Într-o speţă soluţionată în practica judiciară s-a reţinut că victima venind beat acasă, în miezul

nopţii, trezeşte din somn pe fiica sa pentru a-i cere banii pe care îi luase aceasta ca salariu.
Inculpata (soţia victimei) i-a luat apărarea fetei, iar victima, ca răspuns, a început s-o bată până
când inculpata a pus mâna pe o oală cu sodă caustică şi a aruncat conţinutul ei în obrazul
victimei. Tribunalul a motivat soluţia de achitare ţinând seama atât de împrejurarea că victima
era de o constituţie robustă, iar inculpata era plăpândă şi însărcinată în luna a cincea, cât şi de
împrejurarea că la beţie forţa creşte până la bestialitate, ceea ce conduce la concluzia că, în
condiţiile date, aceasta din urmă nu putea să riposteze suficient numai cu mijloacele sale pentru a
se apăra pe ea şi copilul său1.

În practica judiciară identificăm cazul în care fiind invocată de către avocat legitima
apărare , însă nu au fost înturnite toate condițiile: Prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 30 martie
2004 A.M. a fost condamnat în baza art.287 al.(l) CP, cu aplicarea art.79 CP, la amendă în
folosul statului în mărime de 150 unităţi convenţionale ce constituie 3000 lei. A fost încasat de la
condamnat în folosul părţii vătămate: 2000 lei - pagubă morală pricinuită, 7756,73 - paguba
materială pricinuită prin infracţiune, 1100 lei - cheltuieli pentru asistenţa juridică.
Conform deciziei Curţii de Apel Cahul din 6 mai 2004 a fost admis apelul declarat de către
A.M. din oficiu, cu casarea sentinţei Judecătoriei Cahul din 30 martie 2004 cu pronunţarea unei
noi hotărîri prin care A.M. a fost recunoscut vinovat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de
art.152 al.1 CP, aplicînd art.79 CP, i-a fost numită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de
150 unităţi convenţionale în folosul statului, ce constituie 3000 lei. S-a încasat de la A.M. în
beneficiul părţii vătămate: 2000 lei - recuperarea pagubei morale, 7756,73 lei - recuperarea
prejudiciului material şi 1100 lei - cheltuielile pentru, asistenţă juridică.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că A.M., la 12 iulie 2003, aproximativ la ora
01.00, aflînduse la serviciu, în calitate de chelner în barul "Elada", fiind provocat de acţiunile
pătimitului, i-a pricinuit lovituri peste faţă, provocîndu-i leziuni corporale mai puţin grave cu
dereglare a sănătăţii de lungă durată, mai mult de 21 zile.
În recurs se solicită casarea deciziei instanţei de apel cu achitarea condamnatului, deoarece
în acţiunile lui nu sînt întrunite elementele infracţiunii, A.M. acţionînd în starea de legitima
apărare.
Recursul urmează a fi respins din următoarele considerente.
Solicitînd admiterea recursului, avocatul nu s-a condus de prevederile art.427 CPP, potrivit
căruia recursul poate fi declarat numai invocînd unul sau mai multe temeiuri din acest articol.
Astfel, potrivit pct.5) art.430 CPP, cererea de recurs trebuie să conţină pe lîngă alte cerinţe,

1
Trib. Ilfov, sent. pen. nr. 132/1948, citată de I.Dobrinescu , în „Despre condiţiile atacului şi apărării în materie de
legitimă apărare”, J.N.nr.4, 1957, p.645.
motivele, cu argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate, la fel şi cu indicarea temeiurilor
prevăzute în art.427, ceea ce recurentul nu a făcut-o. În aşa mod, conform art.432 al.(2) pct.1)
CPP, instanţa de recurs, formată dintr-un complet din 3 judecători, prin decizie, fără a arata
motivele, va decide asupra inadmisibilităţii recursului înaintat în cazul în care s-a constatat că
recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă şi de conţinut, prevăzute în art.429 şi 430 CPP.
Mai mult ca atît, recaliflcînd corect acţiunile inculpatului în baza art.287 al.(1) CP la 152
al.(1) CP instanţa de apel, a stabilit cu certitudine vinovăţia condamnatului în săvîrşirea
vătămării intenţionate medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii cu aplicarea unei pedepse
echitabile circumstanţelor şi personalităţii inculpatului. Argumentul invocat de avocat precum
că fapta săvîrşită de Avram M. constituie o legitimă apărare, nu are nici un suport durabil, din
motiv că potrivit art.36 al.2 CP este în stare de legitima apărare persoana care săvîrşeşte fapta
pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real îndreptat împotriva sa, a altei
persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau dreptul
celui atacat ori interesul public.
Prin urmare, atacul săvîrşit de către partea vătămată nu a avut un caracter material şi real,
ea neaplicînd decît cuvinte necenzurate. De asemenea, faptul urmării şi continuării acţiunilor
criminale de către inculpat şi după ce partea vătămata a încercat să fugă, exclude^ totalmente
intenţia făptuitorului de a se apăra2.

2
Decizia CP al CSJ a RM din 15.09.2004 nr.1ra-655/2004