Exista ,intr-adevar o filosofie „chineza”,in sensul european al

termenului,distingand conceptul de „intelepciune”. Faptul ca o cultura de

dimensiunile si importanta celei chineze, cultura care s-a format independent de
cultura europeana, care si-a ales singura domeniile si problemele, nu poate
indreptati nici un semn de intrebare ridicat asupra existentei filosofiei acestei
natiuni.

Aspectele fundamentale ale filosofiei chineze reprezinta, in acelasi timp, si

distinctia dintre aceasta si filosofia europeana, occidentala: gandirea chineza
pune accentul doar asupra eticii, pe cand gandirea occidentala insista asupra
logicii, a eticii, a metafizicii. Un alt aspect diferentiator este faptul ca in China a
lipsit cu desavarsire conceptul de filosofieca disciplina in sine, pentru simplul
motiv ca aceasta era atat de strans legata de politica, de economie, de religie si
de aproape orice aspect al vietii, incat nu putea fi considerata o activitate
separabila de cotidian.

Inca de la inceputurile gandirii filosofice chineze au aparut elemente ale unei

filosofii strans legata de Univers si viata, nascandu-se din notiunea arhaica de
unitate originara cele doua principii antagonist-complementare,Yin si Yang. Yin,
principiul de natura feminina, analog intunericului, pamantului, lunii, recelui,
umedului, completeaza masculinul, Yang, analogul luminii, cerului, soarelui,
caldurii, a uscatului. In gandirea chineza orice lucru sau fiinta, cu exceptia
pamantului (Yin pur) si acerului (Yang pur), este alcatuit din Yin si Yang, in
diferite proportii. La fel, este considerat ca insasi ordinea si echilibrul
Universului sunt mentinute de echilibrul dintre aceste doua principii antagonist-
complementare. Alternanta dintre ele sau intreractiunea lor au ca rezultat, in
conceptul chinez, transformarile continue ale universului si ale vietii. „Ca sa pui
lumea in oranduiala, mai intai trebuie sa punem natiunea in oranduiala; ca sa
punem natiunea in oranduiala, mai intai trebuie sa punem familia in oranduiala;
ca sa punem familia in oranduiala, trebuie sa ne cultivam viata noastra
personala; si ca sa cultivam viata noastra personala, mai intai trebuie sa ne
indreptam inimile noastre.”ConfucianismuluiConfuciusMomentul aparitiei lui
Confucius (numele latinizat al lui Kong-zi, sau Kong Fu-zi, cca 551 – 479 idH) a
marcat inceputul traditiei filosofice dominante in cultura chineza pentru mai
mult de doua mii de ani, insa si influenta spirituala in mai toate domeniile
culturii chineze, inclusiv medicina sau stiinte exacte. Mostenirea lasata in urma
sa nu a inclus opere scrise, ideile, interpretarile, comentariile sau completarile
sale asupra vechiului patrimoniu cultural chinez ( Cartea Poeziei,
CarteaSchimbarilor, Cartea Ritualurilor, Cartea Muzicii, Analele Primaverii si ale
Toamnei) fiind transpuse de discipolii sai intr-o colectie de texte cuprinzand 30
de carti .

Confucius s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat codul de norme morale
privind comportamentul oamenilor fata de superiori, fata de ceilalti. Tema
fundamentala impusa inteleptului este societatea, existenta sociala a
individului, conditiile ideale dintre om si societate, scopul filosofiei sale fiind
formarea omului util societatii. Problema centrala a lui Confucius fiind sistemul
de guvernare care se cerea mereu reinnoit, acestaurmarea in permanenta ca
discipolii sai, multi de origine modesta, carora le preda lectii de istorie,
literatura, diplomatie si ritualuri de curte, sa fie pregatiti pentru a putea deveni
buni functionari ai statului. In centrul doctrinei morale se afla ideea armoniei
dintre om si cosmos.

O alta idee este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune morala si ca fericirea
depinde de perfectiune. Perfectiunea morala si fericirea depind de venerarea
traditiilor trecutului cu scopul de a se imbunatati climatul prezent. Printre
frumusetile morale pe care trebuie sa le probeze omul, patru erau considerate
cele mai importante, valabile pana in ziua de azi:⇨Sa fii generos, dar nu
risipitor.⇨Sa fii mândru, dar nu trufas.⇨Sa ai dorinte, dar nu pofte.⇨Sa arati
inocenta, dar nu asprime.

Confucius evita metafizica, displacandu-i toate notiunile sau teoriile haotice,

incerte, neclare, atribuind toate problemele din viata unui individ, a unei
societati sau a unui stat obscuritatii si impreciziei gandirii si a limbajului, sau
lipsei de sinceritate. Un rege, parinte sau fiu care nu se comporta ca atare,
ignorand respectivele lor privilegii si indatoriri ca rege, parinte sau fiu, comit
adevarate abuzuri adapostindu-se in spatele cuvintelor de „rege”, „parinte” sau
„fiu”. Un alt concept fundamental in filosofia confucianista este „omul
superior”. In opinia sa, ceea ce ii acorda superioritate omului este cultivarea
propriului sau „eu”, „cu grija zeloasa si constanta”. Cele trei virtuti ale omului
„ideal” sunt inteligenta, curajul si buna intentie, ceea ce inseamna caracter,
corectitudine, generozitate. Baza caracterului este sinceritatea („sa-ti pui de
acord cuvintele cu faptele”), corectitudinea („sa cauti in tine cauza nereusitei
tale”), moderatia in vorbe si atitudini, simpatia cordiala pentru toti
oamenii.MenciusPrincipalul continuator al lui Confucius a fost Mencius (nume
latinizat al lui Meng–zi, cca 371 – 289 idH). Centrul gandirii sale a fost constituit
de teoria despre caracterul omului prin esenta bun: toti oamenii se nasc egali si
buni, toti au rationalitate si simtul virtutii innascut; doar ca unii cultiva acest
simt, altii nu, lasandu-se prada pasiunilor simturilor. Omul devine rau doar
atunci cand nu cauta sa-si infraneze porniri lipsite de valoare morala, porniri
care nu fac parte din „firea omeneasca”.

Mencius a atins cu mult inaintea altor ganditori anumite probleme ce ating

campul psihologiei, aratand ca in loc de a-ti infrana anumite impulsuri sau
dorinte (fapt inutil si daunator), este mai adecvat sa le canalizezi pe alte cai,
spre activitati folositoare omului sisocietatii.TaoismulLao-zi Dupa sau paralel
confucianismului, o alta mare scoala filosofica chineza a fost taoismul, fondata
de Lao-zi (Lao-tzi/ Lao-tzu, contemporan cu Confucius si, pare-se, la un moment
dat chiar mentor al acestuia), care a elaborat o conceptie filosofica transmisa
oral timp de 2 secole, in secolul IV fiind redata si in scris. Lui i se atribuie
culegerea scrisa „Dao De Jing”/ Tao Te Ching, culegere de aforisme, de fapt o
opera colectiva, „textul cel mai profund si mai enigmatic din toata literatura
chineza” (M. Eliade), reprezinta unul din cele mai importante tratate ale
filosofiei chineze,acoperind domenii ale spiritualitatii individului, dinamica
inter-personala sau tehnici de guvernare politica. Conceptia lui Lao-zi a fost
opusa confucianismului.

Filosofia taoista porneste de la problema naturii universului si a relatiilor dintre

om si univers, insa neaga posibilitatea cunoasterii lumii, necreata si
indestructibila, deoarece noi nu putem sa cunoastem lucrurile decat prin
intermediul notiunilor, care sunt abstractii, fictiuni. Incercand sa cunoastem
lumea, ne indepartam tot mai mult de realitate, de legea suprema a naturii, de
principiul ordinii universale (Tao); activitatea intelectuala devine astfel inutila,
de evitat chiar...”De Tao te poti apropia spre a-l intelege, dar nu cu ratiunea, ci
pe calea intuitiei, a contopirii in Tao”. Insa filosofia taoista nu conduce la un
pesimism total: retragerea din lume, insasi moartea, vazuta ca o reintegrare in
unitatea originara, este un bine, caci „atunci cand mori, nu esti exclus din
Univers”.

In orice caz caracterul de contemplativitate si de pasivitate al doctrinei a

convenit suveranilor contemporani, care chiar au sprijinit taoismul, intrucat
„motivul pentru care este greu sa guvernezi poporul sta in faptul ca el stie prea
multe”. Sau, mai exact, „in activitatea sa de guvernare, inteleptul mentine
constant poporul in lipsa de dorinte si in nestiinta. Cand sunt din aceia care
poseda stiinta, el cauta sa-i faca sa nu indrazneasca sa actioneze. Cand in felul
acesta el determina non- actiunea, buna ordine devine universala.” Cuvintul
tao are mai multe intelesuri in China antica: arta de a carmui a vechilor
suverani, ideea de iscusinta, talent pentru ceva anume, de indemanare, nu
numai in relatiecu anticii suverani, caci si omul de rind poate dovedi ceva iesit
din comun. Chinezii admirau arcasii, caligrafii, filozofii, in general pe toti cei care
se remarcau printr-o aptitudine anume. Acestia erau chemati la curtea
suveranului, pusi la incercare, si omeniticum se cuvine atunci cind isi aratau
dibacia. Un alt sens al cuvintului tao este de metoda, in sensul de tehnica de
invatare, de aplicare a ceva etc. Un tao care poate fi trasat nu poate fi eternul
tao (adica: nu exista o metoda absoluta de a proceda in toate imprejurarile, un
cod de purtare universal valabil etc). Într-o perspectiva si mai larga, tao este
legea Cerului, adica modul lui de manifestare. Tao-ul este o miscare de dute-
vino, in care alterneaza tendintele yin si yang. A te adapta la aceasta
miscare,inseamna a deveni una cu tao, adaptarea la miscarea cerului putand fi
considerata un tao în sine (talent, intuitie etc)

Ca multi alti ganditori antici chinezi, modalitatea sa de explicare a ideilor

folosea adesea paradoxuri, analogii, referiri la proverbe vechi, repetitii,
simetrie, rima si ritm. Scrierile ce-i sunt atribuite sunt poetice, dense si deseori
obscure, servind ca punct de plecare meditatiilor cosmologice sau introspective.
Cu toate ca Lao-zi nu a avut atata influenta precum Confucius in China, el este
totusi respectat in mare masura de catre chinezii de astazi si nu numai, ideile
sale fiind studiate la nivel international.„Cand armele isi vor fi pierdut taisul,
cand inflacararea se va stinge, cand fortele vor fi epuizate sivisteria va fi golita,
suveranii vecini vor profita de slabiciunea ta pentru a actiona. Si chiar daca ai
consilieripriceputi, nici unul dintre ei nu va fi in stare sa intocmeasca planuri de
viitor adecvate.”

Sun-zi Un alt contemporan al lui Confucius, cu toate ca nu poate fi numit

filosof in adevaratul sens al cuvantului, a fost Sun-zi (Sun Wo, cunoscut cel mai
bine sub numele Sun-Tzu). General al armatelor chineze, este autorul faimosului
tratat „Arta Razboiului” (scris in 512 idH). Obisnuit de mic copil cu mediul
militar, datorita tatalui sau care a fost ofiter al armatelor chineze, interesul sau
a fost canalizat spre tacticile de razboi de la o varsta frageda, ajutandu-l sa
devina expert in domeniul militar.Fiind introdus lui Ho Lu, imparatul Statului
Wu, pentru a demonstra arta sa in tacticile de razboi, Sun-Tzu a probat cu succes
strategiile sale militare asupra concubinelor imparatului la solicitarea acestuia
din urma, in cele din urma fiind angajat ca General al armatelor imparatului.
Strategiile prezentate in tratatul „Arta razboiului” au fost in mare masura
urmate si puse in aplicare in Japonia Evului Mediu (sec. XV – XVI): clasica „Gorin
No Sho” („Cartea celor cinci cercuri”), scrisa de Miyamoto Musashi, un faimos
samurai (1583 -1645), in acelasi timp pictor si caligraf, contine multe similaritati
cu invataturile lui Sun-Tzu.Invataturile lui Sun-Tzu au ajuns in Europa cu putin
inainte de Revolutia franceza (in 1772) sub forma unei traduceri sumare facuta
de parintele J.J.M. Amiot, un preot iezuit francez. De altfel „Arta razboiului” a
fost tradusa in multe limbi, valorificandu- se astfel invataturile autorului pe plan
international, reprezentand o carte fundamentala in diferite academii militare.

In Statele Unite ale Americii lucrarea lui Sun-Tzu a fost cunoscuta pe larg
incepand cu anii 1970. Diplomatul Henry Kissinger a facut referire la aceasta
lucrare, „Arta razboiului” ce a constituit subiectul unor studii minutioase in
cercurile militare americane de-a lungul multor ani.

In zilele noastre teoriile prezentate in carte sunt aplicate in mod considerabil nu

numai in plan militar, dar si in mediile de afaceri, strategii organizationale si in
dezvoltarea abilitatilor manageriale, sport, diplomatie, sau chiar si in viata
personala a unor oameni.

Sun-Tzu probabil ca este una din cele mai renumite personalitati din China in
plan international.„Cunoaste-ti inamicul si cunoaste-te pe tine insuti; într-o suta
de batalii nu te vei expunenici unei primejdii.Cand nu-ti cunoşti inamicul, dar te
cunoşti pe tine insuti, sansele talede victorie sau de infrangere sunt egale. Daca
nu-ti cunoşti nici inamicul si nici pe tineinsuti, esti sigur ca te vei gasi in
primejdie in fiecare batalie.”
 Mnisterul Educație și Tineretului Republicii Moldova

Universitatea Tehnica din Moldova

Facultatea:Tehnologia și Menagement în Alimentația Publica

Specialitatea:Tehnologia și Menagemt în Alimentația Publica

Referat
La disciplina: Filozofia

Tema: Filozofia în China Antica

A efectuat: Efros Cristina TMAP-161

A verificat: Braga Mihail

Chisinau 2017