-Eseu argumentativ-

Autor:Voicu Andreea Raluca

Gr.957, seria C, REI, an III

București, 2018
 ...cel mai adesea, prejudecățile sunt evidente la persoane din
alte generații, care au valori diferite de ale noastre...

,,Dacă ideile plutesc în aer, prejudecăţile sunt însuşi aerul pe care-l respirăm. Şi, deşi nu
suntem conştienţi de conţinutul lor sau de ceea ce reprezintă, ele asigură, alimentează nevoia
noastră vitală, elementară de cunoaştere. Ca orice mediu universal, prejudecăţile sunt arareori
sesizate, dar atunci cand se fac simţite iau forma unor dezlănţuiri stihiale, în cursul cărora totul
pare zdruncinat din temelii. Cînd două prejudecăţi de semn opus se întâlnesc, fulgerele şi
trasnetele par palide reflexe, simboluri neinspirate ale enormei descărcări de energie produse de
această ciocnire”1.

Pornind de la aceaste afirmații putem conduce discuția în multe direcții, însă ținta pe care
doresc a o atinge este reprodusă prin prisma stărilor conflictuale dintre trecut și prezent, mai
exact, dintre profesori și elevi. Prejudecata, mediul social, disciplina de predare, caracterul și
mulți alți factori pot ridica adesea bariere de comunicare între profesor și elevi, lucru ce poate
degenera într-un conflict, de aceea consider că este important să înțelegem cum dihotomia
prejudecăților poate influența anumite comportamente într-un singur mediu, ce reîntregește
cadrul de învățare.

Însă nu cumva este însăși o prejudecată și dacă ne gândim că prejudecata se află doar în
sfera de influență a celor din alte generații? Nu cumva prejudecata stă în sinea fiecărui om și
actiunează involuntar asupra gândirii? Voi încerca să găsesc răspunsuri elocvente la aceste
întrebări și voi încerca să expun pe parcursul eseului situații reale în care prejudecata noilor
generații și vechilor generații se bat cap în cap pentru a se întâlni în cele din urma într-un punct
comun, învățarea.

1
Horia Pătrașcu, Despre Prejudecată, 2011
 Începând discuția de la nivelul macro, societatea contemporană este marcată de
contextele geopolitice, economice, și culturale diverse. Fenomenele globalizării și migrației,
actuale în întreaga lume, sporesc intensificarea schimburilor și transformărilor pe toate planurile
de la cel economic la cel social, cultural, educațional. Europa contemporană nu mai poate fi
ințeleasă și tratată static, dintr-o perspectivă și cu o viziune ermetică, ci, în primul rând în mod
direct și deschis prin prisma acestor restructurări care au loc permanent, a schimbărilor politice,
sociale, culturale, economice, tehnologice, ce par a fi singura constantă a lumii dinamice în care
trăim.

În construirea percepției noastre despre celălalt intervin o serie de factori care reflectă
atât propriile noastre raționamente, cât și anumite generalizări pe care, în mod indirect le preluăm
din societatea în care trăim. Există situații diverse în care apar anumite efecte negative,
convingeri subiective ale unui anumit individ sau grup cu privire la caracteristiile altui individ
sau grup, perceput ca diferit față de primul (grupul de apartenență). Altfel spus, se observă în
acest caz o deteriorare sau construire a unei imagini deformate a realității, apare o convingere sau
o reprezentare preconcepută asupra unor categorii de pesoane sau a unor indivizi care fac parte
din acea categorie.

Sterotipul reprezintă un ansamblu de convingeri împărtășite de un anumit grup/individ,

pe baza unor scheme rigide de înțelegere a altora, cu privire la caracteristicile personale sau
trăsăturile de personalitate și de comportament ale unui anumit grup de persoane și implicit a
indivizilor care aparțin acelei categorii. „Stereotipizarea este procesul prin care sunt emise
„etichete” generalizatoare asupra unor grupuri, clișee care pleacă de la anumite credințe și
valorizări particulare, accidentale”2. Datorita sereotipiilor apar prejudecatile, si mai mult, apare
discriminarea. Prin acest proces al stereotipizarii are loc o simpificare a realității care se
organizează astfel pe categorii, potrivit unor caracteristici aparent comune. Astfel anumite
imagini se transformă în clișee/ etichete ca vor fi atribuite mai apoi situațiilor/ grupurilor/
persoanelor apartinând categoriei inițiale de clasificare.

„Există diverse exemple și experimente interesante in psihologia social cu privire la

natura stereotipurilor și modalitățile de reducere a acestora. Unul dintre experimentele

2
Cucos, Educatia. Dimensiuni culturale si interculturale, 2000, ed. Polirom, Iasi.
interesante de măsurare psihologică a stereotipurilor a fost realizat în 1933 în USA de către Katz
și Bradly (cf.Bourchis si Leyens 1997, p.p, 99-102) . Studenților de la Princeston le-a fost cerut
să prezinte trăsăturile cele mai caracteristice ale americanilor, negrilor, chinezilor, japonezilor,
irlandezilor, italienilor, japonezilor evreilor si turcilor. Pe baza răspunsurilor a fost realizată o
listă cu 84 de trasaturi de personalitate. Apoi au cerut altor studenți să aleagă din lista completă
cinci dintre cele mai reprezentative pentru fiecare categorie. Pe lângă caracteristicile diverse s-a
constatat ca fiecărei categorii îi corespund anumite caracteristici stabile care sunt de fapt rezultat
al procesului de stereotipizare. Câteva din atributele asociate cu diverse categorii sunt: americani
(albi) muncitori, inteligenți, materialisti/ americani (negri) superstițioși, leneși, simt muzical /
germani: științifici, muncitori, impasibili/ japonezi: inteligenți, muncitori, perfizi etc”.3

Continuând periplul ascensional al subiectului dezbătut și transferând discuția la nivel

micro, putem recunoaște cu ușurință stereotipurile apărute în percepția unui profesor asupra unui
elev și invers. Una dintre greșelile frecvente carea u loc la clasă sunt extemporalele motivate pe
lipsa învățării temeticii curente.

Ipotetic: În cadrul orei de educație antreprenorială, este ales aleatoriu un elev pentru a
prezenta lecția de data trecută. Acesta, cuprins de emoție sau chiar de neștiință, nu răspunde
corespunzător cerințelor profesorului. Din acest motiv este poftit să i-a loc în bancă, urmând să
iasă imediat un alt elev. Cazul se repetă de 4 ori, cu mici modificări în funcție de elev. Profesorul
pierdându-și răbdarea preferă să rămână în zona de confort și să subevalueze intenționat
capacitățiile propriilor elevi.

Prejudecata profesorului este aceea că: Niciunul dintre elevii din clasă nu
au învățat din cauza faptului că preferă să-și piardă timpul pe rețelele de socializare, societatea de
azi se duce pe apa sămbetei, nu există respect față de materie și implicit de profesor, rata
somajului va crește simultan cu cea a natalității, dovadă fiind imaginea actuală a tinerei generații,
carierea va fi pusă pe cel de-al doilea plan, părinții investesc pera mulți bani în poftele copiilor
de aici și comportamentul inadecvat pe carea cesta îl adoptă față de persoanele cu autoritate
(„deținătorul pixului și al catalogului”) etc.

3
Vasile Cernat, Psihologia stereotipurilor, 2005, Polirom.
 Prejudecata elevului este aceea că: Modalitățile de predare și evaluare ale
profesorului sunt învechite, profesorul nu știe absolut nimic despre adevăratele problema care
există în societate, profesorul nu are cum să empatizeze cu elevul pentru că acesta a trăit în
vremurile „comunistă” unde teroarea și stitul de predare autoritar dominau, etc.

Astfel putem observa cum de la banala evaluare sumativă de la începutul orei se pornesc
o înșiruire de prejudecăți care un fac altceva decât să sporescă un conflict permanent între
generații.

Revenind la partea teoretică, „stereotipurile apar datorită modului de procesare a

informației, și anume a ceea ce se definește în psihologia cognitivă drept fenomenul de
accentuare a contrastului”.4 Astfel, ce e neobișnuit sau diferit de noi sau ne asteptăm să fie altfel,
este supus întotdeauna fenomenului accentuarii contrastului. Astfel, vom ține minte mai bine, sau
vom transmite și altora mesajul pe care l-am primit. O experiență de un anumit tip poate deforma
realitatea, continuând să judecăm situațiile similare la fel cu cea care ne-a marcat judecata la
momentul rspectiv.

Exemplu practic: Un experiment de psihologie socială, realizat deasemenea în

Statele Unite a vizat interpretarea unei scene special regizate. Astfel un grup de studenți a
vizionat un film despre o altercație într-un metrou între un negru bine îmbracat si un alb care
avea in mana un cutit. Sarcina lor a fost sa vizioneze filmul (scurt) si apoi sa povesteasca scena
unei alte persoane care nu a vazut filmul, care la randul lor povestea unei terțe persoane. După
cateva repetari de acest gen, s-a constata ca povestea era alta (evident cea reprodusa prin
intermediului telefonului fara fir) – si anume, scena dintr-un metrou se referea la
comportamentul agresiv al unui negru fata de un alb bine imbracat. Desigur astfel de stereotipuri
apar și în contexte educațioanle, nu de multe ori suntem tentati să avem anumite prejudecăți
despre elevii leneși, indisciplinați, lipsiți de cei șapte ani de acasă, fără scrupule și chiar în unele
cazul prejudecăți față de sexul elevului. Replici precum „fetele trebuie să învețe mai mult decât
băieții pentru a putea să-și croiescă un viitor; băieții sunt mai descurcăreți însă trebuie să-i
sprijinim mai mult în procesul lor de maturizare; etc.

4
Vasile Cernat, Psihologia stereotipurilor, 2005, Polirom.
 Datorită existenței stereotipurilor în gândirea indivizilor, apar ca manifestări atitudinal-
comportamentale doua efecte negative și anume prejudecata și discriminarea. Prejudecata se
situează la nivelul judecăților cognitive și al reactiilor afective, iar discriminarea se manifestă la
nivel comportamental.

Prejudecata reprezinta fenomenul respingerii celuilalt considerat drept membru al unui

grup față de care se manifesta sentimente negative. Este mai degraba o predispoziție de a adopta
un comportament negativ față de un membru al unui grup pe baza unei generalizari eronate și
rigide, fara a tine cont de trasăturile și carcateristicile personale ale acelui individ sai grup de
indivizi.

Prejudecăţile de grup pot fi atât de intense încât să ducă la crearea imaginii duşmanului
(Holt şi Silverstein, 1989), bazată pe credinţa pe care un grup o are despre grupurile cu care se
află în competiţie. Un model clasic de a reduce prejudecăţile de grup este de a favoriza sporirea
contactelor interpersonale. Experimental au fost puşi în contact oamenii din diferite grupuri
etnice tipice. Această interacţiune ar putea reduce atitudinile legate de prejudecăţi. Datele iniţiale
de cercetare priveau efectele locuirii interrasiale (Deutsch şi Collins,1951;Wilner, Walkely şi
Cook, 1955). S-a descoperit că albii locuind într-o comunitate desegregată aveau mai puţine
prejudecăţi şi o atitudine mai favorabilă faţă de alte rase decât cei care trăiau în comunităţi
segregate.

Pentru a evidenția mai bine efectele prejudecăților este nevoie să cunoaștem cauzele
implicate în acest proces. Atât din perspectiva unui profesor cât și din cea a unui elev
prejudecățile pot fi rezultatul unor frustări interioare, unor problema de auto-cunoaștere și auto-
reglare. Printre numeroasele situații, regăsim anumite cauze, și anume: Nevoia de atenţie - acele
persoane care au despre sine o părere exgerat de bună, la limita narcisismului, care consideră că
au vieţi perfecte şi de nezdruncinat sunt acelea care apelează cel mai probabil la stereotipuri în
primul rând pentru a capta atenţia prin nuanţarea diferenţei dintre ei, cei perfecţi şi restul, care nu
sunt atât de speciali. Acest fapt trădează, de asemenea, o lipsă de empatie ori compasiune faţă de
cei din jur, de la care aşteaptă la fel de multă „perfecţiune” ca de la ei înşişi; Sentimentul de
invidie - există două tipuri deinvidie, una benignă, care te motivează să performezi personal și
profesional din ce în ce mai bine şi una malignă, care este de-a dreptul autoblocantă şi găunoasă
succesului tău. Acele persoane care aleg să ţintească mereu în minusurile unei alte persoane, fără
să observe și punctele pozitive este foarte probabil să aibă un sentiment de încredere destul de
scăzut, deşi la suprafaţă îţi pot lăsa impresia unor persoane prefect în acord cu ele. Astfel, aleg să
saboteze relaţii ori conversaţii şi să-i inducă celuilalt un sentiment de inferioritate cu care el
însuşi nu este împăcat; Sentimente de slabă încredere în sine - acele persoane care etichetează
cu uşurinţă sunt acelea care reuşesc cel mai greu să creeze relaţii autentice, să-l observe pe
celălalt şi să înţeleagă motivele unor alegeri personale şi nu numai: fie că vorbim de orientare
sexuală, preferinţe culinare, greutate sau culoarea pielii. Adesea, aceste persoane simt că
aplicând anumite etichete îşi diminuează propriile deficite, se simt mai „grozavi” pentru că sunt
„în regulă”, „normali”, „acceptabili social”, „frumoşi”, „ deştepţi”, „în rândul lumii”;

Uşurinţa aplicării acestora - atunci când generalizăm, creierul nostru depune foarte puţin
efort în a percepe diferenţe, situaţii noi sau soluţii diferite. Este forma cea mai uşoară prin care
putem percepe lumea, dar nu şi cea mai corectă. Generalizările şi prejudecăţile ne ajută să ne
ferim de posibile pericole care pot apărea şi pentru soluţionarea cărora ar fi necesar să gândim
diferit, să privim din alte perspective, lucru care ne poate lua din energie şi timp. Din păcate,
aceste informaţii negative cu privire la anumite grupuri sociale sau indivizi care aleg sau nu să
fie „diferiţi” decât noi ne periclitează cunoaşterea şi contactul real cu aceste persoane.

Teorii ale Prejudecaților:

Cea mai inportantă teorie este „Teoria schimbării și a crizelor sociale„ sau cunoscută mai
bine ca "Teoria țapului ispășitor" care se referă la întâmplări sociale (cănd un grup minoritar este
considerat vinovat pentru anumite întâmplări sociale și din cauza asta ei sunt agresați
simbolic/fizic) de multe ori acest proces este folosit pentru autoprotecție de catre grupul
dominant.

Tot despre autoprotecție putem discuta și în cazul conflictelor generate între profesor și
elev. Pentru a se exonera de orice vină, profesorul preferă să dea vina pe sistem, educația cu care
copiii vin de acasă, părinți, tutori, diriginți, etc. La rândul lor, elevii în cazul unor rezultate mici
la examenul de bacalaureat, spre exemplu, vor da vina pe capacitățile profesorului de a preda și
de a se face înțeles. Conflictele reale care pot apărea sunt cele verbale (care se manifestă prin
neîntelegeri, certuri, injurii, lipsa de respect, tortură psihică) sau fizic (profesorul aplică pedeapsă
fizică elevului sau invers-bătăi ,lovituri).
 Întorcându-ne la idea principală pe baza căreia a fost creat acest eseu „...cel mai adesea,
prejudecățile sunt evidente la persoane din alte generații, care au valori diferite de ale noastre...” ,
este lesne de înțeles că percepția asupra problematicii este una eronată, afirmația în sine formând
o prejudecată. Eseul se bazează chiar pe eliminarea prejudecatei asupra unei prejudecăți. Chiar
dacă sună absurd, prejudecata nu poate fi stabilită sau atribuită doar unor anumite grupuri de
persoane mergând pe considerente de vârstă, sex sau educație. După cum bine am observat în
paginile anterioare, prejudecațile profesorale sunt practic paralele cu cele ale elevilor. Nu există
persoană lipsită de prejudecăți și nici grup de oameni care să nu fi fost măcar odată prejudecat.
Chiar dacă autori de specialitate consideră aceste prejudecăți ca fiind problema de
autocunoaștere, consider că prejudecata poate fi corectă prin atitudine egalitară, repect și multă
comunicare. Crearea unor relații interpersonale și abordarea unei atitudini pozitive în fața
schimbărilor nu va face altceva decât să minimizeze efectele negative pe care prejudecățile le pot
emana. Spre exemplu, în interiorul clasei, pentru a se evita acest tip de problematici este necesar
ca profesorul să cunoască capacitățile de învățare a fiecărui elev, situația sa familială, dacă există
probleme notabile pe plan personal. Tot în aceeași notă, elevul trebuie să descopere caracterul
profesorului, să empatizeze cu acesta, să descopere care sunt cerințele și doleanțele acestuia, însă
toate aceste lucruri se pot aplica doar dacă există comunicare. Comunicarea este elementul cheie
care rezolvă conplictele și care întărește relațiile interumane.

Astfel, este bine să gândim retrospectiv și să încercăm să indentificăm prejudecățile pe

care le aplicam unor altor persoane, voit sau nu, și să încercăm să corectăm efectele acestora. Nu
există ființă umană fară de greșeală, însă greșelile noastre nu trebuie să afecteze societatea,
concluzia acestei povațe sumându-se în afirmația „prejudecata naște o noua prejudecată”.