ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Etica (din greacă ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei, ea
se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări
precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?

Unul dintre obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de criterii în
funcție de care putem distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”. În cazul eticii
academice, problema care se pune este aceea de a distinge între ceea ce este (moralmente) corect
și incorect în cazul acțiunilor pe care le întreprindem ca membri ai comunității academice.
Școlile din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică prin care se angajează
să respecte o serie de valori și principii etice generale, din care decurg reguli morale specifice, cu
rolul de a ghida deciziile etice și de a oferi un model de comportament moral. Valorile morale
sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei, care ghidează comportamentul
nostru moral. În realitate, ele nu funcționează ca un ghid propriu-zis, ci mai degrabă ca un reper
moral, fiind conținute tacit în principiile etice.
Disciplina școlară poate fi considerată drept o manifestare a disciplinei sociale și este un
ansamblu de reguli de comportament necesare pentru buna conviețuire în mediul școlar și pentru buna
desfășurare a procesului de învățământ.
Curtea școlii este acest micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de
viață în afara familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empatie…dar din păcate vorbim și
despre teamă. Rușine. Respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală
reverberează și acoperă emoțiile pozitive, ambiția și potențialul copiilor.
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a
cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau
de către colegi care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul fizic sau probleme
 de ordin medical/ familial). Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în
unele cazuri, în atacuri fizice.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

 Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;

 Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
 Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă
și nu se poate apăra singură.
Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem. Se întâmplă pe
coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp,
bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în
societate.
Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și
martori. Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.

Care sunt cauzele bullying-ului?

Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui” (o
acțiune mică într-un anumit loc, la un anumit moment-dat, poate produce schimbări majore,
exponențial amplificate, în alte zone) la alte fenomene de bully-ing, atât din partea agresorului,
cât și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de
defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care
determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul,
orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de
comportament similare – de cele mai multe ori, copilul reproduce cu semenii săi ceea ce vede
acasă.

Recomandări și soluții de combatere – copilăria să rămână la locul ei

Cele mai multe beneficii în ceea ce privește erliminarea bullying-ului le-ar aduce
schimbarea mentalității de la o vârstă cât mai fragedă. Acest lucru se realizează însă printr-un
plan pe termen mai lung ce ia în calcul următoarele:
1. Metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să
înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze
consecințele grave pe care neglijarea le poate avea.
2. Abordarea subiectului, la nivel de profunzime, la orele de dirigenție din școli ori în cadrul orei de
Consiliere și Orientare.
3. Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu psihologi sau persoane care au fost parte
a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună practică.
4. Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director, învățător, consilier școlar,
mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de câte ori este constatat un act de bullying asupra
unui coleg.
Cu toții ne dorim școli în care relațiile de colaborare, colegialitate și prietenie primează. În fond,
vorbim despre locul în care copiii obțin deprinderi esențiale și dezvoltă relațiile definitorii pentru
viitorul lor.
Este necesar ca școala să rămână mediul sigur și prietenos unde copiii obțin cunoștințe și
deprinderi esențiale și dezvoltă relații definitorii pentru viitorul lor.

ȘOARECELE ȘI PISICA

OBIECTIVE

• Să înțeleagă cum se simte să fi cel care vânează și cel care este vânat, într-un mod
neamenințător.
• Să pregătească grupul/clasa pentru subiectul bullying.
 PAS CU PAS

La început, fiecare stă într-un cerc. Explicați-le elevilor că aceasta va fi o activitate fizică, în care
vor crea un labirint cu punți cu brațele lor, în timp ce doi elevi, care se vor oferi voluntari, vor
juca leapșa în labirint.

Cereți-le elevilor, care doresc să se ofere voluntari să joace rolurile vânătorului (pisica)
și prăzii (șoarecele) să vină în față.
Aliniați restul grupului în rânduri egale. Toată lumea din rânduri întinde brațele pentru a-
și atinge vârfurile degetelor cu persoanele de lângă ei pentru a crea o punte sau stă cu
mâinile pe lângă corp pentru a crea labirintul.
Faceți un semn când să înceapă jocul. Pisica și șoarecele joacă leapșa, alergând printre
perechile de elevi și pe sub punțile pe care aceștia le-au creat.
Jocul continuă până când pisica prinde șoarecele sau durează o anumită perioadă de timp
(un minut).
Apoi, pisica poate alege elevi noi pentru a crea mai multe pisici (până la trei) pentru a
vâna șoarecele.
Dacă timpul o permite, pisica și șoarecele pot alege noi perechi de elevi să alerge și să se
vâneze până când toată lumea a fost o într-unul din roluri.

DE REFLECTAT!

Concentrându-vă pe elementul bullying Înainte ca jocul să înceapă, cereți-le elevilor să fie

conștienți de ce simt în fiecare situație și rol în timpul jocului. La sfârșitul jocului, puneți aceste
întrebări pentru a începe discuția despre bullying:
• Cum v-ați simțit să fiți alergați prin labirint?
• Cum v-ați simțit să alergați pe cineva prin labirint?
• Cum v-ați simțit să fiți pereții străzilor și aleilor?
• Ce a reprezentat persoana care era alergată?
• Ce a reprezentat vânătorul?
• Ce au reprezentat pereții?
• Ați fost vreodată într-o situație care v-a făcut să vă simțiți astfel?

SFATURI

Ideea este să extragem cum se simte să fii izolat/exclus și atacat (să fii vânat -
șoarece), și cum se simte să fii persoana care atacă pe altcineva (vânătorul - pisica) și cum se
simte să fii observator (pereții & punțile). Pereții și punțile reprezintă observatorii pasivi, elevii
care văd bullying-ul dar adesea se simt fără puterea de a face ceva legat de acesta pentru că sunt
îngrijorați că li s-ar putea întâmpla și celor care se implică.

CUVINTE CARE RĂNESC

OBIECTIVE

• Să aibă sensibilitate și să înțeleagă impactul emoțional al cuvintelor.

• Să experimenteze puterea cuvintelor.
PREGĂTIRE
Frânghie sau bandă adezivă, bilețele care se lipesc/Post-it-uri, pixuri.
 PAS CU PAS

• Dați foi care se lipesc și un pix fiecărui elev.

• Cereți-i fiecăruia să scrie comentariile abuzive și nepoliticoase sau poreclele ofensatoare pe
care le-au auzit despre alți elevi pe foile care se lipesc (fără a indica nume).
• Puneți banda adezivă pe podea în clasă, marcând următoarea grilă-scară: Tachinare/glume
ușoare Glumă umilitoare Insultă dureroasă Insultă foarte dureroasă
• Cereți-le elevilor să lipească foile lor pe scară, luând în considerare cel mai adecvat loc după
părerea lor. Cereți-le să nu vorbească unul cu altul și să nu comenteze foile în timp ce fac acest
lucru.
• Lăsați-i pe toți să se uite mai bine la scară. De obicei sunt cuvinte care se repetă, de obicei
plasate în poziții diferite pe scară de diferiți elevi.

DE REFLECTAT!

Atunci când toți elevii s-au așezat la loc, întrebați-i ce au observat la scară, în timp ce ghidați
analiza lor și discuția cu următoarele întrebări:
1. Ați văzut anumite cuvinte în mai multe locuri pe scară?
2. De ce credeți că unii dintre voi au decis că un anumit cuvânt este mai puțin/nu este ofensator,
în timp ce alții îl consideră dureros sau umilitor?
3. Contează modul în care cuvântul a fost utilizat sau de către cine?
4. De ce folosesc oamenii astfel de cuvinte?
5. A provoca durere altora folosind astfel de cuvinte este o formă de bullying sau nu? De ce?
6. Întrebați-i pe toți dacă pot vedea vreo similitudine între cuvintele de pe foi. Există, spre
exemplu, cuvinte legate de aspectul fizic, abilitățile mentale, etnie, sex, etc.
7. Există cuvinte care sunt folosite doar pentru fete și alte cuvinte doar pentru băieți?
8. În care grup sau temă se află cele mai ofensatoare cuvinte?
9. Ce categorie/temă a primit cele mai multe foi? Cum explicați acest lucru?
 SFATURI

Este important să se ia în considerare nu doar cuvintele, ci și modul în care sunt

exprimate, intenția cu care este spus un cuvânt; tonul cu care este pronunțat; expresia feței –
toate acestea influențează modul în care un anumit cuvânt va fi perceput ca pozitiv sau negativ
(bun sau rău)

Bibliografie:
1. 1. Juvonen, J. & Graham, S. (Eds.) (2001). Peer harassment in school. New York: Guilford
Publications.2.
2. Managementul clasei - ghid pentru profesori şi învăţători, UNICEF Romania, 2007
3. . Olweus, D. (2001). Olweus' core program against bullying and antisocial behavior: A teacher
handbook. HEMIL-senteret, Universitetet i Bergen, N-5015 Bergen, Norway.
4. Olweus, D. (2002) A profile of bullying at school. Educational Leadership, Vol.60, pp. 12-17.
5. Romita Iucu - Managementul clasei de elevi, ed. Polirom, 2006
https://www.academia.edu/10056159/PSIHOLOGIA_EDUCATIONALA