UNITATEA DE INVĂŢARE 8
Simularea proceselor economice:
Modele de simulare. Elemente de bază
Obiective ale UI
1.Conceptul de simulare
2.Aplicaţii economice ale simulării
3.Etapele simulării
4.Simularea Monte Carlo
5.Alte tipuri de simulare
Teste de autoevaluare
1
Obiective ale UI
2
1. Conceptul de simulare
Simulare = simulatio = capacitatea de a reproduce sau de a
imita.
Prin simulare, sistemul real este înlocuit cu un sistem
artificial.
În simulare, modelul sistemului real este utilizat ca obiect
asupra căruia se fac experimente, urmărind să se determine
efectele diferitelor variante decizionale asupra unor indicatori
de performanţă.
Simularea este recomandată în special în cazul problemelor
decizionale care NU pot fi abordate prin metode analitice de
optimizare.
Simularea Nu oferă soluţie optimă, ci se alege varianta care
conduce la cea mai bună valoare a criteriului de performanţă.
1. Conceptul de simulare
Simularea = o tehnică de realizare a experimentelor cu calculatorul electronic
şi presupune utilizarea unor tipuri de relaţii matematice şi logice necesare
pentru descrierea comportamentului şi structurii unui sistem real complex de-
a lungul unei perioade lungi de timp.
Simularea presupune utilizarea:
– a 3 elemente principale:
– sistemul real
– calculatorul
– modelul sistemului
– şi a 2 relaţii: de modelare şi de simulare
Tipuri de simulare:
– Simularea Monte Carlo
– Simularea evenimentelor discrete
– Simularea tip Forrester (simularea sistemelor continue, dinamica
sistemelor)
– Simularea tip joc
2. Aplicaţii economice ale simulării
Lansarea unui nou produs pentru care cererea şi/sau preţul sunt variabile
aleatoare.
Determinarea politicilor de control al stocurilor (mărimea comenzii de
aprovizionat, nivelul stocului curent la care se lansează o nouă comandă de
aprovizionare, nivelul stocului de siguranţă etc.) în cazul în care ritmul de
aprovizionare şi/sau cererea de consum sunt variabile aleatoare.
Dimensionarea unor facilităţi de servire (numărul staţiilor de servire, ritmul de
servire) în procesele de aşteptare caracterizate prin intervale aleatoare între sosiri
(solicitări de servicii) şi durate aleatoare de servire.
Analiza proceselor de reparaţii ale utilajelor în vederea programării producţiei
şi/sau investiţiilor în funcţie de distribuţia de probabilitate a defecţiunilor şi a
ritmului de efectuare a reparaţiilor.
Estimarea duratei de finalizare a unui proiect complex în care duratele activităţilor
proiectului sunt mărimi aleatoare.
Probleme de programare operativă a producţiei în care intervin mărimi aleatoare
referitoare la durata prelucrării pe diferite maşini, ritmul aprovizionării cu
materiale, produse intermediare etc.
3. Etapele simulării
19