Sunteți pe pagina 1din 346

REDUCEŢI EXPUNEREA LA ZGOMOT!

Simpozion tehnico-ştiinţific Oradea, 18-20 octombrie 2005

Referenţi ştiinţifici:

Prof. univ. dr.Vasile BARA Şef lucr. fiz. drd. Olimpia BUZAŞIU Şef lucr. fiz. drd. Monica COSTEA

REDUCEŢI EXPUNEREA LA ZGOMOT!

Simpozion tehnico-ştiinţific Oradea, 18-20 octombrie 2005

SECŢIUNEA I. LEGISLAŢIE

ZGOMOTUL ŞI OMUL

Gheorghe-Paul MANOLESCU, Dimitrie SOCENEANŢU, Otilia BIZEREA, Marius Petru SOCENEANŢU, Doru HAUPTMANN

MAN AND THE NOISE

The summary of the work paper

Every workplace has its risk factor – the noise. The level and the physical features of this disturbing factor must be known, in order to establish a coherent, realistic strategy and with concrete effects on the ambiance of the surrounding physical environment. Once these values established, the employer must take measures to fight this harming agent, noise. The ear presents a higher sensitivity at sound aggression, which explains the functional and organic modifications perceived following the action of noise. Among the most frequent symptoms, fatigue is placed first. The affected people eat and sleep well, but their efficiency at work is low.

Cuvinte cheie zgomot - sunet nedorit, subprodus al activităţii zilnice a societăţii; vibraţie mecanică a unui mediu elastic solid, lichid sau gazos, prin care energia se trannsmite de la sursă prin unde sonore progresive. nivel de tărie - scară de măsură pentru evaluarea subiectivă a tăriei sunetului. nivel de zgomot continuu echivalent – nivelul unui zgomot constant în timp, care acţionând pe toată durata săptămânii de lucru, dă acelaşi

indice compus de expunere la zgomot ca şi nivelurile de zgomot globale ponderate ale zgomotelor reale măsurate în cursul săptămânii de lucru. clasa de risc - reprezintă gradul de risc de accidentare în muncă şi de îmbolnăvire profesională dispozitiv de protecţie - dispozitiv care reduce sau elimină riscul, singur sau în asociere cu un protector echipament individual de protecţie - totalitatea mijloacelor individuale de protecţie cu care este dotat executantul în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă, în vederea asigurării protecţiei sale împotriva pericolelor la care este expus

1. GENERALITĂŢI–PREVEDERI NORMATIVE–EFECTE MEDICALE

ZGOMOTUL este un ansamblu de sunete care pun în mişcare de

vibraţie aerul sau chiar şi forme solide. Urechea nu percepe nici ultrasunetele (oscilaţii acustice cu frecvenţa peste 16.000 Hz.) şi nici infrasunete cu frecvenţa sub 16 Hz.,

ci doar sunetele din domeniul audibil (16 – 16.000 Hz.).

Cuvintele, vorbirea, reprezintă un ansamblu de sunete particulare, încărcate de informaţii utile comunicării dintre indivizi.

În numeroase situaţii de muncă, comunicarea verbală este

imposibilă din cauza zgomotului ambiant. Organul de percepţie al zgomotului, urechea, este formată din trei compartimente:

- urechea externă cu canalul auditiv, care conduce undele sonore la

membrana timpanică;

- urechea medie, cu cele trei oase ale auzului şi care comunică cu gâtul

prin trompa lui Eustachio;

- urechea internă, unde vibraţiile sonore, undele sonore sunt convertite

în impulsuri nervoase. Pe de altă parte, potrivit listei de identificare a factorilor de risc –

Anexa 1 din Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locurile de muncă – elaborate de către I.N.C.D.P.M. Bucureşti, zgomotul este un factor de risc fizic specific mediului de muncă, ca şi element al oricărui sistem de muncă. Zgomotul provoacă o jenă asupra realizării sarcinii de muncă, o oboseală auditivă sau un deficit auditiv ireversibil, care poate ajunge până la surditate.

Dar zgomotele au şi alte efecte asupra sănătăţii oamenilor. Zgomotele agravează situaţiile de stres, agravează afecţiunile cardio-vasculare şi digestive, generează insomnii, măresc oboseala generală şi îndeosebi oboseala nervoasă, accentuează deficienţele de comportament (agresivitatea, anxietatea). Urmare a acestor efecte se măreşte riscul accidentelor de muncă,

a accidentelor de circulaţie şi a celor de traseu.

2. Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere

zilnică la zgomot este de 87 dB, potrivit art. 594, al.(5) din N.G.P.M.

Ediţia 2002. Pentru locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită, această limită se reduce la 75 dB şi respectiv 60÷50 dB. Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte limita de 80 dB ca intensitate sau dacă presiunea acustică instantanee neponderată este mai mare de 112 Pa, angajatorul trebuie să asigure următoarele măsuri:

1. Să ofere pentru angajaţi informaţii adecvate, prin instruire,

asupra:

- riscurilor potenţiale pentru auz, datorită expunerii la zgomot;

- măsurilor luate pentru respectarea prevederilor acestor norme;

- purtării echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului.

2. Să permită angajaţilor sau reprezentanţilor acestora, accesul la

determinările şi măsurătorile de zgomot efectuate. Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului devine obligatorie. Literatura de specialitate (4, pag. 170) precizează că folosirea dopurilor pentru protejarea urechii, de tipul celor spumoase sau flexibile, reduc nivelul de zgomot cu cel puţin 20%. Se poate ajunge la surditate în urma unei expuneri cotidiene pe mai mulţi ani, la zgomote cu nivel sonor mai ridicat de 90 dB. Nivelul sonor al unei conversaţii normale se încadrează în limita a

60 dB.(3). Pentru activităţi sedentare care necesită atenţie, minuţiozitatea, cu încărcare senzorială şi mentală, nivelul sonor recomandat este de 55 dB (3).

pot agrava pericolele generate de

zgomot.

3. Alcoolul şi unele droguri

În localuri cu muzică zgomotoasă, percepţia urechii nu poate fi

tolerată decât prin consumul de alcool, droguri. S-a demonstrat că alcoolul, marijuana, tranchilizantele şi alte droguri slăbesc abilitatea muşchiului stapedius, de a se contracta. Acest muşchi mic din urechea medie este stimulat de zgomote, se contractă şi reduce transmisia sunetelor spre urechea internă. Când acest mecanism de siguranţă (automatism funcţional) este compromis prin consumul de droguri sau alcool, urechea devine mai vulnerabilă la leziunile provocate de zgomot. Alţi factori care pot afecta auzul prin modificarea circulaţiei sanguine sau a activităţii nervoase la acest organ – urechea – sunt:

- fumatul;

- colesterolul, alimentaţia cu grăsimi animale;

- hipertensiunea arterială. Urechea internă este foarte bine vascularizată şi are un metabolism ridicat. Factorii de mai sus măresc aportul de sânge la ureche şi afectează auzul. Grăsimile, colesterolul în exces provoacă îngroşarea sângelui, ateroscleroza, cu încetinirea microcirculaţiei, ca şi fumatul activ sau pasiv, ori hipertensiunea arterială.

2. COMBATEREA ZGOMOTULUI

Pentru a putea stabili o strategie coerentă, realistă şi cu efecte concrete asupra ambianţei mediului fizic, de la orice loc de muncă, este necesar să se cunoască nivelul şi caracteristicile fizice ale acestui factor de risc – zgomotul. Instrumentul cel mai des folosit pentru măsurarea nivelului de presiune acustică, instrument portabil, este sonometrul. Acest aparat are un răspuns faţă de sunet ca şi răspunsul urechii umane, dar poate efectua şi măsurări obiective şi reproductibile ale nivelului de presiune acustică. Din schema bloc a unui sonometru reiese că sunetul de măsurat este convertit într-un sunet electric identic prin intermediul unui microfon. Semnalul sonor fiind de nivel scăzut, trebuie amplificat înainte de a se putea citi pe ceasul instrumentului. După prima amplificare, semnalul trebuie trecut prin reţeaua de pondere sau printr-un filtru de o octavă ( sau de o treime de octavă), care poate fi conectat din exteriorul aparatului.

Octava este diferenţa care separă două frecvenţe ale sunetului,

dintre care una este dublul celeilalte. Un filtru de o octavă este astfel dimensionat încât frecvenţele sale limită f 1 şi f 2 sunt într-un raport de 1 la 2, iar frecvenţa centrală f c se determină cu relaţia:

f c = f 1 x f 2 unde f 2 = 2 · f 1 şi

Δ

f = 0,7 f c sau

Δ

f

=

70 %

f c

La

filtrele de treime de octavă, raportul frecvenţelor limită este:

f 2 = 2 · f 1 f c = f 1 x f 2 şi

Δ f

=

23 %

f c Urmează a doua etapă de amplificare suplimentară, după care semnalul este indicat pe instrumentul de citire. Valoarea citită pe instrument este nivelul de presiune acustică în decibeli. Semnalul este disponibil, de asemenea, la o fişă de ieşire, pentru alimentarea unui înregistrator de nivel. Un detector de vârf poate fi inclus pentru determinarea valorii de vârf a semnalelor de impulsuri. Un circuit de reţinere poate menţine acul instrumentului la valoarea maximă apărută, în condiţiile de măsurare a valorilor de vârf. Acest aparat – sonometrul – fiind un instrument de precizie, este

necesară etalonarea lui pentru a putea obţine rezultate reproductibile şi constant precise. Pentru etalonarea lui la faţa locului, trebuie plasat un etalon acustic direct pe microfonul de măsură. Acest etalon este în principiu un difuzor miniatural care ne oferă un nivel de presiune acustică bine definit.

O măsurare fără reţeaua de ponderare şi fără setul de filtre, va

indica o valoare globală a nivelului de presiune acustică în decibeli. Utilizarea reţelei de ponderare permite măsurarea nivelului de zgomot global ponderat, în decibeli şi evaluarea nivelului echivalent continuu – Lech. Nivelul de zgomot echivalent este o formă standardizată a unui nivel de zgomot mediu pe termen lung.

Acest concept este extrem de util în situaţiile concrete de zgomot tipic industrial, care fluctuează mult şi conţine perioade diferite de zgomot intens sau mai puţin intens. Pentru măsurarea potenţialului de nocivitate a zgomotului, luând în

considerare pe lângă nivelul presiunii acustice şi durata de expunere la acest factor de risc, se foloseşte dozimetrul. Cele mai răspândite tipuri de dozimetre sunt cele portabile (de buzunar), montate pe subiecţi, într-un buzunar pe perioada zilei de lucru, microfonul fiind montat în apropierea urechii. Valorile citite pe afişajul aparatului sunt transformate în decibeli, pentru nivelul echivalent continuu pe baza unor nomograme Lech. Pentru calculul nivelului de zgomot echivalent continuu se cunosc două metode:

- metoda europeană, care cere o înjumătăţire a timpului de expunere la

fiecare creştere cu 3 dB a nivelului de zgomot;

- metoda americană care cere o înjumătăţire a timpului de expunere, la o creştere a nivelului de zgomot cu 5 dB.

2.1. SOLUŢII DE COMBATERE A ZGOMOTULUI

Combaterea zgomotului este o problemă de sistem de muncă;

sistemul, în acest caz, reprezintă ansamblul format din sursele de zgomot, mediul de propagare (căile) a energiei acustice şi receptorii. Metodele de combatere a zgomotului trebuie încorporate elementelor acestui sistem. Astfel se disting:

- metode de combatere a zgomotului la sursă;

- metode de combatere a zgomotului pe căile de propagare; şi

- metode de combatere a zgomotului la receptor. Înainte de a alege o tehnică de combatere a zgomotului este necesară o definire exactă a obiectivelor de urmărit.

1. Principalul scop îl constituie, în majoritatea cazurilor, asigurarea

protecţiei sub raportul efectelor locale, sau altfel spus, diminuarea

pericolului de apariţie a surdităţii profesionale.

2. Un alt obiectiv îl poate constituit asigurarea protecţiei sub aspectul

efectelor generale, adică pentru evitarea instalării efectului de jenă şi

de interferare a atenţiei, în contextul în care asigurarea inteligibilităţii comunicaţiilor, este foarte importantă pentru siguranţa şi securitatea angajaţilor în procesul muncii.

3. Nu în ultimul rând, un obiectiv însemnat îl constituie diminuarea

efectelor extraauditive sale zgomotului ( situaţii de stres, sistemul

cardiovascular, sistemul nervos prin oboseală, insomnie, deficienţe de comportament). Principalele soluţii de combatere a zgomotului la sursă şi pe căile

(utilaj,

echipament) pe elemente vibroizolante. Această măsură asigură o atenuare a nivelului de zgomot, în principal pe componenta de joasă frecvenţă a oscilaţiei acustice, între 75 – 1200 Hz. În cazul în care este necesar să se micşoreze nivelul de zgomot într-un anumit punct, între acesta şi sursa de zgomot se interpune un ecran fonoabsorbant şi fonoizolant. Prin amplasarea unui asemenea ecran se obţine o atenuare a nivelului de zgomot aproape pe întreaga gamă de frecvenţe, atenuările mai mari fiind înregistrate la frecvenţele de peste 2400 Hz. La amplasarea ecranului trebuie avut în vedere ca acesta să nu deranjeze procesul tehnologic şi să permită supravegherea funcţionării maşinii şi accesul la elementele de comandă. Pentru a realiza o atenuare mai mare a nivelului de zgomot, în cazul în care condiţiile concrete permit, utilajul respectiv trebuie prevăzut cu o carcasă fonoizolantă. Prin această măsură se obţin atenuări pe întreaga gamă de

de

propagare,

constau

în

montarea

sursei

de

zgomot

frecvenţe. În cazul în care sunt necesare condiţii deosebite de izolare fonică, utilajul se poate monta într-o carcasă dublă, atât utilajul cât şi carcasa interioară fiind montate pe elementele vitroizolante. Prin aceste măsuri nivelul de zgomot la componentele de frecvenţă de peste 600 Hz scade sub 40 dB, iar atenuarea minimă realizată este de 22 dB la frecvenţe de 150 Hz. Dar, carcasarea trebuie efectuată astfel încât să asigure răcirea componentelor echipamentului, în condiţii optime. Prezenţa unor fante în peretele carcasei diminuează capacitatea de atenuare a zgomotului. Pentru a se evita acest fenomen, este necesar ca orificiile prin care se face accesul aerului de răcire să fie prevăzute cu atenuatoare de zgomot. Utilizarea atenuatoarelor de zgomot se încadrează în metodele de combatere a zgomotului la sursă. Ele constituie o soluţie eficientă şi frecvent folosită pentru diminuarea efectelor surselor de zgomot de natură aerodinamică. După principiul care stă la baza funcţionării lor, atenuatoarele pot fi active şi reactive.

Atenuatoarele active sunt construite de regulă sub forma unui canal căptuşit cu material fonoabsorbant. Dacă pe un astfel de atenuator sunt dispuse o serie de panouri fonoabsorbante se realizează atenuatoare active celulare, lamelare şi circulare sau şicane fonoabsorbante. Atenuatoarele active simple sunt eficace numai pentru zgomotele ale căror lungimi de undă sunt mai mari decât jumătate din dimensiunea maximă a canalului. Pentru a se înlătura acest dezavantaj s-au realizat atenuatoare active celulare, obţinute prin împărţirea canalului într-o serie de celule identice, fiecare suprafaţă interioară a celulelor fiind căptuşită. Un alt tip de atenuator activ se bazează pe pierderea de energie acustică produsă în urma dilatării şi comprimării undelor la intrarea şi ieşirea din atenuator. Acesta se prezintă sub forma unei camere ale cărei dimensiuni sunt mari în raport cu lungimea de undă. Pereţii camerei sunt căptuşiţi cu material fonoabsorbant. Dacă intrarea şi ieşirea canalului din camera de absorbţie nu au aceeaşi axă de simetrie, se obţine o atenuare şi mai mare a zgomotelor. Un alt tip de atenuator activ este cel cu şicane, construit astfel încât să realizeze schimbări de direcţie a zgomotelor prin intermediul unor pereţi fonoabsorbanţi. Atenuarea realizată depinde de caracteristicile fonoabsorbante ale materialului utilizat la căptuşire, fiind direct proporţională cu perimetrul atenuatorului, lungimea atenuatorului şi invers proporţională cu suprafaţa secţiunii lui. La acest ultim tip de atenuator (cu şicane) prezenţa caturilor de 90 0 şi a întoarcerilor de 180 0 contribuie pozitiv la readucerea nivelului zgomotului. Atenuatoarele reactive asigură disiparea energiei acustice prin formarea unui „DOP DE UNDE” care împiedică trecerea sunetului la unele frecvenţe, din cauza influenţei masei şi a elasticităţii aerului în celulele atenuatorului. Un astfel de atenuator este constituit dintr-o serie de cavităţi şi tubulaturi astfel montate, încât prin discontinuităţile pe care le creează, să realizeze reducerea necesară a nivelului de zgomot. Cercetări recente au confirmat faptul că din punct de vedere practic nu este recomandat să se utilizeze mai mult de două camere identice, iar tubul de racord dintre camere este avantajos să fie montat în interior.

Din compararea spectrelor atenuărilor măsurate la atenuatoarele cu două camere, faţă de cele cu o cameră, a rezultat atenuări maxime de 40 dB la cele cu 2 camere, faţă de numai 20 dB la cele cu o singură cameră. Din aceeaşi clasă a atenuatoarelor reactive fac parte şi atenuatoarele de rezonanţă. Acestea sunt nişte cavităţi cu pereţi rigizi şi care comunică cu conducte printr-un orificiu. Aceste cavităţi (ramificaţii laterale) pot fi cu secţiune constantă sau cu secţiune variabilă. Pentru a lărgi plaja de frecvenţe în care se pot obţine valori importante ale atenuării, este benefică realizarea unor atenuatoare reactive combinate. Una din cele mai răspândite metode de diminuare a zgomotului pe căile de propagare o constituie închiderea completă a unei surse de zgomot într-o carcasă fonoizolantă. În cazul unei asemenea carcase, zgomotul se poate propaga în exteriorul ei, pe următoarele căi:

- prin pereţii carcasei – zgomot aerian;

- prin neetanşeităţi sau prin deschideri tehnologice – zgomot aerian;

- prin structura carcasei – zgomot structural;

- prin elementele componente ale maşinii – zgomot structural. Atenuarea nivelului de zgomot aerian în acest caz este cu atât mai mare cu cât absorbţia acustică a interiorului carcasei este mai mare. Pentru reducerea zgomotului structural transmis în exteriorul carcasei trebuie ca toate legăturile dintre elementele maşinii şi carcasă, respectiv faţă de pardoseală, să fie realizate prin elemente vibroizolante. În aceeaşi categorie de măsuri prin care se poate combate nivelul de zgomot pe căile de propagare, se înscrie şi ECRANUL FONOIZOLANT. Ecranele fonoizolante sunt bariere acustice între sursa de zgomot şi receptor. Eficienţa lor variază în funcţie de dimensiunile lor şi de frecvenţa acustică a sursei. Se recomandă ca lăţimea ecranului să fie de 1,5 ÷ 2 ori mai mare ca înălţimea lui. Pentru combaterea zgomotului la receptor se recomandă pe lângă mijloacele individuale de protecţie şi protejarea acestuia în cabine fonoizolante.

Acest lucru este posibil în cazul unor procese tehnologice ce pot fi comandate, controlate şi supravegheate de la distanţă, reducând la minimum perioada de expunere la zgomot a lucrătorilor (la operaţii privind mentenanţa echipamentului). La realizarea cabinelor fonoizolante trebuie respectate următoarele reguli:

- materialele utilizate trebuie să asigure capacitatea de izolare la

zgomotul aerian;

- uşile şi ferestrele se realizează în construcţie fonoizolantă;

- sistemele de etanşare a uşilor, ferestrelor nu trebuie să diminueze

caracteristica de atenuare a cabinei;

- decupajele din pereţi sau plafon, pentru conducte, cabluri, trebuie

etanşate adecvat;

- dotarea cabinelor cu sistem de ventilare sau de circulaţie a aerului, cu

atenuatoare de zgomot;

- legătura cabinei cu structura clădirii trebuie realizată printr-un sistem vibroizolant. Studii ale problematicii legate de protecţia împotriva efectelor

nocive ale zgomotului, prin folosirea mijloacelor individuale la receptori, au pus în evidenţă următoarele două tendinţe:

- utilizarea selectivă a antifoanelor, în funcţie de nivelul zgomotului, de natura muncii prestate şi de durata de expunere, de particularităţile receptorilor. Astfel, în cazul nivelurilor ridicate de zgomot şi în cazul unor

activităţi cu solicitare redusă a atenţiei, se recomandă antifoane de tip extern; în cazul unor depăşiri mici ale nivelurilor limită admise se recomandă antifoanele de tip intern;

- realizarea unor antifoane selective, care să permită desfăşurarea unei convorbiri normale şi care să neutralizeze frecvenţele înalte ale zgomotului, cele mai dăunătoare de altfel. Dintre antifoanele externe amintim câteva produse:

1. AE.TROMET-75 - atenuare cu 45 dB la frecvenţă de 2000 Hz.

ROMANIA

- greutate – 200 g.

- asigură inteligibilitatea vorbirii.

- posibilitate de spălare.

2. Antifon CAR 810 - Spasciani Italia-caracteristici similare pct.1.

3. Antifon SAFI–Franţa–Comasec, Capri-caracteristici similare pct.1.

4. Antifon tip 1200-1701-American Optical-caracteristici similare pct.1.

3. INFLUENŢA ZGOMOTULUI ASUPRA ACTIVITĂŢII PRODUCTIVE

Zgomotul se caracterizează prin:

- INTENSITATE;

- COMPOZIŢIE SPECTRALĂ;

- DURATĂ. Aceste caracteristici constituie factorii principali, care influenţează realizarea sarcinilor de muncă, în condiţiile îndeplinirii unei activităţi productive într-o ambianţă zgomotoasă. Fie că este vorba de o activitate predominant intelectuală sau motorie, apariţia unui zgomot intens, neaşteptat, chiar de scurtă durată, duce la o perturbare a acesteia şi la o scădere temporară a performanţei de lucru. În cazul în care prezenţa zgomotului la locul de muncă se prelungeşte un timp mai îndelungat, scăderea performanţei se poate constata şi după încetarea acţiunii zgomotului, chiar şi în cazul unei „obişnuinţe” cu ambianţa zgomotoasă. În literatura de specialitate se citează numeroase situaţii de ameliorare a indicatorilor cantitativi şi calitativi privitor la producţia realizată, după reducerea intensităţii nivelului de zgomot la locul de muncă. Astfel într-un atelier mecanic după reducerea zgomotului cu 25 dB s-a constatat o scădere cu 50% a pieselor rebutate. Într-un atelier de montaj scăderea intensităţii zgomotului cu 20 dB a condus la o creştere a producţiei cu 30%. Expunerea la zgomote neaşteptate, intermitente, ritmice sau întâmplătoare este situaţia ce mai nocivă pentru organismul uman. În acest caz apariţia neaşteptată a zgomotului poate declanşa de fiecare dată, reacţii de scurtă durată din partea organismului, generând dificultăţi în realizarea sarcinii de muncă. Expunerea la acest tip de zgomot nu produce obişnuinţă. Influenţa negativă, în ambianţa de lucru, a unui zgomot continuu, se constată mai ales atunci când activitatea depusă are un caracter complex, solicitând memoria imediată şi luarea deciziilor. Într-o atmosferă zgomotoasă, rezolvarea unor probleme tehnice şi efectuarea unor calcule, este mult mai dificilă decât într-o ambianţă silenţioasă.

4. STUDIU DE CAZ

În cadrul unei oţelării electrice dotate cu un cuptor electric de 100t şi o instalaţie LF de 100t, nivelul zgomotului în interiorul halei depăşeşte limita admisă. De asemenea limita admisă este depăşită şi în spaţiul limitrof zonei debitoare de zgomot. Datorită disconfortului creat angajaţilor, concetăţenilor care îşi desfăşoară activitatea în localuri limitrofe halei, cât şi locatarilor a căror locaţie se află în apropierea amplasamentului, unitatea a comandat un studiu pentru eliminarea efectului zgomotului. Protecţia acustică a zonei înconjurătoare se poate realiza printr-un ecran având rol fonoizolator şi fonoabsorbant, care va avea ca efect refacerea elementelor de construcţie în care se află cuptorul şi prevederea unor tratamente fonoabsorbante pe partea interioară a acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Darabont A., Pece Şt., Dăscălescu A. – Managementul securităţii şi

sănătăţii în muncă- vol. 1-2-ed. AGIR – Bucureşti – 2001.

2. MMSSF-INCDPM Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi

îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, Ed. Tridona, Olteniţa,

2003.

3. INCDPM Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă

4. Butler K. Lynn Rayner Medicina de familie, Ed. Nemira, 1998.

5. MMSSF-MS NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MUNCII, Ed.

2002.

6. Mereţ N., Pece Şt., Cacovean N. Protecţia omului în procesul muncii,

Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.

7. Păunescu M. Cercetarea accidentului de muncă, Ed. Promun, 2004.

8. Petreanu V., Grigoriu I. Rolul organizării în prevenirea accidentelor

de muncă, INID, Bucureşti, 1993.

9. Seracin M. Rolul factorului uman în producerea şi prevenirea

accidentelor de muncă, INID, Bucureşti, 1993.

10. Darabont A. Iorga I. Ciodaru Michaela – Măsurarea zgomotului şi

vibraţiilor în tehnică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1983 11. Gafiţanu M. Merticaru V. Focşa V. Biborosch L. – Vibraţii şi

zgomote, Ed. Junimea, Iaşi, 1980

12. Manolescu A. – Economia şi organizarea ergonomică a muncii,

ASE, Bucureşti, 1974

13.

Burloiu P. - Economia şi organizarea ergonomică a muncii, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990

14. Mihăilă I. – Bazele ştiinţifice şi aplicaţiile ergonomiei, Ed. Medicală,

Bucureşti, 1982

drd.

MANOLESCU

ing. Dimitrie SOCENEANŢU Autorizat M.M.S.S.F.

prof. dr. ing. Otilia BIZEREA

dr. Marius Petru SOCENEANŢU Director drd. ing. Doru Hauptmann Autorizat M.M.S.S.F.

ing.

Gheorghe-Paul

Inspector şef-adjunct ssm, ITM Caraş-Severin

Universitatea de Vest Timişoara

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

Petre BONŢIDEANU

OCCUPATIONAL EXPOSURE AT NOISE

Study concerning the action of the noise on the occupationally exposed employees. Occupational exposure at noise and its effects on the health state of the employees has been studied with measurements of noise at the greater level of the workers (87dB)for a long period of time lead to professional diseases: hypertension, digestive diseases, nervous breakdowns

Cuvinte cheie : risc de hipoacuzie sau surditate profesională

1.Introducere

1.1 Zgomotul[1] este o vibraţie acustică fără componente bine definite, un sunet supărător,un sunet neregulat sau mai multe sunete de frecvenţe diferite care se suprapun.

1.2. Sursele producătoare de zgomot iau naştere prin:

- Acţiune mecanică : ciocnirea sau frecarea corpurilor;

- Actiune aerodinamică : trecerea aerului prin orificii cu secţiuni mici(evacuarea gazelor arse,etc.);

- Acţiune electromagnetică :maşini rotative sau alternative, datorită forţelor cu caracter periodic care apar in rotor si in stator;

- Acţiune termică : turbionii din focare in procesele de ardere, când tirajul este necorespunzător;

- Turbulenţa lichidelor : lovituri de berbec la instalaţii de apă, etc.

- Maşini pneumatice care produc sunete cu bandă largă de frecvenţa;

- Motoare cu explozie, turbine, ventilatoare;

- Ciocanele de forjă care produc şocuri aplicate unor piese metalice.

1.3.Efectele nocive ale zgomotului sunt:

Efectul de acoperire a sunetelor mai slabe de către un sunet mai intens si care poate face neinteligibilă vorbirea, poate împiedica perceperea semnalelor sonore, ascultarea funcţionarii maşinilor, înlesnind astfel producerea de accidente; Oboseala auditivă, este un fenomen trecător, care produce o oboseală generală, o încetinire a reacţiilor psihice, diminuarea atenţiei, insomnie, excitabilitate crescută, reducerea capacităţii de munca. O audiogramă efectuată imediat după expunerea la zgomot va decela o pierdere de 14% a auzului. Caracteristica acestei perioade iniţiale este reversibilitatea completă a tulburărilor; Surditatea audiometrică profesională, care este caracterizată prin leziuni ale urechii interne, provocate de munca desfăşurată timp îndelungat în condiţii de intensitate ridicată a zgomotului(slăbirea progresivă a auzului, surditatea totală bilaterală putând apărea după 10-20 de ani).Scăderea auzului predomină in banda octavei 3000 – 6000 Hz, însă practic, audiţia nu este sensibil atinsă; pierderea este de 14%, iar subiectul nu-si observă surditatea; dacă pierderea este mai mare subiectul are senzaţia surdităţii, in special pentru sunetele înalte si pentru vocile feminine; cu toate acestea subiectul in cauză poate duce o viaţă normală, mai ales in atelier unde, in mod paradoxal, aude relativ mai bine decât în linişte; pierderea audiţiei este de cca.23%, atingând si spectrul vorbirii(400 -

4000Hz).

Surditatea cu infirmitate (acţiunea mecanică traumatizantă a presiunii aerului) provocată de explozii sau zgomote foarte puternice, care produce spargerea timpanului sau alte traumatisme ale organelor din urechea internă. Pierderea calculată este enormă(până la 78%) si atinge toate frecvenţele vorbirii.

Etapele expuse mai sus sunt parcurse în mod neregulat si imprevizibil. Evoluţia se întinde în medie pe 15 ani, cu variaţii individuale.

2. Evoluţia surdităţii

De obicei se produce o scădere importantă a auzului in timpul primilor ani de expunere la zgomot; urmează o perioadă de stagnare apoi o nouă scădere rapidă si greu de prevăzut. Zgomotele exercită o influenţă considerabilă asupra întregului organism. Vom enumera câteva dintre cele mai importante efecte generale:

Perturbări ale funcţiei diencefalo-hipofizare;

Jenă respiratorie si senzaţie de constricţie toracică, tensiune dureroasă la nivelul globilor oculari si la nivelul feţei, greaţa, vărsături, acufene, oboseală generală, asemănătoare celei determinate de un efort intens;

Zgomotul măreşte consumul de energie pentru aceeaşi intensitate de efort fizic;

Scăderea in greutate, anemia, hipertensiunea arterială [2] cardiopatia ischemică, hiperlipemia, etc.;

Cercetările experimentale au arătat că zgomotul, sub forma unor impulsuri de 80 - 85 si 90 - 100 decibeli, are o influenţă negativă mai mare asupra aparatului cardio - vascular si a sistemului nervos, decât zgomotul continuu de frecvenţă înaltă si medie, cu aceeaşi intensitate; fenomenul se explică prin dereglarea mecanismelor de coordonare ale sistemului nervos central;

Nivelul productivităţii muncii este deosebit de afectat de zgomot. Randamentul celor care lucrează in zgomot este semnificativ mai redus decât al celor care lucrează în încăperi silenţioase;

Zgomotul reduce capacitatea de concentrare intelectuală si atenţia, scăzând eficienţa lucrului, uneori cu 50 - 60%.Apar, de asemenea, tulburări de somn, care contribuie la crearea unui cerc vicios;

În cazul unor procese automate, este posibil să nu se deceleze scăderea productivităţii la expunerea la zgomot.

Apar, totuşi, o serie de tulburări psihice sau mentale, mai puţin discrete, la lucrătorii expuşi; Zgomotul acţionează asupra activităţii mentale ca un excitant stupefiant, care agravează oboseala, mascând-o. Adesea el devine o obişnuinţa periculoasă.

În afara celor relatate mai înainte, zgomotul poate constitui o sursă permanentă de accidente si prin faptul că în timpul lucrului conversaţia este dificilă. De aceea, o cât de mică eroare în perceperea unui cuvânt poate conduce la o manevră greşită, care la rândul ei poate determina un accident. Măsurile de izolare fonică aplicate in unele secţii cu potenţial nociv ridicat au dus la diminuarea numărului de accidente de muncă.

3. Boli profesionale provocate datorită expunerii la zgomot Date furnizate de Institutul de Sănătate Publica Bucureşti, Secţia de Medicina Muncii, in lucrarea "Morbiditatea profesională in România în anii 2001 si 2002", autori: Dr. Adriana Todea si Dr. Aurelia Ferencz[3]

Din datele raportate se constată că în România există un număr de 327.451 muncitori expuşi la zgomot.

Numărul cazurilor noi declarate, de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot a înregistrat o continuă creştere în ultimii 10 ani, în 2001 înregistrându-se aproape o dublare a numărului de cazuri declarate, comparativ cu anul precedent (v.tabel 1).

 

Tabel 1

Anul

1991

1992

1993

1994

1995

Nr. caz

10

56

50

56

159

1996

1997

1998

1999

2000

2001

337

395

211

386

386

696

În 2001, hipoacuziile s-au produs după o perioadă de expunere profesională medie de 19,66 ani, iar surditatea profesională după 22,73 ani.

Numărul de 696 cazuri de hipoacuzie profesională, declarate in anul 2001, care au plasat morbiditatea determinată de expunerea la zgomot pentru prima dată pe primul loc al morbidităţii profesionale, denotă preocupările medicilor de medicina muncii în depistarea

acestei afecţiuni invalidante prin ireversibilitatea deficitelor de auz apărute.

Cele mai numeroase cazuri de hipoacuzie si surditate cauzate de expunerea la zgomot s-au înregistrat in judeţele Bihor, Sibiu, Gorj si Dolj.

Tabel cu distribuţia cazurilor noi de surditate şi hipoacuzie în principalele unităţi din ţară

Unitate

 

Nr.

Vechime

Judeţ

cazuri

a medie

MECANICA DACIA

AG

11

24.63

EXMOB SA

BH

13

19,61

METALUL MESA SA

BH

38

20,50

TERMOELECTRICA SA

BH

6

13,83

EM RODNA

BN

14

19,14

UPRUC

BV

10

20,40

REMAR 16FEBRUARIE SA

CJ

15

13,13

ELECTRO PUTERE

DJ

22

18,54

SC TERMOELECTRICA SA

GJ

20

14,50

SC ARDELEANA SA

SM

17

26,11

COMPA

SB

34

17,61

SC EMAILUL SA

SB

29

23,72

SC KRUPP COMPA ARCURI

SB

15

19,60

SC RELEE SA

SB

11

17,09

TEXROMED

SB

22

19,50

SNGN ROMGAZ

MS

11

17,00

Noile reglementări din domeniul protecţiei muncii: Codul Muncii, Normele Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002, Legea asigurărilor la risc profesional şi la accidente de munca, impun introducerea în practica de medicina muncii a unor metode cu sensibilitate crescută capabile să depisteze precoce expuşii cu risc de hipoacuzie sau surditate profesională. In favoarea introducerii acestor metode I.S.P.B. aduce următoarele argumente de ordin statistic(datele

au fost preluate din "Morbiditatea profesională in România in 2002", autori Dr. Adriana Todea şi Dr. Aurelia Ferencz):

Numărul de expuşi la zgomot industrial se situează pe locul al doilea după cei cu solicitări musculoosteoarticulare 335.885 vs. 362.343);

Deficitele auditive permanente de etiologie profesională pot evalua până la handicap auditiv, condiţie patologică cu implicaţii sociale si financiare importante;

În aceste condiţii cel puţin 2 măsuri au devenit evidente:

1. Scăderea limitei maxime admise pentru zgomot de la 90 la 87 dBA (cu menţiunea că portul antifoanelor este obligatoriu, ceea ce înseamnă în fapt un nivel de expunere personală zilnică de 85 dBA );

2. Introducerea rapidă in practică de medicina muncii a programelor de evaluarea riscului de hipoacuzie şi surditate profesională precum si a programelor de conservare a auzului.

4.Mijloace de combatere a zgomotelor si vibraţiilor[4]

4.1. Mijloacele tehnice constau în:

- Înlocuirea proceselor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele silenţioase(de exemplu nituirea pneumatică cu sudarea);

- Înlocuirea mecanismelor cu mişcări rectilinii cu mecanisme cu mişcare

de rotaţie; - Înlocuirea acţionării mecanice prin acţionare hidraulică, acolo unde este posibil;

- Înlocuirea roţilor dinţate cu dinţi drepţi cu roţi dinţate cu dinţi elicoidali;

- Echilibrarea corectă a organelor maşinilor;

- Evitarea presiunilor ridicate în instalaţii;

- Utilizarea ecranelor de protecţie pentru atenuarea propagării zgomo-

tului de la sursă;

- Menţinerea in bună stare a utilajelor;Izolarea acustică a utilajelor prin:

capsulare antifonică, carcase fonoizolante, ecranare, etc.;

- Amplasarea raţională a surselor de zgomot în clădiri sau încăperi

separate prin : insonorizarea platformelor, a pardoselilor, a pereţilor;

- Izolarea operatorilor utilajelor în cabine fonoizolante;

- Izolarea fundaţiilor maşinilor generatoare de vibraţii prin: izolaţii

elastice, arcuri, etc.;

- Utilizarea echipamentelor individuale de protecţie : antifoane interne sau externe, mănuşi vibroizolante;

4.2.Mijloacele organizatorice principale constau în:

4.2.1. Aplicarea metodelor de evaluare a riscului auditiv:

Măsurarea nivelului de zgomot; dacă nivelul de zgomot este mai mare de 80 dBA atunci este indicată:

Efectuarea unei audiograme la angajare (audiograma de referinţă), în cazul în care la măsurarea nivelului de zgomot se înregistrează o valoare mai mare de 80 dBA; Efectuarea, anual, a unei audiograme la sfârşitul schimbului de

lucru ; dacă această audiogramă îndeplineşte criteriul "deplasarea de 15dB," atunci este necesară efectuarea unei audiograme de confirmare în condiţii standard;

4.2.2. Examenul medical al lucrătorilor la angajare si periodic

si neadmiterea la lucru a celor cu afecţiuni ale organelor auditive, ale

căilor respiratorii, ale sistemului nervos, articular;

4.2.3. Schimbarea după anumite intervale de timp a lucrătorilor

de la utilajele care produc zgomot;

4.2.4. Instruirea personalului.

BIBLIOGRAFIE

[1]Dr. Herman Hilda, Zgomotul si vibratiile la locul de muncă, “Obiectiv”,

nr.3/2002;

[2]Ionescu Daniela, Evaluarea efectelor zgomotului industrial asupra tensiunii arteriale, Revista româna de medicina muncii, nr.1,2,3/2004; [3]Dr.Todea Adriana si Dr. Ferencz Aurelia, Studiul privind morbiditatea profesională în România în anul 2001,2002; [4]Dr.ing.Pece Stefan, I.N.C.D.P.M. - Protecţia Muncii, Editura didactică si pedagogică 1996.

POLUAREA FONICA SI SANATATEA OMULUI

Andrei CIUCĂ

PHONIC POLLUTION AND MANS HEALTH

In the study there are presented aspects relevnt to the load influence the noise has on human health. There are presented sources that is making nois nowadags in the human architecture domain and industrial as well as recommendation regarding attenuation of the effect as rehards attention of the effect which the noise has on human organism as well as for operator that works whith this tools and for other peoples that are temporary or permanently in the thereabouts of the machinerys.

Cuvinte cheie: zgomot, frecventa, intensitate, limite de expunere, nivel acustic, decibel, expunere, pragul senzatiei dureroase, ureche, timpan, auz, risc, sanatate,

1. Introducere

Unii factori fizici precum zgomotul, vibraţiile si radiaţiile ionizante influenţează sănătatea forţei de muncă în proporţie de 40 % în ţările industrializate şi peste 80 % în ţările în curs de dezvoltare, acţionând în sensul tulburării auzului, deprecierii mişcărilor şi gesturilor suportate de sistemul osteo-articular şi muscular şi nu în ultimul rând, în sensul dezvoltării unor formaţiuni maligne care pot degenera în cancer.

Zgomotul este o cauză frecventă a hipoacuziei de diverse grade a anumitor categorii profesionale precum dactilografele, piloţii,

conducătorii de tren sau tehnicienii de la turbinele hidroelectrice. Bineînţeles, limitele de expunere la zgomot depind de intensitatea şi frecvenţa sunetelor, de natura intermitentă sau continuă a semnalului şi

de durata expunerii, ştiindu-se însă faptul că, în realitate, factorii de influenţă menţionaţi anterior determină creşterea logaritmică a gradului de risc. Din acest motiv, limitele legale acceptate trebuie sa fie mai coborâte decât cele calculate teoretic pentru anumite niveluri ale pragului auditiv; considerându-se că valorile de intensitate maximă trebuie să fie până la 85 decibeli pentru mai puţin de 5 ore de expunere pe zi; 90 dB pentru 2-5 ore; 95 dB pentru 1-2 ore de expunere si 105 dB pentru maxim 20 minute. Intr-un studiu efectuat într-un laborator de cercetare medicală al Aviaţiei SUA, pe un lot de 2.348 de piloţi s-a constatat că zgomotul motoarelor cu reacţie de la avioanele pe care aceştia le-au pilotat şi care depăşeşte pragul patologic de 140 dB a determinat pierderea auzului, prin vătămarea organului cohlear, la 78,8

% din ei, ceea ce arată că zgomotul reprezintă un important factor de

risc al sănătăţii umane.

2. Câteva aspecte teoretice

Deşi suntem în permanenţă înconjuraţi de sunete, atât la locul de muncă cât şi în oricare alt loc, în majoritatea cazurilor ne putem desfăşura activitatea ignorând “ zgomotul ambiental “. Odată cu

creşterea nivelului ( intensitatea ) zgomotului, acesta devine un factor poluant al ambianţei de viaţă şi muncă, permanent, nedorit, care influenţează negativ nivelul de performare profesională, fiind de foarte multe ori cauza oboselii, a nervozităţii sau a scăderii cantitative şi/sau calitative a nivelului muncii prestate. Pentru a înţelege efectele zgomotului asupra angajaţilor este necesar să înţelegem natura sunetului. Sunetul este o forma de energie fizică creată de obiectele care vibrează. Aceste vibraţii se transmit sub forma unor “ valuri “ de presiune crescută sau scăzută care iradiază de

la suprafaţa obiectului. Aceste “ valuri “ constituie stimuli fizici pentru

ureche. Dimensiunile fizice ale sunetului sunt:

Frecvenţa ( numărul de cicluri de vibraţii produse într-

o secundă ). In general, la om plaja auditivă se înscrie între 16 şi 16.000 Hz;

Intensitatea ( nivelul de presiune sonoră ), măsurată în

dB. Intensitatea maximă tolerabilă este în jur de 100 dB, dar ea variază

în funcţie de frecvenţă;

Timbrul este calitatea care deosebeşte între ele

sunetele egale ca frecvenţă şi intensitate. Timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile semnalului sonor. Sunetele pure sunt rar întâlnite, acestea au o singură frecvenţă ( de exemplu diapazonul ). Majoritatea sunetelor sunt însoţite de armonici. Studiile de specialitate au evidenţiat limitele inferioare ( pragul de audibilitate ) şi superioare ( pragul senzaţiei dureroase ) ale sunetelor pentru a fi receptate de om, precum şi faptul că aceste praguri variază odată cu frecvenţa sunetului. Astfel urechea omului este mai puţin sensibilă la frecvenţe joase decât la sunetele cuprinse între 1000 – 6.000 Hz. Un sunet de 60 dB la 100 Hz nu este perceput la fel de puternic ca un sunet de 60 dB la 2.000 Hz.

la fel de puternic ca un sunet de 60 dB la 2.000 Hz. Fig. 1 Curbele

Fig. 1 Curbele de nivel acustic funcţie de frecvenţă

Pentru a evalua în ce mod perturbă zgomotul activitatea la locul de muncă, trebuie să se ţină cont de următorii factori:

Zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu;

Zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte, deranjează mai mult decât cele cu frecvenţe joase;

Activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt perturbate în mai mare măsură decât celelalte;

Sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de instruire decât în lucrările de rutină.

Pentru a nu perturba calitatea activităţii la locul de muncă, este necesar

a şi limitarea depăşirii

anumitor niveluri de zgomot. Aceste măsuri pot fi: sociale ( norme

şi legi de interzicere sau limitare a nivelului de zgomot ), tehnice ( soluţii silenţioase, pereţi fonoizolanţi ), organizatorice ( căşti de protecţie, dispunerea surselor de zgomot la o distanta mare de angajaţi) şi igienice ( control medical periodic, alimentaţie cu vitamine, etc.). Efectele patologice ale zgomotului sunt: surditatea traumatică şi perturbări ale sistemului nervos, cu evoluţie lentă sau ag resivă. Expunerea excesivă la zgomot intens şi pe perioade lungi de timp determină surditatea. Ea este întâlnita, spre exemplu, la muncitorii din cazangerii care nu utilizează antifoane sau alte mijloace de protecţie individuală a auzului. In majoritatea cazurilor, pierderea auzului este un proces lent, nedureros. Efectul zg omotului este înşelător deoarece zgomotul este un pericol ce nu poate fi văzut, iar daunele ce le aduce auzului pot fi sesizate numai după ce perceperea unor sunete devine dificilă, sau în urechi este perceput un zgomot strident. Pierderea auzului datorită expunerii la zgomot este permanentă. Zgomotele de intensitate mare sînt produse de unele jucării, concertele rock, echipamentul de gradină sau focurile de armă. Expunerea pentru un timp îndelungat la zgomot puternic declanşează mecanisme de protec ţie ale organismului contra pericolelor, aceste mecanisme manifestându-se prin următoarele reacţii vegetative:

să se adop

te o serie de măsuri pentru prevenire

hipertensiune, tahicardie, constricţia vaselor cutanate, mărirea metabolismului, creşterea tensiunii musculare. Zgomotele peste 65 dB implică modificări psihice manifestate mai ales

90 dB oboselii şi lipsei

prin oboseală şi slăbirea atenţiei. La peste

atenţiei li se adaugă leziuni ale organului auditiv extern ( ale timpanului ), creşte tensiunea arterială intracraniană, diminuează reflexele, determină tulburări ale sistemului cardiovascular cu instalarea hipertensiunii cronice, tulburări fiziologice ale aparatului digestiv de cele mai multe ori cu apariţia ulcerului, tulburări ale glandelor endocrine, se accelerează pulsul şi ritmul respiraţiei, etc.

Nivelul relativ al sunetului

dB

Sursa generatoare

 

0

Prag de audibilitate

 

10

Foşnetul frunzelor

 

12

Şoaptă

20

– 50

Conversaţie discretă

50

– 65

Conversaţie cu voce tare

65

– 70

Trafic rutier obişnuit

65

– 90

Trafic feroviar

75

– 80

Zgomot industrial

 

90

Tarfic rutier intens

90 – 100

Tunet

110

– 140

Avion cu reacţie la decolar e

130

Pragul senzaţiei

dureroase

140

– 190

Decolarea unei nave spaţiale

3. Zgomotul în activităţile de construcţii civile şi industriale

In practica de zi cu zi întâlnim o multitudine de domenii unde prezenţa zgomotului afectează sănătatea umană, de aceea ne vom alege u n singur domeniu de activitate întâlnit la tot pasul şi aruncăm o privire asupra problematicii zgomotului în construcţii.

A. Generarea zgomotului

Referitor la sursele de zgomot în domeniul construcţiilor vom face o clasifica re a acestora şi anume:

Maşini şi utilaje care produc zgomot:

1. utilaje de construcţie :

a). de terasamente:

- buldozere;

- excavatoare;

- buldoexcava toare;

- compactoare v ibratoare;

Fig.2 Un tractor vechi de 20 ani ş i neîntre ţ inut corespunz ă tor

Fig.2 Un tractor vechi de 20 ani şi neîntreţinut corespunzător produce un zgomot infernal

b). auxiliare:

- motocompresoare;

- electrocompresoare

c). pentru materiale de construcţie:

- concasoare;

- ciururi vibratoare;

- vibroprese.

2. Mijloace de transport auto:

- autobasculante şi autospeciale.

3. Utilaje de mică mecanizare şi unelte portabile:

a). pickhammer pneumatic ( +compresor aferent );

b).demolator ( pickhammer cu motor termic ); c). placă vibratoare cu motor termic; d). maşini de finisat parchet; e). unelte portabile acţionate electric:

- maşini de găurit;

- rotopercutoare;

- malaxoare pentru beton ( betoniere).

- malaxoare pentru beton ( betoniere). Fig.3 Chiar dac ă operatorul acestui utilaj ar purta antifoane,

Fig.3 Chiar dacă operatorul acestui utilaj ar purta antifoane, locatarii şi trecătorii din apropierea zonei de lucru sunt afectaţi.

- fie

ră

straie circulare;

- polizoare;

- electrofieră straie cu lanţ.

f). maşin

i acţionate cu motor termic

de mică putere:

- generatoare de curent electric;

- motofierăstraie cu lanţ;

- motopompe;

- freze de tăiat beton şi asfalt. toare independente- pe cofrag, pe bun

g). vibra

4. Maşini de tăiat, polizat, prelucrări mecanice:

a). pentru metal:

căr.

- polizor f ix;

- maşini de d ebitat cu disc;

- ciocan pneumatic forjă; b). pentru lemn:

- gater;

- fierăstrău circular fix;

- maşini universale de tâ mplărie.

ă u circular fix; - ma ş ini universale de tâ mpl ă rie. Fig. 4

Fig. 4 Această maşină echipată cu motor termic, pe lângă zgomotul produs de motor generează şi zgomot datorită contactului dintre scula aşchietoare şi materialul tăiat.

Analizând a ceste ge

neratoare de zgomot se observă faptul că:

La utilajele grele, mijloace de transport auto, etc. uternic datorită faptului că sunt echipate cu motoare de

putere mare, generatoare de zgomot prin însasi construcţia lor şi a nu se pierde din vedere situaţia des întâlnită ca aceste utilaje să fie de

zgomotu

l e

ste p

construcţie veche ( 10 – 15 ani sau mai mult ) uzura dobândită fiind un factor care se însumează la cauzele generatoare de zgomot;

Fig. 5 Banala “ betonier ă “, dac ă este incorect între ţ inut ă

Fig. 5 Banala “ betonieră “, dacă este incorect întreţinută şi mai ales dacă are angrenajul uzat produce un zgomot extrem de neplăcut şi deranjant.

La utilajele auxiliare ( compresoare spre exemplu )

zgomotul generat de motor ( electromotor sau motor termic ) se

asociază cu cel generat de compresorul pe care îl acţionează;

La utilajele pentru materiale de construcţii, spre

exemplu la concasoare zgomotul motorului se asociază cu cel produs de spargerea materialului prelucrat iar la ciururi, zgomotul motoarelor se asociază cu cel produs de sitele vibratoare;

La mijloacele de mică mecanizare şi unelte portabile

acţionate cu motor termic zgomotul produs de funcţionarea motorului

se asociază cu cel produs la contactul dintre scula aşchietoare şi materialul de prelucrat, existând situaţii când acesta este chiar amplificat.

La mijloacele de mică mecanizare şi uneltele portabile

actionate electric în mod asemănător ca şi mai sus, exemplificând mai ales cele montate pe buncăre de descărcare sau pe cofraje, elemente care amplifică puternic zgomotul.

frecvent

utilizate şi larg răspândite pe şantierele de construcţii montaj am selectat câteva date, prezentate mai jos:

Din

cărţile

tehnice

ale

unor

unelte

portabile

mai

Nr.

   

Nivel dB ( A )

crt.

 

Denumirea

Putere

Presiun

Putere

 

kW

e

Sonora

sonora

1

Maşină de găurit PSB 650 RE

0,65

99

112

2

Maşină de găurit cu percuţie GSB 20 – 2

0,70

96

109

3

Maşină de găurit cu percuţie GBH 2 - 26 DRE

0,80

99

112

4

Rotopercutor

GBH 5 DCE

1,10

90

103

5

Rotopercutor

GBH 11 DE

1,50

91

104

6

Demolator ( pickhammer ) GSH

1,90

91

104

27

7

Polizor portabil GSW 24 – 230

2,40

92

105

8

Fierăstrău circular GKS 55 – 65

1,20

88

101

9

Motofierăstrău cu lanţ STIHL

MS

3,40

102

116

390

In documentaţia tehnică pusă la dispoziţie de către firma producătoare la vânzarea fiecăruia dintre aceste produse se atenţ