EVANGHELIA

DUPÃ SFÂNTUL MARCU

 INTRODUCERE

Autorul. A doua Evanghelie canonicã pe care ne-o transmite tra-

diþia îi este atribuitã lui Marcu, numit ºi Ioan Marcu (Fap 12,12.25;
15,37). El nu a fost apostol ºi nici discipol al lui Isus. A fost discipol
al lui Barnaba, al lui Paul ºi al lui Petru (Fap 12,25; 13,5; 15,36-39;
1Pt 5,13). S-a nãscut la Ierusalim ºi era fiul unei femei cu numele
Maria, care avea o casã în cetate, unde se adunau primii creºtini
(Fap 12, 12-17). Marcu era veriºorul lui Barnaba (Col 4,10). Dupã tra-
diþie, este interpretul lui Petru, alãturi de care a cutreierat Asia
Micã ºi Europa, iar Evanghelia lui redã predica lui Petru. A murit ca
martir, probabil în Alexandria (Egipt), iar relicvele lui sunt pãstrate
în bazilica „San Marco” din Veneþia.
Limba. Evanghelia dupã sfântul Marcu a fost scrisã în limba greacã
popularã, cu un vocabular redus, dar precis, cu un stil viu ºi colorat.
Fraza este deseori întreruptã pentru a se da, ca într-o parantezã,
explicaþii considerate de autor ca necesare pentru cititorii de culturã
greco-romanã. Particularitãþile lingvistice se pãstreazã de-a lungul
întregii Evanghelii, ceea ce demonstreazã unicitatea autorului.
Destinatarii. Sfântul Marcu se adreseazã creºtinilor din afara Pales-
tinei, probabil celor de la Roma, de provenienþã ebraicã sau pãgânã.
Astfel se explicã de ce referinþele la Lege ºi Profeþi sunt mai puþine;
obiceiurile ºi tradiþiile ebraice, numele ºi cuvintele aramaice sunt
explicate (3,17; 5,41; 7,1-23 etc.); sunt evitate expresii ºi situaþii ofen-
satoare pentru pãgâni, sunt folosiþi termeni militari ºi de mãsurã
utilizaþi în Imperiul Roman (5,9.15; 6,37; 12,14 etc.).
Structura. Sfântul Marcu îºi organizeazã materialul dupã douã cri-
terii: din punct de vedere geografic, descrie mai întâi activitatea lui
Isus în Galileea (1,14–7,23), apoi activitatea lui Isus în þinuturile
pãgâne (7,24–8,26), drumul lui Isus de la Cezareea lui Filip la Ieru-
salim (8,27–10,52), activitatea lui Isus la Ierusalim, care culmineazã
cu pãtimirea, moartea ºi învierea lui (11,1–16,20); din punct de vede-
re teologic, prezintã în prima parte misterul lui Mesia (1,14–8,26), iar
în partea a doua, misterul Fiului Omului (8,27–16,20).
Locul. Cu excepþia sfântului Ioan Crisostomul, care presupune cã
sfântul Marcu ºi-ar fi scris Evanghelia la Alexandria, toatã tradiþia
considerã cã ea a fost scrisã la Roma sau, oricum, în Italia.
Data. Conform mãrturiei sfântului Irineu, Evanghelia a fost scri-
sã dupã moartea sfântului Petru (64) ºi, oricum, înainte de anul 70
(distrugerea templului din Ierusalim de cãtre romani).
 88

Mãrturii despre Evanghelia dupã sfântul Marcu întâlnim foarte

devreme: Papia, sfântul Iustin, Tertulian, sfântul Clement din Ale-
xandria, Origene.
Teologia. În Evanghelia dupã sfântul Marcu, tema centralã este
identitatea lui Isus. Mulþi se intereseazã de aceastã problemã: dis-
cipolii, lumea, demonii, Irod, marele preot, Pilat ºi centurionul, dar
Isus, în prima parte, vrea ca identitatea lui sã rãmânã ascunsã (secre-
tul mesianic) ºi de aceea lasã faptele minunate sã vorbeascã. Dupã
mãrturisirea lui Petru (8,29), Isus îºi descoperã progresiv identi-
tatea, fãcând apel la figura slujitorului lui Iahve (8,31.38; 9,9.12.31
etc.), venit ca sã aducã mântuire lumii prin sacrificiul vieþii proprii.
Aceastã revelare este fãcutã discipolului. Vestea cea bunã despre Isus
– Mesia ºi Fiu al lui Dumnezeu – nu este o doctrinã teoreticã, ci presu-
pune o comuniune personalã cu el. Pe aceastã comuniune cu Isus ºi pe
cunoaºterea misterului persoanei sale se va baza predica apostolicã.
Discipolul îl urmeazã pe Isus, cunoscându-l mereu mai bine ºi
identificându-se cu Învãþãtorul prin renunþarea la sine, la legãturile
familiale, la bogãþii, la viaþa însãºi (8,34-38; 10,31.43). Dar cine refuzã
aceastã revelaþie devine duºmanul lui Mesia (11,27-29; 12,12-37), îl
persecutã ºi-i cauzeazã moartea. Or, tocmai moartea lui Isus este
victoria definitivã asupra diavolului, împlinirea mântuirii ºi recu-
noaºterea filiaþiunii divine a lui Isus (15,39).
Datoritã acestei tematici, în ultimul timp, Evanghelia dupã sfân-
tul Marcu este folositã din ce în ce mai mult în cateheza pregãtitoare
pentru primirea Botezului.
 EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MARCU

I. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICE

A LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28)

1
Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu . a

1Iatã,Aºa
2 cum este scris în profetul Isaia:
eu îl trimit pe îngerul meu c
b
Ex 23,20 gr
Mal 3,1
înaintea feþei tale;
el îþi va pregãti calea.
3 Glasul celui care strigã în pustiu:
Is 40,3 gr
Pregãtiþi calea Domnului, In 1,23
faceþi drepte cãrãrile lui.
4 Ioan Botezãtorul a apãrut în pustiu, predicând botezul pocãinþei Fap 13,24;
19,4
spre iertarea pãcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii ºi toþi locuitorii
Ierusalimului veneau la el ºi erau botezaþi de el în râul Iordan, mãr-
turisindu-ºi pãcatele.
6 Ioan era îmbrãcat cu o hainã din pãr de cãmilãd ºi încins la mijloc

cu o cingãtoare din piele; mânca lãcustee ºi miere sãlbaticã 7 ºi predi- Fap 13,25
ca zicând: „Vine dupã mine cel care este mai puternic decât mine,
cãruia eu nu sunt vrednic sã mã plec sã-i dezlegf cureaua încãlþãmin-
tei. 8 Eu v-am botezat cu apã, însã el vã va boteza cu Duhul Sfânt”.

a În unele manuscrise lipseºte: Fiul
lui Dumnezeu.
b Deoarece textul citat de Marcu pro-
vine din cartea profetului Malahia, în
unele manuscrise, în loc de: în profe-
tul Isaia, apare: în profeþi.
c Aici sensul este: „mesagerul”. Este
singurul loc în Evanghelia dupã sfân-
tul Marcu în care termenul grec ange-
los are aceastã semnificaþie.
d Lit.: îmbrãcat în pãr de cãmilã. Nu
este vorba de piele de cãmilã, ci de o
hainã lungã, împletitã din pãr de cãmi-
lã, folositã ºi ca hainã de pocãinþã (sac).
e În antichitate, ca ºi în zilele noastre,
unele triburi din Pustiul Arabiei ºi din
Africa de Nord obiºnuiesc sã mãnânce
lãcuste. Ele sunt consumate fie crude,
fie prãjite sau fierte, separat sau în
amestec cu miere ºi curmale. Talmudul
permite consumarea lãcustelor curate.
În Asiria era o delicatesã nelipsitã de
la masa regalã. Este subliniatã lipsa de
preocupare a lui Ioan pentru hranã.
f A se apleca ºi a dezlega cureaua încãl-
þãmintei fãcea parte din obligaþiile unui
sclav. Dupã învãþãtura rabinicã, numai
sclavii pãgâni, nu cei evrei, puteau fi
obligaþi la acest serviciu. Faptul cã
Ioan nu se considerã vrednic pentru
aceastã acþiune scoate în evidenþã umi-
linþa lui ºi superioritatea fãrã limitã a
celui care este prevestit.
 Mc 1,9 90

Botezul lui Isus (Mt 3,13-17; Lc 3,21-22)

9 Înzilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii ºi a fost botezat
de Ioan în Iordan. 10 ªi îndatã ce s-a ridicat din apã, a vãzut cerurile des-
chise ºi Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui. 11 ªi din cer s-a
auzit un glas: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am gãsit bucuria”.

Ispitirea în pustiu (Mt 4,1-11; Lc 4,1-13)

12 ªi, îndatã, Duhul l-a dus în pustiu. 13 Iar în pustiu a stat timp de
Evr 2,18; patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreunã cu fiare-
4,15
lea, iar îngerii îi slujeau.

II. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILEEA

Începutul predicãrii lui Isus (Mt 4,12-17; Lc 4,14-15)

In 3,24
14
Dupã ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând
Gal 4,4 evanghelia lui Dumnezeu 15 ºi spunând: „S-a împlinit timpul ºi
Ef 1,10
împãrãþia lui Dumnezeu este aproape! Convertiþi-vã ºi credeþi în
evanghelie”.

Chemarea primilor discipoli (Mt 4,18-22; Lc 5,1-11)

In 1,40; 6,8 16 Trecând pe lângã Marea Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi pe Andrei,
fratele lui Simon, aruncând nãvodulb în mare, cãci erau pescari.
17 Isus le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni”.
18 Lãsând îndatã nãvoadele, l-au urmat. 19 ªi, mergând puþin mai

3,17 departe, l-a vãzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui,
Lc 9,54
reparându-ºi nãvoadele în barcã. 20 El i-a chemat îndatã, iar ei, lã-
sându-l pe tatãl lor, Zebedeu, în barcã, împreunã cu zilierii lui, s-au
dus dupã el.

În sinagoga din Cafarnaum;

vindecarea unui posedat (Lc 4,31-37)
Mt 4,13; 21
Au venit la Cafarnaum. ªi îndatã, în zi de sâmbãtã, a intrat în
9,1; 11,23
In 2,12 sinagogã ºi a început sã-i înveþe. 22 ªi erau uluiþi de învãþãtura lui,
3,1-2;
Lc 13,10

a Marcu descrie ambientul din pus-
tiu: loc singuratic, departe de socie-
tatea oamenilor. Aici animalele sãlba-
tice nu trebuie înþelese ca fiind pericu-
loase deoarece, contextul nu vorbeºte
despre un conflict între Isus ºi acestea.
b Termenul grec amphiballein are sen-
sul de „a arunca nãvodul”. Nãvodul,
înfãºurat pe mânã, era lansat în apã
printr-o miºcare circularã a braþului.
91 Mc 1,23

pentru cã el îi învãþa ca unul care are autoritate ºi nu în felul cãr-

turarilor. 23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat: Mt 7,28.29
24 „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã ne distrugi? ªtiu cine In 7,46
5,2
eºti: Sfântul lui Dumnezeu”. 25 Dar Isus i-a poruncit, spunându-i: Lc 4,41;
5,14; 8,56
„Taci ºi ieºi din el!” 26 Iar duhul necurat, scuturându-l ºi strigând cu
glas puternic, a ieºit din el. 27 Atunci toþi au fost cuprinºi de teamã încât
se întrebau între ei: „Ce-i asta? O învãþãturã nouã datã cu autori-
tate! El porunceºte pânã ºi duhurilor necurate ºi ele i se supun”. 28 ªi
îndatã i s-a dus faima pretutindeni în toatã împrejurimea Galileii. Mt 4,24

Vindecarea soacrei lui Simon Petru (Mt 8,14-15; Lc 4,38-39)

29 Apoi, ieºind din sinagogã, a intrat în casa lui Simon ºi Andrei, îm-
preunã cu Iacob ºi Ioan. 30 Soacra lui Simon zãcea la pat având febrã,
iar ei i-au vorbit îndatã despre ea. 31 El s-a apropiat ºi, prinzând-o de
mânã, a ridicat-o. Atunci febra a lãsat-o ºi ea a început sã-i slujeascã. 5,41;
9,27

Alte vindecãri (Mt 8,16-17.23; Lc 4,40-44)

32 Când s-a înserat, dupã ce a apus soarele, i-au adus la el pe toþi
bolnavii ºi posedaþii de diavol 33 ºi toatã cetatea era adunatã la uºã.
34 El a vindecat pe mulþi care sufereau de diferite boli ºi a alungat

mulþi diavoli. Pe diavoli nu-i lãsa sã vorbeascã pentru cã îl cunoºteau.

35 Dimineaþa, încã pe întuneric, sculându-se, a ieºit ºi s-a dus în-

tr-un loc retras ºi se ruga. 36 Simon ºi cei care erau cu el l-au cãutat 6,46
37 ºi, gãsindu-l, i-au spus: „Toþi te cautã”. 38 El le-a spus: „Sã mergem

în altã parte, prin cetãþile învecinate, ca sã predic ºi acolo, cãci pen-

tru aceasta am venit”. 39 ªi a mers prin toatã Galileea, predicând în 6,6
Mt 9,35
sinagogile lor ºi alungând diavoli.
Vindecarea unui lepros (Mt 8,2-4; Lc 5,12-16)
40A venit la el un lepros, l-a rugat ºi, îngenunchinda, i-a spus:
„Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 41 Lui i s-a fãcut milã ºi, întinzând Mt 9,36;
18,27;
mâna, l-a atins ºi i-a spus: „Vreau, curãþã-te!” 42 ªi îndatã lepra l-a 20,34
Mc 8,2
pãrãsit ºi a fost curãþat. 43 Atunci, avertizându-lb cu hotãrâre, l-a tri- Lc 7,13;
mis afarã, 44 spunându-i: „Vezi sã nu spui nimãnui nimic, dar mergi, 10,33; 15,20

aratã-te preotului ºi adu jertfã pentru curãþareac ta cele poruncite de

a Unele manuscrise omit: îngenun-
chind, altele adaugã: în faþa lui.
b Lit.: ªi rãstindu-se la el, l-a alun-
gat afarã îndatã, spunându-i...
c Lepra era consideratã una dintre
cele mai mari nenorociri care pot lovi
un om. Cel atins de leprã era conside-
rat ca un copil nãscut mort. Leprosul
era declarat impur ºi exclus din comu-
nitate. Trebuia sã îmbrace haine rupte,
sã aibã pãrul neîngrijit ºi faþa acope-
ritã. Întâlnirea cu un lepros însemna &
 Mc 1,45 92

Moise ca mãrturie pentru ei”. 45 Însã el, dupã ce a ieºit, a început sã

spunã tuturor ºi sã rãspândeascã vestea, aºa încât [Isus] nu mai
putea sã intre în cetate în vãzul lumii, ci stãtea afarã, în locuri re-
trase. ªi veneau la el de pretutindeni.

Vindecarea unui om paralizat (Mt 9,1-8; Lc 5,17-26)

1 Când a intrat din nou în Cafarnaum, dupã câteva zile, s-a auzit
2 2
cã el este în casã. Mulþi s-au adunat, aºa încât nu mai era loc nici
3
înaintea uºii, iar el le vestea cuvântul. Au venit la el aducând un
paralizat purtat de patru [bãrbaþi]. 4 ªi, neputând sã-l aducã pânã la
el din cauza mulþimii, au desfãcut acoperiºul unde era el ºi, dupã ce
au fãcut o deschizãturã, au lãsat în jos targa pe care zãcea parali-
zatul. 5 Vãzând credinþa lor, Isus i-a spus celui paralizat: „Fiule, îþi
Lc 7,48 sunt iertate pãcatele!” 6 Stãteau acolo unii cãrturari care se întrebau
Ps 103,3 în inimile lor: 7 „De ce vorbeºte acesta astfel? E o blasfemie! Cine
Is 43,25
1In 1,9 poate sã ierte pãcatele decât singur Dumnezeu?” 8 Îndatã ce a cunos-
Mt 12,25
In 2,25
cut Isus în duhul sãu cã ei se întreabã astfel în sine, le-a spus: „De
ce gândiþi astfel în inimile voastre? 9 Ce este mai uºor: a spune celui
paralizat «Pãcatele îþi sunt iertate!», sau a spune «Ridicã-te, ia-þi
targa ºi umblã!»? 10 Însã, ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de a
ierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus celui paralizat – 11 îþi spun: ridi-
cã-te, ia-þi targa ºi du-te la casa ta!” 12 El s-a ridicat ºi îndatã, luân-
du-ºi targa, a ieºit în vãzul tuturor aºa încât toþi erau uluiþi ºi-l prea-
Mt 9,33 mãreau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodatã nu am vãzut aºa ceva”.

Chemarea lui Levi (Mt 9,9-13; Lc 5,27-32)

13 A ieºit din nou pe þãrmul mãrii ºi toatã mulþimea venea dupã el,
3,7-8
Mt 4,25
1,22; 6,2 iar el îi învãþa. 14 Trecând, l-a vãzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la
postul de vamãa ºi i-a zis: „Urmeazã-mã!” Ridicându-se, acesta l-a
urmat. 15 În timp ce era la masã în casa lui, mulþi vameºi ºi pãcãtoºib
stãteau la masã împreunã cu Isus ºi discipolii lui, pentru cã mulþi îl
urmau. 16 Cãrturarii fariseilor, vãzând cã mãnâncã împreunã cu

contaminare. Vindecarea de leprã era ce lega Damascul de Marea Mediteranã

consideratã o minune. Preoþii, consta-
tând vindecarea, dãdeau un document
scris cã omul a fost declarat curat ºi
putea reintra în societate.
a Cetatea Cafarnaum avea un oficiu
vamal la care se percepeau taxele pe cir-
culaþia mãrfurilor ºi nu impozitul pe
venit. Era situat pe drumul comercial
ºi Egipt ºi la graniþa dintre Galileea ºi
Trahonitida. Levi era în serviciul lui
Irod Antipa.
b Nu este vorba de pãcãtoºi publici, ci
de aceia pe care fariseii îi dispreþuiau
pentru cã nu respectau cu stricteþe le-
gea strãmoºeascã.
93 Mc 2,17

pãcãtoºii ºi vameºii, au spus discipolilor lui: „Mãnâncã împreunã cu

vameºii ºi pãcãtoºii?” 17 Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie de Mt 11,9
Lc 7,34
medic cei sãnãtoºi, ci bolnavii. Nu am venit sã-i chem pe cei drepþi,
ci pe cei pãcãtoºi”.

Despre post. Vechiul ºi noul (Mt 9,14-17; Lc 5,33-39)

18 Discipolii lui Ioan ºi fariseii posteau. Au venit ºi i-au spus: „De

ce discipolii lui Ioan ºi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tãi

nu postesc?” 19 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaºii sã posteascã atât
timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot sã pos-
teascã. 20 Vor veni însã zile în care mirele va fi luat de la ei ºi atunci,
în ziua aceea, vor posti.
21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofã nouãa la o hainã veche;

altfel, peticul nou trage din haina veche ºi ruptura devine mai mare.
22 ªi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va

sparge burdufurile ºi se vor pierde ºi vinul ºi burdufurile. Însã vinul

nou se puneb în burdufuri noi”.

Spicele rupte ºi respectarea sâmbetei (Mt 12,1-8; Lc 6,1-5)

23 Într-ozi de sâmbãtã, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum,
discipolii sãi au început sã rupã spice. 24 Atunci fariseii i-au spus: Dt 23,26
„Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbãtã?” 25 Iar el le-a
spus: „Nu aþi citit niciodatã ce a fãcut David când ducea lipsã ºi i-a
fost foame lui ºi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa lui
Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatarc ºi a mâncat pâinile
ofrandeid pe care nu aveau voie sã le mãnânce decât preoþii ºi a dat

a Lit.: petic de stofã nedatã la apã..., a evita dificultatea problemei pe care

altfel, stofa trage din ea, cea nouã din
cea veche... Spre deosebire de Lc 5,36,
unde formula este simplificatã, Marcu
insistã mai mult asupra incompatibili-
tãþii combinaþiei dintre nou ºi vechi.
Termenul grec agnafon indicã aici o
bucatã de stofã nouã care nu a fost
nici spãlatã, nici presatã, ºi care, pusã
la haina veche, la prima spãlare, se
strânge ºi face ca partea veche sã se
rupã de jur împrejur.
b Câteva manuscrise importante omit:
se pune.
c Unele manuscrise omit: pe vremea
marelui preot Abiatar, probabil pentru
o ridicã. Marele preot de la sanctuarul
de la Nob, care l-a primit pe David
(1Sam 21,1-9), se numea Ahimelek. Fiul
acestuia se numea Abiatar ºi a fost
mare preot în timpul domniei lui David.
Tradiþia îi atribuie lui aceste eveni-
mente anterioare perioadei de domnie
a lui David.
d Cele douãsprezece pâini nedospite
care erau puse în faþa arcei alianþei în
fiecare sâmbãtã (Ex 25,30; 35,13;
39,36; 40,23). Instrucþiunile lui Moise
pentru cortul din pustiu cereau ca
aceste pâini sã fie puse pe o masã din
lemn de salcâm, în faþa lui Iahve, ºi sã &
 Mc 2,27 94

Ex 20,8-10 ºi celor care erau cu el?” 27 ªi le-a spus: „Sâmbãta a fost fãcutã pen-
Dt 5,12-14
tru om ºi nu omul pentru sâmbãtã; 28 pentru cã Fiul Omului este
stãpân ºi al sâmbetei”.

Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mt 12,9-14; Lc 6,6-11)

1A intrat din nou în sinagogã. Acolo era un om care avea mâna

In 8,6
3 2
paralizatã. ªi îl urmãreau dacã îl va vindeca în zi de sâmbãtã ca
3
sã-l poatã acuza. El i-a spus omului cu mâna înþepenitã: „Ridicã-te
Lc 14,3 în mijloc!” 4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbãta sã faci bine sau sã
In 5,10
faci rãu, sã salvezi o viaþã sau sã o pierzi?” Dar ei tãceau. 5 Atunci,
6,52; 8,17; privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi
10,5; 16,14
Rom 2,5; inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-þi mâna!” El a întins-o ºi mâna
11,25
Ef 4,18 lui s-a vindecat. 6 Fariseii au ieºit îndatã ºi au þinut sfat cu irodieniia
Evr 3,8 împotriva lui ca sã-l dea la moarte.

Mulþimile pe urmele lui Isus (Mt 4,24-25; 12,15-16; Lc 6,17-19)

7Isus s-a retras împreunã cu discipolii sãi lângã mare ºi îl urma o
mulþime numeroasã din Galileea. Chiar ºi din Iudeea, 8 din Ierusalim,
din Idumeea, de dincolo de Iordan ºi din jurul Tirului ºi Sidonului, o
mare mulþime, care auzise câte a fãcut, a venit la el. 9 Apoi, din cauza
4,1 par mulþimii, ca sã nu-l striveascã, el le-a spus discipolilor sã-i pregãteascã
Lc 5,3
o barcã. 10 Deoarece vindecase pe mulþi, toþi cei care aveau vreo boalã
5,30 se îmbulzeau ca sã-l atingã. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau,
cãdeau în faþa lui ºi strigau: „Tu eºti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar el le
poruncea cu hotãrâre sã nu-l facã cunoscut.

Alegerea celor doisprezece (Mt 10,1-4; Lc 6,12-16)

13 Apoi s-a urcat pe munte ºi i-a chemat pe cei pe care i-a voit el,

iar ei au venit la el. 14 A constituit doisprezeceb, pe care i-a numit ºi

apostoli, ca sã fie cu el, sã-i trimitã sã predice 15 ºi sã aibã puterea sã

fie reînnoite sãptãmânal ca o jertfã religioasã, care visau reunificarea în-

adusã lui Dumnezeu, în semn de recu-
noºtinþã pentru darurile primite ºi ca
un sigiliu al alianþei, însã nu erau con-
siderate ca servind drept hranã pen-
tru Dumnezeu. Numai preoþii puteau
sã consume pâinile, dupã ce le înlo-
cuiau cu cele proaspete (Lev 24, 5-9).
a Irodienii erau iudei adepþi ai dinas-
tiei lui Irod, indiferenþi la problema
tregii Palestine sub domnia lui Irod
Antipa, tetrarhul Galileii (Mc 12,13-17;
Fap 12,1).
b Multe manuscrise importante intro-
duc aici: pe care i-a ºi numit apostoli,
dar majoritatea comentatorilor consi-
derã cã este vorba de o adaptare, dupã
Lc 6,13, ce nu intrã în stilul specific
lui Marcu.
95 Mc 3,16

alunge diavolii. 16 Aºadar, i-a constituit pe cei doisprezecea: Simon,

cãruia i-a pus numele de Petru; 17 Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi Ioan, fra- Mt 16,
16-18+
tele lui Iacob, cãrora le-a pus numele de Boanerges, care înseamnã In 1,42
fiii tunetului. 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob, fiul
lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaaneul 19 ºi Iuda Iscariot, care l-a ºi trãdat.
Isus ºi Beelzebul (Mt 12,22-32; Lc 11,14-23)
20 A venit în casã ºi mulþimea s-a adunat din nou, încât nu mai pu-
teau nici sã mãnânce pâine. 21 Când au auzit ai sãi, au venit sã punã In 10,20
mâna pe el, cãci spuneau cã ºi-a ieºit din fire. 22 Iar cãrturarii care
coborâserã din Ierusalim spuneau: „Este posedat de Beelzebul!” ºi:
„Cu ajutorul cãpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23 Dar el, che-
mându-i, le-a vorbit în parabole: „Cum poate Satana sã-l alunge pe
Satana? 24 Dacã o împãrãþie este dezbinatã în sine, împãrãþia aceea
nu poate dãinui, 25 iar dacã o casã este dezbinatã în sine, casa aceea
nu va putea dãinui. 26 Deci, dacã Satana se ridicã împotriva lui însuºi
ºi este dezbinat, nu poate sã se menþinã, ci s-a terminat cu el.
27 Nimeni nu poate sã intre în casa unui om puternic ºi sã-i jefuiascã

avuþia dacã, mai întâi, nu-l leagã pe cel puternic; atunci îi va jefui casa.
28 Adevãr vã spun cã toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: pãca-

tele ºi blasfemiile, oricâte ar fi zis, 29 dar, dacã cineva ar zice blas-

femii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodatã, ci va fi 1In 5,16
vinovat de un pãcat veºnic”. 30 Pentru cã spuneau: „Este posedat de
un duh necurat!”

Mama ºi fraþii lui Isus (Mt 12,46-50; Lc 8,19-21)

31 Au venit mama ºi fraþii lui ºi, stând afarã, au trimis la el ca sã-l
cheme. 32 Mulþimea era aºezatã în jurul lui ºi i-au spus: „Iatã, mama
ta ºi fraþii tãib te cautã afarã”. 33 Iar el le-a rãspuns: „Cine este mama
mea ºi cine suntc fraþii mei?” 34 ªi, rotindu-ºi privirea peste cei
aºezaþi în jurul lui, a spus: „Iatã mama mea ºi fraþii mei! 35 Oricine
face voinþa lui Dumnezeu, acela îmi este frate ºi sorã ºi mamã”.
Parabola semãnãtorului (Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)
1
A început din nou sã înveþe pe þãrmul mãrii ºi s-a adunat în
4jurul lui o mulþime aºa de mare încât el, urcându-se, s-a aºezat în 3,7-9
Lc 5,1-3

a Deºi textul: Aºadar, i-a constituit b Vezi n. Mt 12,46. Unele manuscrise

pe cei doisprezece, lipseºte din multe adaugã: ºi surorile tale, probabil pen-
manuscrise, poate intra în stilul lui tru a se armoniza cu v. 35.
Marcu iar noi îl introducem numai pen- c Lit.: Cine este mama mea ºi fraþii
tru claritatea textului. mei?
 Mc 4,2 96

barcã, pe mare. ªi toatã mulþimea era pe uscat, lângã mare. 2 El îi

Mt 13,34 învãþa multe în parabole. ªi le spunea în învãþãtura lui: 3 „Ascultaþi!
Mc 4,33-34
Iatã, semãnãtorul a ieºit sã semene. 4 ªi, în timp ce semãna, o parte
a cãzut de-a lungul drumului. Au venit pãsãrile cerului ºi au mân-
cat-o. 5 O altã parte a cãzut pe loc pietros unde nu avea pãmânt mult
ºi îndatã a rãsãrit pentru cã nu avea pãmânt adânc. 6 Iar când soa-
rele a rãsãrit, s-a veºtejit ºi, pentru cã nu avea rãdãcinã, s-a uscat.
7 O altã parte a cãzut între spini. Spinii au crescut ºi au înãbuºit-o ºi

nu a dat rod. 8 Iar alta a cãzut în pãmânt bun ºi a dat rod. A încolþita,
a crescut ºi a adus: una – treizeci, alta – ºaizeci, alta – o sutã”. 9 ªi a
zis: „Cine are urechi pentru a asculta, sã asculte!”b
Mt 13,36 par 10 Când a rãmas singur, cei din jurul lui, împreunã cu cei doispre-
Lc 8,9
zece, l-au întrebat despre parabole, 11 iar el le-a spus: „Vouã vã este
dat misterul împãrãþiei lui Dumnezeu; celor din afarã toate li se
spunc în parabole, 12 pentru ca
Is 6,9-10 de privit sã priveascã, dar sã nu vadã,
de ascultat sã asculte, dar sã nu înþeleagã;
ca nu cumva sã se întoarcã ºi sã fie iertaþi”.
13 Apoi le-a spus: „Nu înþelegeþi aceastã parabolã? Cum veþi

înþelege atunci toate parabolele? 14 Semãnãtorul seamãnã cuvântul.

15 Aceºtia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamãnã
1,13 cuvântul: când îl ascultã, vine imediat Satana ºi ia cuvântul semã-
nat în ei. 16 Cei semãnaþid pe loc pietros sunt aceia care, când ascultã
cuvântul, îl primesc îndatã cu bucurie, 17 dar nu au rãdãcinã în ei, ci
sunt nestatornici. Dacã vine o încercare sau o persecuþie din cauza
cuvântului, se scandalizeazã îndatã. 18 Alþii sunt cei semãnaþi între
spini. Aceºtia sunt cei care au ascultat cuvântul, 19 dar grijile acestei
Mt 13,22; lumi, amãgirea bogãþiilor ºi celelalte pofte intrã ºi înãbuºã cuvântul
19,23 par
Lc 12,15.21 ºi rãmâne fãrã rod. 20 Apoi sunt cei care sunt semãnaþi în pãmânt
bun. Aceºtia ascultã cuvântul, îl primesc ºi aduc rod: unul – treizeci,
altul – ºaizeci, altul – o sutã”.
Parabola candelei (Lc 8,16-18)
21ªi le-a spus: „Oare se aduce o candelã ca sã fie pusã sub obroce
sau sub pat? Nu ca sã fie pusã pe candelabru? 22 Cãci nu este nimic

a Lit.: s-a ridicat. înseamnã a fi capabil de a înþelege.

b c Lit.: toate le vin.
Expresia aminteºte invitaþia repe-
d Unele manuscrise importante au:
tatã din VT: Ascultã, Israele! Invitaþia
la ascultare se înþelege foarte bine la tot la fel sunt cei semãnaþi...
e Deºi expresia a pune lumina sub
popoarele semite pentru care tradiþia
oralã era mijlocul obiºnuit de instru- obroc este intratã în limbajul obiºnuit,
ire. „A avea urechi pentru a asculta” „obrocul” nu este cuvântul cel mai &
97 Mc 4,23

ascuns care sã nu fie descoperit ºi nimic nu este secret care sã nu vinã =Lc 12,2
la luminã. 23 Dacã cineva are urechi pentru a asculta, sã asculte”. Mt 11,15
24 Apoi le-a spus: „Fiþi atenþi la ceea ce auziþi: cu mãsura cu care Mc 4,9
Mt 7,2
mãsuraþi vi se va mãsura ºi vi se va da în plus. 25 Cãci celui care are Lc 6,38
i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua ºi ceea ce are”. Mt 13,12

Parabola seminþei care creºte

26 ªi spunea: „Aºa este împãrãþia lui Dumnezeu: ca un om care

aruncã sãmânþa în pãmânt 27 ºi, fie cã doarme, fie cã se scoalã, noap- Iac 5,7
tea ºi ziua, sãmânþa rãsare ºi creºte, nici el nu ºtie cum. 28 Pãmântul
produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.
29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndatã secera pentru cã a venit tim-

pul seceriºului”.
Parabola grãuntelui de muºtar (Mt 13,31-35; Lc 13,18-19)
30 Apoi le-a spus: „Cu ce sã asemãnãm împãrãþia lui Dumnezeu
sau prin ce parabolã sã o reprezentãm? 31 Este ca un grãunte de muº- Mt 17,20
tar care, atunci când este semãnat în pãmânt, este mai mic decât
toate seminþele de pe pãmânt, 32 dar, dupã ce a fost semãnat, creºte
ºi devine mai mare decât toate legumele ºi face ramuri mari aºa în-
cât pãsãrile cerului se pot adãposti la umbra lui”.
33 ªi cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul dupã cum

erau în stare sã înþeleagã. 34 Nu le vorbea fãrã parabole, dar explica

totul discipolilor sãi aparte.
Liniºtirea furtunii (Mt 8,23-27; Lc 8,22-25)
35 În aceeaºi zi, dupã ce s-a înserat, le-a spus: „Sã trecem pe þãr-
mul celãlalt!” 36 ªi, pãrãsind mulþimea, l-au luat aºa cum era în
barcã. Erau ºi alte bãrci cu el. 37 ªi a venit o mare furtunãa, iar valu-
rile izbeau în barcã încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea
dinapoi a bãrcii, pe un cãpãtâib. Atunci l-au trezit ºi i-au spus: „Învã-
þãtorule, nu-þi pasã cã pierim?” 39 Trezindu-se, a certat vântul ºi a
spus mãrii: „Potoleºte-te! Taci!” ªi vântul a încetat ºi s-a fãcut liniºte
mare. 40 Atunci le-a spus: „De ce sunteþi fricoºi? Încã nu aveþi credin-
þã?” 41 Dar ei au fost cuprinºi de teamã mare ºi spuneau unii cãtre
alþii: „Cine este oare acesta, cã ºi vântul ºi marea îl ascultã?”

potrivit. Termenul grec modios se b Lit.: pernã. Ar putea fi vorba de

referã la un vas de mãsurat cereale
cam de 8,75 l, din ceramicã, sub care
se proteja lumina pe timp nefavorabil.
a Lit.: furtunã de vânt.
acel scãunel aºezat în partea de dina-
poi a bãrcii, construit din lemn ºi cãp-
tuºit cu piele, folosit ºi pentru spriji-
nirea capului.
 Mc 5,1 98

Vindecarea unui posedat de diavol

din þinutul gherasenilor (Mt 8,28-34; Lc 8,26-39)
1 Au venit pe þãrmul celãlalt al mãrii, în þinutul gherasenilor.
5 2 Dupã ce a coborât din barcã, l-a întâmpinat îndatã, din mormin-
3
te, un om cu duh necurat care îºi avea locuinþa în morminte ºi
nimeni nu-l putea lega nici mãcar cu lanþuri. 4 Pentru cã fusese legat
de multe ori cu lanþuri ºi cãtuºe, dar cãtuºele au fost sfãrâmate ºi
lanþurile rupte de el ºi nimeni nu-l putea îmblânzi. 5 În fiecare noapte
ºi zi, prin morminte ºi-n munþi, striga ºi se lovea cu pietre. 6 Vã-
zându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7 ºi
a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului
Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mã chinui!” 8 Pentru cã îi spu-
sese: „Duh necurat, ieºi din om!” 9 ªi l-a întrebat: „Care îþi este nu-
mele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», cãci suntem mulþi”.
10 Apoi îl rugau insistent sã nu-i alunge din þinut.
11 Era acolo o turmã mare de porci care pãºteau 12 ºi l-au rugat:

„Trimite-ne la porci ca sã intrãm în ei”. 13 ªi le-a permis. Dupã ce au

ieºit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de
pe coasta abruptã în mare, în numãr de aproape douã mii, ºi s-au
înecat în mare. 14 Paznicii au alergat ºi au dat de ºtire în cetate ºi în
sate. Ei au venit sã vadã ce s-a întâmplat. 15 Apoi au venit la Isus ºi
l-au vãzut pe cel posedat de diavol ºezând îmbrãcat ºi întreg la minte,
el care avusese legiunea, ºi i-a cuprins frica. 16 Cei care au vãzut le-au
povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol ºi despre porci.
17 Atunci au început sã-l roage sã plece din þinuturile lor.
18 Când se urca în barcã, cel care fusese posedat l-a rugat sã-l lase

Mt 9,6 sã rãmânã cu el. 19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasã la ai
Mc 8,26
Lc 5,24; tãi ºi povesteºte-le ceea ce a fãcut Domnul pentru tine ºi cum s-a
8,39 îndurat de tine”. 20 El a plecat ºi a început sã vesteascã în Decapole
ceea ce a fãcut Isus pentru el. ªi toþi se minunau.

Vindecarea unei femei

ºi învierea fiicei lui Iair (Mt 9,18-26; Lc 8,40-56)
21 Dupã ce Isus a trecut din nou cu barca pe þãrmul celãlalt, o mare
mulþime s-a adunat la el, iar el stãtea lângã mare. 22 Atunci a venit
unul dintre conducãtorii sinagogii, cu numele de Iair, ºi, vãzându-l,
a cãzut la picioarele lui 23 ºi l-a rugat stãruitor, spunând: „Fetiþa mea
Mt 9,18 e pe moarte. Vino ºi pune-þi mâinile peste ea ca sã fie vindecatã ºi sã
Lc 4,40
Fap 9,12.17; trãiascã”. 24 A plecat cu el.
28,8
O mare mulþime îl urma ºi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemo-
ragie de doisprezece ani 26 ºi care suferise multe de la mulþi medici
ºi îºi cheltuise toatã averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivã,
99 Mc 5,27

ajunsese mult mai rãu, 27 auzind despre Isus ºi venind din spate prin
mulþime, i-a atins haina; 28 cãci îºi zicea: „De voi atinge chiar ºi
numai hainele lui, mã voi vindeca”. 29 Îndatã, hemoragia ei s-a oprita
ºi a simþit în trup cã a fost vindecatã de boalã. 30 Isus ºi-a dat seama Lc 6,9
îndatã cã o putere ieºise din el ºi, întorcându-se cãtre mulþime, a
spus: „Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi cã
mulþimea te îmbulzeºte ºi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Privea de jur
împrejur s-o vadã pe cea care fãcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsã de
fricã ºi tremurând, ºtiind ce i se întâmplase, a venit ºi s-a aruncat în
faþa lui ºi i-a spus tot adevãrul. 34 Atunci el i-a spus: „Fiicã, credinþa
ta te-a mântuit; mergi în pace ºi fii vindecatã de suferinþa ta!”
35 Pe când mai vorbea încã, au venit de la conducãtorul sinagogii,

spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învãþãtorul?”

36 Dar Isus, neþinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducãtorului

sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 ªi nu a permis nimãnui sã-l

urmeze în afarã de Petru, Iacob ºi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au
venit la casa conducãtorului sinagogii, a vãzut frãmântare ºi pe cei
care plângeau ºi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: „De ce vã agitaþi
ºi plângeþi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însã
el i-a dat pe toþi afarã, a luat cu sine pe tatãl copilei, pe mama ei ºi pe
cei care erau cu el ºi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prinzând
copila de mânã, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnã:
„Fetiþã, îþi spun scoalã-te!” 42 Fetiþa s-a ridicat îndatã ºi a început sã
umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiþi peste mãsurã. 43 El
le-a poruncit cu hotãrâre ca nimeni sã nu afle aceasta ºi le-a spus sã
i se dea sã mãnânce.

Isus la Nazaret (Mt 13,53-58; Lc 4,16-30)

1
Apoi a ieºit de acolo ºi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl
6 2
urmau. Fiind sâmbãtã, a început sã înveþe în sinagogã ºi mulþi
dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde are el toate In 7,15
acestea? ªi ce este aceastã înþelepciune care i s-a dat ºi aceste fapte
minunate care se fac prin mâinile lui? 3 Nu este oare acesta lem-
narul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda ºi Simon?
ªi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” ªi erau scandalizaþi de el.
4 Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreþuit decât în patria lui, Lc 4,24
In 4,44
printre rudele sale ºi în casa lui”. 5 ªi nu a putut face acolo nici o
minune, decât doar ºi-a pus mâinile peste câþiva bolnavi ºi i-a vin-
decat. 6 ªi se mira de necredinþa lor.

a Lit.: izvorul sângelui a secat.

 Mc 6,7 100

Misiunea apostolilor (Mt 10,1.5-15; Lc 9,1-6)

Apoi, cutreiera satele din jur învãþând. 7 I-a chemat pe cei doispre-
zece ºi a început sã-i trimitã doi câte doi ºi le-a dat putere asupra duhu-
rilor necurate. 8 Le-a poruncit sã nu ia nimic pentru drum, decât un
toiag: nici pâine, nici desagã, nici bani la brâu, 9 dar încãlþaþi cu san-
dale ºi: „sã nu purtaþi douã tunici”a. 10 Apoi le-a spus: „Dacã intraþi
într-o casã, rãmâneþi acolo pânã când veþi pleca din locul acela, 11 iar
dacã nu veþi fi primiþib în vreun loc ºi nu vã vor asculta, plecând de aco-
lo, scuturaþi praful de pe picioarele voastre ca mãrturie împotriva lor.
Mt 3,2 12 Ei au plecat ºi au predicat ca [oamenii] sã se converteascã. 13 ªi

alungau mulþi diavoli, ungeau cu untdelemn mulþi bolnavi ºi-i vindecau.

Moartea lui Ioan Botezãtorul (Mt 14,1-12; Lc 9,7-9)

14 Regele Irod a auzit de el, cãci numele lui devenise cunoscut ºi se
spunea: „Ioan Botezãtorul a înviat din morþi ºi de aceea puterea
minunilor lucreazã în el”. 15 Alþii, însã, spuneau: „Este Ilie”, iar alþii
spuneau: „Este un profet ca unul dintre profeþi”. 16 Auzind, Irod a zis:
„Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”. 17 Cãci însuºi Irod
trimisese ca sã-l prindã pe Ioan ºi sã-l lege în închisoare din cauza
Irodiadei, soþia fratelui sãu, Filip, pe care o luase de soþie. 18 Pentru
Lev 18,16 cã Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-þi este permis s-o iei pe soþia fratelui
tãu”. 19 Iar Irodiada îl ura ºi voia sã-l omoare, dar nu putea, 20 pentru
cã Irod se temea de Ioan, ºtiindu-l om drept ºi sfânt, ºi îl ocrotea.
Când îl asculta era foarte stingheritc, dar îl asculta cu plãcere.
21 A venit însã o zi potrivitã când Irod, cu ocazia aniversãrii zilei

sale de naºtere, a dat un banchet pentru demnitarii sãi, pentru ofi-

þeri ºi cei mai de vazã din Galileea. 22 Intrând, fiica Irodiadei a
dansat ºi a plãcut lui Irod ºi celor care erau cu el la masã. Atunci,
regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei ºi îþi voi da”. 23 ªi i-a jurat:
Est 5,3-6; „Orice îmi vei cere, îþi voi da, pânã la jumãtate din regatul meu”.
7,2 24 Atunci ea a ieºit ºi a spus mamei sale: „Ce sã cer?” Aceasta i-a zis:

„Capul lui Ioan Botezãtorul”. 25 ªi, îndatã, intrând în mare grabã la

rege, i-a cerut: „Vreau sã-mi dai imediat pe tavã capul lui Ioan
Botezãtorul”. 26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurã-
mântului ºi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. 27 Regele a trimis un

a În textul original grec se pãs- are un caracter sacru (în Talmud se

treazã vorbirea directã. Porunca lui
Isus scoate în evidenþã cã misiunea
apostolilor este urgentã (sunt permise
sandalele ºi se interzice a doua tunicã
pentru a se putea deplasa mai uºor) ºi
interzice intrarea în templu cu toiag,
sandale ºi desagã, locul fiind sfânt).
b Lit.: dacã un loc nu vã primeºte.
c Multe manuscrise în loc de: era
foarte stingherit au: fãcea multe.
101 Mc 6,28

soldat din gardã ºi i-a poruncit sã-i aducã îndatã capul lui Ioan.
Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare 28 ºi a adus capul pe tavã, l-a
dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când au auzit discipolii lui,
au venit, i-au luat trupul ºi l-au pus în mormânt.

Înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Lc 9,10-17; In 6,1-13)

30 Apostolii s-au adunat la Isus ºi i-au povestit toate câte au fãcut
ºi ce au învãþat. 31 Atunci el le-a spus: „Veniþi voi singuri, într-un loc
retras, ºi odihniþi-vã puþin”; pentru cã mulþi veneau ºi plecau ºi nu 3,20
aveau timp nici mãcar sã mãnânce. 32 Au plecat cu o barcã spre un
loc retras, ei singuri.
33 Mulþi i-au vãzut plecând ºi ºi-au dat seama. Au alergat, deci, pe

jos, din toate cetãþile, ºi au ajuns înaintea lor acolo. 34 Coborând,

[Isus] a vãzut o mare mulþime ºi i s-a fãcut milã de ei pentru cã erau
ca oile care nu au pãstor ºi a început sã-i înveþe multe. 35 Se fãcea
târziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat ºi i-au spus: „Locul este
izolat ºi s-a fãcut deja târziu; 36 dã-le drumul, ca, mergând prin cãtu-
nele ºi satele din jur, sã-ºi cumpere ceva ca sã mãnânce”. 37 Dar el le-a
rãspuns: „Daþi-le voi sã mãnânce”. Ei i-au zis: „Atunci, sã mergem
noi sã cumpãrãm pâine de douã sute de dinari ºi sã le dãm sã mã-
nânce?” 38 Iar el le-a zis: „Câte pâini aveþi? Mergeþi ºi vedeþi!” Dupã
ce s-au interesat i-au spus: „Cinci, ºi doi peºti”. 39 Atunci le-a porun-
cit sã se aºeze toþi grupuri-grupuri, pe iarba verde. 40 ªi s-au aºezat
în grupuri de câte o sutã ºi de câte cincizeci. 41 Luând cele cinci pâini
ºi cei doi peºti, ridicându-ºi ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâi-
nile ºi le-a dat discipolilor ca sã le punã în faþa lor; ºi a împãrþit cei
doi peºti la toþi. 42 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat. 43 Iar ei au strâns
douãsprezece coºuri pline de bucãþi ºi resturi de peºte. 44 Cei care au
mâncat din pâini erau cinci mii de bãrbaþi.

Isus umblã pe apã (Mt 14,22-33; In 6,16-21)

45 Îndatã i-a zorit pe discipolii sãi sã urce în barcã ºi sã meargã îna-
intea lui spre þinutul dinspre Betsaida pânã ce va fi dat drumul mul-
þimii. 46 Dupã ce s-a despãrþit de ei, a plecat pe munte ca sã se roage. 1,35;
47 Când s-a fãcut searã, barca era în mijlocul mãrii, iar el, singur pe 3,13;
9,2
uscat. 48 Vãzându-i cum se chinuiau sã vâsleascã, deoarece vântul le
era împotrivã, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând
pe mare. ªi voia sã treacã pe lângã ei. 49 Iar când l-au vãzut umblând Lc 24,37
pe mare, au crezut cã este o fantasmã ºi au început sã strige, 50 cãci
toþi l-au vãzut ºi erau îngroziþi. El, însã, a vorbit îndatã cu ei ºi le-a
spus: „Curaj! Eu sunt, nu vã temeþi!” 51 Apoi, s-a urcat la ei în barcã
ºi vântul a încetat, iar ei erau peste mãsurã de uluiþi în sine, 52 cãci 4,39
nu înþeleseserã nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietritã.
 Mc 6,53 102

Vindecãri la Genezaret (Mt 14,34-36)

53Dupã ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezareta ºi au
tras la þãrm. 54 Când au coborât din barcã, recunoscându-l îndatã,
55 unii au alergat în toatã regiunea aceea ºi au început sã-i aducã pe

tãrgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau cã se aflã el. 56 ªi, oriunde intra,
în sate, în cetãþi sau cãtune, îi puneau pe cei suferinzi în pieþe ºi-i
cereau voie sã-i atingã chiar ºi numai poala hainei. ªi toþi cei care se
atingeau de el se vindecau.

Fariseii ºi obiceiurile din bãtrâni (Mt 15,1-20)

1Fariseii ºi unii dintre cãrturarii veniþi de la Ierusalim s-au
Lc 11,38 7 b
2
adunat în jurul lui ºi au vãzut cã unii dintre discipolii lui mân-
3
cau cu mâinile necurate, adicã nespãlate – cãci fariseii ºi toþi iudeii
nu mãnâncã dacã nu-ºi spalã mâinilec,
þinând astfel obiceiurile din
bãtrâni, 4 iar când se întorc de la piaþã, nu mãnâncã dacã nu se puri-
Mt 23,25 ficã;d mai sunt ºi multe altele pe care le-au primit ca sã le pãzeascã:
Lc 11,39
spãlarea paharelor, a oalelor ºi a vaselor de bronze. 5 Aºadar, fariseii
ºi cãrturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tãi nu urmeazã obiceiu-
rile din bãtrâni, ci mãnâncã cu mâinile necurate?” 6 El le-a spus: „Bine
a profeþit Isaia despre voi, ipocriþilor, dupã cum este scris:
Is 29,13 gr
Ex 20,12
Acest popor mã cinsteºtef cu buzele,
Dt 5,16 însã inima lor este departe de mine.
Mc 10,19 7 În zadar mã cinstesc
Ef 6,2
Ex 21,17
Lev 20,9 propunând învãþãturi
care sunt doar porunci ale oamenilor.
8 Lãsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi þineþi obiceiul oame-

nilor”. 9 ªi le-a spus: „Frumos! Voi daþi deoparte porunca lui Dum-
nezeu ca sã stabiliþi tradiþia voastrã! 10 Cãci Moise a spus: Cinsteºte
pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ºi: Cine vorbeºte de rãu pe tatãl sau pe

a Este o câmpie de vreo 6 km lun- pânã la încheieturã înainte de oferirea

gime ºi 4 km lãþime, între Magdala, la
sud, ºi Tabga, la nord, pe coasta de vest
a lacului.
b Lit.: mâncau pâini.
c Lit.: dacã nu-ºi spalã mâinile cu
un pumn. Termenul grec pigme, care
înseamnã „pumn”, a fost interpretat
de unele manuscrise drept: des sau cu
grijã. În Mishna sunt recomandate
trei feluri de spãlãri rituale ale mâini-
lor: 1) clãtirea degetelor înainte de o
masã obiºnuitã; 2) spãlarea mâinilor
jertfelor sau la consumarea alimen-
telor rituale de sãrbãtori; 3) spãlarea
mâinilor pânã la cot în templu.
d Evreii erau expuºi la impuritate
prin contactul cu pãgânii din piaþã; de
aceea, la întoarcere, trebuiau sã-ºi scu-
funde mâinile pânã la cot în apã curgã-
toare sau de ploaie.
e Unele manuscrise adaugã: ºi a pa-
turilor.
f Câteva manuscrise au: mã cinsteºte
ºi mã iubeºte.
103 Mc 7,11

mama sã fie dat la moarte. 11 Voi însã spuneþi: «Dacã un om îi zice

tatãlui sau mamei: ‘Este corban’ – adicã ofertã sacrã – ‘ceea ce þi se
cuvine de la mine’», 12 voi nu-i permiteþi sã mai facã ceva pentru
tatãl sau mama lui. 13 Astfel, suprimaþi cuvântul lui Dumnezeu pen-
tru tradiþia voastrã pe care voi v-o transmiteþi. ªi faceþi multe alte
lucruri asemãnãtoare”.
14 Chemând din nou mulþimea, le-a spus: „Ascultaþi-mã cu toþii ºi

înþelegeþi! 15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, sã-l

poatã face impur, însã cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”.
16 a. 17 Când, lãsând mulþimea, a intrat în casã, discipolii sãi l-au în-

trebat despre parabolã, 18 iar el le-a spus: „Cum, nici voi nu pricepeþi?
Nu înþelegeþi cã tot ceea ce intrã din afarã în om nu poate sã-l facã
impur? 19 Deoarece nu intrã în inimã, ci în stomac ºi apoi este elimi-
nat în loc ascuns”. Astfel, declara pure toate alimentele. 20 ªi le-a
mai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. 21 Cãci din
inima omului ies: gândurile rele, desfrânãrile, furturile, crimele, 22 adul-
terele, lãcomiile, rãutãþile, înºelãciunea, neruºinarea, ochiul rãu, blas-
femia, îngâmfarea, necugetarea. 23 Toate aceste rele ies dinãuntru ºi-l
fac pe om impur”.

III. ACTIVITATEA LUI ISUS

ÎN ÞINUTURILE PÃGÂNE

Credinþa unei femei pãgâne (Mt 15,21-28)

24 Apoi a plecat din acel loc ºi a venit în þinutul Tirului ºi Sidonu-
luib ºi a intrat într-o casã, voind ca nimeni sã nu ºtie, însã nu a putut
sã rãmânã ascuns, 25 cãci o femeie a cãrei fiicã avea un duh necurat
a auzit despre el ºi, venind îndatã, a cãzut la picioarele lui. 26 Însã
femeia era pãgânãc, de origine siro-fenicianã. Ea l-a rugat sã alunge
diavolul din fiica ei. 27 El i-a spus: „Lasã mai întâi sã se sature copiii,
cãci nu este bine sã iei pâinea copiilor ºi s-o arunci la cãþei”. 28 Dar
ea i-a rãspuns: „Doamne, chiar ºi cãþeii mãnâncã sub masã firimitu-
rile copiilor”. 29 El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a
ieºit din fiica ta”. 30 ªi, plecând acasã, a gãsit fetiþa culcatã în pat ºi
diavolul ieºise din ea.

a Cele mai importante ºi vechi manu- b În unele manuscrise lipseºte: ºi Si-

scrise nu menþioneazã acest verset. donului.
Unele manuscrise, de mai micã impor- c Lit.: greacã. Originea femeii este
tanþã, au: Cine are urechi pentru a siro-fenicianã. Termenul „greacã”
asculta, sã asculte! este sinonim aici cu „pãgânã”.
 Mc 7,31 104

Vindecarea unui surdomut

31 Ieºind din nou din þinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre
5,23 Marea Galileii, în mijlocul þinutului Decapole. 32 I-au adus un surd
care vorbea cu greu ºi l-au rugat sã-ºi punã mâna peste el. 33 Luân-
du-l la o parte din mulþime, i-a pus degetele în urechi ºi, cu salivã, i-a
atins limba. 34 Apoi, privind spre cer, a suspinat ºi a zis: „Effata!”,
care înseamnã „Deschide-te!” 35 Îndatã i s-au deschis urechile ºi i s-a
desfãcut legãtura limbii ºi vorbea clar. 36 Iar el le-a poruncit sã nu
spunã nimãnui, însã cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult ei
îi duceau vestea 37 ºi, peste mãsurã de uluiþi, spuneau: „Toate le-a
fãcut bine; chiar ºi pe surzi îi face sã audã ºi pe muþi sã vorbeascã”.

A doua înmulþire a pâinilor (Mt 15,32-39)

1În zilele acelea, adunându-se din nou o mulþime mare ºi, nea-
8 vând ce sã mãnânce, i-a chemat pe discipoli ºi le-a spus: „Mi-e 2

milã de mulþime, pentru cã stau cu mine deja de trei zile ºi nu au ce

sã mãnânce. 3 Dacã îi trimit acasã flãmânzi, vor leºina pe drum, iar
unii dintre ei au venit de departe”. 4 Discipolii lui i-au rãspuns: „Cum
ar putea cineva sã-i hrãneascã pe aceºtia cu pâine, aici, în pustiu?”
5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveþi?” I-au spus: „ªapte”. 6 Atunci a

poruncit mulþimii sã se aºeze pe pãmânt. ªi, luând cele ºapte pâini,

a mulþumit, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor lui ca sã le punã înainte.
Iar ei le-au pus înaintea mulþimii. 7 ªi mai aveau câþiva peºtiºori.
Binecuvântându-i, a spus ca ºi pe aceºtia sã-i punã înainte. 8 Au
mâncat, s-au sãturat ºi au strâns ºapte coºuri cu bucãþile rãmase.
9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 ºi îndatã, urcându-se cu

discipolii sãi în barcã, a venit în pãrþile Dalmanuteia.

Semnul din cer (Mt 16,1-4)

11 Apoiau venit fariseii ºi au început sã discute cu el, cerându-i un
Mt 12,38 semn din cer ca sã-l ispiteascã. 12 Suspinând în duhul sãu, a spus:
Lc 11,16
In 6,30 „De ce cautã generaþia aceasta un semn? Adevãr vã spun, nici un
1Cor 1,22 semn nu va fi dat generaþiei acesteia”. 13 ªi, lãsându-i, s-a urcat din
Is 7,10-12
nou în barcã ºi a plecat spre celãlalt þãrm.

Avertismente pentru discipoli (Mt 16,5-12)

14 Uitaserã sã ia pâine ºi nu aveau cu ei în barcã decât o pâine. 15 El
Lc 12,1 i-a avertizat: „Fiþi atenþi ºi pãziþi-vã de aluatul fariseilor ºi de aluatul

a Nume necunoscut în topografia manuscrise în loc de: Dalmanuta, au:

din jurul lacului Genezaret. Multe Magadan sau Magedan, dupã Mt 15,39.
105 Mc 8,16

lui Irod”. 16 Iar ei discutau între ei cã nu au pâine. 17 El, cunoscând

aceasta, le-a spus: „De ce discutaþi cã nu aveþi pâine? Încã nu pri-
cepeþi ºi nu înþelegeþi? Aveþi inima împietritã? 18 Aveþi ochi ºi nu
vedeþi; aveþi urechi ºi nu auziþi? ªi nu vã aduceþi aminte? 19 Când am
frânt cinci pâini pentru cinci mii, câte coºuri pline cu bucãþi aþi adu-
nat?” I-au spus: „Douãsprezece”. 20 „ªi cele ºapte [pâini] pentru cei
patru mii, câte coºuri pline cu bucãþi aþi adunat?” Ei i-au spus:
„ªapte”. 21 Iar el le-a zis: „Încã nu înþelegeþi?” Ier 5,21
Ez 12,2

Vindecarea orbului de la Betsaida

22 A venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb ºi l-au rugat sã-l atin-
gã. 23 El l-a luat pe orb de mânã ºi l-a dus în afara satului; ºi, punân-
du-i salivãa pe ochi, ºi-a pus mâinile peste el ºi l-a întrebat: „Vezi ceva?” In 9,6
24 El ºi-a ridicat ochii ºi a spus: „Vãd oamenii ca niºte copaci, îi vãd

mergând”. 25 Atunci ºi-a mai pus o datã mâinile pe ochii lui, iar el a
vãzut clar ºi s-a vindecat ºi vedea toate lucrurile de departe. 26 Apoi
l-a trimis acasã, spunându-i: „Sã nu intri deloc în sat”b.

IV. DRUMUL LUI ISUS SPRE IERUSALIM

Mãrturisirea lui Petru (Mt 16,13-20; Lc 9,18-21)

27 Isus ºi discipolii sãi au plecat spre satele Cezareii lui Filipc. Pe

drum i-a întrebat pe discipolii sãi, spunându-le: „Cine spun oamenii

cã sunt eu?” 28 Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezãtorul», alþii «Ilie», iar
alþii «Unul din profeþi»”. 29 Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spu-
neþi cã sunt eu?” Rãspunzând, Petru i-a spus: „Tu eºti Cristosul!”
30 ªi le-a poruncit sã nu vorbeascã nimãnui despre el.

Prima anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 16,21-23; Lc 9,22)

31
Atunci a început sã-i înveþe cã Fiul Omului trebuie sã sufere
multe, sã fie respins de bãtrâni, de arhierei ºi cãrturari, sã fie ucis ºi

a Lit.: scuipându-l în ochi. Conform de venirea romanilor se numea Paneas

tradiþiei rabinice, saliva era folositã ca
medicament; în special împotriva boli-
lor de ochi.
b Unele manuscrise au: ºi sã nu spui
nimãnui în sat.
c Este o localitate la vreo 40 km nord
de Betsaida, punctul cel mai nordic al
Palestinei, situatã la izvoarele Iordanu-
lui, la poalele muntelui Hermon. Înainte
(de la zeul Pan, cãruia îi era consacratã
grota din care þâºnesc apele Iordanului).
În anul 20 î.C., August a dãruit acest
teritoriul lui Irod cel Mare, care l-a lãsat
moºtenire fiului sãu, Filip. Acesta a
refãcut cetatea ºi a numit-o Cezareea,
în onoarea lui August. Azi se numeºte
Banyas.
 Mc 8,32 106

a treia zi sã învie. 32 ªi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru,

luându-l deoparte, a început sã-l certe. 33 Iar el, întorcându-se ºi pri-
vindu-ºi discipolii, l-a certat pe Petru ºi a spus: „Mergi în urma meaa,
Satanã, cãci nu te gândeºti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale
oamenilor”.

Condiþiile urmãrii lui Isus (Mt 16,24-28; Lc 9,23-28)

34 Chemând la sine mulþimea ºi pe discipolii sãi, le-a spus: „Dacã
Mt 10,38
Lc 14,27
cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi
sã mã urmeze. 35 Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde; cine,
însã, îºi pierde viaþa pentru mine ºi pentru evanghelie o va salva.
36 Aºadar, ce-i foloseºte omului sã câºtige lumea întreagã, dacã îºi

pierde sufletul? 37 Cãci ce poate sã dea omul în schimb pentru sufle-

Lc 12,9 tul sãu? 38 Dacã cineva se va ruºina de mine ºi de cuvintele mele îna-
2Tim 2,12 intea acestei generaþii adultere ºi pãcãtoase, ºi Fiul Omului se va ruºi-
na de el când va veni în gloria Tatãlui sãu cu îngerii cei sfinþi”.
1 ªi le zicea: „Adevãr vã spun cã sunt unii dintre cei care stau aici

13,30 9 care nu vor vedea moartea pânã când nu vor vedea împãrãþia lui
Dumnezeu venind cu putere”.

Schimbarea la faþã (Mt 17,1-13; Lc 9,28-36)

2 Dupã ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, i-a dus
deoparte pe un munte înalt numai pe ei ºi i s-a schimbat înfãþiºarea
înaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strãlucitoare, atât de albe cum
nici un albitor de pe pãmânt nu le putea albi. 4 Atunci le-a apãrut Ilie
împreunã cu Moise ºi vorbeau cu Isus. 5 Petru, intervenind, i-a spus
lui Isus: „Învãþãtorule, e bine cã suntem aici; sã facem trei colibeb:
una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”. 6 De fapt, nu
2Pt 1,17
ºtia ce sã spunã; cãci îi cuprinsese frica. 7 Apoi a venit un nor care i-a
învãluit în umbrã ºi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu
cel iubit, ascultaþi de el!” 8 Dintr-o datã, privind în jurul lor, n-au mai
vãzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit sã nu spunã nimã-

nui cele ce au vãzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din
morþi. 10 Ei au pãstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce în-
seamnã a învia din morþi.

a Vezi n. Mt 16,23. la sãrbãtoarea Corturilor, când evreii,

b Este o referinþã la cortul prezenþei în amintirea peregrinãrii prin pustiu,
lui Dumnezeu. Petru propune constru- ridicau corturi sau colibe din frunze
irea unor colibe asemãnãtoare celor de de palmier în care stãteau opt zile.
107 Mc 9,11
11 ªi l-au întrebat: „De ce spun cãrturarii cã trebuie sã vinã mai
întâi Ilie?” 12 El le-a zis: „Într-adevãr, întâi va veni Ilie ºi va restabili
toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului cã va suferi multe
ºi va fi dispreþuit? 13 Însã eu vã spun cã Ilie a ºi venit ºi au fãcut cu el
ceea ce au vrut, aºa cum este scris despre el”.

Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mt 17,14-21; Lc 9,37-43)

14 Întorcându-se la discipoli, a vãzut o mare mulþime în jurul lor

ºi cãrturari care discutau cu ei. 15 Îndatã ce mulþimea l-a vãzut, a rã-

mas uimitã ºi a alergat sã-l întâmpine. 16 Iar el i-a întrebat: „Despre
ce discutaþi cu ei?” 17 Atunci, unul din mulþime i-a rãspuns: „Învãþã-
torule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18 Ori de
câte ori îl ia în stãpânire, îl trânteºte la pãmânt, iar el face spume,
scrâºneºte din dinþi ºi înþepeneºte. Am spus discipolilor tãi sã-l alunge,
dar nu au putut”. 19 Atunci el le-a rãspuns: „O, generaþie necredin-
cioasã, pânã când voi mai fi cu voi? Pânã când vã voi mai suporta?
Aduceþi-l la mine!” 20 L-au adus la el ºi, când duhul l-a vãzut, îndatã
l-a scuturat [pe tânãr] ºi, cãzând la pãmânt, se zvârcolea, fãcând
spume. 21 [Isus] l-a întrebat pe tatãl lui: „De cât timp se întâmplã
aceasta?” El i-a zis: „Din copilãrie. 22 De multe ori l-a aruncat chiar
ºi în foc ºi în apã ca sã-l facã sã piarã. Însã, dacã poþi, îndurã-te de
noi ºi ajutã-ne!” 23 Isus i-a spus: „«Dacã poþi?» Toate sunt posibile
pentru cel care crede”. 24 Tatãl copilului a strigat îndatã: „Cred. Vino Lc 17,5
în ajutorul necredinþei mele!” 25 Vãzând Isus cã se adunã mulþimea,
i-a poruncit duhului necurat, spunându-i: „Duh mut ºi surd, eu îþi
poruncesc: ieºi din el ºi sã nu mai intri niciodatã în el”. 26 Strigând ºi
scuturându-l puternic, a ieºit, iar el a devenit ca un mort, încât cei 1,26

mai mulþi spuneau cã a murit. 27 Însã Isus, prinzându-l de mânã, l-a

ridicat, iar el a stat în picioare. 28 Dupã ce a intrat în casã, discipolii l-au
întrebat aparte: „De ce noi nu am putut sã-l alungãm?” 29 El le-a spus:
„Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afarã de rugãciune”a.

A doua anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 17,22-23; Lc 9,43-45)

30 Plecând de acolo, au trecut prin Galileea ºi nu voia ca cineva sã

ºtie, 31 cãci îi învãþa pe discipolii sãi ºi le spunea: „Fiul Omului va fi dat

în mâinile oamenilor ºi îl vor ucide, iar dupã ce îl vor ucide, a treia zi
va învia”. 32 Ei, însã, nu înþelegeau cuvântul ºi se temeau sã-l întrebe.

a Multe manuscrise adaugã: ºi cu

post, probabil dupã 1Cor 7,5.
 Mc 9,33 108

Cine este cel mai mare? (Mt 18,1-5; Lc 9,46-48)

33Au venit la Cafarnaum ºi, când erau în casã, i-a întrebat: „De-
spre ce aþi discutat pe drum?” 34 Însã ei tãceau, cãci pe drum discu-
Lc 22,24 taserã unii cu alþii despre cine este mai mare. 35 Aºezându-se, i-a che-
mat pe cei doisprezece ºi le-a spus: „Dacã cineva vrea sã fie primul,
Mt 20,26 sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor”. 36 ªi, luând un copil, l-a
aºezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braþe, le-a spus: 37 „Oricine pri-
Mt 10,40 meºte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mã primeºte; iar
Lc 10,16
In 13,20 cine mã primeºte pe mine, nu pe mine mã primeºte, ci pe acela care
m-a trimis”.

Puterea numelui lui Isus (Lc 9,49-50)

38 Ioani-a zis: „Învãþãtorule, am vãzut pe unul care alunga diavoli
în numele tãu ºi l-am oprit pentru cã nu ne urma”. 39 Dar Isus i-a
spus: „Nu-l opriþi; cãci nimeni care face o minune în numele meu nu
Mt 12,30 poate îndatã sã mã vorbeascã de rãu, 40 pentru cã cine nu este împo-
Lc 11,23
triva noastrã este pentru noi. 41 Oricine vã va da sã beþi un pahar cu
apã în numele meu, pentru cã sunteþi ai lui Cristos, adevãr vã spun,
nu-ºi va pierde rãsplata.

Despre scandal (Mt 18,6-9; Lc 17,1-2)

42 Oricine duce la pãcat pe unul dintre aceºtia mai mici care cred
în mine, ar fi mai bine pentru el dacã i s-ar lega de gât o piatrã de
moarãa ºi ar fi aruncat în mareb. 43 Dacã mâna ta te duce la pãcat,
taie-o! Este mai bine pentru tine sã intri ciung în viaþã, decât, având
amândouã mâinile, sã mergi în Gheenãc, în focul care nu se stinge.
44 d. 45 ªi dacã piciorul tãu te duce la pãcat, taie-l! Este mai bine pen-

tru tine sã intri ºchiop în viaþã, decât, având amândouã picioarele,

sã fii aruncat în Gheenã. 46 d. 47 Iar dacã ochiul tãu te duce la pãcat,

a Lit.: piatrã de moarã trasã de mãgar. c În ebraicã, Ghe-Hinnom înseamnã

b Acest mod de execuþie era folosit de
romani, dar ºi de Irod, dupã mãrturia
lui Iosif Flaviu. Execuþia prin înecare
era pentru un evreu ceva groaznic în-
trucât l-ar fi privat de înmormântare.
Menþionarea pietrei de moarã „trasã
de mãgar”, ºi nu a pietrei de râºnit obiº-
nuitã, indicã o înecare sigurã. Aceastã
execuþie însã ar fi fost mai uºoarã de-
cât pedeapsa care i s-ar fi aplicat pen-
tru faptul de a fi dus pe cineva la pãcat.
„Valea Suspinului”. Este valea de la
marginea de sud-vest a Ierusalimului,
unde se aruncau ºi se ardeau gunoaie-
le. În NT este locul proverbial al gu-
noiului, al blestemului ºi, prin extin-
dere, înseamnã locul condamnãrii veº-
nice – iadul.
d În multe manuscrise sunt incluse
v. 44 ºi 46: unde viermele lor nu moare
ºi focul nu se stinge, care sunt o adap-
tare dupã v. 48.
109 Mc 9,48

scoate-l! Este mai bine pentru tine sã intri în împãrãþia lui Dum-
nezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, sã fii aruncat
în Gheenã 48 unde viermele lor nu moare ºi focul nu se stinge. 49 Cãci
fiecare va fi sãrata cu foc. 50 Sarea este bunã. Însã dacã sarea devine
nesãratã, cum îi veþi reface gustul? Sã aveþi sare în voib ºi sã trãiþi
în pace unii cu alþii”.
Cãsãtoria ºi divorþul (Mt 19,1-9)
1 Plecând de acolo, a venit în þinuturile Iudeii, dincolo de
10 Iordan, iar mulþimile s-au adunat din nou în jurul lui. ªi
iarãºi, dupã cum îi era obiceiul, le învãþa. 2 Atunci au venit fariseii
ºi, ca sã-l punã la încercare, l-au întrebat dacã îi este permis unui
bãrbat sã-ºi lase femeia. 3 El le-a rãspuns: „Ce v-a poruncit Moise?”
4 I-au spus: „Moise a permis sã scrie un act de despãrþire ºi s-o lase”.
5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porun- 3,5; 6,52
ca aceasta. 6 Însã, de la începutul creaþiei, i-a fãcut bãrbat ºi femeie; Gen 1,27
7 de aceea omul îºi va pãrãsi tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia luic
8 ºi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un Gen 2,24
singur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nu
despartã”. 10 Acasã, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta.
11 El le-a spus: „Oricine îºi lasã femeia ºi se însoarã cu alta, comite
Mt 5,32
Lc 16,18
adulter cu ea. 12 ªi dacã ea, lãsându-ºi bãrbatul, se mãritã cu un 1Cor 7,10-11
altul, comite adulter”d.

a Comentatorii înþeleg menþionarea sã te cãsãtoreºti cu bãrbatul pe care îl

sãrii împreunã cu focul ca o „pedeapsã”
cu caracter veºnic – focul nestins din
v. 48, sau ca o „purificare” a celui cre-
dincios. Astfel, se face aluzie la Lev 2,13,
unde se spune cã victima trebuie pre-
sãratã cu sare înainte de a fi jertfitã.
b Invitaþia lui Cristos poate fi înþe-
leasã ca o referinþã la bunãtate în ra-
porturile umane (Col 4,6), sau la comu-
niunea la o masã pe care orientalii o
exprimau prin simbolul sãrii, simbol
prezent ºi în tradiþia de a primi un oas-
pete însemnat cu pâine ºi sare.
c În unele manuscrise importante este
omis: ºi se va uni cu soþia lui.
d Dupã Dt 24,1-4, bãrbatul putea sã-ºi
lase femeia pentru un motiv de desfrâ-
nare, dându-i un act de despãrþire înche-
iat în prezenþa a doi martori, purtând
numele, data ºi localitatea, semnat ºi
înmânat direct soþiei, cu aceste cuvinte:
„Eu te las... astfel încât tu eºti liberã
vrei ºi nimeni nu va putea sã te împie-
dice de acum ºi întotdeauna”. Existau
pe timpul lui Isus douã tendinþe de a
interpreta motivul despãrþirii. ªcoala
lui Shamai admitea ca unic motiv infi-
delitatea soþiei în cãsãtorie. ªcoala lui
Hillel lua în considerare expresia din
Deuteronom: Dacã ea nu mai are tre-
cere înaintea ta, luând-o în sens mult
mai larg; era suficient ca femeia sã ardã
mâncarea. Pentru rabbi Aqiba era su-
ficient dacã bãrbatului nu-i mai plãcea
femeia.
Isus nu se lasã antrenat în dispute
juridice ca rabinii, ci se pronunþã fãrã
echivoc împotriva divorþului. Bãrbatul
nu are dreptul sã lase femeia pentru
cã o împinge spre adulter. Argumentul
fariseilor cã Moise ar fi permis despãr-
þirea este respins de Isus, care apelea-
zã la un principiu anterior permisiunii
lui Moise: planul lui Dumnezeu.
 Mc 10,13 110

Isus ºi copiii (Mt 19,13-15; Lc 18,15-17)

13 Îiaduceau copii ca sã-i atingã, dar discipolii îi certau. 14 Vãzând
aceasta, Isus a fost cuprins de indignare ºi le-a spus: „Lãsaþi copiii
sã vinã la mine, nu-i opriþi, cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a ace-
lora care sunt ca ei. 15 Adevãr vã spun, cine nu primeºte împãrãþia
lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. 16 ªi, luându-i în braþe,
îi binecuvânta punându-ºi mâinile peste ei.

Tânãrul bogat (Mt 19,16-30; Lc 18,18-30)

17 Când pleca la drum, un om a venit în fugã ºi, îngenunchind, l-a
întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa
veºnicã?” 18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât
Ex 20,12-16
Dt 5,16-20
numai Dumnezeu. 19 Cunoºti poruncile: Sã nu ucizi! Sã nu comiþi
adulter! Sã nu furi! Sã nu dai mãrturie falsã! Sã nu înºeli!a Cin-
steºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta!” 20 Atunci el i-a zis: „Învãþãtorule,
toate acestea le-am pãzit din tinereþea mea”b. 21 Isus, privindu-l, l-a în-
Mt 6,20 drãgit ºi i-a spus: „Un lucru îþi lipseºte: mergi, vinde ceea ce ai ºi dã
Lc 12,33
sãracilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmeazã-mã!” 22 Întris-
tat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru cã avea multe bogãþii.
Mc 4,19 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor sãi: „Cât de

greu vor intra în împãrãþia lui Dumnezeu cei care au bogãþii!” 24 Dis-
cipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus le-a zis din nou: „Copii, cât
de greu se intrã în împãrãþia lui Dumnezeu!c 25 Mai uºor este ca o
cãmilã sã treacã prin urechea acului decât ca un bogat sã intre în
împãrãþia lui Dumnezeu”. 26 Iar ei erau peste mãsurã de uluiþi ºi spu-
neau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 Privindu-i, Isus le-a
Iob 42,2 spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însã pentru Dumnezeu, cãci
Mc 14,36
pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
28 Petru a început sã-i spunã: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-am

urmat”. 29 Isus i-a zis: „Adevãr vã spun cã nu este nimeni care a

pãrãsit casã, sau fraþi, sau surori, sau mamã, sau tatã, sau copii, sau
ogoare pentru mine ºi pentru evanghelie 30 ºi sã nu primeascã însu-
tit acum, în timpul acesta, case, fraþi, surori, mame, copii ºi ogoare,
dar ºi persecuþii, iar în veacul care va veni, viaþa veºnicã. 31 ªi mulþi
Mt 20,16 dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.
Lc 13,30

a Unele manuscrise omit: Sã nu în- c Multe manuscrise prezintã vari-

ºeli! probabil armonizare dupã Mt 19,18
ºi Lc 18,20.
b La evrei, copilul devenea respon-
sabil pentru faptele sale când împlinea
12 ani.
anta: Cât de greu este pentru cei care-ºi
pun încrederea în bogãþii sã intre în
împãrãþia lui Dumnezeu!
111 Mc 10,32

A treia anunþare a morþii ºi învierii lui Isus

(Mt 20,17-19; Lc 18,31-34)
32 Erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea
lor. Ei erau uimiþi, iar cei care veneau în urmã erau cuprinºi de tea-
mã. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început sã le vorbeascã
despre cele ce aveau sã i se întâmple: 33 „Iatã, urcãm la Ierusalim ºi
Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor ºi a cãrturarilor; îl vor
condamna la moarte ºi-l vor da pe mâna pãgânilor. 34 Aceºtia îºi vor
bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui ºi-l vor ucide, dar dupã trei
zile va învia”.

Cererea fiilor lui Zebedeu (Mt 20,20-23)

35 Iacob ºi Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el ºi i-au spus: „Învãþã-
torule, vrem sã faci pentru noi ceea ce îþi cerem”. 36 El le-a spus: „Ce 10,51
vreþi sã fac pentru voi?” 37 Atunci ei i-au spus: „Fã-nea sã stãm unul la
dreapta ºi altul la stânga ta în gloria ta”. 38 Dar Isus le-a spus: „Nu
ºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi potirul pe care-l beau eu sau sã vã botezaþi Lc 12,50
cu botezul cu care eu sunt botezat?” 39 Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus
le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veþi bea, iar cu botezul cu care sunt Fap 12,2
botezat eu veþi fi botezaþi. 40 Însã, a sta la dreapta sau la stânga mea,
nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtit”.

Cel mai mare trebuie sã slujeascã (Mt 20,29-34; Lc 22,24-27)

41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinºi de indignare faþã de
Iacob ºi Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ºtiþi cã cei
care sunt consideraþi conducãtori ai popoarelor le dominã ºi cei mari
dintre ei îºi fac simþitã puterea asupra lor. 43 Dar între voi sã nu fie
aºa. Dimpotrivã, cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorul
vostru 44 ºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul tuturor.
45 Pentru cã nici Fiul Omului n-a venit ca sã fie slujit, ci ca sã slu-

jeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru mulþi”. 1Tim 2,5-6

Vindecarea orbului din Ierihon (Mt 20,29-39; Lc 18,35-43)

46 ªi au venit la Ierihon. Pe când ieºea din Ierihon cu discipolii sãi
ºi cu o mulþime numeroasã, un cerºetor orb, Bartimeub, fiul lui Timeu,
ºedea la marginea drumului. 47 Auzind cã este Isus din Nazaret, a

a Lit.: dã-ne! b Este un cuvânt de origine aramai-

cã. Etimologic ar putea însemna „fiul
necuratului” sau „fiul orbului”.
 Mc 10,48 112

Mt 9,27 început sã strige ºi sã spunã: „Isuse, Fiul lui David, îndurã-te de

15,22
mine!” 48 Mulþi îl certau ca sã tacã, însã el striga ºi mai tare: „Fiul lui
David, îndurã-te de mine!” 49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemaþi-l!”
ªi l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridicã-te, te cheamã”. 50 Iar
el, aruncându-ºi haina, a sãrit în picioare ºi a venit la Isus. 51 Isus l-a
întrebat: „Ce vrei sã fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbunia, sã-mi
Mt 9,22 recapãt vederea”. 52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinþa ta te-a mân-
Mc 5,34 par
Lc 7,50; tuit!” Îndatã ºi-a recãpãtat vederea ºi îl urma pe cale.
17,19

V. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN IERUSALIM

Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mt 21,1-16; Lc 19,28-40; In 12,12-16)

Zah 14,4 1 Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe ºi Betania,
Mc 13,3 par;
14,26 par
Lc 21,37
In 8,1
11 lângã Muntele Mãslinilor, a trimis doi dintre discipolii sãi ºi
le-a spus: „Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi, îndatã ce veþi intra
2

Fap 1,12
în el, veþi gãsi un mãgãruº legat, pe care nici un om nu a încãlecat
vreodatã; dezlegaþi-l ºi aduceþi-l! 3 ªi dacã vã va spune cineva: «De ce
faceþi aceasta?», spuneþi-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite
îndatã înapoi»”. 4 Ei au plecat ºi au gãsit mãgãruºul legat la poartã,
afarã, în drum. ªi l-au dezlegat. 5 Unii dintre cei care stãteau acolo
le-au spus: „Ce faceþi, dezlegaþi mãgãruºul?” 6 Ei le-au zis dupã cum
le spusese Isus ºi i-au lãsat sã plece. 7 Au adus mãgãruºul la Isus, ºi-au
aruncat hainele pe el, iar el l-a încãlecat. 8 Mulþi îºi aºterneau hai-
nele pe drum, alþii ramuri înfrunziteb pe care le tãiaserã de pe câm-
puri. 9 Iar cei care mergeau înaintea lui ºi cei care-l urmau strigau:
Ps 118,25-26 „Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!
10 Binecuvântatã este împãrãþia care vine,

a pãrintelui nostru David!

Osana în înaltul cerurilor!”
11 ªi a intrat în Ierusalim, în templu; ºi, privind toate în jur, fiind deja

la timpul înserãrii, a ieºit spre Betania împreunã cu cei doisprezece.

a Este un titlu acordat unei persoa-
ne stimate pentru ºtiinþa ºi autoritatea
acesteia. În aramaicã înseamnã „Marele
meu”, „Domnul meu”, „Învãþãtorule”.
b Popoarele orientale cunoºteau de
mult aceastã practicã a împodobirii dru-
mului pentru primirea regilor ºi a în-
vingãtorilor în luptã. O tradiþie talmu-
dicã spune cã madianiþii l-au primit în
felul acesta pe Moise. În VT avem ca-
zul încoronãrii lui Iehu (2Rg 9,13) ºi
al primirii lui Iuda Macabeul la Ieru-
salim pentru purificarea templului
(2Mac 10,7). Aceastã tradiþie s-a pãs-
trat la popoarele orientale ºi chiar la
noi (pentru primirea solemnã a unor
oaspeþi de vazã se împodobesc strãzile
cu frunzar ºi se întind covoare).
113 Mc 11,12

Smochinul blestemat (Mt 21,18-19)

12
În ziua urmãtoare, ieºind ei din Betania, lui i s-a fãcut foame.
13Vãzând de departe un smochin înfrunzit, s-a dus acolo, doar va
gãsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a gãsit nimic decât frunzea, pen-
tru cã nu era timpul smochinelor. 14 ªi i-a zis: „Nimeni sã nu mai
mãnânce rod din tine în veci!” Iar discipolii lui ascultau.

Alungarea vânzãtorilor din templu (Mt 21,12-17; Lc 19,45-48; In 2,13-22)

15 Apoi au venit la Ierusalim ºi, intrând în templu, a început sã-i

alunge pe cei care vindeau ºi cumpãrau în templub, a rãsturnat me-

sele schimbãtorilor de bani ºi scaunele vânzãtorilor de porumbei. 16 ªi
nu permitea nimãnui sã care vreun vas prin templu. 17 Îi învãþa ºi le
spunea: „Nu este scris oare:
Casa mea se va numi casã de rugãciune Is 56,7
Ier 7,11
pentru toate popoarele?
Dar voi aþi fãcut-o peºtera tâlharilor”.
18 Arhiereii ºi cãrturarii au auzit ºi cãutau cum sã-l dea la moarte; 3,6;
14,1 par
dar se temeau de elc pentru cã toatã mulþimea era încântatã de învã- Lc 20,19
þãtura lui. 19 Când s-a înserat, au ieºit din cetate.

Credinþa ºi rugãciunea (Mt 21,20-22)

20 Dimineaþa, când au trecut din nou pe acolo, au vãzut smochinul
uscat din rãdãcinã. 21 Amintindu-ºi, Petru i-a spus: „Învãþãtorule, iatã,
smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”. 22 Rãspunzând, Isus le-a
zis: „Aveþi credinþã în Dumnezeu! 23 Adevãr vã spun: oricine ar spune
acestui munte «Ridicã-te ºi aruncã-te în mare» ºi nu s-ar îndoi în inima
lui, ci ar crede cã se va împlini ceea ce spune, i se va da. 24 De aceea vã
spun: tot ceea ce veþi cere în rugãciune, credeþi cã aþi primit deja ºi
vi se va da. 25 Iar când sunteþi în rugãciune, dacã aveþi ceva împotriva Ef 4,32
Col 3,13

a Prin aceastã acþiune simbolicã, untdelemnul ºi sarea. Tot aici se

Isus vrea sã-i facã pe ucenici sã înþe-
leagã cã soarta Israelului era hotãrâtã
întrucât religiozitatea lui era doar ex-
terioarã, credinþa nu aducea roade. În
sensul acesta se exprimaserã profeþii,
folosind de multe ori imaginea smo-
chinului ºi a viþei de vie neroditoare
(Is 5,1-7; Ier 8,13; Mih 7,1-2).
b Scena se petrece în curtea pãgâ-
nilor, unde se vindeau animalele pen-
tru sacrificiile de la templu, vinul,
schimbau monedele greceºti ºi roma-
ne ale pelerinilor în moneda ebraicã
(shekel), singura admisã pentru plãti-
rea taxelor pentru templu.
c Faptul cã în acþiunea lui Isus nu
intervin nici gãrzile templului ºi nici
soldaþii romani se explicã prin aceea
cã poporul aproba gestul sãu. De fapt,
acþiunea lui Isus nu viza distrugerea
cultului, ci înlãturarea abuzurilor.
 Mc 11,26 114

cuiva, iertaþi, pentru ca ºi Tatãl vostru care este în ceruri sã vã ierte

greºelile voastre”. 26 a.

Autoritatea lui Isus (Mt 21,23-27; Lc 20,1-8)

27 Au venit din nou la Ierusalim ºi, în timp ce el umbla prin tem-
plu, au venit la el arhiereii, cãrturarii ºi bãtrânii 28 ºi-i spuneau: „Cu
ce autoritate faci acestea? Sau cine þi-a dat aceastã autoritate ca sã le
faci?” 29 Isus le-a spus: „Vã voi întreba un lucru, ºi dacã îmi veþi
rãspunde, vã voi spune ºi eu cu ce autoritate fac acestea. 30 Botezul
lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Rãspundeþi-mi!” 31 Dar ei
Mt 14,5 discutau între ei: „Dacã spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de
Lc 7,30
ce nu aþi crezut în el?» 32 Sã spunem, dimpotrivã, «De la oameni»?” –
le era fricã de mulþime cãci toþi considerau cã Ioan era într-adevãr un
profet. 33 Aºadar, i-au rãspuns lui Isus: „Nu ºtim”. Atunci, Isus le-a
spus: „Nici eu nu vã spun cu ce autoritate fac acestea”.

Parabola viticultorilor ucigaºi (Mt 21,33-46; Lc 20,9-19)

1 ªia început sã le vorbeascã în parabole: „Un om a plantat o
Is 5,2
12 vie, a înconjurat-o cu un gard, a sãpat un teasc ºi a construit
b
un turn . Apoi a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat într-o
cãlãtorie. 2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca sã
primeascã de la viticultori din roadele viei. 3 Dar ei, prinzându-l, l-au
bãtut ºi l-au trimis cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis un alt servi-
tor la ei, dar ei i-au spart capul ºi l-au batjocorit. 5 A trimis un altul,
dar pe acela l-au ucis; apoi mulþi alþii, dar pe unii i-au bãtut, pe alþii
i-au ucis. 6 Mai avea încã unul, pe fiul sãu iubit; în cele din urmã, l-a
trimis pe acesta la ei, zicându-ºi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 7 Însã
viticultorii aceia ºi-au spus între ei: «Acesta este moºtenitorul. Hai-
deþi sã-l ucidem ºi moºtenirea va fi a noastrã!» 8 ªi, prinzându-l, l-au
ucis ºi l-au aruncat afarã din vie.
9 Ce va face oare stãpânul viei? Va veni ºi-i va ucide pe viticultori,

iar via o va da altora. 10 N-aþi citit niciodatã textul acesta:

a În câteva manuscrise gãsim v. 26: pe terenul desþelenit (unde lipsea piatra,

Însã dacã voi nu iertaþi, nici Tatãl
vostru din ceruri nu va ierta greºelile
voastre. Totuºi, majoritatea manu-
scriselor nu menþioneazã acest verset.
b Descrierea din Marcu o aminteºte
pe cea din Is 5,1-5. Dupã ce planteazã
butaºii, stãpânul viei înconjoarã tere-
nul cu un gard din pietrele adunate de
se folosea o îngrãditurã de mãrãcini),
pentru a proteja via de animale ºi hoþi,
amenajeazã teascul (un bazin scobit în
piatrã, în care strugurii erau zdrobiþi cu
picioarele) ºi turnul de pazã (din pia-
trã, partea de jos servind drept adãpost
în timpul culesului, peste care se afla
un foiºor de observaþie pentru paznic).
115 Mc 12,11

Piatra pe care au aruncat-o constructorii, Ps 118,22-23

aceasta a devenit piatrã unghiularã; Fap 4,11;
11 Domnul a fãcut acest lucru 1Pt 2,7

ºi este minunat în ochii noºtri?”

12 Ei cãutau sã-l prindã, dar se temeau de mulþime. De fapt, îºi

dãduserã seama cã spusese parabola aceasta pentru ei. ªi, lãsându-l,

au plecat.

Tributul cuvenit cezarului (Mt 22,15-22; Lc 20,20-26)

13 Au trimis la el pe unii dintre farisei ºi irodieni ca sã-l prindã în
vorbã. 14 Au venit ºi i-au spus: „Învãþãtorule, ºtim cã eºti sincer ºi nu
eºti pãrtinitor cu nimeni, cãci nu te uiþi la faþa omului, ci înveþi cu
adevãrat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezaru-
lui? Sã dãm sau sã nu dãm?” 15 Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a
spus: „De ce mã ispitiþi? Aduceþi-mi un dinar ca sã-l vãd”. 16 I-au adus
ºi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta ºi inscripþia?” Ei i-au
spus: „Ale cezarului”. 17 Atunci Isus le-a zis: „Daþi-i cezarului ce este Rom 13,7
al cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. ªi erau
foarte uimiþi de el.

Saduceii ºi învierea (Mt 22,23-33; Lc 20,27-40)

18 Apoi au venit la el saduceii, care spun cã nu este înviere, ºi l-au
întrebat: 19 „Învãþãtorule, Moise a scris pentru noi: dacã cineva are Dt 25,5-10
un frate care moare ºi lasã în urmã soþia fãrã a avea copii, sã o ia
fratele lui ca soþie ºi sã ridice urmaºi fratelui sãu. 20 Erau deci ºapte
fraþi. Primul ºi-a luat soþie ºi, murind, nu a lãsat urmaºi. 21 Al doilea
a luat-o ºi a murit fãrã sã lase urmaºi. Tot la fel al treilea. 22 ªi toþi
cei ºapte nu au lãsat urmaºi. Dupã ei toþi, a murit ºi femeia. 23 La
înviere, când vor înviaa, cãruia dintre ei îi va fi soþie? Cãci toþi ºapte
au avut-o de soþie”.
24 Isus le-a zis: „Oare nu vã înºelaþi voi tocmai pentru cã nu cu-

noaºteþi Scripturile ºi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Cãci atunci când

vor învia din morþi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mãrita, ci vor
fi ca îngerii în ceruri. 26 Cât despre morþi, cã vor învia, nu aþi citit în
cartea lui Moise, în textul despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: Eu
sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul Ex 3,6
Dt 6,4
lui Iacob? 27 El nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celor vii. Vã
înºelaþi amarnic!”

a În multe manuscrise importante

lipseºte: când vor învia, probabil pen-
tru a se acomoda cu Lc 20,33 ºi Mt 22,28.
 Mc 12,28 116

Porunca cea mai mare (Mt 22,34-40; Lc 10,25-28)

28 Atunci, unul dintre cãrturari, auzind cã discutã cu ei ºi vãzând
cã le-a rãspuns bine, a venit la el ºi l-a întrebat: „Care este prima
dintre toate poruncile?” 29 Isus i-a rãspuns: „Prima este: Ascultã Isra-
Dt 6,5 elea: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Sã-l iubeºti
pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu,
din tot cugetul tãu ºi din toatã puterea ta. 31 A doua este aceasta: Sã-l
Lev 19,18 iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. Nu este nici o altã poruncã
mai mare decât acestea”. 32 Cãrturarul i-a zis: „Bine, învãþãtorule,
Dt 4,35 adevãrat ai spus cã el este unul singur ºi cã nu este altul în afarã de
Is 45,21
1Sam 15,22
el 33 ºi a-l iubi pe el din toatã inima, din tot cugetul ºi din toatã pute-
rea ºi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuþi este mai mult decât toate
Os 6,6 holocausturileb ºi decât toate jertfele”. 34 Isus, vãzând cã a rãspuns
cu înþelepciune, i-a spus: „Nu eºti departe de împãrãþia lui Dumne-
zeu”. ªi nimeni nu îndrãznea sã-l mai întrebe.

Cristos, Fiul lui David (Mt 22,41-46; Lc 20,41-44)

35Luând cuvântul, Isus a spus învãþând în templu: „Cum spun
cãrturarii cã Cristos este Fiul lui David? 36 David însuºi a spus, inspi-
rat de Duhul Sfânt:
Ps 110,1 Domnul a spus Domnului meu,
aºazã-te la dreapta mea
pânã când voi pune pe duºmanii tãi
sub picioarele tale.
Lc 19,48; 37 Deci, însuºi David îl numeºte Domn; atunci, cum îi este fiu?” ªi
21,38
mulþimea numeroasã îl asculta cu plãcere.

Acuze împotriva cãrturarilor (Mt 23,6-7; Lc 20,45-47)

38În învãþãtura lui mai spunea: „Feriþi-vã de cãrturari, cãrora le
place sã umble în haine lungi ºi sã fie salutaþi prin pieþe, 39 sã ocupe
primele locuri în sinagogi ºi locurile de onoare la ospeþe. 40 Ei mã-
nâncã avutul vãduvelor ºi se prefac cã se roagã îndelung. Ei vor primi
o condamnare mai asprã”.

a Acest text, luat din Dt 6,4, este for-
mula de introducere care dã ºi numele
rugãciunii de dimineaþã ºi de searã,
Shema Israel, pe care orice evreu tre-
buia s-o recite zilnic. De aceastã obli-
gaþie erau scutiþi copiii, femeile ºi
sclavii. Textul scris al acestei rugã-
ciuni trebuia purtat tot timpul la
filactere.
b Sacrificiul adus în cultul VT care
consta în arderea integralã a victimei
(Lev 6,1-6).
117 Mc 12,41

Ofranda vãduvei (Lc 21,1-4)

41 Stând în faþa vistieriei, privea cum punea mulþimea banii în 2Rg 12,9
In 8,20
caseta pentru ofrande. Mulþi bogaþi puneau mult. 42 A venit ºi o vã-
duvã sãracã ºi a pus douã monede micia, câþiva bani. 43 Atunci i-a che-
mat pe discipolii sãi ºi le-a zis: „Adevãr vã spun cã vãduva aceasta
sãracã a pus mai mult decât toþi cei care pun în caseta pentru ofran-
de 44 pentru cã toþi au pus din surplusul lor, ea însã, a pus din sãrãcia
ei totul, tot ce mai avea la viaþa ei”.

VI. DISCURSUL ESCATOLOGIC

Anunþarea distrugerii templului (Mt 24,1-2; Lc 21,5-6)

1
Când ieºea din templu, unul dintre discipolii sãi i-a spus:
13 2
„Învãþãtorule, iatã ce pietre ºi ce construcþii!” Isus i-a zis:
„Vezi aceste construcþii mãreþe? Nu va rãmâne piatrã peste piatrã
Lc 19,44

care sã nu fie dãrâmatã”b.

Începutul durerilor ºi persecuþiilor (Mt 10,17-22; 24,3-14; Lc 21,7-19)

3 Apoi, stând pe Muntele Mãslinilor, în faþa templului, Petru, Iacob, 11,1
Ioan ºi Andrei l-au întrebat aparte: 4 „Spune-ne, când se vor întâm-
pla acestea ºi care este semnul când toate acestea vor începe sã se
împlineascã?”
5 Isus a început sã le spunã: „Aveþi grijã sã nu vã înºele cineva.
6 Vor veni mulþi în numele meu spunând: «Eu sunt» ºi vor înºela pe

mulþi. 7 Când veþi auzi despre rãzboaie ºi zvonuri de rãzboaie, nu vã

înspãimântaþi, cãci trebuie sã se întâmple, dar nu este încã sfârºit-
ul. 8 Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiu Is 19,2
2Cr 15,6
împotriva altui imperiu. Vor fi cutremure în diferite locuri; va fi
foamete. Acestea sunt începutul durerilor.

a Lit.: duo lepta, ho estin kodrantes.
Un lepton (monedã greacã din cupru)
= 1/128 dintr-un dinar; un quadrant
(monedã romanã din cupru) = 1/64 din-
tr-un dinar.
b Templul din timpul lui Isus este cel
construit dupã exil, restaurat ºi mãrit
de Irod cel Mare. Construcþia era impu-
nãtoare: perimetrul de 1380 m, partea
de est, cea vãzutã de pe Muntele Mãsli-
nilor, avea lungimea de 480 m; fundaþia,
de la nivelul stâncii pe care era con-
strucþia, varia între 30-48 m înãlþime;
pietrele erau de 1,20 m lãþime, 1,20 m
înãlþime, iar lungimea varia între 9 ºi
12 m; de la nivelul curþii se înãlþau
douã ºiruri de coloane, înalte de
12,5 m ºi cioplite dintr-o singurã bu-
catã. Prezicerea lui Isus despre dãrâ-
marea templului s-a împlinit. Azi a rã-
mas doar o parte din fundaþia din par-
tea de vest, numitã Zidul Plângerii.
 Mc 13,9 118
9
Dar aveþi grijã de voi înºivã: vã vor da pe mâna sinedriilor ºi vã
vor bate prin sinagogi ºi veþi fi duºi înaintea guvernanþilor ºi a regi-
lor din cauza mea, ca mãrturie pentru ei, 10 dar mai întâi trebuie ves-
titã evanghelia la toate popoarele.
11 Când vã vor duce sã vã predea, nu vã preocupaþi ce veþi spune,

ci spuneþi ceea ce vi se va da în ceasul acela, pentru cã nu sunteþi voi

Mih 7,6 cei care vorbiþi, ci Duhul Sfânt. 12 Frate pe frate va da la moarte ºi
tatã pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide.
In 15,18-21; 13 ªi veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu. Însã, cine va
16,2
1Pt 4,14 rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit.

Devastarea Ierusalimului (Mt 24,15-28; Lc 21,20-24)

Dan 11,31; 14
Când veþi vedea urâciunea pustiiriia stând acolo unde nu tre-
12,11;
1Mac 1,54; buie” – cel care citeºte sã înþeleagã – „cei care sunt în Iudeea sã fugã
6,7
în munþi; 15 cel care se aflã pe terasa casei sã nu coboare ºi nici sã nu
intre sã ia ceva din casã. 16 Iar cine este pe câmp sã nu se întoarcã
Lc 13,29 înapoi ca sã-ºi ia haina. 17 Vai celor însãrcinate ºi celor care alãpteazã
Dan 12,1 în zilele acelea! 18 Rugaþi-vã ca sã nu se întâmple iarna, 19 cãci în acele
zile va fi nenorocire cum n-a fost de la începutul lumii pe care a cre-
at-o Dumnezeu pânã acum ºi nici nu va mai fi vreodatã. 20 ªi, dacã
Domnul n-ar fi scurtat zilele, nici un om nu s-ar fi salvat, însã, de dra-
gul celor pe care i-a ales, a scurtat zilele. 21 ªi, dacã atunci vã va spune
cineva: «Iatã, aici este Cristos!» sau: «Iatã-l acolo!», sã nu credeþi, 22 cãci
Dt 13,2-4 se vor ridica cristoºi falºi ºi profeþi falºi ºi vor face semne ºi lucruri
2Tes 2,9-10
Ap 13,13-14 minunate pentru a-i înºela, dacã se poate, pe cei aleºi. 23 Dar voi fiþi
vigilenþi! Iatã, vi le-am spus toate dinainte.

Manifestarea glorioasã a Fiului Omului

(Mt 24,29-31; Lc 9,43-45; 21,25-28)
Ez 32,7-8; 24 În zilele acelea, dupã acea nenorocire,
Il 2,10.31;
3,4; 4,15 soarele se va întuneca,
Ap 6,12-14;
8,12 iar luna nu-ºi va mai da lumina;
25 stelele vor cãdea de pe cer,
iar puterile cerului se vor zgudui.

a Expresia literalã este profanarea
devastatoare ºi derivã din Dan 9,27;
11,31; 12,11. Se face aluzie la un altar
pãgân închinat lui Zeus de Antioh al
IV-lea Epifanul în decembrie 167 î.C.
în templul din Ierusalim (1Mac 1,54).
Profeþia lui Isus s-a împlinit în anul
68 d.C., când zeloþii au pãtruns în
templu ºi au comis crime care au pro-
vocat cucerirea Ierusalimului ºi dis-
trugerea templului de cãtre romani în
anul 70 d.C.
119 Mc 13,26
26 Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere mare Dan 7,13
ºi glorie. 27 Atunci va trimite îngerii ºi va aduna pe toþi aleºii sãi din
cele patru vânturi, de la capãtul pãmântului pânã la capãtul cerului.
Parabola smochinului (Mt 24,32-35; Lc 21,29-33)
28Învãþaþi de la smochin parabola: când mlãdiþa devine deja
fragedã ºi dau frunzele, ºtiþi cã vara este aproape. 29 La fel ºi voi, când
veþi vedea cã se împlinesc acestea, sã ºtiþi cã este aproapea, la uºã.
30 Adevãr vã spun cã nu va trece aceastã generaþie pânã nu se vor

împlini toate acestea. 31 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mt 5,18
Lc 16,17
mele nu vor trece.
Îndemn la vigilenþã (Mt 24,36-44)
32 Despre ziua ºi ceasul acela nu ºtie nimeni, nici îngerii în cer, nici
1Tes 5,1-2
Fiul, ci doar Tatãl. 33 Aveþi grijã! Vegheaþib, pentru cã nu ºtiþi când va
fi timpul. 34 Aºa cum un om, plecând în cãlãtorie, îºi lasã casa ºi dã
puterea servitorilor sãi, fiecãruia îndatorirea lui, iar portarului i-a
poruncit sã vegheze; 35 vegheaþi, aºadar, cãci nu ºtiþi când vine stãpâ-
nul casei: sau seara, sau la miezul nopþii, sau la cântatul cocoºului,
sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neaºteptate, sã vã gãseascã dor-
mind. 37 Iar ceea ce vã spun vouã o spun tuturor: Vegheaþi!”

VII. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS

Complotul împotriva lui Isus (Mt 26,1-5; Lc 22,1-2; In 11,45-53)

1 c
Peste douã zile aveau sã fie Paºtele ºi Azimele , iar arhiereii ºi
14 cãrturarii cãutau cum sã-l prindã prin viclenie ca sã-l ucidã, cãci
spuneau: „Nu în timpul sãrbãtorii, ca sã nu se rãzvrãteascã poporul”.
2

Ungerea lui Isus în Betania (Mt 26,6-13; In 12,1-8)

3 Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stãtea la

masã, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmã

a Subiectul nu este exprimat, dar poate însemna consumarea mielului pascal

fi înþeles: 1) împãrãþia lui Dumnezeu, ca
în textul paralel din Lc 21,31; 2) Fiul
Omului, ca în v. 26; 3) sfârºitul lumii.
b Multe manuscrise adaugã: ºi ruga-
þi-vã! probabil pentru a se armoniza
cu Mc 14,38.
c Paºtele ºi Azimele erau douã sãr-
bãtori distincte. Paºtele propriu-zis
în seara zilei de 14 Nisan, dupã apusul
soarelui. Azimele începeau în ziua ur-
mãtoare ºi durau ºapte zile (Ex 12,1-14).
În aceste zile se mânca numai pâine
nedospitã. Expresia „Paºtele ºi Azi-
mele” era folositã pentru a descrie cele
opt zile de sãrbãtoare.
 Mc 14,4 120

de nard curat, foarte scump, ºi, spãrgând vasul, i-a turnat pe cap.
4 Dar erau acolo unii care, indignaþi, ziceau unii cãtre alþii: „Pentru

ce s-a fãcut aceastã risipã de mireasmã? 5 Cãci mireasma aceasta ar

fi putut fi vândutã cu trei sute de dinari ºi sã se dea sãracilor”. ªi
erau revoltaþi împotriva ei. 6 Însã Isus a spus: „Lãsaþi-o! De ce o ne-
Dt 15,11 cãjiþi? A fãcut un gest frumos faþã de mine, 7 cãci pe sãraci îi aveþi tot-
deauna cu voi ºi oricând voiþi puteþi sã le faceþi bine; pe mine, însã,
nu mã aveþi întotdeauna. 8 Ea a fãcut ce a putut: a uns de mai îna-
inte trupul meu pentru înmormântare. 9 Adevãr vã spun, oriunde va
Mt 24,14 fi predicatã evanghelia în lumea întreagã, se va spune în amintirea
ei ºi ceea ce a fãcut ea”.

Trãdarea lui Iuda (Mt 26,14-16; Lc 22,3-6)

10 Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca

sã-l dea pe mâna lor. 11 Când au auzit, s-au bucurat ºi i-au promis cã-i
vor da bani. Iar el cãuta un moment potrivit ca sã-l dea pe mâna lor.

Pregãtirea cinei pascale (Mt 26,17-19; Lc 22,7-13)

12 Înprima zi a Azimelor, când se jertfea Paºtelea, discipolii sãi i-au
spus: „Unde vrei sã mergem sã pregãtim ca sã mãnânci Paºtele?”
13 Atunci a trimis doi dintre discipolii sãi ºi le-a spus: „Mergeþi în

cetate ºi vã va întâmpina un om care duce un urcior cu apã; mergeþi

dupã el 14 ºi acolo unde va intra spuneþi stãpânului casei cã învãþã-
torul zice: «Unde este camera mea, în care sã mãnânc Paºtele cu dis-
cipolii mei?» 15 El vã va arãta o salã mare, la etaj, gata aranjatã. Pre-
gãtiþi acolo pentru noi”. 16 Discipolii au ieºit ºi au venit în cetate. Ei
au gãsit dupã cum le spusese ºi au pregãtit Paºtele.

Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Lc 22,21-23; In 13,21-30)

17 Când s-a înserat, a venit împreunã cu cei doisprezece. 18 ªi, în timp
Ps 41,10 ce stãteau la masã ºi mâncau, Isus a spus: „Adevãr vã spun, unul
dintre voi, care mãnâncã cu mine, mã va trãda”. 19 Atunci au început

a Ceremonialul jertfirii mielului pas- în pârâul Cedron. Mãruntaiele ºi grã-

cal se desfãºura la templu în dupã-amia-
za zilei de 14 Nisan. Mieii erau prezen-
taþi preoþilor la intrarea spre altarul
de jertfã. Un sunet de trâmbiþã dãdea
semnalul de începere a fiecãrui sacri-
ficiu. Sângele era adunat de un preot ºi
era vãrsat înaintea altarului, de unde se
scurgea printr-un sistem de conducte
simea erau arse. Mielul jertfit era dus
acasã pentru cina ritualã, care avea loc
în camera de sus a casei. Numãrul pele-
rinilor era foarte mare. Dupã o infor-
maþie a lui Iosif Flaviu, erau jertfiþi
pânã la 600.000 de miei; dar cifra pare
exageratã.
121 Mc 14,20

sã se întristeze ºi sã-i spunã unul dupã altul: „Nu cumva eu?” 20 El

le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în
blid. 21 Într-adevãr, Fiul Omului merge dupã cum este scris despre
el. Însã vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trãdat! Ar fi
fost mai bine pentru omul acela dacã nu s-ar fi nãscut”.

Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-30; Lc 22,15-20; 1Cor 11,23-25)

22 ªi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o,

le-a dat-o ºi le-a spus: „Luaþi, acesta este trupul meu”. 23 ªi, luând
potirul, dupã ce a mulþumit, l-a dat lor ºi au bãut toþi din el. 24 ªi le-a Zah 9,11
Evr 9,20
spus: „Acesta este sângele meu, al alianþei, care se varsã pentru mulþi.
25 Adevãr vã spun cã nu voi mai bea din rodul viþei pânã în ziua

aceea când îl voi bea nou în împãrãþia lui Dumnezeu”. 26 ªi, dupã ce
au cântat imnul, au plecat spre Muntele Mãslinilor.

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Lc 22,31-34; In 13,36-38)

27 Iar Isus le-a spus: „Voi toþi vã veþi scandaliza cãci este scris:
Voi bate pãstorul Zah 13,7
ºi oile se vor risipi.
28 Dar dupã ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastrã în Galileea”.
29 Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacã toþi se vor scandaliza, eu nu”.
30 Dar Isus i-a zis: „Adevãr îþi spun cã tu, astãzi, în aceastã noapte,

înainte de a fi cântat cocoºul de douã ori, de trei ori mã vei renega”.

31 Iar el spunea ºi mai insistent: „Chiar dacã ar trebui sã mor împre- In 11,16
unã cu tine, nu te voi renega”. ªi toþi ziceau la fel.

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mt 26,36-46; Lc 22,39-46)

32 Apoi au venit într-un loc numit Ghetsemani ºi le-a spus discipo-

lilor sãi: „Staþi aici pânã când mã voi ruga”. 33 I-a luat cu sine pe Petru,
pe Iacob ºi pe Ioan ºi a început a se înfiora ºi a se neliniºti 34 ºi le-a
spus: „Sufletul meu este trist de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi!” In 12,27
35 ªi, mergând puþin mai în faþã, a cãzut la pãmânt ºi se ruga ca sã

treacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela, 36 zicând: „Abba, Tatã!
Pentru tine totul este posibil. Îndepãrteazã de la mine potirul aces-
ta, însã nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.
37 Apoi a venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon, Mt 6,10
In 5,30; 6,38
dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar un ceas? 38 Vegheaþi ºi
rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci sufletul este plin de avânt,
dar trupul este slab”. 39 ªi, plecând din nou, s-a rugat spunând ace-
leaºi cuvinte. 40 Când a venit, iarãºi i-a gãsit dormind, cãci ochii lor
erau îngreuiaþi ºi nu ºtiau ce sã-i rãspundã. 41 A venit a treia oarã ºi
 Mc 14,42 122

le-a spus: „Dormiþi mai departe ºi odihniþi-vã! Ajunge! A venit cea-

sul. Iatã, Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor. 42 Sculaþi-vã, sã
mergem! Iatã, cel care mã trãdeazã este aproape”.

Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Lc 22,47-53; In 18,3-11)

43 ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul din cei

doisprezece, ºi împreunã cu el o mulþime, cu sãbii ºi ciomege, din

partea arhiereilor, a cãrturarilor ºi a bãtrânilor, 44 iar trãdãtorul lui
le dãduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi sãruta, acela este;
prindeþi-l ºi duceþi-l sub pazã sigurã”. 45 Venind, s-a apropiat îndatã
de el ºi i-a spus: „Rabbi!” ªi l-a sãrutat. 46 Atunci ei au pus mâna pe
el ºi l-au prins. 47 Însã unul dintre cei care erau de faþã, scoþându-ºi
sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului ºi i-a tãiat urechea. 48 Luând
cuvântul, Isus le-a zis: „Aþi ieºit ca împotriva unui tâlhar, cu sãbii ºi
Lc 19,47; cu ciomege, ca sã mã prindeþi. 49 Zi de zi eram la voi ºi învãþam în
21,37
templu ºi nu m-aþi arestat. Dar aceasta-i ca sã se împlineascã
Scripturile”. 50 Atunci, pãrãsindu-l, au fugit cu toþii.
Zah 13,7 51 Însã îl urma un tânãr oarecare, acoperit numai cu o pânzã pe
In 16,32
trupul gol; au pus mâna pe el, 52 dar acesta, lãsând pânza, a fugit gol.

Isus în faþa Sinedriului (Mt 26,57-68; Lc 22,66-71; In 18,13-24)

53 L-au dus pe Isus în faþa marelui preot ºi s-au adunat toþi
arhiereii, bãtrânii ºi cãrturarii. 54 Iar Petru l-a urmat de departe
pânã în interiorul curþii marelui preot ºi, stând împreunã cu servi-
torii, se încãlzea la foca.
55 Iar arhiereii ºi tot Sinedriul cãutau o mãrturie împotriva lui

Isus ca sã-l condamne la moarte, dar nu gãseau, 56 cãci mulþi dãdeau

mãrturie falsã împotriva lui, dar mãrturiile nu se potriveau.
57 Câþiva, ridicându-se, dãdeau mãrturie falsã împotriva lui, zicând:
58 „Noi l-am auzit pe acesta spunând: «Eu voi distruge acest templu

fãcut de mâini omeneºti ºi în trei zile voi construi un altul nefãcut

de oameni»”. 59 Dar nici aºa mãrturia lor nu se potrivea.
60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor ºi l-a întrebat pe

Isus: „Nu rãspunzi nimic? Ce mãrturie dau aceºtia împotriva ta?”

61 Însã el tãcea ºi nu rãspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din

nou ºi i-a spus: „Tu eºti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?” 62 Isus a
zis: „Eu sunt.

a Lit.: la luminã.
123 Mc 14,63

ªi-l veþi vedea pe Fiul Omului Ps 110,1

Dan 7,13
stând la dreapta puterii
ºi venind pe norii cerului”a.
63 Atunci marele preot ºi-a sfâºiat hainele ºi a spus: „Ce nevoie mai

avem de martori? 64 Aþi auzit blasfemia. Ce vi se pare?” Toþi l-au con- 2,7 par
In 19,7
damnat ca fiind vrednic de moarte. 65 Unii au început sã-l scuipe ºi, Lev 24,16
acoperindu-i faþa, îl loveau spunându-i: „Profeþeºte!” Iar servitorii îi Is 50,6

dãdeau palme.

Renegarea lui Petru (Mt 26,69-75; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)

66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele
marelui preot 67 ºi, vãzându-l pe Petru încãlzindu-se, l-a privit fix ºi i-a
zis: „ªi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”. 68 Dar el a negat spunând:
„Nu ºtiu, nu înþeleg ce zici!” ªi a ieºit afarã în faþa curþii. ªi a cântat
cocoºulb. 69 Iar servitoarea, vãzându-l, a început din nou sã le spunã
celor care stãteau acolo: „Acesta este dintre ei”. 70 Dar el a negat din
nou. Dupã câtva timp, cei care stãteau acolo i-au spus din nou lui
Petru: „Cu adevãrat eºti dintre ei, cãci eºti galileean”. 71 Iar el a înce-
put sã se blesteme ºi sã jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care
vorbiþi”. 72 ªi îndatã cocoºul a cântat a doua oarã. Atunci, Petru ºi-a
adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de a cânta
cocoºul de douã ori, de trei ori mã vei renega”. ªi a izbucnit în plâns.

Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Lc 23,1-5; In 18,28-38)

1
Dis-de-dimineaþã, dupã ce au þinut consiliu, arhiereii, împre-
15 unã cu bãtrânii ºi cãrturarii ºi tot Sinedriul, legându-l pe Isus,
2
l-au dus ºi l-au predat lui Pilat. Pilat l-a întrebat: „Tu eºti regele
iudeilor?” El i-a rãspuns: „Tu zici”. 3 Iar arhiereii îl acuzau de multe
lucruri. 4 Pilat l-a întrebat din nou: „Nu rãspunzi nimic? Iatã de câte
lucruri te acuzã!” 5 Dar Isus n-a mai rãspuns nimic, încât Pilat se mira. 14,61
Fap 8,32

Condamnarea lui Isus (Mt 27,15-26; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16)

6
Cu ocazia sãrbãtorilor, le elibera un deþinut pe care îl cereau ei.
7 Peatunci, era în închisoare unul numit Barabac, împreunã cu niºte
rãzvrãtiþi care în timpul revoltei comiseserã crimã. 8 Mulþimea a

a Lit.: cu norii cerului. Expresia pro- b Multe manuscrise importante omit:

vine din Dan 7,13: în textul masoretic
prepoziþia folositã este „cu”, iar în
LXX „pe”.
ºi a cântat cocoºul.
c În aramaicã înseamnã: „fiul tatã-
lui”, nume foarte rãspândit în timpul
lui Isus.
 Mc 15,9 124

urcata ºi a început sã cearã sã le facã aºa cum fãcea întotdeauna.

9 Pilat le-a rãspuns: „Vreþi sã vi-l eliberez pe regele iudeilor?” 10 Cãci
Fap 3,14; ºtia cã din invidie îl dãduserã arhiereii pe mâna lui. 11 Însã arhiereii
13,28
instigau mulþimea ca sã-l elibereze mai degrabã pe Baraba. 12 Pilat le-a
spus din nou: „Atunci ce sã facb cu cel pe care îl numiþi regele iudei-
lor?” 13 Iar ei au strigat iarãºi: „Rãstigneºte-l!” 14 Pilat le-a spus: „Dar
ce rãu a fãcut?” Însã ei strigau mai tare: „Rãstigneºte-l!” 15 Astfel Pilat,
voind sã facã pe placul mulþimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus,
dupã ce a fost biciuit, l-a dat sã fie rãstignit.
Încoronarea cu spini (Mt 27,27-31; In 19,1-3)
16 Soldaþii l-au adus în curte, adicã în pretoriu, ºi au adunat toatã

cohorta. 17 L-au îmbrãcat cu o hainã de purpurã ºi, împletind o coroa-

nã de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început sã-l salute: „Bucurã-te,
rege al iudeilor!” 19 ªi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau ºi,
cãzând în genunchi, i se închinau. 20 ªi, dupã ce ºi-au bãtut joc de el,
l-au dezbrãcat de haina de purpurã ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui.
Apoi l-au dus afarã ca sã-l rãstigneascã.
Rãstignirea lui Isus (Mt 27,32-44; Lc 23,26-43; In 19,17-27)
21 Au constrâns un trecãtor, un oarecare Simon din Cirene, care

venea de la câmp, tatãl lui Alexandru ºi al lui Rufus, ca sã ducã cru-

cea lui Isus. 22 L-au dus la locul numit Golgota, care, tradus, înseamnã
Ps 22,19 locul Craniului. 23 ªi i-au dat vin înmiresmatc, dar el nu a luat. 24 Apoi
l-au rãstignit
ºi, împãrþind hainele lui,
au aruncat zarurile pentru ele,
care ce sã ia.
25 Era ceasul al treilead când l-au rãstignit. 26 Fusese scrisã inscripþia

condamnãrii lui: „Regele Iudeilor”. 27 Împreunã cu el au rãstignit ºi

doi tâlhari, unul la dreapta ºi altul la stânga lui. 28 e.

a Multe manuscrise în loc de: a care se ungeau morþii. Isus nu acceptã

urcat, au: a strigat.
b Unele manuscrise au: ce vreþi sã
fac, dupã Mt 27,21; Lc 23,20.
c Era obiceiul la evrei de a oferi unui
condamnat la moarte o bãuturã de vin
aromatizat cu mir, folosit în antichi-
tate ca anestezic. Aroma de mir era ex-
trasã dintr-o plantã numitã „mir” care
creºte în Arabia. Din ramurile ei se ex-
trãgea un suc dens, albicios, folosit ºi ca
ingredient la prepararea miresmelor cu
aceastã bãuturã pentru cã vrea sã rã-
mânã conºtient pânã în ultima clipã.
d Apare clar în acest capitol cã Marcu
împarte ziua în patru pãrþi: de dimi-
neaþã, ora 6 (15,1); pânã la ceasul al
treilea, ora 9 (15,25); pânã la ceasul al
ºaselea, ora 12 (15,33); pânã la ceasul
al nouãlea, ora 15 (15,34); pânã seara,
ora 18 (15,42).
e Multe manuscrise, cãutând sã ar-
monizeze textul cu Lc 22,7; Is 53,12, &
125 Mc 15,29
29 Cei care treceau rosteau blasfemii, clãtinând din cap ºi spu-
nând: „Hei, tu care dãrâmi templul ºi-l construieºti în trei zile, 30 sal-
veazã-te pe tine însuþi coborând de pe cruce!” 31 La fel ºi arhiereii
între ei îl luau în râs împreunã cu cãrturarii ºi spuneau: „Pe alþii i-a
salvat, pe sine nu se poate salva. 32 Cristos, regele Israelului, sã co-
boare acum de pe cruce ca sã vedem ºi sã credem!” Îl insultau ºi cei
rãstigniþi cu el.

Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Lc 23,44-49; In 19,28-30)

33 Pe la ceasul al ºaselea s-a fãcut întuneric pe întreg pãmântul

pânã la ceasul al nouãlea. 34 La ceasul al nouãlea, Isus a strigat cu glas

puternic: „Eloí, Eloí, léma sabactáni?” care înseamnã: „Dumnezeul Ps 22,2
meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” 35 Unii dintre cei care
erau de faþã, auzindu-l, spuneau: „Iatã, îl cheamã pe Ilie!” 36 Cineva
a alergat ºi a înmuiat un burete în oþet ºi, punându-l într-o trestie, i-a
dat sã bea, spunând: „Lãsaþi, sã vedem dacã vine Ilie ca sã-l ia jos!”
37 Dar Isus, scoþând un strigãt puternic, ºi-a dat sufletul.
38 Atunci catapeteasmaa templului s-a sfâºiat în douã de sus pânã

jos. 39 Când centurionul, care stãtea în faþa lui, a vãzut cum ºi-a dat
sufletul, a spus: „Cu adevãrat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”
40 Erau ºi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria

Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic ºi a lui Ioses, ºi Salome,
41 care îl urmau de când era în Galileea ºi îl slujeau; ºi multe altele Lc 8,2-3
care urcaserã cu el la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Lc 23,50-56; In 19,38-42)

42 Când s-a fãcut searã, întrucât era ziua Pregãtirii, care este aju-

nul sâmbetei, 43 a venit Iosif din Arimateea, membru respectat în

Sinedriu, care aºtepta ºi el împãrãþia lui Dumnezeu, ºi a îndrãznit
sã intre la Pilat ºi sã cearã trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat cã
murise deja ºi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacã a murit de
mult. 45 Aflând de la centurion, i-a dãruit lui Iosif trupul. 46 Dupã ce
a cumpãrat un giulgiu, l-a luat jos, l-a înfãºurat în giulgiu ºi l-a pus
într-un mormânt care fusese sãpat în stâncã. Apoi a rostogolit pia-
tra la intrarea în mormânt. 47 Iar Maria Magdalena ºi Maria, mama
lui Ioses, priveau unde l-au pus.

introduc v. 28: Astfel s-a împlinit stacojie, ºi viºinie (Ex 26,31-33), de

Scriptura care spune: „ªi a fost socotit
cu cei fãrãdelege”.
a Aceastã catapeteasmã se afla între
sanctuar ºi Sfânta Sfintelor ºi era o
perdea de in rãsucit ºi mãtase violetã,
aproximativ 20 m înãlþime, 10 m lã-
þime ºi 25 cm grosime. Catapeteasma
ruptã înseamnã: 1) sfârºitul cultului
VT; 2) deschiderea posibilitãþii de a
ajunge la Dumnezeu (Evr 9,8; 10,19-20).
 Mc 16,1 126

VIII. ÎNVIEREA LUI ISUS

Mormântul gol (Mt 28,1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-10)

1
Dupã ce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, Maria, mama
14,8 par
In 19,40
16 lui Iacob, ºi Salome au cumpãrat miresme ca sã vinã ºi sã-l
2
ungã. ªi, dis-de-dimineaþã, în prima zi a sãptãmânii, au ajuns la
In 11,38-39 mormânt când soarele rãsãrise 3 ºi ziceau una cãtre alta: „Cine ne va
rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” 4 Dar privind, au obser-
vat cã piatra fusese rostogolitã; deºi era foarte mare. 5 Intrând în
Fap 1,10 mormânt, au vãzut un tânãr aºezat la dreapta, îmbrãcat cu o hainã
Ap 7,9.13
lungã, albã, ºi au fost cuprinse de spaimã. 6 Dar el le-a zis: „Nu vã
înspãimântaþi! Îl cãutaþi pe Isus Nazarineanul, cel rãstignit. A învi-
at, nu este aici! Iatã locul în care îl puseserã. 7 Dar mergeþi ºi spuneþi
discipolilor lui ºi lui Petru cã el merge înaintea voastrã în Galileea.
Acolo îl veþi vedea dupã cum v-a spus”. 8 Ieºind, au fugit de la mor-
mânt, cãci tremurau de spaimã ºi de uimire. ªi nu au spus nimãnui
pentru cã se temeaua.

Isus apare Mariei Magdalena (Mt 28,9-10; Lc 24,10-11; In 20,14-18)

9 Dupã ce a înviat, în dimineaþa primei zile a sãptãmânii, [Isus] i-a
apãrut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese ºapte diavoli.
10 Ea a plecat ºi a povestit celor care fuseserã cu el, care acum se tân-

guiau ºi plângeau. 11 Dar, când au auzit cã trãieºte ºi cã a fost vãzut

de ea, ei n-au crezut-o.

Isus apare discipolilor (Lc 24,13-36; In 20,19-23)

12 Dupã acestea, a apãrut altor doi dintre ei, sub o altã înfãþiºare,

în timp ce mergeau la câmp, 13 iar ei s-au întors ºi au povestit celor-

lalþi, însã nu i-au crezut nici pe aceºtia. 14 În sfârºit, a apãrut ºi celor
unsprezece, pe când stãteau la masã, ºi i-a dojenit pentru necredinþa
ºi împietrirea inimii lor pentru cã nu i-au crezut pe cei care l-au
vãzut înviat din morþib.

a Câteva manuscrise introduc dupã a termenilor greceºti ºi a expresiilor

v. 8 urmãtoarea concluzie: Apoi au
povestit pe scurt celor care erau cu Petru
toate cele care le-au fost poruncite.
Dupã aceasta, Isus însuºi a rãspândit
prin ei, de la rãsãrit ºi pânã la apus,
mesajul sfânt ºi nepieritor al mântu-
irii veºnice. Amin. Cea mai mare parte
nu se mai întâlnesc la Marcu, ceea ce
duce la concluzia cã aceste rânduri nu
fac parte din Evanghelia dupã sfântul
Marcu.
b Puþine manuscrise adaugã aici:
Însã ei s-au apãrat, spunând: „Acest
veac de nelegiuire ºi necredinþã este &
127 Mc 16,15

Trimiterea apostolilor în misiune (Mt 28,16-20; Lc 24,47-48; Fap 1,4-11)

15 Apoi le-a spus: „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi evanghelia la
toatã fãptura. 16 Cine va crede ºi va fi botezat se va mântui; iar cine Fap 2,38;
16,31-33
nu va crede va fi condamnat. 17 Acestea sunt semnele care îi vor în-
soþi pe cei care cred: în numele meu vor alunga diavoli, vor vorbi limbi Fap 8,7
Fap 2,4.11;
noi, 18 vor lua ºerpi în mânã ºi, dacã vor bea ceva aducãtor de moar- 10,46; 19,6
1Cor 14,2-40
te, nu le va dãuna. κi vor pune mâinile peste cei bolnavi ºi ei se vor Lc 10,19
vindeca”. Fap 28,3-6
Fap 4,30;
5,16
Iac 5,14-15
Înãlþarea lui Isus (Lc 24,50-53; Fap 1,4-11)
19 Dupã ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înãlþat la cer ºi s-a aºezat 2Rg 2,11
Fap 1,9-11
la dreapta lui Dumnezeu, 20 iar ei au plecat ºi au predicat pretutin- 1Tim 3,16
Ps 110,1
deni, în timp ce Domnul lucra cu ei ºi le întãrea cuvântul prin sem- Mc 12,36 par
nele care-i însoþeau. Fap 8,6; 14,3
Evr 2,4

sub stãpânirea Satanei, care nu le apropie alte lucruri îngrozitoare. Eu

îngãduie celor stãpâniþi de duhuri
necurate sã primeascã adevãrul ºi pute-
rea lui Dumnezeu”. De aceea îi ziceau
lui Cristos: „Aratã-þi acum dreptatea!”
Iar Cristos le-a rãspuns: „S-a umplut
mãsura anilor puterii Satanei, dar se
am fost trimis la moarte pentru cei
pãcãtoºi, ca ei sã se întoarcã la adevãr
ºi sã nu mai pãcãtuiascã, ci sã moºte-
neascã în cer gloria spiritualã ºi nepie-
ritoare a dreptãþii”.