Universitatea ”Petre Andrei” din Iași

Facultatea de Drept

REFERAT
Disciplina: Dreptul familiei
Titlul referatului: Adopţia

Autor: Vornicu Mihai Andrei

Anul de studiu și grupa: IV
e-mail: vornicumihai89@yahoo.com
 Cuprins

Introducere..............................................................

1.Noţiunea şi importanţa adopţiei.........................

2.Scopul adopţiei.....................................................

3.Condiţiile adopţiei................................................
3.1 Existenţa condiţiilor de fond..................................
3.2 Lipsa impedimentelor la adopţie...........................
3.3 Existenţa condiţiilor de formă................................

4. Procedura adopţiei..............................................

5.Încetarea adopţiei.................................................

Concluzia..................................................................

Bibliografie...............................................................
 Introducere

Adopţia este astăzi un fenomen social şi juridic internaţional prin care se asigure
copilului lipsit de părinţi sau lipsit de o îngrijire corespunzătoare din partea acestora integrarea
într-o familie, cu un climat de iubire şi înţelegere, în care acesta să trăiască fărăprobleme.

Fenomen complex, sociologic şi juridic, adopţia este un mijloc de asigurare a unui climat
de fericire, armonie şi înţelegere pentru copilul care nu beneficiază de creştere şi educare în
cadrul familiei de origine.

Într-o exprimare mai complexă adopţia reprezintă un act juridic sui generis,
esenţialmente civil şi solemn, în care se regăsesc corespunzător elemente ale actului juridic
administrativ şi judiciar în temeiul căruia, pe de o parte,încetează legătura de filiaţie civilă între
adoptat şi adoptator sau soţii adoptatori, precum şi legături de rudenie între adoptat şi
descendenţii acestuia, pe de o parte, şi rudele adoptatorului sau familiei adoptatoare, pe de altă
parte.

Tema privind adopţia copilului este deosebit de complexă, o abordare optimăimplicând

utilizarea unei viziuni interdisciplinare în care să fie îmbinate perspectiva juridica, psihologică,
sociologică şi cea a asistenţei sociale. Adopţia, acest fenomen care a atras atenţia lumii întregi
prin importa-nţa şi complexitatea sa, dar mai ales prin efectele pe care le poate genera, rămâne
totuşi, sau ar trebui să rămână, o instituţie care să aibă ca scop suprem preocuparea pentru
drepturile copilului şi o problemă politică sau socială.

Pentru carespectarea şi asigurarea drepturilor copilului să devină o prioritate naţională, s-

a urmărit crearea unui cadru coerent şi unitar al promovării drepturilor copilului prin care să se
abordeze problema copiilor instituţionalizaţi într -un mod integrat.
 1.Noţiunea şi importanţa adopţiei

Adopţia este actul juridic complex în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie
între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator şi rudele acestuia.Aceste legături de
rudenie ce se stabilesc sunt asemănătoare cu cele care există în cazul rudeniei fireşti. Raporturile
dintre adoptator şi adoptat sunt asemănătoare acelora existente între părinţi şi copii.Prin adopţie
copilul care este lipsit de părinţi sau de o îngrijire corespunzătoare este primit în familia
adoptatorului, unde urmează a fi crescur ca şi un copil firesc al adoptatorului.

În literature de specialitate se întîlnesc şi alte definiţii ale adopţiei, dintre care pot fi
aduse următoarele:

1) Adopţia este o operaţiune juridică realizată prin juxtapunerea unor acte juridice
unilaterale care dau naştere raporturilor de rudenie civilă,în condiţiile legii şi între persoanele
prevăzute de lege.
2) Adopţia este o instituţie juridică în virtutea căreia între o persoană numită adoptat
şi o altă persoană numită adoptator se stabilesc raporturi de rudenie asemenea acelor dintre
părinţi şi copii.

În sensul acestor definiţii, noţiunea de adopţie este folosită pentru a desemna

totalitatea normelor juridice care se află la bază şi reglementează atît actul juridic, cât şi raportul
juridic de adopţie, astfel termenul de adopţie reprezintă o instituţie juridică adică instituţia
juridică a adopţiei.

Codul familiei reglementează adopţia în capitolul 18,art. 116-141, noţiunea de adopţie

fiind folosită în următoarele sensuri:

- Ca raport juridic rezultat din actul juridic al înfierii, încheiat în baza unei hotărîri a
instanţei judecătoreşti.
- Ca act juridic încheiat în baza consimţămîntului persoanelor indicate expres de
lege.

În literature de specialitate şi în legislaţia unor ţări, printer care şi România, se

întâlnesc 2 feluri de adopţie:
 1) Adopţia cu efecte restrînse, în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi devin
rude cu adoptatorul, păstrîndu-se totodată legătura de cu rudele lor fireşti.
2) Adoptarea cu efecte depline în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi devin
rude cu adoptatorul şi cu rudele acestuia încetînd totodată legăturile de rudenie dintre adoptat şi
descendenţii săi.

Codul familiei din Republica Moldova reglementează ambele feluri ale adopţiei fără ca
să deosebească dacă aceasta este cu efecte restrînse sau depline.

2.Scopul adopţiei

Adopţia s-a născut ca instituţie juridică din nevoia socială de a ocroti copilul care din
diferite motive este lipsit de ocrotirea părintească.Astfel adopţia îndeplinesşte un important scop
social şi familial, contribuind nu numai la preluarea sarcinilor societăţii în creşterea , educarea şi
pregătirea profesională a copiilor lipsiţi de ocrotirea părintească dar şi la asigurarea unui climat
afectiv şi spiritual asemănător celui din familie.

Adopţia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului, ea

înlocuind instituţiajuridică a ocrotirii părinteşti.Cu toate acestea astfel cum sa subliniat în
literatura de specialitate, nu trebuie omis scopul adopţiei de a satisface şi interesele adoptatorilor
constînd în împlinirea sentimentelor lor de a fi părinţi, de a împărţi cu adoptatul căldura vieţii de
familie şi de a avea asigurat la nevoile sau la bătrîneţe sprijinul material.

Acest interes al adoptatorilor este implicit legii din momentul ce prin voinţa părţilor,
încuviinţată de instanţa judecătorească, ia naştere rudenia civilă între părţi, raport jurudic ce se
aseamănă cu rudenia firească cu excepţia izvorului ei.

Principiul că adopţia se face numai în interesul adoptatului trebuie înţeles în sensul că

scopul principal al adopţiei este acela de a oferi posibilitatea copiilor care nu se pot bucura de
ocrotirea părintească de a fi crescuţi şi educaşi în familia adoptatorului.Acesta este interesul
superior al adoptatului,iar el constituie totodată cauza adopţiei.
 3.Condiţiile adopţiei

3.1 Existenţa condiţiilor de fond

Condiţiile de fond trebuie să existe pentru a se putea încheia adopţia. încheierea
adopţiei necesită în primul rând:
a) consimţământul la adopţie;
b) existenţa unei autorităţi competente;
c) existenţa capacităţilor depline de exerciţiu a adoptatorilor:.
d) adopţia să fie 'îh interesul"copilului;

Consimţământul la adopţie
Încheierea adopţiei necesită în primul rând manifestare de voinţă a unor anumite
persoane. In conformitate cu Codul familiei se cere acordul părinţilor la adopţie, acordul tutorelui
(curatorului) la adopţiei, acordul soţului adoptatorului acordul copilului la adopţie.

1 Consimţămîntul părinţilor la adopţie

Pentru adopţia copilului se cere acordul părinţilor lui.Acordul păirinţilor la adopţie
va fi exprimat printr-o declaraţie scrisă autentijficată de notar sau de autoritatea tutelară în a
cărei rază teritorială se află domiciliul copilului ori al părinţilor.
Acordul părinţilor poate f exprimat şi personal în instanţa judecătorească.
Administraţia instituţiei în care este întreţinut şi educat copilul este în drept să ceară
acordul părinţilor pentru o eventuală adopţie a acestuia, fără indicarea identităţii adoptatorilor.
Părinţii pot să-şi retragă acordul la adopţie în orice moment, dar numai până la
pronunţarea hotărârii judecătoreşti privind încuviinţarea acesteia (art. 124 C.F.).
În anumite situaţii legislaţia prevede încheierea actului adopţiei copilului fără acordul
părinţilor. Astfel, nu este necesar acordul părinţilor pentru adopţia copilului dacă aceştia:
- sunt decăzuţi din drepturile părinteşti;
-sunt declaraţi incapabili;
-sunt declaraţi dispăruţi;
-nu sunt cunoscuţi;
- nu locuiesc împreună cu copilul şi se eschivează nemotivat de iaîntreţinerea şi educaţia
acestuia mai mult de 6 luni.

2 Acordul tutorelui
În cazul când copilul se află sub tutelă (curatelă), este necesar şi acordul scris al
tutorelui (curatorului) la adopţie, autentificat de notar sau de autoritatea tutelară în a cărei rază
teritorială se află aomici m minorului sau al tutorelui (curatorului). Acordul poate fi exprimat
de tutore (curator) şi personal în instanţa judecătorească.
Instanţa judecătorească, în funcţie de caz poate încuviinţa adopţia şi fără acordul
tutorelui (curatorului), ţinînd cont de avizul autorităţii tutelare (art. 126 C.F.).

3 Acordul soţului adoptatorului

În cazul când copilul este adoptat numai de unul dintre soţi, este necesar acordul scris al
celuilalt soţ autentificat de notar sau de autoritatea tutelară. Acest acord poate fi exprimat şi
personal în instanţă judecătorească.
Acordul celuilalt soţ nu se cere dacă acesta:

a) a fost declarat incapabil;

b) a fost declarat dispărut; .
c) a întrerupt relaţiile familiale cu adoptatorul, nu locuieşte împreuna cu acesta mai
mult de un an şi domiciliul lui nu este cunoscut (art. 128).

4 Consimţămîntul copilului la adopţie

Pentru adopţia copilului care a atins vîrsta de 10 ani este necesar şi acordul exprimat
în instanţa judecătorească.Ca excepţie copilul poate fi adoptat fără acordul lui dacă pînă la
momentul adopţiei,el a locuit în familia adoptatorilor şi nu ştie că aceştia nu sunt părinţii lui
fireşti. În cazul în care adoptatorul are copii proprii cu vîrsta mai mare de 10 ani se cere şi
consimţămîntul lor.

Existenţa autorităţii competente la adopţie

Adopţia unui copil va fi încuviinţată doar de autorităţile competente care verifică,

conform legii şi procedurilor aplicabile şi pe baza tuturor informaţiilor pertinente şi demne de
încredere, că adopţia poate sa aiba loc avînd în vedere situaţia copilului în raport cu părinţii săi,
rudele şi reprezentanţii legali şi, dacă este cazul că persoanele interesate şi-au dat
consimţământul la adopţie în cunoştinţă de cauză, pe baza tuturor consultărilor necesare.
Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor ramaşi fără ocrotire
părintească se pune pe seama autorităţii tutelare în cazurile de deces ai părinţilor, de decădere a
lor din drepturile părinteşti, de declarare a părinţilor ca fiind incapabili, de boală sau absenţă
îndelungată, de eschivare de la educaţia copiilor, de la apărarea drepturilor şi intereselor lor
legitime, inclusiv în cazul refuzului părinţilor de a-şi lua copiii din instituţiile educative, curative
sau din alte instituţii în care se află aceştia, precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii părinteşti.
Autorităţile tutelare depistează copiii rămaşi fără ocrotire părintească, ţin evidenţa
acestora şi, în fiecare caz aparte, în funcţie de circumstanţele concrete în urma cărora copiii au
rămas fără ocrotire părintească, aleg forma de plasament a copiilor în scopul protecţiei lor,
asigurând controlul sistematic asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire a acestora.

Existenţa capacităţii depline de exerciţiu

Această condiţie rezultă din prevederea potrivit căreia poate adopta numai persoanele de
ambele sexe care au atins vârsta de 25 de ani (art. 121, alin. 1 C.F.), precum şi din prevederea
legală că:
Diferenţa de vârstă între adoptator şi adoptat va fi de cel puţin 15 ani. Această regulă nu
se aplică în cazurile când unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt soţ.
Pentru motive temeinice, această diferenţă de vârstă poate fî redusă, dar nu mai mult
decât cu 5 ani (art. 123 C.F.).
Aici se cade de făcut încă câteva completări şi anume:
Persoana cu capacitate deplină de exerciţiu poate adopta fără deosebire de
naţionalitate, rasă sau religie. împrejurarea că acesta are un copil nu constituie un impediment
pentru încheierea adopţiei. Persoana poate adopta fie că este căsătorită, fie că nu este căsătorită.
Poate adopta numai persoana care îndeplineşte condiţiile cerute pentru a fi tutore - dispune de
capacitatea deplină de exerciţiu şi se iau în considerare calităţile morale şi alte calităţi personale,
posibilităţile de a-şi îndeplini obligaţiile de adoptator, relaţiile lui şi ale membrilor familiei lui cu
copilul care urmează a fi adoptat.
 Interesul copilului
În adopţie interesele majore'ale copilului trebuie să reprezinte "cea mai importantă raţiune". Nici
un alt interes, fie acesta economic, politic, de securitate a.statului sau al celui care adoptă, nu are o
importanţă mai mare sau .nu este egal cu cel al copilului.
Principiul primordialităţii ar trebui prevăzut clar prin lege. "Copilul este, desigur, aceia care
urmează a fi adoptat, dar subiectul interesului major nu trebuie neapărat limitat la aceşti.copii; alţi copii
pot fi afectaţi în urma procesului de adopţie.
De exemplu, legislaţia din Filipine cere ca “în cazul adopţiei unui copil în vârstă de cel puţin 10
ani, în primul rând trebuie să se obţină acordul copilului, in aceiaşi măsură, în cazul în care părinţii
adoptivi au deja un copil în vârstă de cel puţin 10 ani, pentru adopţie va trebui să se obţină acordul
acestuia”. O adopţie care este considerată contrară intereselor vreunuia dintre copiii din cadrul familiei ar
fi dificil să $e încadreze în principiile Convenţiei cu privire ia Drepturile Copilului.

3.2 Lipsa impedimentelor la adopţie

Pentru a se putea încheia adopţia este necesar să nu existe impedimente la adopţie. în
conformitate cu articolul 121 C.F., adoptatori pot fi persoane de ambele sexe care au atins vârsta
de 25 de ani.
Nu pot fi adoptatori următoarele persoane:
a) decăzute din drepturile părinteşti;
b) declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exerciţiu;
c) care au adoptat copii, dar adopţia a fost anulată din culpa lor;
d) eliberate de obligaţiile de tutore (curator) din cauza neîndepl mirii culpabile a
obligaţiilor lor;
e) care, în virtutea calităţilor morale sau a stării sănătăţii, nu sunt în stare să-şi
îndeplinească drepturile şi obligaţiile părinteşti de întreţinere şi de educaţie a copilului adoptat;
f) care urmăresc scopul de a obţine o adopţie fictivă;
g) care au prezentat documente-false;
h) care au atins vârsta de 48 de ani această regulă nu se aplică în cazul când
adoptatorii sunt căsătoriţflntre ei şi unul din ei nu a atins vârsta de 50 de ani. precum şi atunci
când părintele adoptiv este soţul părintelui copilului adoptat sau când copilul a trăit în familia
eventualilor părinţi adoptivi înainte ca aceştia să împlinească vârsta de 50 de ani).
Cetăţenii străini şi apatrizii care îşi au domiciliul în afara hotarelor Republicii
Moldova pot fi adoptatori ai copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova., numai dacă întrunesc atât
condiţiile impuse de legislaţia statului ai cărui cetăţeni sunt sau în care îşi au domiciliul, cât şi
condiţiile impuse de legislaţia Republicii Moldova, precum şi dacă ţara lor este membră a
Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale sau dacă în
acest domeniu există- un acord bilateral între state.
Nu se admite adopţia copilului de un cuplu necăsătorit.
Lista contraindicaţiilor medicale pentru persoanele care intenţionează să adopte copii se
aprobă de Guvern.

3.3 Existenţa condiţiilor de formă

Aceste condiţii sunt prevăzute de lege în scopul de a asigura îndeplinirea condiţiilor de
fond şi lipsa impedimentelor la adopţie. Condiţiile de formă se referă la declaraţia de adopţie
(cererea de înfiere) şi la modalitatea încuviinţării adopţiei.

Declaraţia de adopţie
Adopţia necesită în primul rând acordul anumitor persoane. Actul care cuprinde acest
acord se numeşte declaraţie de adopţie. Acordul de voinţă în vederea adopţiei se dă printr-o
declaraţie scrisă autentificată de notar sau de autoritatea tutelară în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului ori ai părinţilor. Persoanele chemate să consimtă la adopţie îşi pot manifesta
voinţa fie printr-un singur act, fîe prin acte separate. In mod obişnuit, consimţământul în vederea
adopţiei se manifestă prin declaraţie autentică dată separat de fiecare persoană chemată să
consimtă la adopţie
.
Modalitatea încuviinţării adopţiei
Cererea de adopţie se depune la instanţa de judecată de la domiciliul înfiatului sau, în
cazurile când o necesită interesele înfiatului, de la domiciliul înfietorului.Pricinile cu privire la
încuviinţarea înfierii se examinează de către instanţa de judecată în cadrul procedurii speciale.

La cererea de adopţie se anexează următoarele acte

1. declaraţia autentificată de consimţământ ia înfiere, depusă de părinte sau părinţi,
tutore (curator), de alţi ocrotitori legali ai copilului;
2. certificatul medical al înfiatului;
3. certificatul medical al înfietorului;
 4. certificatul privind starea materială a înfietorului;
5. consimţământul în scris al copilului, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, autentificat
de organul de tutelă şi curateîă;
6. copiile autentificate ale buletinului de identitate şi certificatului de căsătorie ale
înfietorului, dacă acesta este căsătorit;
7. avizul organului de tutelă şi curateîă' dat în temeiul examinării condiţiilor de trai
ale persoanei care doreşte să înfieze copilul şi verificării lipsei de piedici pentru îngăduirea
înfierii, actul examinării condiţiilor de trai;
8. avizul Comitetului pentru înfiere al Republicii Moldova, în cazul .. înfierii de
către, cetăţeni străini, şi confirmarea că copilul a fost
prezentat pentru înfiere cetăţenilor Republicii Moldova, dar în decurs a cel puţin 6 luni
după ce a fost luat la evidenţă nu a fost înfiat;
9. actul ce confirmă dreptul cetăţeanului străin la înfiere în condiţiile legislaţiei ţării
sale, eliberat de autorităţile competente ale acestei ţări, în cazul înfierii de către cetăţeni străini;
10. ancheta socială a înfietorului, în cazul înfierii de către cetăţeni străini, efectuate
de autorităţile competente de la domiciliul acestuia în care să se indice opinia lor cu privire la
înfiere.
11. copia autentificată a certificatului de naştere a înfiatului şi extrasul din registrul de
înscriere a naşterilor;
12. copiile autentificate ale certificatului de naştere şi în funcţie de caz de căsătorie
sau deces ale părinţilor înfiatului.
 4. Procedura adopţiei

Dorinţa persoanelor de a adopta este un element al capacităţii juridice familiale şi

poate fi realizat de către orice persoană care corespunde cerinţelor legii privitor la adopţie. Ea se
manifestă printr-o cerere scrisă depusă la autoritatea tutelară de la domiciliul copilului sau al
solicitantului, în ultimul caz, de regulă, copilul locuieşte deja în familia viitorilor adoptatori. La
cerere se anexează actele necesare (buletinul de identitate, acte ce confirmă locul de trai,
veniturile, starea sănătăţii a celor care doresc să adopte etc.).
In momentul adresării, viitorii adoptatori obţin informaţii cu privire la procedura
adopţiei. Autoritatea tutelară, în cadrul unei discuţii particulare cu candidatul adoptator, află
motivaţia acţiunii de adopţie şi dă sfaturile necesare persoanelor în cauză. în baza unor
investigaţii preventive privind îndeplinirea condiţiilor de fond şi lipsa impedimentelor prevăzute
de legislaţie, persoana sau familia care pretinde să adopte este luată la evidenţă de către
autoritatea tutelară în temeiul art. 13 Legea nr.99/2010, ceea ce îi dă posibilitatea de a face
cunoştinţă cu copiii din instituţia de copii respectivă propuşi spre adopţie.
Legislaţia în vigoare prevede că, autoritatea tutelară ţine evidenţa copiilor care urmează a
fi adoptaţi precum şi a persoanelor care doresc să adopte. Pot fi propuşi spre adopţie doar copii
care au statut de copil adoptabil stabilit de către autoritatea tutelară în conformitate cu art.20
Legea nr.99/2010.
Familia sau persoana care doreşte să adopte poate fi luată la evidenţă de către autoritatea
tutelară, dacă s-a constatat existenţa condiţiilor materiale şi a garanţiilor morale necesare
dezvoltării armonioase a copilului.
Evidenţa copiilor care sînt lipsiţi de grija părintească şi, în particular, a celor care pot fi
propuşi spre adopţie, cît şi a persoanelor care doresc să adopte copii se ţine de către autorităţile
tutelare la nivel local şi de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei la nivel
republican. Evidenţa cetăţenilor străini şi a apatrizilor care doresc să adopte copii cetăţeni ai
Republicii Moldova se efectuează de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Baza datelor unice privind copiii care pot fi adoptaţi şi persoanelor care doresc să
primească în familia lor unul sau mai mulţi copii pentru educare şi întreţinere facilitează procesul
de a alege familia potrivită pentru fiecare copil concret. Informaţia documentată privind copiii
care pot fi adoptaţi este deschisă şi accesul la ea este liber pentru persoanele care solicită adopţia.
în ce priveşte informaţia despre persoanele care doresc să adopte, trebuie de menţionat că aceasta
este confidenţială şi este ocrotită de lege.
 După ce candidatul la adopţie a primit atestatul de adoptator în conformitate cu art. 17
Legea nr.99/2010 autoritatea tutelară îi propune copilul selectat şi începe procedura de potrivire
a acestora. Dacă potrivirea adoptatorului cu copilul a avut loc autoritatea tutelară îl încredinţează
adoptatorului pentru o perioadă de 90 de zile. încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară
în cazul:
a) adopţiei copilului de către soţul sau soţia părintelui biologic al copilului;
b) adopţiei copilului care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la împlinirea
vîrstei de 18 ani;
c) adopţiei copilului de către tutore sau curator,de către părintele educator sau de către
asistentul parental profesionist în cazul în care copilul s-a aflat în grija lor cel puţin 90 de zile.
Autoritatea tutelară este obligată să examineze condiţiile materiale şi garanţiile
corespunzătoare dezvoltării armonioase a copilului pe care le au adoptatorii. în acest scop,
specialistul în domeniu, căruia i-a fost repartizat cazul, analizează la domiciliul celui care a
depus cererea de adopţie următoarele aspecte:
- profilul individual al adoptatorilor;
- situaţia materială şi relaţiile actuale de muncă;
- lipsa de copii sau atitudinea faţă de copiii proprii;
- capacitatea de a fi părinte;
- descrierea fiecărui copil din cadrul familiei, dacă în familie mai sînt alţi copii;
- stilul de viaţă al familiei este o familie simplă sau lărgită;
- motivaţia şi înţelegerea actuală a sarcinilor adoptatorilor;
- aşteptări faţă de mediul de provenienţă al copilului;
- condiţiile de trai, locuinţa;
- veniturile şi vecinătatea.
Aceste aspecte nu sînt exhaustive, ele doar în linii generale pot determina capacitatea
persoanei sau a familiei de a adopta.
La încheierea procesului de potrivire a adoptatorului autoritatea tutelară întocmeşte un
aviz privind adopţia, care conţine informaţii referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi
adoptator, la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil, precum şi la corespunderea
adopţiei interesului superior al copilului.
Persoanele care şi-au ales copilul pe care vor să-l adopte depun o cerere de adopţie la
judecătoria de la domiciliul sau locul aflării copilului sau, dacă aceasta corespunde interesului
copilului la domiciliul lor (art. 286 Codul de Procedură Civilă).
La cererea de adopţie se anexează, conform art. 288 Codul de Procedură Civilă, actele
care confirmă că persoanele ce doresc să adopte îndeplinesc condiţiile de fond şi nu există
impedimente pentru ca actul juridic de adopţie să fie înfăptuit. Printre aceste acte legislaţia
menţionează adeverinţa de sănătate a adoptatorilor, declaraţia privind locul de muncă şi
veniturile, acte ce confirmă că adoptatorii au în proprietate sau folosinţă un spaţiu locativ etc.
Articolul 290 Codul de Procedură Civilă stipulează că, în cadrul pregătirii pricinii pentru
dezbaterile judiciare, judecătorul adoptă o încheiere prin care trimite copiile cererii de adopţie şi
a documentelor anexate la ea organului de tutelă şi curatelă de la domiciliul copilului şi îl obligă
de a prezenta în judecată o concluzie privind respectarea interesului copilului care urmează să fie
argumentată cu actele necesare. Prin această încheiere procesul se suspendă pînă la primirea
concluziei de la autoritatea tutelară.
Concluzia autorităţii tutelare urmează să fie prezentată în judecată cu următoarele anexe:
1) certificat privind depunerea cererii de adopţie la autoritatea tutelară de către persoanele
care doresc să adopte;
2) raport de evaluare a candidatului;
3) atestatul de adoptator;
4) decizia cu privire la luarea în evidenţă a adoptatorului;
5) certificat de participare la cursuri de instruire pentru părinţii adoptivi;
6) permisul de vizită;
7) decizia de încredinţare a copilului în familie;
8) copia certificatului de naştere al adoptatului;
9) concluzia medicală cu privire la starea sănătăţii,
dezvoltarea fizică şi mintală a adoptatului;^
10) consimţămîntul în scris al copilului care a împlinit vîrsta de 10 ani referitor la
adopţie, la schimbarea numelui, prenumelui, patronimicului şi înscrierea adoptatorilor în calitate
de părinţi;
11) consimţămintul în scris la adopţie al părinţilor şi, după caz, al tutorelui,
curatorului copilului.
După primirea concluziei autorităţii tutelare instanţa de judecată printr-o încheiere
dispune reînceperea procesului şi fixează termenul de judecare a pricinii în şedinţa de judecată,
cu citarea participanţilor la proces, a procurorului, cît şi a autorităţii tutelare .
Cererea de adopţie se examinează în şedinţă secretă cu participarea obligatorie a
adoptatorilor, a procurorului, a reprezentantului autorităţii tutelare şi a copilului, dacă acesta a
împlinit vîrsta de 10 am. După caz, pot fi atrase şi alte persoane interesate, cum ar fi: instituţia de
stat, tutorele sau curatorul în întreţinerea şi educarea căruia se află copilul, unul dintre soţi, în
cazul cînd el nu şi-a exprimat dorinţa de a adopta copilul împreună cu soţul său; soţul
solicitantului fiind părinte firesc al copilului.
Instanţa judecătorească poate admite sau respinge cererea de adopţie. Admiţînd cererea
solicitanţilor, instanţa va încuviinţa adopţia pentru care fapt va pronunţa o hotărîre care să
corespundă cerinţelor prevăzute de art. 292 Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova.
Hotărîrea trebuie să conţină în mod obligatoriu:
- adopţia copilului (numele de familie, prenumele, data naşterii şi cetăţenia lui) şi de
către cine este adoptat copilul (numele de familie, prenumele şi data naşterii fiecăruia dintre ei,
în cazul cetăţenilor străini se indică cetăţenia şi domiciliul adoptatorilor);
-se schimbă sau nu numele de familie, prenumele, locul
naşterii adoptatului şi dacă da, atunci ce modificări în acest sens trebuie efectuate de către
organele de înregistrare a actelor de stare civilă. în cazul adopţiei unui copil care a împlinit vîrsta
de 10 ani, pentru efectuarea acestor schimbări este nevoie de
consimţămîntul copilului, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
- urmează sau nu a fi înregistrat adoptatorul în calitate de părinte;
-menţinerea raporturilor juridice cu unul dintre părinţi.
împotriva hotărîrii se poate promova în termenul de 15 zile
un apel. Poate fi atacată atît hotărîrea de încuviinţare a adopţiei, cît şi hotărîrea de refuz
în satisfacerea cererii de adopţie.
In cinci zile de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti privind adopţia,
instanţa trimite o copie autentificată de pe hotărîre organului de stare civilă de la locul
pronunţării hotărîrii pentru a se efectua înregistrarea de stat a adopţiei (art. 292 alin. 5 Codul de
Procedură Civilă).
Oficiul de stare civilă va executa hotărîrea judecătorească privind încuviinţarea adopţiei,
indiferent de faptul dacă există sau nu cererea adoptatorilor sau a persoanelor împuternicite de ei
pentru a efectua înregistrarea. Dacă hotărîrea instanţei judecătoreşti prevede schimbarea numelui
de familie a copilului adoptat, a prenumelui Iui şi a locului de naştere pe actul de naştere al
copilului la rubrica menţiuni se vor face toate rectificările. Copilului i se poate da numele de
familie comun al adoptatorilor sau, în baza acordului lor, numele unuia dintre soţii adoptatori.
Dacă hotărîrea instanţei judecătoreşti prevede înscrierea adoptatorilor în calitate de
părinţi, organul de înregistrare a actelor de stare civilă, după înscrierea menţiunilor pe actul de
naştere al copilului, va elibera adoptatorilor un certificat de naştere nou în care ei vor figura ca
părinţi ai copilului adoptat. în caz că ei nu sînt înscrişi ca părinţi, lor li se eliberează un certificat
de adoptatori.
 5.Încetarea adopţiei
Legislaţia Republicii Moldova prevede că încetarea adopţiei poate avea loc prin
desfacerea sau declararea adopţiei nule.

Conform art.48 din Legea nr,99/2010 adopţia se desface în cayul în care părintele sau
părinţii adoptivi au decedat,iar copilul adoptat este propus spre o nouă adopţie.Adopţia
anterioară se consideră desfăcută la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de
încuviinţare a noii adopţii dacă anterior nu a fost emisă o altă hotărîre judecătorească în acest
sens.
Nulitatea adopţiei este constatarea de către instanţa de judecată a validităţii actului de
adopţie, care are ca urmare anularea din momentul încuviinţării adopţiei a tuturor raporturilor
juridice de adopţie.

Articolul 49 Legea nr.99/2010 cuprinde temeiurile pentru declararea adopţiei nule

care sînt exhaustive:

1) hotărîrea instanţei de judecată despre adopţie s-a bazat pe documente false cum ar fi
certificatul fals despre acordul la adopţie.

2) adopţia a fost încuviinţată cu încălcarea condiţiilor de fond sau sr procedură stabilite

de legislaţie.

Declararea adopţiei nule se face pe cale judecătorească la cererea autorităţii tutelare, a

procurorului, a părinţilor biologici sau adoptivi, cît şi a copilului adoptat care a împlinit vîrsta de
14 ani.

La declararea nulităţii adopţiei instanţa de judecată va ţine cont şi de interesul superior

al copilului.Instanţa poate respinge cererea privind nulitatea adopţiei dacă va constata că
menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat.În cazul în care hotărîrea instanţei a rămas
definitivă în ceea ce priveşte declararea adopţiei nule, acesta este trimisă la organele de
înregistrare a actelor de stare civilă de la locul unde a fost înregistrată adopţie.

Adopţia declarată nula produce efecte juridice din momentul cînd hotărîrea instanţei de
judecată privind nulitatea adopţiei a rămas definitivă.
 Concluzia
În urma cercetării şi analizei legislaţiei R.Moldova, a lucrărilor de specialitate a autorilor din
R.Moldova, România, precum și a actelor naţionale am dedus urmatoarele concluzii:

 În literature de specialitate întîlnim cîteva definiții ale adopției, printer care cele mai cunoscute
defines adopția în felul următor : - Adopţia este o operaţiune juridică realizată prin juxtapunerea
unor acte juridice unilaterale care dau naştere raporturilor de rudenie civilă,în condiţiile legii şi
între persoanele prevăzute de lege.- Adopţia este o instituţie juridică în virtutea căreia între o
persoană numită adoptat şi o altă persoană numită adoptator se stabilesc raporturi de rudenie
asemenea acelor dintre părinţi şi copii.

 scopul primordial al adopței este de a contribuii la preluarea sarcinilor societăţii în creşterea ,

educarea şi pregătirea profesională a copiilor lipsiţi de ocrotirea părintească dar şi la asigurarea
unui climat afectiv şi spiritual asemănător celui din familie.

 legislația în vigoare și anume Codul Familiei al Republicii Moldova prevede anumite condiţii de
fond ce trebuie să existe pentru a se putea încheia adopţia, și anume:
- consimţământul la adopţie;
- existenţa unei autorităţi competente;
- existenţa capacităţilor depline de exerciţiu a adoptatorilor:.
- adopţia să fie în interesul copilului;
 Codul Familiei prevede anumite norme imperative cu privire persoanele care nu pot avea calitatea de
adoptatori, și anume nu pot fi adoptatori următoarele persoane:
- decăzute din drepturile părinteşti;
- declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exerciţiu;
- care au adoptat copii, dar adopţia a fost anulată din culpa lor;
- eliberate de obligaţiile de tutore (curator) din cauza neîndepl mirii culpabile a obligaţiilor
lor;
- care, în virtutea calităţilor morale sau a stării sănătăţii, nu sunt în stare să-şi îndeplinească
drepturile şi obligaţiile părinteşti de întreţinere şi de educaţie a copilului adoptat;
- care urmăresc scopul de a obţine o adopţie fictivă;
- care au prezentat documente-false;
- care au atins vârsta de 48 de ani această regulă nu se aplică în cazul când adoptatorii sunt
căsătoriţflntre ei şi unul din ei nu a atins vârsta de 50 de ani. precum şi atunci când părintele adoptiv este
soţul părintelui copilului adoptat sau când copilul a trăit în familia eventualilor părinţi adoptivi înainte ca
aceştia să împlinească vârsta de 50 de ani).
 Prinipalele condiții de formă ce sunt necesare de a fi întilnite la incheierea adopției sunt
 următoarele: declaraţia de adopţie (cererea de înfiere) şi la modalitatea încuviinţării adopţiei.
 Temeiurile de încetare ale adopțíei sunt următoarele:
1) hotărîrea instanţei de judecată despre adopţie s-a bazat pe documente false cum ar fi certificatul fals
despre acordul la adopţie.

2) adopţia a fost încuviinţată cu încălcarea condiţiilor de fond sau de procedură stabilite de legislaţie.
 Bibliografie

Codul familiei actualizat.

Legea nr.99 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopţiei.

Dreptul familiei adiţia a III-a revăzută şi completată.Valentina Cebotari,Chişinău 2014.

Dreptul familiei Vol.II .Ştefan Cocoş,Luminalex Bucureşti 2001.

Dreptul familiei.Lilia Mărgineanu-Gabriel Mărgineanu,Chişinău 2002.

Dreptul familiei-Teorie şi Practică. Adriana Corhan,Luminalex Bucureşti 2001.