordanţă cu realităţile existente în prezent în legumicultura ţării
noastre, Legea 266/2002 contribuie, în bună măsură, la obţinerea de noi soiuri şi hibrizi,
rezistenţi la boli, la condiţiile adverse de mediu, calitativ superiori, asigură protecţia soiului
prin acordare de brevet de invenţie autorului, conferindu-i acestuia dreptul de proprietate
pentru soiurile omologate, înscrise în Registrul de Stat şi Lista oficială a soiurilor, pentru o
perioadă de 20 de ani. De asemenea, prevederile legii urmăresc să se pună mai multă
ordine în producerea, circulaţia şi comercializarea seminţelor de legume, specificând că
multiplicarea seminţei certificate şi comercializarea acesteia este posibilă de către orice
persoană fizică sau juridică autorizată de M.A.A.P, cu obligaţia ca pe bază de contract,
aceştia să achite titularului de brevet de invenţie o redevenţă, stabilită de comun acord, din
valoarea seminţelor vândute.
înregistrarea soiurilor de plante agricole. Pe teritoriul României numai
soiurile înscrise în Registrul de Stat şi publicate anual în Lista oficială sunt admise pentru
producerea, multiplicarea, comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor.
Examinarea soiului se face la cererea amelioratorului, de către Insti-tutui
pentru Testarea şi înregistrarea Soiurilor (I.S.T.I.S.) sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de
distinctibilitate, stabilitate, omogenitate, valoare agronomică şi tehnologică.
Soiurile care îndeplinesc aceste condiţii se consideră omologate, iar
amelioratorul primeşte un certificat valabil 20 de ani.
Înscrierea în Registrul de soiuri şi publicarea în Catalogul oficial a unui soi sau
hibrid sub o denumire care să facă posibilă identificarea sa, se face prin ordin al ministrului
M.A.A.P.
Radierea unui soi din Catalogul oficial se face, de asemenea, prin ordinul
ministrului, dacă este depăşit ca performanţe de alte soiuri, devine necorespunzător sub
5
aspectul însuşirilor iniţiale, sau la cererea autorului sau menţinătorului etc.
Protecţia soiurilor este asigurată prin Legea nr. 255/1998 privind brevetele de
invenţie care conferă titularului dreptul exclusiv de a reproduce, multiplica, comercializa şi
concesiona soiul respectiv.
Cadrul organizatoric
Organizarea şi respectarea prevederilor legale în activitatea de producere a
seminţelor sunt asigurate de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care
acţionează prin organele de specialitate:
- Consiliul tehnic pentru soiuri şi seminţe de plante agricole;
- Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor;
- Inspectoratele teritoriale pentru calitatea seminţelor şi materialului săditor;
- Laboratorul central pentru Controlul Calităţii seminţelor.
Producerea, prelucrarea şi comercializarea seminţelor si materialului săditor
se realizează de către agenţii autorizaţi de M.A.A.P, prin organele teritoriale de specialitate.
Autorizaţia pentru desfăşurarea acestor activităţi se acordă la cerere, persoanelor fizice sau
juridice care dovedesc că dispun de baza materială adecvată şi personal cu pregătire
corespunzătoare pentru obţinerea seminţelor şi materialului săditor de calitate şi pentru
menţinerea purităţii varietale a acestora.
Producătorii (multiplicatorii) pot fi: amelioratorii sau menţinătorii soiului,
hibridului sau populaţiei locale; agenţii economici care au primit de la menţinător dreptul sau
acordul de multiplicare; producători agricoli.
In procesul producerii seminţelor de calitate, printre agenţii economici
implicaţi, se numără şi Societatea UNISEM - S.A., cu filialele sale judeţene, care este
responsabilă de activitatea de reînmulţire a seminţelor de legume, ca şi de depozitarea şi
desfacerea acestora către producătorii de legume.
Înscrierea la multiplicare a unui soi poate fi solicitată de agentul economic
I.T.C.S.M.S-ului sau L.C.C.S.M.S, completând un formular numii Declaraţie de
multiplicare. Documentele necesare la înscriere sunt: actele de provenienţă ale seminţei; o
etichetă de pe ambalaj din fiecare Ini; contractul de multiplicare (prestări servicii); acordul sau
contractul cu amelioratorul sau menţinătorul soiului; convenţia (înţelegerea) cu vecinii
pentru respectarea distanţelor de izolare (în cazul speciilor alogame); schiţa de amplasare
a culturii.
Agenţii economici autorizaţi răspund de calitatea şi autenticitatea seminţelor
şi materialului săditor şi suportă daunele provocate beneficiarilor pentru livrarea de material
6
necorespunzător, iar în cazul nerespectării normelor tehnice şi obligaţiilor legale în vigoare
îşi pot pierde autorizaţia acordată.
Certificarea şi controlul calităţii seminţelor şi materialului săditor este
coordonată de către Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor din cadrul M.A.A.P,
care organizează şi controlează activitatea Inspectoratelor teritoriale şi a Laboratorului
Central pentru Controlul Calităţii Seminţelor.
Inspectoratele teritoriale (în cadrul cărora activează inspectorii aprobatori)
răspund de autenticitatea şi calitatea seminţelor şi materialului săditor prin actele pe care le
emit.
Certificarea seminţelor este precedată de controale periodice în câmp, iar
culturile semincere care nu corespund normelor de calitate prevăzute pot fi declasate sau
respinse la certificare.
Declasarea se face când cultura respectivă nu întruneşte procentul de puritate
varietală prevăzut la categoria biologică respectivă şi, ca urmare, se încadrează la o
categorie inferioară pentru care i se dă certificare.
Respingerea şi scoaterea culturilor din circuitul producerii seminţelor, are loc
când: indicii de puritate varietală nu sunt cei prevăzuţi pentru categoria biologică 1-2;
starea de întreţinere a culturii este necorespunzătoare şi plantele prezintă o creştere şi
dezvoltare foarte slabă; nu s-a asigurat distanţa minimă de izolare faţă de alte soiuri şi
specii spontane, în cazul plantelor alogame; nu s-au efectuat lucrările specifice de îngrijire.
Controlul calităţii seminţelor se face pe baza analizelor de laborator prin
care se stabilesc indicii valorii culturale a acestora şi se eliberează actele de certificare,
circulaţie şi utilizare a seminţelor.
Certificatul de calitate al seminţei dă dreptul ca aceasta să intre în circuit
pentru obţinerea altei categorii biologice, sau pentru înfiinţarea unei culturi comerciale,
evitându-se astfel utilizarea seminţelor produse necorespunzător, necondiţionate sau
păstrate impropriu.
În scopul creşterii exigenţei în procesul de producere a seminţelor tic calitate,
dar mai ales pentru sporirea responsabilităţii celor ce le produc .şi le certifică, legea prevede
verificarea în postcontrol a purităţii varietalc l.i seminţele deja certificate. Postcontrolul se
efectuează de I.S.T.I.S. şi este organizat în teren la C.I.S. Bragadiru pentru toate speciile
legumicole, mai puţin pepenii verzi şi galbeni, al căror postcontrol se face la C.S.I.
Cogealac -judeţul Constanţa.
Rezultatele postcontrolului sunt transmise inspecţiei de Stat, care Ic confruntă
cu rezultatele certificării în câmp (obţinute în anul precedent). Când acestea nu corespund
7
se interzice reînmulţirea şi folosirea în producţie a loturilor de seminţe produse
necorespunzător.
Contravenţiile la normele legale privind producerea, prelucrare;!,
condiţionarea, valorificarea şi controlul calităţii seminţelor şi materialului săditor sunt
constatate de către I.T.C.S.M.S. care întocmeşte proces-verbal şi stabileşte aplicarea
sancţiunilor. Sunt considerate contravenţii:
- producerea seminţelor şi materialului săditor în scop comercial fără autorizaţia
M.A.A.P;
- comercializarea materialului necertificat, din loturi de la producători neautorizaţi,
din import neautorizat, necorespunzător standardelor, fără documente de calitate şi stare
fitosanitară; neasigurarea măsurilor corespunzătoare menţinerii purităţii varie-tale (tehnologii,
recoltare, prelucrare, condiţionare necorespunzătoare);
- depozitare şi transport tară documente;
- înscrierea unor date eronate în documentele de atestare a calităţii seminţelor şi
materialului săditor;
- refuzul de a prezenta organelor de control autorizate de M.A.A.P documentele
privind calitatea şi evidenţele solicitate.
Cadrul general al tehnologiilor de cultură pentru producerea seminţelor de
legume
Tehnologiile aplicate în culturile pentru producerea seminţelor, urmează cadrul
general al celor pentru culturile legumicole destinate consumului, cu unele particularităţi privind
alegerea şi pregătirea terenului, epoca de înfiinţare a culturilor, schemele de plantare, lucrările de
îngrijire, recoltare, condiţionare, ambalare şi păstrare a seminţelor.
Alegerea terenului pentru amplasarea culturilor semincere se face ţinând cont de
următoarele principii generale: să existe posibilităţi de irigare; să nu fi fost cultivat anterior cu
specii erbicidate cu produse triazine; să se respecte distanţele de izolare prevăzute de lege
pentru fiecare specie (tabelul 2).
9
Ptx100
P= %,
Pt Pn
1
Scorţonera Scorzonera hispanica L, 97 94
Spanac Spinacia oleracea L. 97 94
Sparanghel Asparagus officinalis L. 95 93
Ştevie Rumex patientia L. 94
Tarhon Artemisia dracunculus L. 94
Ţelină Apium graveolens L. 97 94
Tomate Lycopersicon esculentum P. Miller. 98 96
Urzică Urtica dioica L. 90
Varza Brassica oleracea var.capitata L. 97 93
Vinete Solanum melongena L. 97 94
11
Eliberarea actului de certificare a culturilor permite recoltarea semincerilor şi
extragerea seminţelor.
Recoltarea, extragerea şi condiţionarea seminţelor de plante legumicole
Calitatea corespunzătoare a seminţelor este mult influenţată de modul în care se
efectuează lucrările de recoltare şi condiţionare, cărora trebuie să li se acorde o atenţie
deosebită.
Procesul de recoltare a seminţelor cuprinde următoarele etape: stabilirea momentului
optim de recoltare; recoltarea plantelor semincere sau a fructelor; pregătirea semincerilor sau
a fructelor în vederea extragerii seminţelor; extragerea propriu-zisă a seminţelor.
Momentul optim de recoltare se referă la faza de vegetaţie a plantelor semincere, la
gradul de maturare a seminţelor şi la perioada din zi (în funcţie de starea vremii) când este
recomandat să se facă lucrarea.
1
varză), altele capătă culoarea sau aroma specifică (tomate, ardei, castraveţi, dovlecei, pepeni
galbeni, morcovi, pătrunjel);
- seminţele au tegumentul întărit şi coloraţia specifică speciei sau soiului, sunt pline
şi mai grele.
În privinţa momentului când se fac recoltările în funcţie de perioada din zi şi de
starea vremii, trebuie reţinute următoarele:
- la speciile care prezintă pericolul de scuturare (varză, mazăre, ceapă, pătrunjel,
morcov, salată etc), recoltarea semincerilor se va face dimineaţa devreme, seara sau chiar
noaptea;
- fructele de vinete, ardei, tomate, bostănoase, trebuie recoltate înainte de căderea
brumelor, deoarece Ia temperaturi scăzute se înmoaie, iar adunarea fructelor şi extragerea
seminţelor este îngreunată;
- pentru toate speciile de plante legumicole, recoltarea nu trebuie făcută pe timp
ploios şi nici cu vânt puternic.
După modul de recoltare se disting două grupe mari de culturi legumicole
producătoare de seminţe:
- culturi la care se recoltează prin tăiere plantele semincere, urmând ca extragerea seminţelor să
se realizeze prin treierat (semincerii legumicoli din specii care aparţin familiilor botanice:
Leguminosae, Umbeliferae, Liliaceae, Chenopodiaceae, Cruciferae). Se poate recolta
eşalonat, manual, prin tăiere cu secera a inflorescenţei împreună cu o porţiune din tulpina
florală, sau mecanizat, cu maşini folosite la recoltarea cerealelor păioase adaptate în acest
scop (secerători, combine tip C-12);
- culturi la care se recoltează fructele, din care apoi se extrag seminţele (speciile legumicole din
familiile Solanaceae, Cucurbitaceae). Recoltarea fructelor se face eşalonat pe măsura
ajungerii lor la maturitatea fiziologică.
Extragerea seminţelor
In cazul inflorescenţelor şi fructelor uscate (ceapă, praz, morcov, pătrunjel, mărar,
salată, fasole, mazăre, bame), extragerea seminţelor se face prin treierat cu batoze sau combine
pentru cereale de tipul C-12, adaptate şi reglate corespunzător. Se pot folosi şi batoze pentru
seminţe mici tip „Saima".
În cazul fructelor suculente (tomate, castraveţi, pepeni), seminţele se extrag cu
maşini şi dispozitive speciale. După spălare (tomate) şi macerare (vinete), fructele se trec prin
„pasatrice" (maşini prevăzute cu site, care elimină sucul şi reţin seminţele, pieliţa şi fibrele
celulozice din pulpă).
Pentru tomate, la ICLF- Vidra, s-a realizat o instalaţie care asigură întregul flux
de extragere a seminţelor, prevăzută cu: spălător de fructe; pasatrice; instalaţie de spălat
seminţe; centrifugă pentru preuscarea seminţelor; uscător electric rotativ.
La ardei, după decaparea fructelor şi scoaterea manuală a receptaculului,
separarea seminţelor se face prin cernere.
Seminţele de vinete, pepeni verzi, castraveţi se pot extrage cu maşini de tip
„Semlac" sau „Işalniţa", iar separarea se face cu pasatrice.
Condiţionarea seminţelor după recoltare include toate măsurile necesare
pentru asigurarea la cei mai înalţi parametri a purităţii varietale şi fizice, germinaţiei şi
valorii culturale a acestora.
Condiţionarea se face fie în unităţile producătoare de seminţe, fie la unităţile de
colectare şi valorificare a seminţelor (sub formă de prestări servicii pentru unităţile
producătoare).
Uscarea seminţelor după treierat sau extragere, se face în scopul menţinerii
valorii culturale a acestora timp cât mai îndelungat.
Uscarea se poate face în mod natural, întinzând seminţele pe prelate sub şoproane,
sau artificial, cu ajutorul instalaţiilor de uscare până se ajunge la o umiditate de 9-14 %, în
funcţie de specie şi de tipul de ambalaj (tabelul 6)
Se recomandă ca uscarea să se facă lent, pentru a nu se deteriora sistemul
1
enzimatic al seminţelor, cu repercusiuni negative asupra embrionului, în cazul folosirii
instalaţiilor de uscare, temperatura iniţială trebuie să fie de 24-28 °C şi pe măsura ce
umiditatea seminţelor scade, temperatura se poate ridica până la maximum 36-40°C.
Sortarea se efectuează în vederea asigurării purităţii fizice şi constă în
separarea seminţelor de orice impuritate fizică (resturi de plante sau fructe, pământ,
pietre, insecte, seminţe de buruieni, de alte plante sau soiuri, sau seminţe ce aparţin
soiului, dar nu sunt capabile să dea plante normale, deoarece sunt seci, sparte, fără
embrion etc).
Sortarea se poate face mecanizat folosind în acest scop diferite maşini prevăzute
cu site (Sortex oscilator; Petkus), curent de aer (Sortex pneumatic), site şi curent de aer
(Super Petkus).
Pentru sortarea după culoare a seminţelor de mazăre, fasole şi bob se folosesc
dispozitive electronice prevăzute cu celule fotoelectrice (Sortex monocromatic şi Sortex
bicromatic).
Tabelul 6
Umiditatea (%) admisă la seminţele de plante legumicole
Ardei 11 5
Bame 12 10
Bob, fasole, mazăre 14 11
Castraveţi, pepeni, dovlecei 10 7
Ceapă, praz 12 6
Mărar, păstârnac, pătrunjel, ţelină, leuştean, ştevie,
lobodă 12 7
Morcov 11 7
Tomate, pătlăgele vinete 11 8
Ridichi 12 7
Salată 9 6
Sfeclă roşie, spanac 13 9
Varză, gulii, conopidă 10 6
Alte specii 12
Cantităţi mai mici de seminţe de tomate, ardei, vinete, ceapă, castraveţi, pepeni,
varză, pot fi sortate prin spălare într-un curent de apă sau scufundarea lor într-un bazin cu apă
în care se agită puternic şi apoi se lasă să se liniştească. Astfel, seminţele şiştave, resturile
vegetale uşoare şi seminţele de buruieni rămân la suprafaţă şi sunt eliminate de curentul de
apă. Seminţele mai mari şi grele cad la fundul bazinului şi sunt îndepărtate odată cu
înlăturarea apei.
Prin scufundare în diferite soluţii se pot elimina unele seminţe greu separabile.
1
Astfel, prin scufundarea într-o soluţie de sare de bucătărie sau sare de potasiu, cu densitatea de
l-l,25g/m3, seminţele de ridichi de lună se separă de cele de volbură (care cad la fiind). In
acelaşi mod se pot separa seminţele de ceapă de cele de costrei (Patron Petru, 2000).
De asemenea, în cazul amestecării seminţelor cu corpuri străine de aceeaşi greutate,
mărime, formă, culoare şi seminţe greu separabile, sau cu seminţe deteriorate la recoltare,
treierat, extragere sortarea se face prin alegere la masă. Această modalitate este costisitoare şi
trebuie evitată.
Indiferent de locul în care se efectuează condiţionarea seminţelor, în vederea evitării
impurificărilor mecanice, trebuie respectate următoarele reguli generale:
- curăţarea prealabilă a maşinilor şi instalaţiilor folosite;
- nu se introduc în selector unele după altele, seminţe din diferite soiuri ale
aceleiaşi specii;
1
multiplicare, ca şi sămânţa Certificată 1 şi sămânţa Standard (prin sondaj).
Probele de seminţe şi material săditor destinate pre sau postcontrolului sunt ridicate
de un reprezentant autorizat al L.C.C.C.S. sau I.T.C.S.M.S., în prezenţa reprezentantului
producătorului, respectiv a agentului economic care condiţionează sămânţa, întocmindu-
se, în acelaşi timp, o fişă.
Masa minimă a probelor de seminţe condiţionate utilizate la verificarea în postcontrol
este de 10-40g (în funcţie de mărimea seminţelor).
Fiecare probă sigilată va primi un număr de cod şi vor fi expediate la C.I.S. Bragadiru
pentru culturile din câmp sau la unul din agenţii economici stabiliţi de I.N.C.S. şi
I.S.T.I.S., pentru soiurile de seră şi cartof.
1
autorizate. Termenul în care se eliberează buletinul de analiză nu poate depăşi cu mai mult de
5 zile durata prevăzută de Standardele de Stat privind determinarea germinaţiei. Se vor
elibera, după caz, următoarele tipuri de buletine de analiză :
- buletine informative, care au valabilitatea limitată până la ambalarea lotului de
seminţe; se va aplica o ştampilă dreptunghiulară cu menţiunea analiză parţială sau analiză
informativă după caz. Acest buletin de analiză informativ arată calitatea seminţelor din probă,
la data analizării;
- buletine negre, când cel puţin un indicator de calitate nu s-a încadrat standardului,
laboratorul va menţiona cauzele care nu permit eliberarea buletinului roşu;
- buletine roşii, când toţi indicatorii analizaţi au corespuns încadrării în standard.
Certificarea seminţelor
Se va supune certificării numai sămânţa şi materialul săditor condiţionat, ambalat, închis,
lotizat şi doar dacă are aprobare în urma controlului în câmp.
Certificarea oficială este făcută de către reprezentanţii autorităţii de certificare, la
solicitarea proprietarului seminţei şi materialului săditor, care înaintează autorităţii de certificare
formularul tipizat denumit: Declaraţie de certificare.
Certificarea este valabilă numai dacă sămânţa şi materialul săditor îndeplinesc anumite
condiţii generale: au acte de provenienţă, au acceptul menţinătorului, cultura a fost inspectată
1
şi aprobată, rezultatele analizelor corespund normelor pentru categoria respectivă, au fost
achitate tarifele corespunzătoare certificării.
Pentru certificarea oficială a unui lot de seminţe, autoritatea de certificare va elibera două
tipuri de documente oficiale care atestă autenticitatea şi calitatea seminţelor:
- Certificatul de valoare biologică şi culturală, întocmit în două exemplare. In cazul
certificării la cerere a necesarului propriu al agricultorilor-multiplicatori, acest certificat poartă
menţiunea „pentru necesarul propriu".
- Eticheta oficială (sau vigneta). Aplicarea etichetelor şi vignetelor oficiale, ca şi a
plombelor pe ambalajele cu seminţe, va fî efectuată numai de agenţii prelucrători sub con-
trolul reprezentanţilor L.C.C.C.S. sau I.T.C.S.M.S., după obţinerea rezultatelor analizelor
oficiale. Această operaţie se poate face şi pe baza ana-lizelor informative, la cerere, pe propria
răspundere a prelucrătorului, cu riscul ca analizele oficiale să indice necertificarea sau
declasarea, cazuri în care se impune retragerea etichetelor şi, eventual, înlocuirea lor.
Dacă nu se întrunesc condiţiile de calitate conform standardelor, se va schimba
destinaţia seminţelor, la consumul alimentar, furajer, prelucrare industrială sau distrugere,
după caz, operaţie supravegheată de reprezentantul autorităţii de certificare. La solicitarea
agenţilor economici autorizaţi, cu acordul menţinătorului, se pot da aprobări pentru
comercializarea seminţelor (derogări), în cazuri deosebite, pentru cel mult unul din indicii
de valoare culturală.
Ambalarea seminţelor
Seminţele condiţionate destinate însămânţărilor se livrează beneficiarilor numai
ambalate. Tipul şi capacitatea ambalajelor se stabilesc de către organul coordonator în
funcţie de caracteristicile seminţelor.
Ambalajele se pot confecţiona din materiale textile sau plastice, hârtie sau metal şi
trebuie să fie suficient de rezistente pentru a nu se deteriora în cursul manipulării,
depozitării şi transportului.
Seminţele din categoriile biologice superelită şi elita din toate speciile, seminţele de
legume cu bob mic, cele decuscutate, liniile consangvini-zate şi formele parentale la
speciile destinate producerii de sămânţă hibridă se ambalează numai în ambalaje noi.
Seminţele cu bobul mare, mazăre, fasole de grădină, bob, pot fi ambalate şi în
ambalaje ce au mai fost folosite, cu condiţia ca acestea să nu prezinte rupturi, să fi fost în
prealabil curăţate şi, dacă este cazul, dezinfectate.
Masa seminţelor trebuie să fie aceeaşi în fiecare din unităţile de ambalaj care
formează un Iot. în funcţie de mărimea seminţelor şi tipul de ambalaj, acesta poate
2
conţine de Ia 1-10 g (plicuri) până Ia 15-20 kg (saci) de seminţe.
Marcarea ambalajelor se face fie prin imprimare directă pe ambalaj, fie cu câte o
etichetă formată din doua jumătăţi identice, din care o jumătate se introduce în ambalaj,
iar cealaltă jumătate se ataşează la exteriorul acestuia.
Etichetele trebuie să fie confecţionate din materiale rezistente la ii) temperii, transport şi
depozitare şi imprimate cu caractere vizibile.
Pe etichete se vor înscrie cel puţin următoarele menţiuni: denumiră unităţii care pune în
circulaţie sămânţa; specia şi soiul; categoria biologia (sau menţiunea „sămânţă identificată");
unitatea producătoare; număra lotului şi anul recoltei; masa netă sau brută; tratat sau netratat
(în cazJ seminţelor tratate se va menţiona denumirea produsului cu care s-a facil tratarea şi
semnul pentru produse toxice, conform STAS 5055-66).
Etichetele ambalajelor care conţin seminţe decuscutate vor fi marcat în plus cu
menţiunile: liber cuscută, denumirea inspectoratului care efectuat plombarea, capsarea etc. In
cazul seminţelor calibrate (sfecl etc), marcarea va conţine, de asemenea, simbolul grupei de
calibrare. ;
In funcţie de categoria biologică a seminţelor, etichetele vor avei următoarele culori:
- albă cu diagonala violetă, pentru sămânţa PB I - prebază I (baza sui perelitei); PB II -
prebază II (superelită şi linii consangvinizate); albă, pentru sămânţa B - bază (elită, hibrizi
simpli şi forme pai ren tale);
- albastră, pentru sămânţa Ci - certificată (din înmulţirea I şi hibridă);
- roşie, pentru C2 (înmulţirea a fl-a şi următoarele);
- verde, pentru sămânţa identificată.
2
BIBLIO GRAFIE