ECZEMA CRONICA

Eczemele sunt un grup de boli dispersate, dar unificate de prezenţa pruritului şi, în stadiile
acute, de edemul epidermic (spongioza).

În stadiul iniţial al bolii stratul cornos rămâne intact, aşa că eczema apare ca o placă
roşie,netedă, edematoasă.

În evoluţie, edemul devine mai sever, iar la nivelul plăcii apar vezicule în tensiune, care pot
supura.

Dacă boala este mai puţin severă sau devine cronică se observă descuamarea cu aspect
caracteristic.

Dermatită înseamnă inflamaţia pielii şi de aceea, strict vorbind, este un termen mai general
decât eczema, care reprezintă una dintre multiplele tipuri de inflamaţii ale pielii. Unele sunt
numite pe:

- baza etiologiei (dermatită de contact iritativă sau eczemă venoasă de stază);

-altele se bazează pe morfologia leziunilor (eczemă discoidă sau eczemă hiperkeratozică),

- în timp ce unele sunt clasificate după locul apariţiei (eczema flexurala sau eczema mâinii)

-după vârsta (eczema infantilă sau senilă).

Aceasta boală afectează persoanele de toate vârstele, dar este mai frecventă la sugari şi
copii. In 60-70% din cazuri, tratamentul este eficient. Deşi nu există tratament exact pentru
eczemă, o combinaţie de medicamente convenţionale, terapii naturale şi modificarea stilului
de viaţă reprezintă cele mai bune soluţii.

 Principalele etiologii

1) factori predispozanţi reprezentaţi de susceptibilitatea înnăscută a persoanelor datorită

posibilităţii scăzute de neutralizare a alcalinelor şi de fixare şi neutralizare a histaminei

2) factorii determinanţi sunt foarte diferiţi:

->metale: cromul sub formă de săruri (bicromatul de potasiu la constructori dând eczema
de ciment), nichelul (robinete, bijuterii, obiecte casnice), cobaltul

->vegetale: flori (crizanteme, lalele, primule), fructe (lămâia, portocala), legume(morcovi,

usturoi, ceapă), extrase vegetale

->cauciucul (mănuşi, pneuri)

->medicamente: anestezice locale, sulfamide, antibiotice
(penicilina,streptomicina,neomicina), antifungice

->mase plastice

->detergenţi

 Diagnosticul etiologic

1. Anamneza reprezintă un element foarte important al anchetei etiologice, permiţând

să se suspecteze alergenul şi orientând testele epicutane. Se vor căuta următoarele
elemente:topografia iniţială, leziunile fiind localizate iniţial la zona de contact cu
alergenul,chiar dacă ulterior au tendinţa de extindere. Topografia iniţială a leziunilor
are o mare valoare de orientare
-> condiţiile de declanşare precizându-se activităţile care ar fi putut duce la contactul
cu un alergen, cu 24 ore înainte de apariţia leziunilor: grădinărit, vopsit,aplicaţii de
cosmetice sau parfumuri
-> cronologia - prezentându-se evoluţia leziunilor în cursul timpului, ameliorarea sau
agravarea lor în timpul sfârşitului de săptămână, vacanţei sau întreruperii muncii
-> tratamentele locale aplicate înainte sau după apariţia dermatozei la fel ca şi
aplicarea produselor de igienă, parfum sau cosmetice.

2. Examenul clinic Anumite localizări ale eczemei au o valoare diagnostică astfel:

->eczema lobului urechii, pumnului şi ombilicului evocă sensibilizarea la nichel,

->eczema feţei şi pleoapelor orientează spre o alergie la cosmetice sau la produse

volatile (parfum, vopsele vegetale),

->eczema picioarelor orientează spre un component al încălţămintei (crom pentru dosul

piciorului, cauciucul pentru plante)

3. Testele epicutane sunt indispensabile pentru a se cunoaşte cu certitudine alergenul

incriminat, a cărui evitare este obligatorie. Ele trebuie orientate prin anamneză şi
examen clinic fiind efectuate la distanţă de puseul de eczemă. Alergenele sunt aplicate
ocluziv pe spate. Citirea se face la 48 ore, la 15 minute după îndepărtarea testului. O a
doua citire se face la 72-96 ore, chiar 7 zile pentru anumite alergene (corticoizi de
exemplu).Citirea este următoarea:

-> test negativ :piele normală,

-> test pozitiv reproduce leziunile de eczemă,diferenţiindu-se de o simplă reacţie de

iritaţie:

+ eritem,
 ++ eritem, papulă şi veziculă,

+++ eritem, papulă, numeroase vezicule confluente, veziculo-bule.

Un rezultat negativ nu exclude formal un alergen de contact.

 Histologie

Aspectul clinic a diferitelor stadii ale eczemei depinde de histologia lor:

-> stadiul acut, edemul prezent în epiderm (spongioză: caracterizată prin prezenţa unei
serozităţi între celulele stratului malpighian) progresează spre formarea veziculeleor intra-
epidermice,care pot apoi să se unească în vezicule mari sau bule, sau chiar se pot rupe. Este
prezentă şi o exocitoză reprezentată de celule mononucleate migrate printre keratinocite.

-> stadiile cronice ale eczemei prezintă mai puţină spongioza şi mai puţine vezicule dar mai
multă acantoza, hiperkeratoza şi parakeratoză. Aceste modificări sunt acompaniate de
diverse grade de vasodilataţie şi infiltrat bogat în limfocite predominant perivascular.

 Diagnosticul Clinic

Diferitele tipuri de eczemă au manifestări specifice, dar unele trăsături generale sunt
comune. Absenţa unei margini bine delimitate este o caracteristică importantă, deoarece
aceasta o diferenţiază de alte erupţii papulo-scuamoase. Alte trăsături distinctive sunt
disrupțiile în stratul epitelial, manifestate prin coalescența veziculelor, prin bule sau papule
edematoase situate pe plăci eritematoase şi tendinţa spre prurit intens.

Din punct de vedere clinico-evolutiv, eczemele se clasifica în

-> eczema acută: debutează brusc şi este recunoscută prin exudat,cruste, vezicule,
papule, eritemşi edem, de obicei prost delimitate,urmate de descuamare

-> eczema subacută: placarde eritematoase acoperite de cruste şi scoame

->eczema cronică: poate include toate manifestările descrise mai sus,dar de obicei este
mai puţin exudativă, mai scuamoasă, mai intens pigmentată, mai îngroşată și mai
predispusă la lichenificare sau fisurare.

Forma cronică

În care se disting:

-> eczema lichenificată în care gratajul va conduce la îngroşarea şi pigmentarea

pielii,cadrilajul natural fiind mult accentuat, cu formarea de pseudo-papule între pliuri.
Zona afectată este acoperită de o scuamă subţire, alb-cenuşie, aderentă, leziunea
fiind pruriginoasă.
 -> eczema cronică a palmelor şi plantelor în care leziunile sunt adesea fisurate şi
hiperkeratozice ducând la formarea unei keratodermii palmo-plantare.

-> eczema numulară se prezintă ca o placă eritemato-scuamoasă rotundă sau ovalară,de

aspectul unei monede, cu diametrul de câţiva centimetri. Nu are ca şi cauză totdeauna o
alergie de contact.

 Semne şi simptome

Principalele manifestări, includ:

-> Mâncărime, care poate varia de la moderată la severă, in anumite cazuri;
-> Piele uscată, solzoasă, rosie si iritată, sub forma de erupţii cutanate;
-> Zone inflamate, care pot sângera in urma zgârieturilor sau pot elimina alte fluide;
-> Apariţia de vezicule;
-> Piele crapată, dureroasă.

 Diagnostic diferenţial

În primul rând, eczema trebuie diferentiată de alte boli dermatologice cu aspect similar.
Eczemele sunt descuamative, pruriginoase, cu margini prost delimitate și au trăsături ale
disrupţiei stratului epitelial precum exudat, cruste, excoriatii, fisuri Şi scuame galbene
(datorate extravazării plasmei).

Dermatozele papulo-scuamoase, cum sunt psoriazisul sau lichenul plan, sunt bine
delimitate şi nu prezintă semne de clivare epitelială.Ocazional, biopsia poate ajuta la
confirmarea diagnosticului de eczemă, dar nu stabilește cauza și tipul. Odată stabilit
diagnosticul, se caută indicii clinice pentru o cauză externă. Câteodată erupţiile apar în locuri
specifice, predilecte, de exemplu în spaţiul popliteu în dermatita atopică. De cele mai multe
ori însă acest lucru nu este evident şi istoricul devine foarte important.

 Evoluţie şi complicaţii

Evitarea alergenului duce la vindecarea eczemei în 7-15 zile fără cicatrice.

În absenţa suprimării alergenului , eczema evoluează spre cronicizare.

Suprainfectarea (piodermizarea) leziunilor este bănuită când crustele devin galbene,fiind

uneori asociate cu adenopatie şi febră.

Eritrodermia apare în caz de generalizare a leziunilor sub formă de eritem

diseminat, pruriginos, scuamos sau veziculos.

 Tratament

Eczema cronică
Această formă răspunde cel mai bine la unguentele cu steroizi,dar pot fi utilizate şi
unguentele nonsteroidiene pe bază de ihtiol sau zinc.

Inhibitorii de calcineurină precum tacrolimus sau pimecrolimus sunt eficienţi dar nu au

potența corticosteroizilor locali.

Este necesară corelarea potenței steroidului cu zona de aplicare şi vârsta:

-> La copii sau la nivelul feței nu ar trebui folosit nimic mai puternic decât hidrocortizon 0,5
% sau 1%.

-> la adulţi necesită precauţie maximă prescrierea a mai mult de 200 g/săptămână de
corticosteroid uşor, 50g/saptămână de corticosteroid moderat sau mai mult de 30
g/săptămână de corticosteroid puternic, pentru perioade lungi de timp.

-> Suprainfecţia bacteriană necesita antibioterapie sistemică, dar deseori poate fi

controlată de integrarea antibioticelor (acid fusidic,mupirocin, neomicina) sau antisepticelor
în formula steroidică.Eczema cronică hiperkeratozica a palmelor şi plantelor poate beneficia
de acid salicilic (1-6% în unguente) sau preparate pe bază de uree

 Tratamentul sistemic

-> cure scurte de steroizi sistemici pot fi justificate în formele severe, acute, mai ales când
cauza este cunoscută şi deja eliminată (dermatita alergică de contact cauzată de iederă).

-> cure lungi de steroizi sistemici ar trebui evitate în cazurile cronice, mai ales în eczema
atopică. Pe timpul nopţii, pot fi utilizate antihistaminicele H1.

-> antibioterapia sistemică poate fi necesară în suprainfecţii bacteriene întinse. Stafilococul

auriu se gaseşte de obicei în cele mai multe eczeme exudative şi în cele foarte uscate;
izolarea lui nu necesită în mod automat antibioterapie, decât dacă este prezent în număr
mare, cu multiple cruste evidente.

Bibliografie:

1.”Manual de dermatologie si venerologie”,Caius Solovan, Editura Mirton, Timisoara, 2011

2.”Curs de dermatologie pentru studenti”,prof.univ.dr.Alexandru Oanta,”Universitatea

Transilvania” ,Brasov,2007

3. http://www.sfatulmedicului.ro/Dermatita/eczema_7675