LUCRAREA 4 Tratarea numerică a semnalelor

Analiza şi sinteza sistemelor discrete utilizând transformata z

Transformata Laplace (TL) este operatorul de trecere a reprezentării sistemelor continui

din domeniul timp în domeniul frecvenţelor complexe. TL a unui semnal cauzal x(t) se defineşte
prin:

X ( s)  L( x(t ))   x(t )e  st dt (1)
0

unde s    j este frecvenţa complexă

Un sistem continuu se reprezintă în domeniul frecvenţă prin funcţia sa de transfer:
Y (s)
H ( s)  (2)
X ( s)
unde X(s) şi Y(s) reprezintă transformatele Laplace ale intrării, respective ieşirii, iar H(s) este TL
a răspunsului la impuls al sistemului.
Transformata z (TZ) este echivalenta în domeniul discret a transformatei Laplace din
domeniul continuu.
Fie secvenţa cauzală x(n) obţinută prin discretizarea semnalului x(t). TZ se obţine din TL
prin discretizarea timpului, înlocuind t = nT0 şi transformând integrala în sumă finită. Se obţine:

 
X ( z )  TZ ( x(n))   x(n)e  snT 0   x ( n) z  n (3)
n 0 n0

unde s-a notat z  e sT0  eT0 e jT0 . z se numeşte variabila z, de unde şi numele transformatei.
Se observă că:

z  eT0 (4.1)
şi
arg( z)   T0 (4.2)

Cu ajutorul TZ se face trecerea reprezentării sistemelor discrete din domeniul timp în

domeniul frecvenţelor complexe.
După cum se observă din figura 1, semiplanului stâng din planul complex s îi corespunde
interiorul cercului unitate din planul complex z, iar axei frecvenţelor reale ω (axa ordonatelor)
din planul s, caracterizate de σ=0 îi corespunde cercul unitate în planul z, caracterizat de |z| = 1.
Lucrarea 4 Analiza şi sinteza sistemelor discrete utilizând transformata z TNS

ω planul s planul z

s=σ+jω z  eT0 e jT0

σ<0 |z|<1
σ
0
σ = 0; s = jω
Calculul Calculul
răspunsului la |z|=1 răspunsului la
frecvenţă H(jω) frecvenţă H(ejω)

Figura 1
Teoremele convoluţiei în timp şi în frecvenţă de la transformata Fourier sunt valabile şi la
transformata z.

TZ ( x(n) * y(n))  X ( z)Y ( z) (5.1)

și

TZ ( x(n) y(n))  X ( z) * Y ( z) (5.2)

Pentru un sistem continuu, răspunsul la frecvenţă se obţine prin calculul funcţiei de

transfer H(s) pe axa ordonatelor, adică prin înlocuirea s = jω în H(s).

H ( s ) | s  j  H ( j )  H ( j ) e j ( ) (6)

Funcţia de transfer H(z) pentru un sistem discret va fi:

Y ( z)
H ( z)  (7)
X ( z)

unde X(z) şi Y(z) sunt TZ ale secvenţelor de intrare, respectiv ieşire.

Funcţia de transfer H(z) este TZ a răspunsului la impuls al sistemului, h(n), este dată de
relația:

H ( z)   x ( n) z  n (8)
n0
Pentru aflarea lui h(n) cunoscând pe H(z), se aplică acestuia TZ inversă, TZ-1:

1
h( n )  TZ 1 ( H ( z ))  C H ( z ) z
n 1
dz (9)
2

2
Lucrarea 4 Analiza şi sinteza sistemelor discrete utilizând transformata z TNS

Calculul lui H(z) pornind de la ecuaţia cu diferenţe

Fie un sistem discret caracterizat în domeniul timp de ecuaţia cu diferenţe:

y(n)  b0 x(n)  b1x(n  1)  ...  bN 1x(n  N  1)  a1 y(n  1)  a2 y(n  2)  ...  a M 1 y(n  M  1)

(10)
unde x(n) este secvenţa de intrare, iar y(n) este secvenţa de ieşire din sistem.

Sistem discret
x(n) h(n) y(n)
H(z)

Figura 2

In ecuaţia (10), dacă toţi coeficienţii ak = 0 pentru k  Z , k  1 , sistemul se numeşte filtru

nerecursiv sau cu răspuns finit la impuls (RFI).
Dacă cel puţin unul din coeficienţii ak ≠ 0, sistemul se numeşte filtru recursiv sau cu
răspuns infinit la impuls (RII).
Se demonstrează că, pentru un filtru RFI, coeficienţii bk sunt chiar eşantioanele
răspunsului la impuls al filtrului.

bk  h(k ) (11)

Dacă h(n) este răspunsul la impuls al sistemului discret, atunci ieșirea y(n) este dată de:

y(n)  x(n) * h(n) (12)

Aplicând TZ ambilor membri ai ecuaţiei şi ţinând cont de proprietatea deplasării în timp:

TZ ( x(n  k ))  X ( z ) z  k (12)
se obţine:

Y ( z)  b0 X ( z)  b1 X ( z ) z 1  ...  bN 1 X ( z ) z ( N 1)  a1Y ( z) z 1  a2Y ( z) z 2  ...  a M 1Y ( z) z ( M 1)

(13)

de unde se determină funcţia de transfer H(z) a sistemului discret:

N 1
1  ( N 1)  bk z  k
Y ( z ) b0  b1 z  ...  bN 1 z P( z )
H ( z)    k 0  (14)
X ( z ) 1  a1 z 1  ...  a M 1 z  ( M 1) M 1 Q( z )
1   ai z  i
i 1

De regulă, funcţia de transfer H(z) poate fi reprezentată printr-o funcţie raţională, ca un

raport ireductibil de polinoame. Rădăcinile lui P(z) sunt zerourile sistemului, iar rădăcinile lui
Q(z) sunt polii sistemului.
Un sistem este stabil dacă toţi polii se găsesc în interiorul cercului unitate.

3
Lucrarea 4 Analiza şi sinteza sistemelor discrete utilizând transformata z TNS

Aplicaţia 1
Fie un sistem discret definit prin următoarea ecuaţie cu diferenţe:

y(n)  x(n  1)  x(n  3)  2 y(n  1)  1,5 y(n  2)  0,4 y(n  3)

a) Să se determine funcţia de transfer a sistemului, scrisă sub forma:

N 1

P( z ) b z k
k

H ( z)   k 0
M 1
1   ai z i
Q( z )
i 1

Observaţie: Transformata z inversă se găseşte în programul LabTNS în meniul Domeniul

frecventa. Pentru calculul TZ-1 cu programul LabTNS, coeficienţii numărătorului
se introduc în ordinea b0, b1, …, respectiv ai numitorului 1, a1, a2,…
b) Să se determine răspunsul la impuls h(n) al sistemului pentru N = 100, prin aplicarea TZ-1
funcţiei de transfer.
c) Să se determine răspunsul sistemului la un semnal treaptă unitate format din 50 eşantioane în
două moduri:
1) prin convoluţia liniară a răspunsului la impuls cu semnalul treaptă unitate;
2) pe baza teoremei convoluţiei în timp (relaţia (5.1)).
z
Indicaţie: Ştiind că TZ a semnalului treaptă este U ( z )  , se calculează funcţia de transfer a
z 1
răspunsului sistemului la semnal treaptă prin calculul produsului Y ( z)  U ( z) H ( z) ,
după care se aplică TZ-1.
Se confruntă cele două rezultate.
d) Să se traseze caracteristica amplitudine-frecvenţă a sistemului prin aplicarea întâi a
Transformatei Fourier Discrete răspunsului la impuls, h(n), după care se determină modulul
transformatei.
e) Să se explice comportarea sistemului de mai sus ca filtru, în funcție de forma caracteristicii
de frecvență.
f) Să se determine răspunsul sistemului la semnalul sinusoidal format din N=50 eșantioane, A =
1 și fn = 0,2. Se confruntă amplitudinea răspunsului cu caracteristica de frecvență.

Aplicaţia 2
Se dă un sistem digital care are funcţia de transfer:
0,16 z 3  0,5z 2  0,5z  0,16
H ( z) 
z 3  0,33z

a) Să se scrie ecuaţia cu diferenţe a sistemului.

b) Să se determine răspunsul la impuls al sistemului.
c) Să se traseze caracteristica amplitudine-frecvenţă a sistemului pentru N=50 şi să se explice
comportarea sistemului ca filtru.
d) Să se traseze răspunsul sistemului la semnal treaptă unitate.

4
Lucrarea 4 Analiza şi sinteza sistemelor discrete utilizând transformata z TNS

e) Să se determine răspunsul sistemului la semnale sinusoidale având: N = 50; A = 1 și

frecvențele normalizate:
fn1 = 2/50 = 0,04;
fn2 = 5/50 = 0,1;
fn3 = 15/50 = 0,3;
Notă: Răspunsul sistemului la un semnal periodic se obține prin calculul convoluției circulare
dintre acel semnal și răspunsul la impuls al sistemului.
f) Să se confrunte răspunsurile de la punctul e) cu valorile componentelor spectrale
corespunzătoare din caracteristica amplitudine-frecvenţă. Se completează tabelul de mai jos.

Frecvenţa Amplitudinea de pe Amplitudinea

normalizată caracteristica de frecvență răspunsului filtrului
0,04
0,10
0,30

Aplicaţia 3
Să se genereze secvenţa (N = 50):

 
x ( n )  0,9 n * cos n 
3 

Indicaţie: Pentru rezolvarea problemei, se utilizează teorema convoluţie în timp (relaţia 5.1).
Din tabelul de la sfârşitul lucrării se determină TZ a celor două funcţii componente,
se calculează TZ a funcţiei rezultante, după care se aplică acesteia transformata z
inversă.

Aplicaţia 4
După metoda de la aplicația 3, să se genereze secvenţa (N = 50):

1
x(n)  n 2 *
2n

5
Lucrarea 4 Analiza şi sinteza sistemelor discrete utilizând transformata z TNS

Transformatele z ale unor funcții uzuale

SECVENTA TRANSFORMATA Z
k
kδ(n)
kδ(n-i)
kz-i
u(n) z
(semnal treaptă)
z 1
z
n
( z  1) 2
z
an
za
az
nan
( z  a)2
z ( z  1)
n2
z 1
z
e-nα
z  e 
z  e 
ne-nα
( z  e  ) 2
z ( z  cos  )
cos(αn)
z  2 z cos  1
2

z sin 
sin(αn)
z  2 z cos  1
2

ze  sin 
e-nαsin(ωn)
z 2  2 ze  cos   e 2
z ( z  e  cos  )
e-nαcos(ωn)
z 2  2 ze  cos   e 2

6
Lucrarea 4 Analiza şi sinteza sistemelor discrete utilizând transformata z TNS

Plan referat
LUCRAREA 4

Răspundeți în referatul de laborator la cerințele de mai jos.

Aplicația 1

1) Deducerea funcției de transfer, H(z)

2) Desenul aproximativ al răspunsului la impuls
3) Calculul H(z)U(z).
4) Desenul răspunsului la semnal treaptă prin cele 2 metode.
5) Comentarii privind diferențele dintre cele 2 răspunsuri.
6) Modul de trasare a caracteristicii amplitudine-frecvență.
7) Forma caracteristicii de frecvență. Tipul filtrului.
8) Modul de obținere a răspunsului sistemului la semnalul sinusoidal de intrare. Comparație
între amplitudinea răspunsului și amplitudinea corespunzătoare de pe caracteristică.

Aplicația 2

1) Deducerea ecuației cu diferențe din H(z).

2) Desenul aproximativ a caracteristicii de frecvență. Tipul filtrului.
3) Modul în care se determină răspunsul la semnal treaptă. Desen.
4) Modul în care se determină răspunsul la semnale sinusoidale.
5) Tabel completat. Observații și concluzii.

Aplicația 3

1) Modul în care se generează semnalul x(n). Calcule.

2) Desen aproximativ al lui x(n).

Aplicația 4

1) Calcule, desenul aproximativ al lui x(n).