Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Potrivit acestuia, viața socială ar fi imposibilă dacă oamenii ar învăța numai prin încercări
și greșeli. Observarea constituie un mijloc rapid și eficient pentru achiziționarea cunoștințelor și
deprinderilor care vor îndruma acțiunea. Ceea ce nu înseamna că, odată acțiunea efectuată,
individul nu utilizează consecințele acesteia în scopuri corective, dar, în fața unei situații care
cere o conduita nouă, individul recurge la experiența sa socială.
• Deseori, copiii mici se simt foarte bine când sunt lăsaţi să facă lucruri „pentru oameni
mari”, de exemplu, să ajute la spălat.
• De asemenea, copiii mici se joacă, de multe ori, adoptând roluri sociale şi imitând
adulţii pe care i-au văzut în astfel de roluri.
• Toate aceste lucruri fac parte din procesul prin care copilul învaţă o gamă largă de
comportamente sau deprinde o serie de abilităţi.
Bandura delimitează doua faze ale procesului de imitare ( de exemplu, învătarea unei
litere de mână) :
• faza de achiziţie (în care subiectul învaţă comportamentul unui model, adică învaţă, prin
observare, elementele grafie cin care este compusă litera)
Învăţarea observaţională este un tip de învăţare prin imitaţie care se prodice spontan,
neintenţionat, datorită unor stimuli din mediu care atrag atenţia. In acest mod pot fi învăţate
numeroase comportamente, atâd dorite cât şi nedorite. De exemplu, elevii pot învăţa să
vorbească urât de la un elev care face deja acest lucru.
Învăţarea vicariană are la bază observarea consecinţelor unui comportament ( învăţarea
din experienţa altora). În studiile sale, A. Bandura arată că schimbarea în comportamentul
obsevatorului poate fi produsă prin întărirea comportamentului modelului. De exemplu, dacă
oferim o recompensă elevilor care şi-au făcut tema şi cei care nu şi-au făcut-o vor dori să o facă,
fiind motivaţi de recompensă.
Bibliografie
Webografie
1. Drăgan, A., Teoria învăţării sociale, Revista de psihologie integrativă vol.2 no.2,
septembrie 2013, accesată în 23.05.2019 http://revista.psihoterapie-integrativa.eu/wp-
content/uploads/2013/09/DRAGAN-TEORIA-SOCIALA.pdf
2. Drămnescu, M., Teoria socială a învăţării a lui Albert Bandura. Implicaţii în
construirea modelelor pedagogice, Seria “ştiinţe ale educaţiei”, 2013, accesată în
23.05.2019 http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/08.p.47-52.pdf
3. http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/COMPORTAMENTUL-
INVATAT20210231623.php#_ftn3
4. http://tip.psychology.org/bandura.html