Plan:

1. Reglementarea netarifara a operațiunilor de

import-export considerații generale.
1.1 Barierile netarifare care implică o limitare
cantitativă a importurilor-exporturilor.
1.2 Barierile netarifare care implică limitarea
indirectă prin preț a importurilor politica comercială
netarifară
1.3 Bariere netarifare care decurg din
intervențioismul administrativ și obstacolele tehnice.
2 Licența
3 Cotarea
4 Concluzia
5 Surse bibliografice

1
1 Reglementarea netarifară a operațiunilor de impor-
export considerații generale.
În afară de tariful vamal statele aplică un complex de măsuri de reglementări netarifare
pentru protejarea pieții interne de concurența internă, se identifică prin aplicarea
practică și prevederile teoretice circa 2000 de astfel de reglementări netarifare ce permit
urmărirea mărfurilor de la momentul importului pînă la consumătorul final.
În Constituția Republicii Moldova sunt prevederi direct legate de activitatea vamală a
statului,de favorizarea relațiilor economice a statului,unde statul stabilește strict taxele
vamale de import și export,procedura politicii vamale-ca parte componentă a politicii
coerciale art.129.1
Prin metoda netarifară se înțelege totalitatea mijloacelor de politică economică
externă,care nu intră în grupul reglementărilor vamale tarifare,dar sunt realizate în
cadrul organizării administrative,îndeplinind rolul de regulator al circuitului de mărfuri
internaționale.
In conditiile actuale in care se desfasoara comertul mondial, asistam la regresul relativ
al protectionismului tarifar si la multiplicarea celui netarifar. In afara barierelor tarifare,
statele lumii recurg la un numar mare de instrumente si masuri cu caracter netarifar, in
scopul protejarii productiei interne de concurenta straina.
Politica netarifara, ca o parte componenta a politicii comerciale a unui stat,
reprezintaansamblul de masuri si reglementari publice si private impuse cu scopul de a
impiedica, limita sau deforma fluxul international de bunuri materiale si servicii, pentru a
apara piata nationala de concurenta din strainatate si pentru echilibrarea balantelor
externe (comerciala si de plati). In general, se spune ca restrictiile netarifare sunt toate
celelalte reglementari in afara celor vamale, prin care statul isi asigura controlul asupra
importurilor si exporturilor de marfuri si servicii. Barierele netarifare au inceput sa aiba o
pondere tot mai mare in politica economica a unui stat, cu atat mai mult cu cat s-a
inregistrat o eficienta tot mai limitata a regimului vamal. Eficienta barierelor netarifare
este mai mare decat a taxelor vamale, ca urmare a particularitatilor pe care le au
primele:

· instrumentele netarifare urmaresc marfurile pe parcursul lor, de la exportator

pana la consumatorul final, producand efecte protectioniste mult mai puternice
· se prezinta intr-o mare diversitate, de la tara la tara, atat sub aspectul gradului de

1 Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994,art.129

2
protectie oferit, cat si al domeniilor concrete de aplicare
· instrumentele utilizate pot afecta atat volumul fizic al importurilor, cat si preturile
marfurilor importate, mergand de la limitarea pana la blocarea lor
· reglementarile si modul lor de folosire nu sunt intotdeauna publice, fiind mai greu
de cunoscut de catre exportatori, astfel incat este mai dificil de determinat gradul lor de
protectie (de multe ori ele nu se gasesc intre masurile de politica comerciala directa).

1.1 Bariere netarifare care implică o limitare cantitativă a

importurilor-exportul.
Aceste bariere netarifare, care se mai numesc si restrictii cantitative imbraca urmatoarele forme:
interdictii sau prohibitii, contingentele de import sau export, licentele de import sau export,
limitarile voluntare si acordurile privind comercializarea ordonata a produselor.
a) Interdictia sau prohibitia la import/export este forma cea mai radicala a
limitarilor cantitative, care consta in interzicerea totala sau partiala, pe o perioada
limitata sau nelimitata a importurilor sau exporturilor unor produse in relatiile comerciale
cu o anumita tara sau un grup de tari. Instituirea interdictiei poate fi determinata de
motive economice (asigurarea unei protectii foarte mari a produselor nationale fata de
concurenta straina, echilibrarea balantei de plati), de motive politice (cand sunt folosite
in scopuri de discriminare comerciala) sau din alte motive (protectia fito-sanitara,
asigurarea starii de sanatate si securitate a populatiei). Interdictiile se materializeaza in
refuzul statului in cauza de a elibera licente de import sau export (mai rar) pentru
produsele supuse interdictiei.
b) Contingentele reprezinta plafoane maxime, cantitative sau valorice, privind
exportul sau importul unor marfuri sau grupuri de marfuri, plafoane care se instituie
pentru a proteja echilibrul pietei interne, de obicei pe timp determinat. Totodata, ele
reprezinta o “garantie” pe care guvernul o acorda producatorilor nationali ca vor avea
acces la o anumita piata interna in anul respectiv.
Contingentele au fost impartite in doua mari categorii: contingente globale si
contingentebilaterale (selective). Cele globale se stabilesc fara a se specifica repartitia
pe tari a exporturilor/importurilor (de exemplu: Romania va importa 10 milioane de tone
de grau, fara sa se specifice tarile de unde va proveni acesta). Contingentele selective
sunt acelea in care guvernul tarii importatoare/exportatoare repartizeaza cote cantitative

3
diferitelor tari ( de exemplu: Romania va importa 10 milioane tone de grau, din care 3
milioane tone vor proveni din UE, 5 milioane din Rusia, 2 milioane din SUA). Aceste
contingente se negociaza direct cu tarile exportatoare/importatoare vizate, fiind inscrise
in listele anexa la acordurile comerciale. Principalul avantaj al contingentului global este
acela ca nu permite aparitia favoritismelor sau discriminarilor fata de tarile partenere,
dar sunt mai greoaie in ceea ce priveste procedura de aplicare.
Actiunea de limitare cantitativa a fluxului de marfuri, adica contingentarea se face in
mod diferit pentru export si pentru import.
Contingentul de import este dat de plafonul maxim, cantitativ sau valoric, admis la
importul anumitor produse sau grupe de produse, pe o perioada determinata de timp,
de regula un an. In general, contingentele sunt impuse in mod unilateral de o anumita
tara, fara consultarea prealabila a tarilor partenere. Uneori, ele fac parte dintr-un set mai
amplu de masuri, denumite de salvgardare, admise de OMC, masuri adoptate de
natiunile care se confrunta cu dificultati ca urmare a eliminarii restrictiilor la import.
Invocarea clauzei de salvgardare impune, spre deosebire de simpla contingentare a
importurilor, o notificare prealabila a partenerilor.
Contingentele de export sunt utilizate in scopul limitarii cantitative a exportului anumitor
marfuri importante pentru economia nationala, fie pentru a preveni epuizarea acestora,
fie pentru a impiedica iesirea lor din tara, incurajand astfel valorificarea de catre
industria nationala a produselor respective (indeosebi materii prime si materiale).
Contingentul de export pentru un produs se calculeaza ca si diferenta intre productia
interna si consumul intern al produsului respectiv, iar pentru import ca diferenta intre
consumul intern si productia indigena a marfii in cauza.
c) Licentele de import/export sunt autorizatii pe care statul le acorda
importatorilor/exportatorilor pentru un anumit produs sau pentru o grupa de produse pe
o perioada bine determinata de timp. In practica vom intalni doua tipuri de licente:
licente automate si licente neautomate (selective).
Licentele automate - sunt acordate pentru produse care nu sunt supuse unor restrictii
sau contingentari la import/export, cererea de licenta fiind acceptata intr-un termen
prestabilit. Ele sunt folosite mai mult pentru realizarea unor analize statistice.
Licentele neautomate (licente pentru administrarea restrictiilor cantitative la import) -
sunt eliberate pentru produsele neliberalizate la import/export, fiind direct corelate cu
contingentele impuse la un anumit produs. Astfel, prin intermediul lor se exercita un
control riguros cu privire la respectarea contingentelor de import/export. Acest tip de
licente imbraca doua forme: licente globale (generale) si licente individuale (bilaterale).

4
Licentele globale - sunt autorizatii de export sau import eliberate de catre stat pe baza
contingentelor globale, stabilind numai volumul de marfuri care pot fi importate sau
exportate intr-o anumita perioada de timp.
Licentele individuale - sunt folosite de catre stat in legatura directa cu contingentele
bilaterale, precizand obligatoriu tara de provenienta a importului/exportului.
d) Limitarile voluntare la export (restrictii voluntare la export) sunt intelegeri
intre diferite state, prin care tara exportatoare la cererea sau la presiunea tarii
importatoare, se obliga sa-si limiteze volumul exportului, pentru anumit produs, pana la
un anumit nivel. Ele au aparut la inceputul anilor 80, cand Statele Unite si UE le-au
introdus in relatiile comerciale cu Japonia (aceasta din urma a fost “invitata” sa-si
limiteze exporturile anumitor produse pe piata occidentala: automobile, produse
electronice). Cu toate acestea, ele nu au avut efectul scontat (reechilibrarea balantei
comerciale cu Japonia) pentru ca, concomitent cu restrangerea exporturilor catre SUA
si UE, Japonia si-a redus substantial importul de produse din aceste tari. Acest tip de
instrument netarifar este inclus, de regula, in acorduri mai ample numite aranjamente
privind comercializarea ordonata a produselor. In functie de numarul statelor
participante la astfel de intelegeri, limitarile voluntare la export pot fi bilaterale sau
multilaterale. Trebuie aratat ca folosirea unor asemenea masuri determina modificari in
reorientarea fluxurilor comerciale la produsele vizate, si de asemenea, faciliteaza
formarea de carteluri intre tarile exportatoare in vederea repartizarii cotelor de export.
Experienta a aratat ca, desi aceste limitari s-au dorit a fi o masura temporara, cu
scopul de a ajuta tarile importatoare sa-si modernizeze ramura respectiva pentru a
deveni competitiva in raport cu concurenta, ele au inceput sa capete un caracter
permanent.
e) Acorduri privind comercializarea ordonata a produselor sunt intelegeri,
acorduri, tratate realizate intre mai multe tari care au ca si scop limitarea negociata si
controlata a comertului international cu anumite produse (restrictia “convenita” prin
negocieri). De obicei, aceste acorduri sunt insotite de limitarile voluntare la export, se
negociaza bi- sau multilateral si se pun in aplicare de catre tara exportatoare. In ultimul
timp, aceste acorduri au inceput sa fie considerate ca o modalitate de impartire a
pietelor intre tarile dezvoltate.

5
1.2 Bariere netarifare care implică o limitare indirectă
prin preț a importurilor politica comercială netarifară

Tot mai multi specialisti sunt de parere ca cele mai eficiente bariere netarifare sunt cele
necantitative. Din grupa barierelor indirecte (care actioneaza prin intermediul preturilor)
amintim: prelevari variabile la import, preturi minime si maxime la import, ajustari
fiscale la frontiera, depunerile prealabile in valuta la import.
a) Prelevarile variabile la import, cunoscute si sub numele de taxe de prelevare,
au fost instituite in UE in cadrul politicii agricole. Ele imbraca forma unor taxe vamale
suplimentare, se calculeaza ca diferenta intre pretul de import (numit si pret de ecluza)
si pretul comunitar (pret orientativ) la care se comercializeaza produsele respective pe
piata europeana, din care se scad cheltuielile de transport pe parcursul comunitar.
Pretul astfel rezultat (pretul prag) este mai mare decat pretul international (extra -
comunitar) la produsul respectiv. Legat de marimea acestor prelevari, trebuie spus ca,
in masura in care preturile internationale (extra - comunitare) scad fata de preturile
comunitare, taxele de prelevare cresc si invers; astfel, prelevarile au un rol protectionist
mai eficient decat o taxa vamala obisnuita.
b) Preturile minime / maxime la import imbraca forma impunerii unor preturi
minime sau maxime la import, in functie de politica si interesul statului in cauza, fiind
un important mijloc restrictiv.
Pretul minim la import apare in cazul in care produsele nationale au costuri de
productie mai mari decat preturile practicate pe piata internationala a bunului respectiv.
In aceasta situatie, pentru a proteja ramura respectiva, tarile importatoare impun un
pret minim de import (cel putin egal cu pretul de pe piata interna), fapt ce va determina
ca produsele importate sa devina mai scumpe decat cele indigene (la pretul minim de
import se mai adauga taxele vamale aferente produsului). De cele mai multe ori,
nerespectarea acestor preturi minime atrage dupa sine anularea licentelor de import
sau aplicarea unor masuri antidumping.
Pretul maxim la import se foloseste in situatia in care o tara incearca sa ridice, in mod
artificial, preturile la anumite produse pe care le exporta, prin vanzarea lor pe piata
externa la un pret foarte mare. Nivelul acestor preturi maxime este egal cu pretul
produselor similare de pe piata interna. Aceasta crestere artificiala a preturilor poate
avea loc doar daca tara respectiva detine o pondere importanta in comertul
international al produsului in cauza, sau detine chiar monopolul. Ca raspuns la o
6
asemenea incercare, tara importatoare va stabili un pret maxim la import la produsul in
cauza, care sa nu depaseasca preturile produselor similare indigene.
c) Ajustarile fiscale la frontiera pot imbraca o varietate de forme, prezentand
diferentieri de la o tara la alta si de la o categorie de produse la alta, in scopul de a
acorda un regim fiscal favorabil exportului si nefavorabil importului. Conform principiilor
internationale, ajustarea fiscala la frontiera este regimul fiscal potrivit caruia produsele
de export sunt scutite de impozite indirecte, iar produsele de import sunt supuse la
aceleasi impozite ca si cele indigene. Cu toate acestea, in practica, marfurile de import
pot fi discriminate prin evaluarea diferentiata a bazei de impunere si prin ordinea
perceperii taxelor, aceste ajustari fiscale putand fi comparate ca efect cu taxele
vamale. De exemplu, pentru produsele indigene, impozitele se percep la preturile cu
ridicata, in timp ce pentru marfurile de import se calculeaza la pretul CIF, majorat cu
taxa vamala si eventual cu alte taxe percepute la import. Dintre impozite care formeaza
ajustarea fiscala la frontiera amintim: taxa asupra valorii adaugate, taxe de acciza (sunt
taxe foarte mari, uneori peste 100%, percepute pentru produsele de lux sau pentru
produsele care constituie monopol de stat), taxe portuare (care se percep asupra
valorii documentelor de transport), sanitare (percepute cu ocazia controlului sanitar
efectuat la intrarea produsului in tara), consulare (se percep de consulatul tarii
importatoare din tara exportatoare pentru eliberarea unor documente aferente marfii
sau unor facturi consulare).
d) Taxele antidumping, ca si componente ale restrictiilor netarifare au fost
instituite initial contra practicilor neloiale, pentru ca in prezent sa capete o orientare pur
protectionista. Principala discriminare care apare este legata de faptul ca, pot fi
aplicate si pentru cei ce nu practica dumpingul (Art. 4 GATT). 2
e) Taxele compensatorii sunt taxe ce sunt aplicate asupra produselor provenite
din tari care practica subventionarea exportului sau acordarea primelor de export.
Aceste taxe au rolul de a aduce preturile produselor la nivelul initial (fara subventii).
Baza de calcul a lor este data de subventia estimata si de prejudiciul (dovedit) adus
tarii importatoare. Aceste doua tipuri de taxe sunt considerate bariere netarifare
deoarece pe parcursul anchetelor desfasurate schimburile comerciale intre tarile
respective pot fi sistate.
f) Depunerile prealabile in valuta prevad obligatia importatorului de a depune in
contul organelor vamale ale tarii lor (importatoare), un procent in valuta din
contravaloarea importului, cu cel putin 6 luni inaintea efectuarii acestuia. Caracterul

2 Acordul General pentru Trafic și Comerț,art.4

7
restrictiv vine din faptul ca, pentru importator suma respectiva nu este purtatoare de
dobanzi. In aceasta situatie, importatorul va incerca sa recupereze dobanda pierduta
prin cresterea pretului produsului respectiv, care va determina scaderea competitivitatii
acestuia pe piata interna. Cei mai multi specialisti sunt de parere ca, aceste depuneri
pot fi considerate ca si credite fara dobanda, pe termen scurt acordate statului de catre
agentii economici. Aceste instrumente netarifare pot fi aplicate mai ales de tarile
dezvoltate cand au balanta de plati deficitara sau cand rezervele valutare ale statului
sunt slabe.

1.3 Bariere netarifare care decurg din intervenționalismul

administrative și obstacolele tehnice.

Principalele instrumente netarifare care fac parte din aceasta categorie sunt:
formalitatile vamale si administrative, obstacole tehnice si participarea statului la
activitatea de comert exterior.
a) Formalitatile vamale si administrative imbraca forma: evaluarii marfurilor in
vama si documente si formalitati vamale suplimentare.
Evaluarea valorii in vama (evaluarea vamala) se face conform metodologiei de evaluare
vamala din Acordul pentru Tarife si Comert (GATT) – articolul 7, care precizeaza faptul
ca evaluarea vamala se face pornind de la pretul facturat (CIF), cu conditia ca acesta sa
fie real, iar transformarea acestui pret (care este exprimat in valuta) in moneda
nationala a tarii importatoare se face la un curs agreat de FMI. Aceasta metodologie a
fost complectata in cadrul Rundei Tokio (runda GATT) cu un Cod de conduita privind
evaluarea vamala. Cu toate aceste eforturi facute de GATT, practica internationala a
dovedit ca, majoritatea tarilor incalca aceste reglementari, transformand, nu de putine
ori, evaluarea vamala intr-o bariera in calea schimbului international.
Documentele si formalitatile vamale suplimentare cerute la import / export sunt folosite
si astazi de multe tari pentru a limita sau deforma fluxul comercial in directia dorita de
statul in cauza. Numarul mare de documente, regulile de complectare, termenele
impuse pentru fiecare operatiune, penalitatile aplicate pentru intarzieri sau greseli in
complectarea documentelor se constituie ca masuri netarifare, care au uneori un efect
mult mai mare decat al altor instrumente.

8
 b) Obstacolele tehnice, considerate ca acele bariere netarifare pe care un stat le
poate aplica intr-un numar nelimitat; ele sunt standarde pe care un produs importat sau
exportat trebuie sa le respecte. Aceste bariere sau obstacole tehnice, cuprind o serie de
norme si reglementari cu privire la anumite caracteristici pe care trebuie sa le aiba
marfurile care fac obiectul comertului exterior. Cele mai intalnite masuri de acest gen
sunt: normele sanitare si fito-sanitare, norme de securitate si norme privind ambalarea,
marcarea si etichetarea.
Normele sanitare si fito-sanitare cuprind o serie de reglementari care vizeaza
caracteristicile pe care trebuie sa le aiba un produs, care este destinat consumului
oamenilor si animalelor. In practica internationala, aceste norme care vizeaza mai ales
produsele agro-alimentare au fost separate pe patru categorii: norme chimice, norme
microbiologice, norme legate de etichetaj si norme legate de prezenta insectelor si a
rozatoarelor.
Normele de securitate sunt cele care prevad indeplinirea unor conditii de calitate, a unor
prescriptii tehnice si de securitate a muncii, carora trebuie sa le corespunda produsele
importate, ca si cele indigene.
Normele privind ambalarea, marcarea si etichetarea vizeaza cerinte de ordin tehnic cu
privire la ambalare, marcare si etichetare si care pot varia de la o tara la alta, in functie
de legislatia existenta.
c) Participarea statului la activitatea de comert exterior este considerata ca
masura tarifara atat de tarile dezvoltate cat si de cele mai putin dezvoltate. Din aceasta
grupa fac parte: achizitii guvernamentale, comertul de stat si monopolul de stat asupra
importului anumitor produse.
Achizitiile guvernamentale sunt cumparari de bunuri si servicii realizate de catre stat
(pentru dotarea institutiilor publice, a ministerelor, etc.). Caracteristica de baza este
aceea ca, in cadrul acestor cumparari statul va acorda prioritate marfurilor nationale in
defavoarea celor straine, chiar daca acestea din urma sunt mai ieftine sau mai bune
calitativ. Motivatia acestor operatii este aceea ca, statul poate astfel sa contribuie la
protejarea produselor indigene fata de concurenta straina. Intrucat aceasta practica s-a
generalizat la nivelul anilor 80, din initiativa GATT, in cadrul Rundei Tokio a fost elaborat
Acordul cu privire la achizitiile guvernamentale care prevedea ca, peste o anumita suma
achizitiile guvernamentale trebuie sa se faca prin licitatie la care sa poata participa atat
producatori nationali, cat si cei straini.
Comertul de stat reprezinta operatiunile de comert exterior efectuate de intreprinderile
de stat; el se constituie ca si bariera netarifara numai in masura in care statul ofera o

9
serie de facilitati pentru firmele de stat in defavoarea celor private. Prin aceasta
modalitate, statul transforma in mod artificial produsele firmelor de stat in produse mult
mai competitive decat cele ale firmelor particulare.
Monopolul de stat asupra importului unor produse da posibilitatea statelor sa limiteze
importul la produsele respective si sa stabileasca un anumit pret.
Indiferent de modalitatea pe care poate sa o imbrace o bariera netarifara, in ultimele
decenii asistam, in paralel cu reducerea taxelor vamale, la o crestere ingrijoratoare a
numarului si a formelor instrumentelor netarifare.3

2 Licența
Constituie totalitatea procedurilor de reglementare a activității de întreprinzător legate
de prelungirea,reperfectarea,suspendarea,reluarea valabilitații și retragerea
licențelor,elibirarea copiilor și dublicatelor acestora,ținerea dosarelor de licențiere și a
registrelor de licențe,controlul asupra respectării de către titularii de licențe a condițiilor
de licențiere,adoptarea prescripțiilor privind lichidarea încălcărilor ce țin de condițiile de
licențiere.
Prin licență înțelegim acel act administrative cu character permisiv,elibirat de autoritatea
de licențiere în procesul de reglementare a activității de întreprinzător,ce atestă dreptul
titularului de licență de a desfășura ,pentru o perioadă stabile,genul de activitate indicat
în acesta integral sau partial,cu respectarea obligatore a condițiilor de
licențiere.Solicitant și titular de licență poate fi persoana fizică sau juridică,înregistrat în
modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere sau de
organizație,indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare,precum și
persoana fizică ce poate practica unele genuri de activitate supusa licențierei.
La momunt în Republica Moldova în baza Legii nr.451 din 30.07.2001 privind
reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător 4sunt indicate 50 de genuri de
activitate supuse reglementării prin licențiere,dintre care 12 domenii sunt legate de
activitatea vamală și anume:
1)Importul și păstrarea alcoolului etilic;importul,păstrarea și comercializarea angro a
producției alcoolice și/sau a berii importate.
2)Importul articolelor de tutun;importul și/sau prelucrarea industrială a
tutunului;fabricaria articolelor din tutun și/sau comercializarea angro a articolelor din
tutun și a tutunului fermentat.

3 Acordul General pentru Trafic și Comerț (GATT)

4 Legea Republicii Moldova nr.451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de
întreprinzător
10
3)Importul și/sau depozitarea,comercializarea produselor de uz fitosanitarși/sau a
fertilizanților.
4)Importul și/sau fabricarea,depozitarea,comercializarea angro a substanțelor și
materialilor chimice toxice,a articolelor și produselor chimice de menaj.
5)Producerea,ansablarea,importul și/sau exportul,reexportul,comercializarea armelor și
munițiilor cu destinație civilă și repararea arelor cu destinație civilă.
6)Producerea,importul,exportul,reexportul,comercializarea,depozitarea materialilor
exploziveși/sau efectuarea lucrărilor cu explozibil de uz civil.
7)Producerea,ansamblarea,importul,exportul,reexportul,comercializarea,depozitarea
articolelor pirotehnice și/sau prestarea serviciului ,,Spectacole pirotehnice și focuri de
artificiia,, cu articole pirotehnice de divertisment de destinație profesională.
8)Importul,exportul,proiectarea,producerea și comercializarea mijloacelor criptografice
și tehnice de protecție a informației,mijloacelor tehnice speciale pentru obținerea pe
ascuns a informației; prestarea serviciilor în domeniul protecției criptografice și tehnice
a informației(cu exceptia activitaților desfașurate de autoritățile publice învestite cu
acest drept prin lege.
9)Importul,fabricaria,comercializarea,asistența tehnica și/sau repararea dispozitivelor
medicale și/sau a opticii.
10)Activitatea magazinelor duty-free,inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic.
11) Activitatea de broker vamal.
12)Importul și comercializarea cu ridicata și/sau cu amănuntul a benzinei,motorinei
și/sau a gazului lichifiant la stațiile de alimentare.
Pentru obținerea licenței,conducătorul întreprinderii sau organizației ori persoana
împuternicită de acesta sau persoana fizica depune la autoritatea de licență respectivă
personal prin scrisoare recomandată sau prin prștă electronică o declarație de modelul
stabilit de această autoritate,semnată olograf sau digital de persoana care depune
declarația ce conține:
a)denumirea,forma juridică de organizare,sediul,IDNO al întreprinderii sau al
organizației ori numele,prenumele,adresa și IDNP al persoanei fizice.
b) genul de activitate integral sau parțial,pentru a cărei desfășurare solicitantul de
licență intenționează să obțină licența sau să o prelungească.
c)asumarea pe propria răspundere de către slicitantul de licență a responsabilității
pentru respectarea condițiilor de licențiere la desfășurarea genului de activitate pentru
care se solicită licența și pentru autencitatea documentelor prezentate.
La declarația pentru licență se axează:

11
a)copia de pe decizia de înregistrare a întreprinderii sau organizației ori de pe buletinul
de identitate a persoanei fizice
b)documentele suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce
reglementează activitatea licențiată pentru care se solicită licența.Documentele se
solicotă în original(cu excepția cazurilor în care se utilizează serviciul e-licențiere) sau în
copii,inclusiv pe suportul electronic, cu prezentarea originalelor pentru verificare,cu
excepția a celor stabilite spre verificare prin procedura ghișeului unic.
Există următoarele tipuri de licență:
-licență generală,prin care se permite efectuarea de către titularul ei a operațiunilor de
export-import cu o țară( sau un grup de țări) în volumul stabilit
-licența ordinară,ce constituie o autorizare nominală,elibirată unui agent economic
pentru efectuarea unei anumite tranzacții economice. 5

5 P.Țurcanu,Ia.Erhan,O,Ciobanu,E.Rotund-Drept Vamal Note de curs,2016,p.64-66

12
3 Cotarea
Poate fi difinită ca o restricție cantitativă,ce stabilește volumul maxim și prețurile admise
spre import.În Republica Moldova exportul și importul fără restricții cantitative.Restricțiile
cantitative la export și import pot fi stabilite de Guvern numai în cazuri
excepționale.Astfel cotare de cele mai multe ori se face pentru mărfurile strategice sau
strict necesare local.Procedura cotării se stabilește de Guvern în fiecare an.
Cotarea reprezintă limitarea de către organele statale a exportului sau importului de
mărfuri într-o anumită cantitate,volumul sau valoare pentru o anumită peroadă de timp.
În practica internațională sunt cunoscute următoarele tipuri de cotare:
- cota generală,care determină mărimea importului/exportului în unități cantitative sau
valorice pentru o anuită perioadă indiferent de faptul din ce țară provine marfa sau unde
aceasta urmează a fi exportată
-cota individuală,care reprezintă acea cotă stabilită pentru fiecare stat în parte de unde
marfa este importată sau unde urmează a fi exporată
-cotele tarifare, care la importul mărfurilor pîna la un anumit volum se aplică un regim
fiscal facilitar.Ceea ce depașește limitele acestui volum este impozitat,aplicînduse un
regim fiscal ai puțin favorabil,care duce uneori chiar la nerentabilitatea operațiunilor de
import.
- cotele sezoniere sunt aplicate pe o anumită perioadă de timp(de obicei cînd volumul
de producție a unei mărfi pe piața internă atinge nivelul maxim).De cele mai multe ori
cota dată se aplică în privința producției agricole
- cotele procentuale sunt aplicate în unele cazuri,cînd cotele la import sunt stabilite în
procent față de volumul exportului
În dependență de direcția de aplicare distingem cote la import și cote la export.
6

5 Concluzia.
6 P.Țurcanu,Ia.Erhan,O.Ciobanu,E.Rotund-Drept Vamal Note de curs,2016,p.67

13
În concluzie pot spune ca reglementarile netarifare sunt foarte importante la fel ca cele
tarifare.Reglementîrile netarifare urmaresc marfa exportată din țară pînă la
consumatorul final.Deasemenea metoda netarifara este prezentată ca una din cele mai
efective în realizarea politicii economice-externe din considerentul ca ea metodele
netarifare nu constituie o barieră impozabilă suplimentară pentru consumătorul intern
spre deosebire de metodele tarifare,deaseenea metoda netarifară,de regula nu sunt
condiționate de angajamente internaționale.
Prin metodele netarifare se apără deasemenea și piața interna și interesele
producătorilor autohtoni ele fiind pe prim plan,ceia ce este foarte important in procesu
de dezvoltarea a uni stat si a piții internaționale.

4 Surse bibliografice:

Acte normative:

14
- Codul Vamal,Legea Republicii Moldova Nr.1031-14 din 08.06.2000 reglementări de stat a
activității comerciale externe.În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,21.09.2000,nr.119-
120/838;

-Codul Vamal,Legea Republicii Moldova nr.451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin
licență a activității de întreprinzător.În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,18.02.2005,nr.26-
28;

-Acordul General pentru Trafic și Comerț (GATT),art,4

Literatură:

1 P.Țurcanu,Ia.Erhan,O.Ciobanu,E.Rotundu,”Drept Vamal”(Note de curs) Chișinău 2016

2 Moldovanu A.T. Drept vamal.București:C.H.Beck,2006

3 Conf.univ.dr.Gheorghe Caraian,”Reglementări interne și internaționale privind vămuirea

mărfurilor”,1997.

15