Sunteți pe pagina 1din 5

CHMIE C8 5.04.

2012

CALCIUL SI COMBINATIILE LUI

Calciul este unul dintre cele mai raspandite elemente din scoarta terestra 3,5%
ocupand locul al 5-lea dupa O2, Si, Al si Fe.
Cea mai mare parte a ionului de Ca se gaseste sub forma de carbonat de Ca
(CaCO3) care poate aparea in stare amorfa (creta) sau in doua modificatii cristaline
calcitul si aragonitul.
O varietate de calcit deosebit de pura este Spatul de Islanda care se comporta ca
un mediu optic birevringent piatra de var (calcarul) si marmura sunt variante
microcristaline de calcit. Ca poate aparea si sub forma carbonatului dublu cu Mg
numit dolomit (CaCO3 * MgCO3).
Mineralele importante de Ca sunt gipsul (CaSO4 cu 2 molecule de apa), fluorina
(CaF2), fluoroapatita, cloroapatita.

METODA DE OBTINERE

Se obtin in special prin electroliza sarurilor topite dar si prin reducerea oxizilor si
halogenurilor cu sodiu si Al.

PROPRIETATI FIZICE

In taietura proaspata Ca are o culoare alb-argintie este atacat de aer cu formare


de oxid si hidroxid in prezenta vaporilor de apa si din acest motiv se pastreaza sub
petrol sau sub ulei de parafina.

PROPRIETATI CHIMICE

Ca reactioneaza cu hidrogenul uscat la temperaturi cuprinse intre 200-400oC


formand hidruri.
Se oxideaza usor prin ardere obtinandu-se un amestec de oxid si azotura.

ROLUL FIZIOLOGIC AL CALCIULUI

Ca este un element chimic cu rol esential in organismul uman fiind necesar pentru
activarea unor sisteme enzimatice implicate in contractia musculara si transmisia
impulsului nervos.

1
CHMIE C8 5.04.2012

Cea mai mare cantitate de Ca se gaseste in oase in proportie de 99%. Este un


constituent al tuturor celulelor.
Metabolismul Ca este strans corelat cu cel al fosforului pentru absorbtia Ca fiind
necesar un raport din Ca si K de 2:1.
Necesarul de Ca in organismul adult este de aproximatic 1g/zi dar variaza in
functie de eficienta absorbtiei si excretiei sale.
Pentru copii necesarul de Ca variaza intre 1-1,4g/zi. O proportie foarte redusa
1:100 de Ca din organism are functie importante necorelate cu structura osului.
Influenteaza sistemul nervos vegetativ si reprezinta un alt antagonist al Na.
Ionul de Ca intervine in transformarile care au loc in procesele de diviziune
celulara.
In lichidele extracelulare are functiuni fundamentale si anume:
 In permeabilitatea membranara
 In procesul de cuagulare a sangelui (formand trombina)
 In transferul ionilor si potasiu prin membrana celulara.
In plasma Ca se gaseste sub doua forme:
 Ca ionic
 Ca complexat cu acid citric sau alti acizi organici (Ca chelat).
Ca chelat este legat de proteinele din plasma in special de albumine. Cantitatea
de Ca chelat depinde de concentratia proteinelor, a concentratiei de Ca si de ph.
Sub forma de citrat sau complexi proteici este implicat in activitatea catalitica a
unor enzime.
Se utilizeaza in reactii alergice, amelioreaza capacitatea antimicrobiana a
globulelor albe, stimuleaza secretia gastrica si ritmul cardiac, favorizeaza utilizarea
eficienta a Fe si a vitaminei B12.
Hipocalcemia se manifesta prin modificari profunde ale excitabilitatii musculare
care duce la tetanice.
Insuficienta calcica produce carii dentare, insomnii, osteomalacie si risc de fracturi
ale fragmentelor sistemului osos.
Hipercalcemia are efect invers, hipotenia musculara cu toate consecintele
acesteia (deficienta respiratorie si cardiaca).
Este indicat in caz de oboseala, diferite afectiuni pulmonare, astenie, cefalee,
iritabilitate, nervozitate, rahitism, rarefierea structurii oaselor, spasmofilie,
osteoporoza, reactii alergice, tulburari de menopauza, hemoragii prelungite etc.
Principala sursa de Ca o constituie laptele si produsele lactate. Se utilizeaza
clorura de Ca, carbonatul de Ca, gluconatul de Ca, calciu lactic, gluconallactic de
Ca.

2
CHMIE C8 5.04.2012

In amestecul carbonat de Ca cu hidroxid de Ca se utilizeaza ca neutralizant si


pansament gastric.
Administrat intravenos bromura de Ca are actiune sedativa si anticonvulsivanta.
Clorura de Ca este utilizata in afectiuni de retentie hidrosalina cu excluderea
ionilor de Na.

SODIUL (NA)

Sodiul este unul din cele mai raspandite elemente gasindu-se in natura in procent
de 2,4% formand zacaminte minerale exploatabile.
Sodiul se gaseste sub forma de sare gema sau halit. In depozite saline sau dizolvat
in ape curgatoare si in apa marilor si oceanelor unde ajunge pana la o
concentratie 2,7-3,5%.

ACTIUNEA FIZIOLOGICA A SODIULUI

Sodiul un component ionic principal al mediului extracelular. Predomina in


lichidele extracelulare (plasma sanguina, lichide interstitiale) spre deosebire de
potasiu care predomina in lichidele intracelulare.
Este introdus in organism cu alimentatia in special sub forma de clorura de sodiu.
Necesarul zilnic de Na este de 0,7-4 g dar creste mult in cazul unui efort fizic
intens sau in conditii de temperatura ridicate.
Se considera ca un consum de 5g/zi Na corespunzator la 8g/zi clorura de Na nu
este daunator.
Nivelul de Na existent in organism este reglat de rinichi care cresc sau scad
excretia in functie de cantitatea ingerata.
In sange Na are concentratie de 300-335mg/100 ml plasma. In eritrocite nu se
gaseste decat in cantitate foarte mica.
Ionul de Na este alcalinizant al mediului extracelular. Na are rol in inhibitia
tesuturilor, are actiune hidropigena. Prin aceasta are rol in repartitia apei in
organism, are rol in reglarea presiunii osmotice a echilibrului acido-bazic si a
echilibrului hidromineral influentand homeostazia.
Ionii de Na au rol esential in procesele electrice de membrana (influxul de Na
produce depolarizarea-contractia si efluxul de Na produce repolarizarea-
relaxarea).
Ca urmare ionii de Na favorizeaza excitabilitatea musculara contribuind la buna
functionare a sistemului nervos si a musculaturii.

3
CHMIE C8 5.04.2012

Carenta Na din lichidele extracelulare respectiv din plasma duce la stari


patologice uneori grave.
Pierderile de Na sunt foarte mari prin transpiratie iar insuficienta Na in organism
duce la hipotensiune arteriala, la deshidratare punand in pericol starea de
sanatate.
Tinand cont de rolul fiziologic al Na, clorura de Na si carbinatul de Na intra in
componenta sarurilor pentru rehidratare orala.
In acelas context solutia sub forma de perfuzie si acido-bazic al persoanelor
deshidratate.
Na mareste biodisponibilitatea sulfamidelor, antibioticelor si barbituricelor prin
cresterea solubilitatii lor motic pentru care majoritatea medicamentelor se
sintetizeaza sub forma de saruri de Na.
Solutia de clorura de Na (serul fiziologic) este o solutie izotonica cu lichidele din
organismul uman motiv pentru care se foloseste la administratia medicamentelor.

LABORATOR 6
DETERMINAREA PH-ULUI

Valoarea ph-ului unei solutii da indicatii asupra aciditatii, neutralitatii sau


alcalinitatii acesteia dupa cum urmeaza:
 Ph sub 2 = puternic acid
 Intre 2-4 = acida
 4-6,5 = slab acida
 6,5 – 7,5 = neutra
 7,5 – 10 = slab alcalina
 10 – 12 = alcalina
 Peste 12 = puternic alcalina.
In cazul unei valori la limita se foloseste indicatia “cea mai indepartata fata de
semnificatia neutra” (Ex: ph=4 corespunde la reactie acida).
Determinarea ph-ului se poate face prin metoda calorimetrica sau prin metoda
potentiometrica daca nu se prevede altfel se aplica ultima metoda
potentiometrica.
Metoda calorimetrica foloseste cel mai frecvent hartia indicator universala,
aceasta metoda fiind folosita numai in scop informativ avand o precizie limitata,
de asemenea se poate folosi si hartia de turnesol cu care se stabileste numai daca
reactia este acida neutra sau alcalina fara o precizare mai exacta a ph-ului.

4
CHMIE C8 5.04.2012

Pe hartia indicator universal umectata sau nu cu apa se aduce o picatura din


solutia de cercetat, coloratia obtinuta se compara cu scara de culori anexa
divizata in unitati si subunitati de ph.
In cazul hartiei de turnesol se procedeaza la fel sau se introduce direct in solutia
de cercetat, coloratia rezultata este functie de zona de viraj a indicatorului.
Determinarea ph-ului in solutii neapoase sau apoase mixte si efectueaza prin
umectarea prealabila a hartiei cu apa.