SUPORT CURS – AUDIT FINANCIAR Lect. Univ. Dr.

LAPTEȘ RAMONA

CURS 3

1.5. Distincţia audit statutar (legal) - audit contractual

Particularitățile auditului statutar (legal) față de auditul contractual se referă la:
a) Numirea auditorului financiar autorizat este asigurată de către adunarea
generală a acționarilor sau asociaților. Altfel spus, auditorul financiar autorizat se află în
serviciul acționarilor cărora le oferă o securitate relativă asupra situaţiilor financiare ale
companiei pe care o dețin;
b) Orice auditor financiar autorizat este mandatat, de regulă, pentru o
perioadă de 5-7 ani; prin urmare, misiunea de audit statutar este plurianuală, ceea ce permite
auditorului financiar să progreseze în cunoașterea entității și să abordeze în mod
privilegiat anumite aspecte specifice;
c) Auditorul financiar întocmește un raport de audit care are un conţinut
reglementat;
d) Auditorului financiar îi este specifică o anumită conduită
deontologică, clar stabilită prin Codul Etic al Profesioniștilor Contabili adoptat de IFAC
(Federația Internațională a Contabililor);
e) Misiunea de audit statutar are caracter permanent, ceea ce înseamnă că
auditorul financiar poate iniția controale în entitate în orice moment al exercițiului
financiar; în realitate, auditorul financiar se rezumă la două sau trei intervenții
principale, din rațiuni de buget și pentru a nu perturba activitatea entității, după cum
urmează: intervenții pentru analiza şi evaluarea controlului intern, pentru inspecția fizică
(inventariere) și pentru examinarea situațiilor financiare anuale; pentru societățile cotate
există și o intervenție asupra situațiilor financiare semestriale;
f) Auditul statutar se realizează numai prin sondaj, altfel spus, nu are loc
o validare exhaustivă a tratamentului contabil al tranzacțiilor și al fluxurilor exercițiului
financiar;
g) Auditorul statutar nu poate interveni în gestiunea entității, păstrează o
anumită distanţă şi nu poate efectua lucrări care presupun substituirea conducătorilor
entității-client.
Auditul contractual se realizează la cererea unui client și nu în baza unei obligații
legale; obiectivele auditului sunt stabilite prin contract în funcție de așteptările clientului și
pot fi substanțial diferite de la un audit la altul.

1.6. Obiectivele auditului financiar

Opinia formulată de către auditorul financiar contribuie la creşterea credibilităţii
informațiilor publicate în situaţiile financiare, asigurând utilizatorilor de informație
contabilă un grad ridicat de încredere.

1
SUPORT CURS – AUDIT FINANCIAR Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

Pentru a se pronunța cu privire la imaginea fidelă reflectată prin situațiile

financiare, auditorul financiar trebuie să aibă în vedere respectarea următoarelor
criterii:
 Exhaustivitatea şi integralitatea înregistrărilor: toate operaţiunile
derulate de entitate au fost înregistrate corespunzător în contabilitate, fără omisiuni sau
redundanțe;
 Realitatea înregistrărilor presupune că toate elementele materiale
înscrise în documente corespund cu cele identificabile fizic prin inventariere sau prin
alte proceduri (confirmări primite de la terți, analize de laborator, etc.). Mai mult,
auditorul financiar trebuie să se asigure că toate elementele de active, datorii, capitaluri
proprii, venituri și cheltuieli reflectă valori reale şi nicidecum fictive sau care nu privesc
entitatea auditată. Aceste elemente trebuie să fie justificabile şi verificabile;
 Corecta înregistrare în contabilitate şi prezentarea corectă în
situațiile financiare – acest criteriu are mai multe obiective:
- stabilirea corectă a perioadei;
- evaluarea corectă a modificărilor;
- imputarea corectă;
- întocmirea corectă a situațiilor financiare.
 Perioada corectă în care sunt evidențiate elementele de active, datorii,
capitaluri proprii, venituri și cheltuieli presupune aplicarea contabilității de angajamente
şi folosirea conturilor de regularizare.
 Evaluarea corectă presupune ca elementele de active, datorii, capitaluri proprii,
venituri și cheltuieli să fie evaluate conform prevederilor Legii contabilității nr.
82/1991, republicată, și cu respectarea OMFP nr. 1802/2014, Reglementări contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate.
Sumele din contabilitate trebuie să fie corect determinate, exacte, urmărindu-se
respectarea tuturor regulilor contabile, principiilor generale de raportare financiară şi a
metodelor de evaluare. Toate calculele, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate,
trebuie să fie corecte. Auditorul financiar trebuie să se asigure de aplicarea principiului
continuității activității, altfel evaluarea se va realiza la valoarea de lichidare.
 Imputarea corectă – toate tranzacțiile și evenimentele economico-financiare
trebuie reflectate în conturi astfel încât să fie respectată corespondența conturilor,
stabilită prin normele de aplicare a Planului de Conturi General; în caz contrar, pot fi
mascate fraude, compensări nelegale, se pot denatura posturi din bilanț sau indicatorii:
cifra de afaceri netă, rezultatul exercițiului financiar, stocurile, imobilizările, etc.
 Întocmirea corectă a situațiilor financiare – auditorul financiar urmărește
concordanța care trebuie să existe între datele înregistrate în contabilitatea sintetică și
balanța de verificare întocmită după operațiunea de inventariere, care constituie baza de
referință pentru întocmirea situațiilor financiare.
Există două tipuri de corelații care trebuie verificate:
 totalul rulajelor din evidența cronologică, asigurată de Registrul Jurnal,
trebuie să corespundă cu totalul rulajelor din evidența sistematică – Cartea
Mare;
2
SUPORT CURS – AUDIT FINANCIAR Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

 corelația dintre conturile analitice și conturile sintetice, care se realizează

prin balanța de verificare analitică deschisă pentru fiecare cont sintetic de
gradul I sau II, dezvoltat în analitic.
Datele din contabilitatea curentă trebuie să fie corect prelucrate și centralizate în
situațiile financiare. Trebuie verificată existența unui sistem informatic riguros de
întocmire a documentelor, de prelucrare a datelor și de arhivare a informațiilor
financiar-contabile.