Partea I.

Tipuri de medii litorale

 Cap. 1. Ţărmurile stâncoase
 caracterizează cca 80% din litoralurile maritime şi oceanice
ale globului;
 cel mai puţin studiate şi clasificate (complexitate, acces
dificil);
 Configurație generală – țărmuri pe care alternează:
 promontorii, capuri şi insule, pe structuri şi petrografii dure,
 mici golfuri şi rade spațioase, pe structuri friabile.

 Tipuri de țărmuri stâncoase:

 ţărmurile cu faleze;
 platformele litorale stâncoase.
 + ţărmurile cu geneză și aspecte particulare.
1. Ţărmurile cu faleze
 Faleza (en = cliff), abrupt accentuat, uneori vertical, la
contactul dintre mare şi uscat sau în imediata apropiere.
 se datorează acţiunii sau prezenţei mării.
 Tipuri de faleze:
 a.Falezele scufundate (plunging cliff), când coboară direct în
apa mării. Se datorează mai multor cauze (factori):
• rocii foarte rezistente, care nu
a permis formarea unei
platforme de abraziune marină; Faleză scufundată
(plunging cliff)
• scufundării falezei, mai rapid
decât ritmul de retragere a
ţărmului;
• mişcărilor tectonice (faleza
corespunde unui plan de falie).
 b. Falezele cu platformă de abraziune marină:
 Sunt cel mai des întâlnite
 Au la bază o suprafață de racord, care coboară lin spre apa
mării (= platforma de abraziune)
 În cadrul golfurilor, platforma este acoperită cu nisip (=> plaje)

Faleza

Platforma de abraziune marină

 Morfologia falezelor, după rocile în care sunt
sculptate:
 Falezele formate pe roci sedimentare dure:
(cu forme depinzând de: tipul rocii, stratificare, înclinarea şi orientarea
stratelor în raport cu linia ţărmului)
 sculptate în calcare (caracteristici):
- faleze abrupte, cu golfuri, capuri neregulate, peşteri, hornuri,
hrube // izbucuri, izvoare, debuşee de apă dulce etc.
- foarte pitorești
 Faleză în cretă, cu platformă de abraziune
 sculptate în cretă:
- sunt cvasi verticale
- stratificație clară

Faleză scufundată, sculptată în cretă

Faleză în cretă (Harry Rock,

Dorset, Anglia)
  Faleze formate pe roci cristaline (magmatice sau
metamorfice):
(forme de regulă masive, dar elemente de detaliu spectaculoase local)
 Sculptate în granite, granodiorite etc.
- forme de stânci crenelate sau de cupolă (căpăţâni de
zahăr);

Coasta de Granit Roz (Franţa)

Căpăţâni de zahăr (Golful Rio de Janeiro)
 Sculptate în bazalte
- Forme piramidale
- Coloane de bazalt, numie „orgi bazaltice”
- Local, plaje negre
Dyrholaey, Islanda
Hallgrimskirkja, Islanda
Sala de concerte Harpa, Reykjavyk, fațadă de sticlă (forme prismatice )
Faleze sculptate în gheață
 În regiunile vulcanice tinere, care păstrează formele
tipice ale reliefului vulcanic, sunt specifice:

 coaste modelate în scurgerile de lavă întărită, relativ

rezistente la eroziune;

 coaste modelate în aglomerate vulcanice (prafuri, cenuşi,

lapilii, scorii, bombe şi blocuri vulcanice) uşor de erodat.

 Configurații (în plan) tipice ale țărmurilor cu faleze

vulcanice:
 Arce de cerc, convexe (la mărginea conurilor vulcanice)
 Arce de cerc concave (formate în urma inundării craterelor,
caldeirelor şi depresiunilor vulcano-tectonice).
Santorini – Grecia: fragmente de caldeiră vulcanică
(țărmuri în arc de cerc, convexe și concave)
Santorini
Santorini (Grecia)
 Din punct de vedere evolutiv, faleza poate fi:
 faleză vie, când este lovită la bază de valuri, cel puţin în
timpul fluxului;
 faleză moartă (abandoned), când ţărmul s-a deplasat spre
larg ca urmare a aluvionării, a retragerii mării sau a
retragerii falezei.

Faleză abandonată, Bandiagara (Mali) – amenajări trogloditice

ale populației antice Tellem
 Există și noțiunea de faleză protejată:
 când este însoţită la bază de o platformă de eroziune cu
detritus sau cu plajă;
 Când este protejată de amenajări artificiale.
 Retragerea falezei
 Intră în categoria fenomenelor de risc.
 Se poate face astfel:
 prin prăbuşirea şi rostogolirea la bază a unor fragmente de
stâncă;

 prin prăbuşirea unor pachete de strate, cărora valurile le-au

subminat baza;

 prin alunecarea unor capete de start în lungul unui plan

înclinat;
  prin alunecarea unor pachete de strate în lungul unei
suprafeţe concave (alunecări rotaţionale);

 prin scurgerea unor mase de rocă friabilă.

 Pentru fiecare din aceste procese există lucrări specifice de

combatere (atunci când pun în pericol amenajările şi
obiectivele litorale).
Hazardul Vulnerabilitatea Riscul
 Viteza de eroziune şi de retragere a falezelor depinde
de:
 litologia falezei
 forţa de lovire a valurilor.

 În rocile dure, viteza de retargere este neglijabilă

 în rocile moi (argile, materiale proglaciare etc.) viteza este
mai mare, punând în pericol amenajările litorale.
 Exemple:
 în granite, viteza de retragere este de pană la 1 mm/an;
 în calcare – până la 0,5 cm/an;
 în fliş – până la 1 cm/ an;
 în sedimente terţiare slab cimentate sau necimentate –
10 cm, până la 1m/an.
 Retragerea falezelor poate fi încetinită prin lucrări
inginereşti specifice:
 drenuri subterane, pentru a coborî nivelul pânzei
freatice şi a reduce riscul de alunecări în masă;
 reprofilarea versantului, pentru a-i reduce panta, şi
împădurirea sa;
 îngrămădirea de stânci, stabilopozi etc. la baza falezei;
 construcţia de ziduri de protecţie la baza falezei etc.
1. Dig transversal
2. Depozit de galeți reținut de dig
3. Parapet de sprijin
4. Galeți mobili deplasați de driva
litorală
Eforie Nord, în anii 70
 Bonifacio, sudul I. Corsica

Castellfollit de la Roca, Spania

Polignano a Mare
 2. Platformele stâncoase litorale.

 S-au format prin erodarea de către valuri a stratelor de rocă

alterată ce compuneau anterior faleza.
 Nivelul de alterare corespunde, în adâncime, cu nivelul până
la care pătrunde apa mării îmbibând rocile.
 Rezultat al echilibrului stabilit între rezistenţa rocii şi forţa
valurilor.

 Datorită durității rocilor, diferită de la un loc la altul,

suprafaţa platformei de eroziune stâncoase este
neregulată:
 mai înaltă şi mai îngustă pe roci dure,
 mai joasă şi mai lată pe roci moi
 Când platformele de eroziune stâncoase sunt relativ
suspendate faţă de nivelul mării:
 modelarea acestora revine apei de mare proiectată de valuri,
la furtuni, apă care stagnează pe suprafaţa platformei şi
alterează roca.
 La latitudini mari, acelaşi efect îl au gheaţa şi îngheţul;
uneori, acestea dau naştere la întinse suprafeţe cvasiplane
în preajma litoralului, numite „strand-flats”.

Strand-flat în Spitsbergen