Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Programul de studii : ZI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Conducător Ştiinţific
Conf. univ.Dr. Buziernescu Radu

Absolvent
Dorîngă Loredana Mihaela

Craiova, 2015
Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Programul de studii : ZI

EVAZIUNEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA

CAUZE, FORME DE MANIFESTARE ŞI MODALITĂȚI DE
COMBATERE

Conducător Ştiinţific
Conf. univ.Dr. Buziernescu Radu

Absolvent
Dorîngă Loredana Mihaela

Craiova, 2015

1
 CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3
CAPITOLUL 1 ........................................................................................................................... 4
FUNDAMENTE GENERALE PRIVIND CONȚINUTUL EVAZIUNII FISCALE ............... 4
1.1 Conceptul și formele evaziunii fiscale ......................................................................... 4
1.1.1 Conceptul de evaziune fiscală ................................................................................... 4
1.1.2 Evaziunea fiscală legală sau licită ............................................................................. 5
1.1.3 Evaziunea fiscală frauduloasă .................................................................................. 6
1.2 Cauze și efecte ale evaziunii fiscale în România ............................................................. 8
1.2.1 Considerente privind cauzele evaziunii fiscale ......................................................... 8
1.2.2 Efecte ale evaziunii fiscale ...................................................................................... 9
CAPITOLUL 2 ......................................................................................................................... 12
STUDIU DE CAZ PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ DINTR-O ȚARĂ DEZVOLTATĂ
VS O ȚARĂ EMERGENTĂ ( BELGIA VS ROMÂNIA ) ..................................................... 12
2.1 O cauză “măsurabilă” a evaziunii fiscale- cotele de impozitare .................................... 13
2.1.1 Influența taxelelor de consum asupra evaziunii fiscale între 2000 și 2009
(România vs. Belgia) ........................................................................................................ 14
2.1.2. Influența impozitelor pe profit asupra evaziunii fiscale între anii 2005 și 2013
(România vs. Belgia ......................................................................................................... 15
2.1.3. Impactul contribuțiilor sociale asupra evaziunii fiscale între 2009 și 2013(România
vs. Belgia) ......................................................................................................................... 18
2.2 Descrierea efectelor evaziunii fiscale pe baza studiului analizat. .................................. 19
2.2.1. Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării veniturilor statului ...... 19
2.2.2 Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală ...................................... 20
2.2.3. Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscală ............................................. 22
2.2.4 Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală ............................................. 23
2.3 Soluții pentru combaterea evaziunii fiscale. ................................................................... 24
2.3.1 Măsuri legislative de combatere a evaziunii fiscale ................................................ 24
2.3.2 Soluții pentru combaterea evaziunii fiscale în Belgia ............................................. 24
2.3.3 Soluții pentru combaterea evaziunii fiscale în România. ........................................ 25
2.3.4 Constatări privind evaziunea fiscala: Belgia vs România ....................................... 27
CONCLUZII............................................................................................................................. 28
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 30

2
 INTRODUCERE

Domeniul fiscal a fost şi va rămâne unul complex şi destul de controversat. Aceasta

lucru se datoreaza existenței unei imagini negative a contribuabilului, care apreciază
impozitele și taxele ca o pagubă asupra propriei sale averi, ci nu ca și o contribuție normală
care să ajute la cheltuielile statului.
Viaţa în colectivitate naşte o serie de nevoi colective cum ar fi: de apărare, sănătate,
educaţie, cultură, protecţie socială, nevoi care nu pot fi îndeplinite doar prin plata contribuţiei
persoanelor care vor folosi aceste categorii de servicii.
Menținerea acestor nevoi a fost posibilă prin apelarea la impozite și taxe, și anume la
sistemul de constrângere, obligând populația la plata acestora, oferind astfel capacitatea
statului de a-și sprijini mijloacele materiale și fondurile bănești, acestea din urmă fiin acordate
tuturor cetățenilor ce locuiesc între granițele lui.
Înrăutățirea fiscalității, în special în ultimul timp are consecințe asupra tuturor
participanților din cadrul acestui sistem.
Fiscalitatea a ajuns în ultima perioadă să constituie un instrument foarte eficient
accesibil categoriei politice aflate la guvernare care, prin felul politicii fiscale pe care o
utilizează, poate manevra din punct de vedere politic dorința electoratului, conducând la o
presiune fiscală apăsătoare pe umerii contribuabililor, lăsând implicit o moştenire grea
guvernelor viitoare, a căror funcție va fi cea de acoperire a lipsurilor.
Tema aleasă este de actualitate și prezintă o valoare semnificativă atât din punct de
vedere teoretic cât și practic. Unul dintre fenomenele economico-sociale ce deține o
importanță considerabilă îl constituie evaziunea fiscală, fenomen care afectează toate statele
lumii. Având în vedere faptul că anularea fenomenului evazionist constituie încă un deziderat,
se încearcă găsirea unor procedee de soluționare de către stat, care să conducă la limitarea
efectelor nedorite ale evaziunii fiscale.
Totalitatea obligațiilor fiscale impuse de normele legislative fiscale contribuabililor,
mai ales povara acestor obligații au generat activarea în toate timpurile, posibilitatea inventării
contribuabililor a unor metode diverse de evitare a datoriilor fiscale.
Fenomenul de evaziune fiscală este și va fi unul dintre cele mai abordate subiecte din
dreptul fiscal, atât de teoreticieni, precum și de practicieni. Oricare ar fi afirmațiile aduse
cauzelor și modalităților acestui fenomen, volumului sau raspunderii juridice, noțiunilor care
alcătuiesc acest fenomen, acestea nu prezintă claritate, domeniul analizat fiind caracterizat de
incertitudine, prin urmare definirea noțiunii de evaziune fiscală este dificil de definit, în
primul rând datorită absenței unei definiții legale privind frauda fiscală.
Indiferent de modul de definire a evaziunii fiscale, acest fenomen accentuează de fapt
neîndeplinirea datoriilor fiscale de către contribuabil.
Domeniul de cuprindere a evaziunii fiscale este atât de amplu, pe cât este de mare și
divers felul de utilizare a impozitelor și taxelor. Chiar și așa ea se dovedește clară, mai ales în
sectorul impozitelor directe, contribuind asupra randamentului acestora.
Lucrarea este structurată în două părți, este organizată în capitole, în secţiuni şi
paragrafe, fiind precedată, de repere introductive şi finalizată cu concluzii şi bibliografie
În prima parte au fost studiate aspecte generale privind evaziunea fiscală, conceptul,
formele de manifestare, precum și cauzele care au contribuit la producerea acestui fenomen.
În cea de-a doua parte am dezbătut tematica evaziunii fiscale având drept instrument
un studiu comparativ privind evaziunea fiscală prezentă în cazul unei țări dezvoltate,precum
Belgia și o țară emergentă, respectiv România.
Având în vedere nivelul evaziunii fiscale din aceste două țări, specialiștii din domeniu
considerau aceste două țări deținând un grad de semnificație ridicat în evaluarea evaziunii
fiscale plecând de la clasamentele obținute în funcție de nivelul de evaziune fiscală.

3
 CAPITOLUL 1

FUNDAMENTE GENERALE PRIVIND CONȚINUTUL EVAZIUNII

FISCALE

1.1 Conceptul și formele evaziunii fiscale

1.1.1 Conceptul de evaziune fiscală

Având în vedere varietatea concepțiilor referitoare la evaziunea fiscală analizate in

literatura de specialitate, am evidențiat câteva aprecieri generale referitoare la evaziunea
fiscală, urmând sa descopar o definiție cât mai amplă în ceea ce privește importanța
conceptului de evaziune fiscală.
În prezent evaziunea fiscală este definită ca fiind un fenomen economic și complex
fiind întâlnit atât pe plan intern cât și internațional.
Fenomenul de evaziune fiscală își are originea strâns legată de apariția statului. În timp
evoluția formelor de manifestare a evaziunii fiscale a avut ca bază principală dezvoltarea
economică și socială.
Pe teritoriul românesc, în decursul ultimilor douăzeci de ani , fenomenul evazionist, a
înregistrat o proporție semnificativă ceea ce a condus la afectarea dezvoltării din punct de
vedere economic a țării.
Având în vedere factori precum : imperfecțiunile și caracteristicile cadrului legislativ
fiscal, nivel scăzut cu privire la gradul de civilizație, de cultură, religie, promovarea unor
politici fiscale violente, și în special corupția, fenomenul evazionist este totdeauna greu de
controlat și cuantificat.
După 1989 fenomenul evazionist este definit ca fiind “ sustragerea prin orice mijloace,
în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de
stat, bugetelor locale, bugetelor asigurărilor sociale de stat și a fondurilor speciale
extrabugetare de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine1”.1
O altă definiție a considerat evaziunea fiscală ca fiind ansamblul metodelor legale și
ilegale prin intermediul cărora, persoanele interesate sustrag în totalitate sau doar o secțiune
din averea lor, obligațiunilor prin legi fiscale. Putem afirma astfel, într-un alt consens, că orice
intenție a contribuabilului de a reduce valoarea sumelor datorate către stat aparține categoriei
economice denumită evaziune fiscală.
În viziunea lui Virgil Cordescu, “mulțimea neobișnuită a obligațiunilor pe care taxele
legale legilor fiscale fac să apese asupra celui mai mare număr de cetățeni, nu a putut decât să
stimuleze, în toate timpurile ingeniozitatea lor si să favorizeze invenția procedeelor destinate
sa eludeze sarcinile legale”.2
Obligațiile impuse contribuabililor de către legislația fiscală, în special sarcina
reprezentată de către acestea au condus la stimularea contribuabililor de a crea noi metode de
evitare a obligațiilor fiscale. Conceptul de evaziune fiscală evidențiază imperfecțiunile,
neințelegerile, neclaritățile privind cadrul legislativ fiscal cât și cele privind procedeul de
calculare a bazelor impozabile și a impozitului.

1
Legea Nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale publicată în Monitorul Oficial, nr.299/1994;
2
Virgil Codrescu, Evaziunea fiscală în România, Iași, 1936

4
 Subiectul impozabil are întotdeauna tendința de a pune accent în prim plan pe propriul
interes decât pe realizarea obiectivelor generale ale societăţii. În opinia contribuabililor
impozitul este văzut ca fiind o pagubă ce are ca efect diminuarea veniturilor, ci nu ca și o
contribuție licită la execuția și îndeplinirea sarcinilor publice. De-a lungul anilor contribuabilii
au urmărit să își micșoreze datoriile fiscale, apelând la cele mai inventive procedee.
Având în vedere modul de desfășurare a activității de evitare a modificărilor fiscale se
realizează o distincție astfel:
 evaziune fiscală legală;
 evaziune fiscală frauduloasă;
O deosebire între cele două forme ale evaziunii fiscale se realizează încă de la începutul
secolului 20, acest fapt provenind din opiniile autorilor din literatura românească. În prezent
distincția dintre evaziune fiscala legală și evaziune fiscală frauduloasă este susținută în
domeniul dreptului fiscal. Totuși există unii autori care gasesc distincția între aceste forme de
manifestare ale evaziunii fiscale ca fiind falsă ți fără o bază legală, luând în calcul cadrul legal
românesc practicat în acest domeniu.

1.1.2 Evaziunea fiscală legală sau licită

Prin evaziune fiscală legală sau licită se înțelege fapta unui contribuabil de a evita
legea fără ca aceasta să reprezinte o contravenție sau infracțiune. Acest lucru se realizează
doar atunci când legea este incompletă sau prezintă inadvertențe. Pentru a dispune de toate
beneficiile oferite de regelementările fiscale utilizate, subiectul impozabil trebuie să detină o
poziție cât mai propice în cazul evaziunii fiscale legale.
Apar situații în care neplata obligațiilor fiscale are ca efect în cazul acestei forme de
manifestare a evaziunii fiscale accentuarea vinei subiectului impozabil. Existența acestor
situații nu contribuie la aplicarea penalităților corespunzatoare fraudei fiscale, deoarece
contribuabilul nu a încălcat nici o legitate în vigoare, profitând doar de cadrul legislativ din
acel moment (sau de neexistența acestuia), legiuitorul fiind unicul vinovat privind declanșarea
fenomenului evazionist legal. În cazul în care are loc acțiunea de ocolire a sarcinilor fiscale
este necesară prezența unui personal specializat din domeniul contabil, precum și juridic
având calități și competențe fiscale adecvate. Această acțiune are însă ca efect nașterea
anumitor costuri de eludare, ce vor fi plătite doar de către contribuabilii ale căror venituri sunt
mari, cei cu venituri medii luând în calcul frauda fiscală, aceasta, nepresupunând apariția
acestor costuri.
Apariția evaziunii fiscale legale este favorizată de:
 Incertitudine în ceea ce privește cadrul legislativ.
 Impozite și taxe noi create
 Acordarea de facilităţi fiscale reprezentând exonerări, scutiri parţiale, reduceri,
deduceri etc.;
 scutiri acordate provizoriu, în cazul constituirii unor noi societăţi comerciale;
 anularea veniturilor rezultate din depozite bancare și a celor obținute în urma
plasamentelor în obligațiuni emise de stat de sub incidența impozitului.
 O legătură neadecvatî între legislația fiscal și ansamblul cadrului legislativ din
economie
 exploatarea unor omisiuni privind sistemul legislativ

5
 În practică, situațiile de evaziune fiscală legală sunt destul de ample având în vedere
capacitatea de invenție a contribuabililor în strânsă corelație cu generozitatea și aprecierea
favorabilă a cadrului legislativ. Cele mai utilizate metode fiind :
 Utilizarea unei părți din profitul rezultat al unei societăți comerciale în realizarea unor
investiții privind achiziția de mașini și utilaje, care va avea ca beneficiu reducerea
impozitului pe venit ;
 Existența unor limite în ceea ce privesc reglementările fiscale destinate donațiilor
caritabile, conducând la sustragerea unei părți din câștigul obținut de la impunere,
chiar dacă acestea au existat sau nu ;
 Analiza propice a legităților care urmăresc facilități deosebite privind contribuțiile
utilizate în scopul susținerii activităților sociale, culturale și sportive.
 Excluderea cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate, mai mari decât cele
obținute prin aplicarea cotelor legale din veniturile impozabile;
 Formarea unor fonduri destinate amortizării sau a unor fonduri de rezervă deținând o
pondere mai ridicată față de cea fundamentată din perspectiva economică, reducând
astfel venitul impozabil
Pe baza analizei favorabile a Legii nr.12/1991, cu privire la impozitul pe profit, având
în vedere scutiri de impozit pe anumite perioade de la constituirea unei societăți în funcție de
domeniul de activitate a adus la înființarea mai multor societăți cu un anumit profil, vizând
scopul ‘retragerii’ din fața legii fiscale.

1.1.3 Evaziunea fiscală frauduloasă

În comparație cu evaziunea fiscală legală care este definită prin sustragerea de la

impunere în limitele dispozițiilor legale, evaziunea frauduloasă constă în încălcarea clară a
legii, beneficiind de avantajele modului în care se realizează impunerea.
Prin evaziune fiscala ilicită se sesizează fapta contribuabilului ce încalcă legea având
ca țintă sustragerea de la plata taxelor, impozitelor și contribuțiilor datorate statului.
Evaziunea fiscală este considerată frauduloasă atunci când pentru susținerea declarației
privind stabilirea cotei impozabile contribuabilul apelează la ascunderea obiectului impozabil,
în determinarea cuantumului materiei impozabile, precum și la utilizarea anumitor metode de
sustragere de la plata impozitului.
Cele mai cunoscute forme de manifestare ale evaziunii frauduloase și care trebuie luate
în calcul la cercetarea contabilă sunt urmatoarele:
 Înregistrări privind diminuarea rezultatelor obținute
 Constituirea unor conturi pasive cu nomenclaturi fictive
 Consemnarea în registrele contabile a cifrelor nereale
 Întocmirea unor declarații false
 Crearea unor rezerve potențiale
 Formarea unor registre contabile nereale
 Înregistrarea unor părti din beneficiu în conturi personale
 Diminuarea cifrei de afaceri
 Declararea de venituri impozabile mai mici decât cele reale
 Falsificarea anumitor documente justificative
 Apariția unor erori provenind din adunare și raportare
 Reducerea materiei impozabile provenite din diminuarea cifrei de afaceri prin
înregistrarea unor cheltuiel personale ale patronilor în cheltuielile generale ale unității
sau prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au fost efectuate în realitate

6
  Emiterea unor facturi neavând ca și suport vânzarea efectivă, precum și realizarea de
vânzări fără factura, acest fapt conducând la ascunderea unor operațiuni privind
impozitarea;
Având în vedere modul de manifestare al cadrului legislativ și al realităților fiscale ,
masura evaziunii fiscale și a fraudei fiscale diferă de la o țară la alta, eficiența sistemului
fiscal fiind masurată pe baza gradului de aprobare la impozit. Este de precizat faptul că
nivelul fraudei fiscale dintr-un stat este considerat a fi invers proporțional cu gradul de
aprobare la impozit al contribuabililor din statul respectiv.
În țara noastră fenomenul evazionist este mult mai puternic având în vedere rezultatul
raportului dintre pierderile fiscului și mărimea PIB. Motivele principale fiind reprezentate de
slabiciunea în ceea ce privește cadrul legislativ, alegerea măsurilor de sancționare nefiind
capabile să-i îngrijoreze pe cei care săvârșesc asemenea fapte, chiar dacă prin Ordonanța
Guvernului nr.17/20 august 1993 s-a prevazut o creștere apreciabilă a amenzilor
contravenționale.
Până în anul 1994 legea reprezentând evaziunea fiscală era considerată ca fiind mai
mult decât o nevoie, pericolul pedepselor ce trebuiau constituite determinându-i pe
evazioniștii de specialitate sau cei de ocazie să reflecte mai mult până a decide comiterea unor
astfel de fapte, riscul care le revine nu va mai fi oglindit de pierderea unei cantități de bani,
sub forma plății unei amenzii, ci având un rol mult mai important și anume libertatea.
Evaziunea fiscală frauduloasă se exprima sub următoarele forme:
a) evaziunea tradiţională, definită ca fiind sustragerea, unei părți sau integrală, în ceea ce
privește plata obligaţiilor fiscale, fie prin constituirea și predarea unor documente
greșite, fie prin neconstituirea documentelor ințiate prin legislația în vigoare.
Evaziunea tradițională, ca formă a evaziunii fiscale frauduloase, necesită existența unor
metode din care enumerăm :
 redactarea de declarații false sau neredactarea acestora
 diminuarea deliberată a încasărilor, având ca obiectiv reducerea TVA şi a profitului
impozabil, prin realizarea încasări în numerar fără chitanţe şi vânzări fără factură;
 creşterea intenționată a cheltuielilor pentru scăderea profitului impozabil;
 crearea şi comercializarea unor bunuri şi servicii în mod clandestin;
 derularea unor activităţi profesionale răsplătite în mod clandestin (la negru);
 diminuări cu privire la valoarea reprezentând moşteniri primite şi tranzacţii cu bunuri
imobiliare;
b) evaziunea juridică, constă în ascunderea adevăratei naturi a unui contract (având ca
exemplu, transformarea unui contract de asociere într-un contract de muncă în mod ascuns,
beneficiarul acestuia obținând unele avantaje cu privire la calitatea de salariat și invers),
pentru a se desprinde de anumite consecinţe fiscale;
c) evaziunea contabilă este evidențiată de crearea unei evidențe contabile adevărate prin
utilizarea de documente false având în vedere creșterea cheltuielilor, reducerea veniturilor, a
profitului impozabil, în consecinţă, a obligaţiilor fiscale datorate statului;
d) evaziunea prin evaluare, are in vedere diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea
amortismentelor şi provizioanelor, în scopul deplasării profitului în viitor.
Domeniile în care frauda fiscală deține un procent semnificativ sunt cele care vizează
activități terțiare (serviciile și comerțul) și contrucțiile, cu menționarea că, dintre cele două ,
primul loc revine activității de comerț în cadrul activităților generatoare de economie
subterană.
În funcție de tipul de impozit , frauda fiscală sporește în principal la veniturile declarate
de către contribuabil, și anume a impozitului pe venitul global și al impozitului pe profit.

7
1.2 Cauze și efecte ale evaziunii fiscale în România

1.2.1 Considerente privind cauzele evaziunii fiscale

Pentru a garanta o anumită satisfacere privind tratarea cauzelor și efectelor evaziunii

fiscale am găsit necesară dezbaterea evaziunii fiscale ca un fenomen financiar, astfel fiind
îndeplinite condițiile de desfășurare ale unui fenomen, înțelegerea modului de manifestare
având ca scop determinarea cauzelor precum și a efectelor care îl generează.
Putem afirma existența unui numar mare de cauze ce au condus la apariția evaziunii
fiscale. Aceste cauze sunt definite atât de teoreticieni cât și de practicanții din cadru fiscal,
astfel încât ele coincid cu modalitățile în care se exprimă fenomenul.
Plecând de la acest considerent găsim adecvat și necesar definirea, gruparea și analiza
cauzelor fenomenului evazionist
În primul rând se are în vedere abuzul sarcinilor fiscale, în special pentru unele tipuri de
contribuabili, abuz ce are însă drept argumente volumul evaziunii fiscale. În al doilea rând
trebuie precizată insuficiența privind educația cetățenească și educația contribuabililor din
punct de vedere fiscal.
O altă cauză privind amplificarea fenomenului evazionist este reprezentată de un sistem
legislativ incomplet și care prezintă o multitudine de imprecizii și ambiguități, ceea ce
conduce încercarea contribuabilului de a se sustrage de la plata datoriilor fiscale legale.
Trebuie precizat de asemenea faptul că lipsa unui control bine sistematizat și înzestrat
cu un personal calificat, poate conduce la apariția unor forme de mare amploare a
fenomenului evazionist.
O cauză ce deține o importanță deosebită este reprezentată de neexistența unei
reglementări precisă, clară și unitară care să interzică acest fenomen.
Contribuția pe care o atribuim identificării cauzelor evaziunii fiscale are în vedere :
 clasificarea cauzelor evaziunii fiscale după natura lor
 relația pe care o au cu contribuabilii sau cu aparatul fiscal;
În acest sens în funcție de natura lor cauzele evaziunii fiscale sunt : subiective şi
obiective.
Am identificat o serie de cauze obiective după cum acestea sunt reflectate în: legislaţie,
economie sau în blocajele financiare. Altfel le-am grupat într-o altă clasă în funcție de
proveniența lor față de contribuabil și aparatul fiscal. Am considerat necesară această
clasificare deoarece are în vedere o delimitare mai bună a cauzelor evaziunii fiscale de altele.
Având în vedere originea evaziunii fiscale, modalitățile de combatere a fenomenului
evazionist sunt mai eficace.
 Apariția și dependența cauzelor:
Identificarea și înlăturarea cauzelor care depind de aparatul fiscal conduc la o reducere
a fenomenului evazionist.
În categoria cauzelor obiective am evidențiat : incoerenţa şi instabilitatea legislativă,
instabilitatea economică şi blocajele financiare. Legea fiscală solicită aparatului fiscal
propunerea unor măsuri de aclimatizare a procedeelor fiscale și de remediere a legislației, în
orice moment în care se sesizează dereglări ale sistemului fiscal.
 specificul cauzelor subiective; în cadrul cauzelor subiective am pornit de la dezbaterea
influenței pe care o are asupra fenomenului evazionist: economia subterană, spălarea
banilor, crima organizată, bancruta frauduloasă, dar și existența paradisurilor fiscale.
Redactarea unor studii de fiscalitate având ca subiect modul de influențare al
factorilor subiectivi asupra fenomenului evazionist, ar avea ca rezultat identificarea și
aplicarea unor corecții legislative sau a unor măsuri de înlăturare a cauzelor de către guvern.
De exemplu menționăm măsurile de restricție adoptate de Franța în ceea ce privește luarea în
calcul de către contribuabili a paradisurilor fiscale;
8
  punerea la dispoziția ‘profesioniștilor’ în fiscalitate a factorilor psihologici care
conduc la apariția cauzelor de evaziune fiscală;
Fenomenul evazionist îndeplinește însușirile de raţiune metodică umană: omul crează
metoda, adoptă calea, şi foloseste forma de manifestare pentru a-și atinge scopul propus.
Avem certitudinea că, o mai bună programare a acţiunilor de inspecţie fiscală dar şi
publicitatea cazurilor finalizate, va avea ca efect renunțarea la realizarea unor fapte de
evaziune a unor potențiali evazioniști.
 capacitatea de asumare a riscului - cauza primară a evaziunii fiscale;
Privită din accepţiunea noastră, această cauză este definită printr-o dificultate majora în
ceea ce privește luarea deciziei privind eludarea fiscala de către contribuabili. Capacitaţea de
asumare a riscului are un rol esențial în determinarea cuantumului sancțiunilor pentru actele
de evaziune fiscală având sarcina de a calma ‘motivația’ pentru evaziune.
 modelul matematic de evaluare a capacităţii de risc a contribuabililor;
Prin decizia de introducere a unor noi impozite sau de modificare a cotei la cea
existența, asumarea riscului poate fi determinată din punct de vedere matematic. Un
contribuabil își asumă riscul în momentul în care rezultatul raportului cost/ profit, adică
sancțiune/venit scontat, este în favoarea evazionistului. Astfel asumarea riscului se poate
determina pe baza modelului matematic prezentat anterior.
 activitatea de inspecţie – factor decisiv în identificarea cauzelor evaziunii şi
„gestionarea” fenomenului evazionist;
Această activitate poate fi „apanajul” profesioniştilor, ei trebuind stimulați și încurajați
în realizarea profesiei „Stăpânul învaţă sluga hoaţă” Introducerea dispozițiilor fiscale nu poate
fi facută de către amatori. Este necesară existența unor persoane de specialitate, selectate pe
criterii de profesionalism și un management de specialitate, realizat de persoane cu învățătură
și bine fundamentate. Putem spune că doar acționând astfel va avea loc aplicarea și
respectarea legii corect și eficace.
 existenţa corupţiei la aparatul fiscal;
Existenţa acestui fenomen de corupție se transformă într-o cauză subiectivă de
evaziune fiscală şi una demnă de a fi luată în considerare. Există numeroase cazuri în care
inspectorii au stimulat contribuabilii către fenomenul evazionist,în special atunci când prin
falsificarea evidențelor contabile se realizează restituiri de impozite și taxe de la buget .

1.2.2 Efecte ale evaziunii fiscale

Impozitele reprezintă prin prisma naturii lor precum și a destinației lor clasică o
obligație normală față de stat, suportată de cetățean, pentru nevoile statului și pentru realizarea
dezvoltării generale a societății. Pe baza declarației privind drepturile omului și cetățeanului
din 1789, sunt considerate sarcini generale ale statului urmatoarele: administrația generală,
educația națională, ocrotirea sănătății, apărarea națională, ajutoare sociale pentru persoanele
defavorizate.
Impozitele reprezintă reținerea unei părți din venitul sau din averea unor persoane
fizice sau juridice aflate la dispoziția statului, având ca scop acoperirea cheltuielilor sale.
Impozitele și taxele prezintă numeroase funcții, menționând în special funcția de bază a
alimentării bugetului de stat și nu în ultimul rând funcțiile sociale și politice, îndeplinite
uneori cu prioritate.
Pornind de la analiza funcțiilor impozitelor și taxelor, cât și a fenomenului de evaziune
fiscală, se constată ca fenomenul de evaziune fiscală determină o multitudine de efecte, și
anume:
 efecte asupra formării veniturilor statului;
 efecte economice;
 efecte sociale;
 efecte politice;
9
 Efecte asupra formării veniturilor statului
Literatura de specialitate exprimă de cele mai multe ori obiectivele pe care statul
dorește să le obțină prin perceperea de impozite și taxe, cât și prin politica financiară pe care o
promovează. Acestea s-ar prezenta sub forma prosperității sociale, a siguranței și a dreptății
sociale.
Efectele evaziunii fiscale sunt numeroase daca sunt privite dincolo de consecința
imediată și evidentă a acesteia ( diminuarea veniturilor statului) din punctul de vedere al
relației și profundei influențări pe care acestea ( veniturile statului) o au asupra modului în
care orice stat democratic își îndeplinește funcțiile sale.
Reducerea mărimii veniturilor statului este influențată pe cale directă și indispensabilă
de existența fenomenului evazionist. Această consecință, și anume diminuarea veniturilor
statutului stabilește automat un buget de stat mai mic, ceea ce crează probleme privind
solicitarea de fonduri necesare statului pentru a-și îndeplinii obligațiile sale principale.
Existența unei lipse de fonduri financiare, uneori puternică, conduce la aplicarea
singurei măsuri eficiente și cu efect de îndată, și anume, mărirea cotelor de impunere la
impozitele existente și chiar constituirea unor impozite și taxe noi. Această mărire a cotelor de
impunere conduce la creșterea presiunii fiscale, creștere ce are pe lângă multe alte efecte, o
creștere a rezistenței la impozitare, deci o creștere a ponderii privind fenomenul de evaziune
fiscală. Un fenomen de evaziune fiscala în creștere are ca efect o diminuare și mai evidentă a
volumului veniturilor ce aparțin statului.
Dispozitivul care poate anula aceste evenimente și fenomene economice neplacute
într-o economie are la bază reducerea ponderii fenomenului evazionist, reducere care conduce
la o creștere a volumului veniturilor statului la același nivel de impozitare și sub influența
aceleiași politici financiare. Existența unui buget mai mare face posibilă îndeplinirea în
condiții bune a funcțiilor ce îi revin statului, reducând nevoia suplimentară de fonduri de la
bugetul de stat.

Efecte economice ale fenomenului de evaziune fiscală

Pentru a îndeplini rolul și funcțiile statelor cu o economie de piață, structura bugetului

îndeplinește un număr de funcții deosebit de importante. În primul rând bugetul de stat este
definit ca fiind un mijloc de asigurare în ceea ce privește echilibrul general economic. În al
doilea rând bugetul statului este o cale pentru corectarea conjucturii economice. Pentru
îndeplinirea acestor funcții bugetul de stat are nevoie de un volum mare de venituri și în
special de un venit sigur. Dacă venitul estimat după care se realizează toate calculele în cadrul
Legii bugetului nu se transpune în realitate și venitul real este mult mai mic, statul nu va putea
să își respecte obiectivele propuse.
Analizate din prisma contribuabilului, al rolului de asigurare a echilibrului economic
și al evoluării economiei într-o anumită direcție stabilită, efectele fenomenului evazionist,
care într-o primă etapă micșorează semnificativ veniturile bugetului de stat, și totodată îi
diminuează puterea financiară a acestuia de care are nevoie, pot fi fracționate astfel:
 efecte asupra contribuabililor ce își îndeplinesc obligațiile fiscale;
 efecte asupra contribuabililor ce nu își îndeplinesc obligațiile fiscale;
În situația unui nivel ridicat al presiunii fiscale, al cotelor de impozitare, se constată o
mare deosebire, pe plan economic, între contribuabili care își îndeplinesc obligațiile fiscale și
cei care nu fac acest lucru. S-a remarcat faptul că la același procent din produsul intern brut,
sarcina fiscală este și mai dificil de suportat în cazul unui produs intern brut mai scazut ce
revine în medie pe locuitor.

10
 Efecte sociale și politice ale fenomenului de evaziune fiscală

Sistemul fiscal prezintă încontinuu un compromis între nevoia de intrare de venituri și

grija privind echitatea socială, privind capacitatea de plată a fiecărui contribuabil. Sustragerea
de la plata obligațiilor fiscale constituie o acțiune gravă, deoarece fără aceste fonduri statul
nu își poate finaliza sarcinile ce îi revin. Altfel spus bugetul de stat este un instrument de
îndeplinire a unor obiective social-economice cu ajutorul subvențiilor și al facilităților fiscale.
Bugetul de stat este apreciat ca fiind instrumentul de execuție a unor obiective social-
economice cu ajutorul subvențiilor și al facilităților fiscale.
Subvențiile sunt efectuate atât prin cheltuielile directe realizate din resursele bugetare,
cât și prin abandonarea statului privind unele venituri cuvenite conform cadrului legislativ în
vigoare. De aceste subvenții se pot bucura atât agenții economici, cât și anumite clase sociale
care se apreciază a fi defavorizate și astfel având nevoie de aceste “ajutoare” financiare.
Prin acordarea facilităților fiscale se înțelege adoptarea anumitor măsuri specifice prin
care să se realizeze ulterior stimularea activităților economice, să avantajeze faptele de interes
general sau regional, sau să favorizeze anumite clase sociale.Aceste măsuri sunt reprezentate
de scutiri, reduceri și amânări de la impozite, care sunt acordate de autoritatea publică atunci
când se urmarește efectuarea unor programe guvernamentale. Acordarea acestor avantaje
fiscale este realizată doar în situația în care există fonduri suficiente la bugetul de stat.
Un rol principal al sistemului fiscal este echitatea fiscală. Ea este foarte importantă
deoarece fiscalitatea și impozitele fiscale îl ating pe contribuabil în cel mai important interes
al lor și anume interesul banesc. Din acest considerent contribuabilii se găsesc foarte
“sensibili”la orice neregulă sau inechitate la care sunt supuși.
În situația unui nivel ridicat al presiunii fiscale, și în cazul în care însăși impozitele
sunt privite ca o inechitate sau chiar ca un amestec major al autorității publice în viata
particulară a contribuabililor, constatarea inechităților ce privesc aplicarea legislației pentru
toți, determină un numar mai mare de contribuabili să apeleze la acțiunile de sustragere de la
plata obigațiilor fiscale.
Inechitatea pe care contribuabilii agenți economici români o resimt poate fi facută și
de politica statului de acordare a avantajelor fiscale pentru investitorii straini. În cazul în care
investitorii straini dețin un volum mare de capital și dispun de o experiență avansată în
domeniul managementului economic comparativ cu investitorii romani, aceștia au avantaj
mare în “competiția” cu investitorii autohtoni. În situația în care statul ar mai adauga și unele
avantaje financiare pe lângă cele existente pentru investitorii străini, cazul agenților
economici români care ar dorii reinvestirea în economia românească ar fi foarte dificil.
Pe lângă ceilalți factori, fenomenul de evaziune fiscală condiționează o neîncredere
evidentă a contribuabililor în puterile politice, în special în cele ce sunt raspunzătoare de
guvernarea respectivă.
În consecința acest factor reprezentat de nemulțumirea cetățenilor având în vedere
sentimentul de inechitate socială și economică, ce este amplificat de creșterea ponderii
politice, în special în țara noastră unde nivelul de trai și ponderea reală de cumparare deținute
de cetățeni sunt mult prea reduse.
Chiar dacă am prezentat efectele fenomenului evazionist diferențiat, de cele mai
multe ori aceste efecte pot conduce la rândul său alte efecte negative. De aici rezultă
importanța în ceea ce privește stoparea sau diminuarea substanțială a fenomenului evazionist
pentru anularea acestor efecete negative.

11
 CAPITOLUL 2

STUDIU DE CAZ PRIVIND EVAZIUNEA FISCALĂ DINTR-O ȚARĂ

DEZVOLTATĂ VS O ȚARĂ EMERGENTĂ ( BELGIA VS ROMÂNIA )
În cadrul acestui capitol am tratat tematica evaziunii fiscale având drept instrument un
studiu comparativ privind evaziunea fiscală prezentă în cazul unei țări dezvoltate,precum
Belgia și o țară emergentă, respectiv România.
“Evaziunea fiscală este unul dintre capitolele de interes major , dintre cele mai studiate în
cadrul finanțelor publice și în cadrul dreptului fiscal și financiar, atât de tehnicieni, fie ei
teoreticieni, fie practicieni, cât și de oamenii de rând, care manifestă interes pentru astfel de
domenii”3
Având în vedere nivelul evaziunii fiscale din aceste două țări, specialiștii din domeniu
considerau aceste două țări cu un grad de semnificație ridicat în evaluarea evaziunii fiscale
plecând de la clasamentele obținute în funcție de nivelul de evaziune fiscală.
În clasamentul privind nivelul cel mai ridicat de evaziune fiscală, România ocupă locul
2, după Italia, în topul țărilor cu nivelul cel mai ridicat de evaziune fiscală, în vreme ce Belgia
este situată la polul opus al clasamentului, ocupând locul 2 în cadrul țărilor cu grad de
evaziune fiscală redus.
Pornind de la aceste motive, considerăm evaziunea fiscală, o problemă de actualitate
având un impact mai ales asupra României, care poate să efectueze tehnici de bune practici cu
privire la evaziunea fiscală ce se regăsesc în cazul Belgiei și implementarea unor măsuri ce
privesc demoralizarea unor asemenea comportamente a contribuabililor.
În ceea ce urmează vom prezenta, conform ambasadorului SUA în România, Mark
Gitenstein, faptul că “evaziunea fiscală este atât de întâlnită încât ar putea depăși valoric chiar
sumele alocate prin bugetul de stat. În plus, 42% dintre sumele impozitate sunt nedeclarate,
evaziunea în România reprezentând 14% din PIB, adică aproximativ 18 mld. euro. Astfel,
evaziunea rezultată din munca la negru ajunge la 6% din PIB, evaziunea din TVA la 3.6 %
din PIB, în timp ce veniturile ilegale realizate de populație (ex:cazare nefiscalicată) reprezintă
doar 0.8% din PIB.” 4
Oricare ar fi modalitatea de adoptare, evaziunea fiscală are un impact major asupra
dezvoltării unei țări prin apariția unor serii de dezechilibre la nivel macroeconomic.
Analiza fenomenului de evaziune fiscală are o semnificație importantă în determinarea
nivelului de dezvoltare în diverse domenii al unei tări. Prin studierea cauzelor care conduc la
apariția fenomenului de evaziune fiscală, dar și prin realizarea unei comparații a acestuia în
două țări total diferite din punct de vedere cultural, moral, tehnologic, se pot crea procedee
noi de combatere pentru o țară mai puțin dezvoltată, precum România.
Ca procedeu de analiză am utilizat metoda studiului comparativ. În prima parte a
capitolului, am studiat cauzele ce au produs apariția evaziunii fiscale, prin prezentarea unor
date empirice la nivelul ambelor țări, Belgia și România. În ultima parte, am redactat un
număr de soluții, de care România , urmând pe cât posibil modelul Belgian pentru a combate
evaziunea fiscală, urmând, pe cât se poate, modelul Belgiei.

3
Dan Moraru, Finanțe Publice și Evaziune fiscală, Ed. Economică, 2008, pag. 455
4
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/pentru-week-end-rmania-pe-locul-doi-in-ue-27-din-punct-de-vedere-
al-ponderei-economiei-negre.html

12
 Pentru a înțelege corect fenomenul de evaziune, pentru dimensionarea în mod
semnificativ a fenomenului evazionist, cât și pentru identificarea și aplicarea măsurilor
necesare pentru combaterea evaziunii fiscale este esențială cunoașterea cauzelor care l-au
produs.

2.1 O cauză “măsurabilă” a evaziunii fiscale- cotele de impozitare

Între cotele de impozitare și fenomenul de evaziune fiscală se poate fixa o relație

limpede, numerică. De exemplu, se poate măsura cu cât se modifică marimea evaziunii fiscale
în situația unei creșteri a cotei de impozitare a veniturilor cu x %.
Există o înșiruire de taxe și impozite, reprezentând componente majore în sistemul
bugetului de stat, ca de exemplu:
 Taxele de consum
 Taxa de mediu
 Impozitul pe venit
 Taxa pe valoarea adăugată și accize
 Taxele rezultate din tranzacțiile economice
 Contribuțiile sociale.
Este important ca impozitarea acestor obiecte să aibă loc, constituind baza principală în
formarea veniturilor bugetelor de stat. Componența sistemului fiscal belgian privind veniturile
bugetare dobândite prin impozitare nu a suferit nici o modificare din 2000. O schimbare s-a
produs însă la nivelul veniturilor bugetare constituite prin impozitarea veniturilor, în ultimii
zece ani, ele scăzând de la 13% din PIB la 12.2%.
Pornind de la gradul ridicat de dezvoltare al Belgiei, cea mai importantă contribuție din
veniturile bugetare este reprezentată de taxele directe, ce în 2009 aveau o pondere de 36.7%.
În opoziție se situează veniturile provenite din impozitele indirecte cu un procent de 29.9% ,
cota de impozitare ocupând a doua poziție în cotele cele mai scăzute din Uniunea Europeană.
Începând cu anul 2003, reforma fiscală a condus la diminuarea impozitelor pe venit și,
prin urmare, și a bazei de impozitare în cazul contribuțiilor sociale. Chiar dacă Belgia este
considerată o țară cu o evaziune fiscală scazută, aceasta este una dintre țările care aplică cele
mai mari taxe și impozite din Uniunea Europeană împreună cu țări precum: Franța, Austria și
Italia. Ca urmare a reducerii economice, nivelul taxelor a cunoscut o scădere de 0.9 procente,
această reducere nu a avut însă nici o influență, Belgia reprezentând a treia țara care deține
cele mai mari taxe și impozite din Uniunea Europeană, după Danemarca și Suedia.
“Ca un paradox, în România, rata taxelor și a impozitelor în raport cu PIB-ul este de
doar 27.0%, cu 9 puncte procentuale mai mică decât media la nivelul UE, însă chiar și așa,
România se află în topul celor mai evazioniste țări. (scrii pagina si cartea ca nota de subsol).
Mai mult decât atât, România are cele mai mici taxe și impozite din UE după Latvia,
comparabile doar cu cele din Slovacia (28.8%) și Bulgaria (28.9%). Pe de cealaltă parte, fiind
o țară în curs de dezvoltare, România se află pe a 9-a poziție în Uniunea Europeană pentru
nivelul ridicat al impozitelor indirecte, acestea reprezentând 40.9% din totalul taxelor, în timp
ce, la nivel european, media este de 37.7%.” 5

5
Eurostat, Taxation Trends in the European Union, 2011, pag. 158-162, 238-242
13
2.1.1 Influența taxelelor de consum asupra evaziunii fiscale între 2000 și 2009 (România vs.
Belgia)

Tabel 1 Taxele pe consum – România vs. Belgia 2009-2013

România Belgia
GDP % GDP %
2009 17.9 22.3
2010 17.8 22.4
2011 18.0 22.0
2012 17.7 21.2
2013 16.9 20.9
Sursa: Adaptare proprie conform datelor din Eurostat, Taxation Trends in the European Union, 2011

Grafic 1

Taxele pe consum 2009-2013

100%
90%
80%
70%
60% Belgia
50%
40% Romania
30%
20%
10%
0%
2009 2010 2011 2012 2013

Conform datelor prezentate atât în tabel cât și în diagrama realizată pe baza acestuia,
pentru anii 2009-2013, chiar dacă ponderea taxelor indirecte în PIB din Romania este
relativ crescută, acestea nu sunt mai mari decât cele din Belgia.
În România creșterea taxei pe valoarea adăugată de la 19 % la 24% pe timp de criză, a
avut ca și efect creșterea inflației, creșterea prețurilor pentru combustibili și, în consecință
o puternică evaziune fiscală.
În anul 2013, Belgia a cunoscut o scădere cu privire la rata taxelor de consum, prin
urmare, la 20.9 % reprezentând doar media europeană. Spre deosebire de celelalte tări din
Uniunea Europeana, în Belgia taxa pe valoarea adaugată și accizele au ponderea cea mai
mică din Produsul Intern Brut ( PIB): 7% respectiv 2,1%.
Comparativ, în România rata taxelor de consum se află în apropierea mediei europene,
acest argument fiind apreciat exagerat pentru o țară incomplet dezvoltată, cum este
România. Prin urmare, se poate cauta o explicație cu privire la nivelul ridicat al evaziunii
fiscale.

14
 Tabel 2 Indicatori ai evaziunii fiscale în consum în anii 2010-2013 (Belgia vs. România)

Tara CCS CC Grad Rata medie TVA Grad Rata Accize

% % colectare a TVA lipsa colectare medie a lipsa
PIB TVA% (% din (% PIB) accize accizelor (%
totalul net) ( % din PIB)
totalul
net)
Romania 47.4 34.5 57.1 17.0 7.8 15.8 208.5 14.1
Belgia 39.0 24.9 63.2 17.1 5.0 38.4 113.1 3.9
Sursa: Adaptare proprie conform datelor din Eurostat, Taxation Trends in the European Union

S-a demonstrat existența unor indicatori care măsoară nivelul evaziunii fiscale produsă
de taxele de consum și anume:
 CCS – Concealed Consumption Share sau Cota de consum ascunsă fiind unul
dintre cel mai importanți indicatori ai economiei subterane;
 VAT compliance rate sau Gradul de colectare a TVA;
 Missing VAT sau TVA care lipsește;
Pe baza tabelului 2 observăm un nivel ridicat al CCS pentru România ( 47.4)
comparativ cu Belgia unde valoarea CCS este de 39%, ceea ce reflectă o economie subterană
mult mai puternică în România. Referitor la gradul de colectare a TVA se observă un nivel
mult mai scăzut în România comparativ cu Belgia, precum și un nivel scăzut al colectării
accizelor.
Conform studiilor în România , nivelul colectării accizelor este al treilea cel mai mic
din Europa, după țări precum Turcia și Portugalia, acest lucru datorându-se taxelor pe consum
foarte ridicate.

2.1.2. Influența impozitelor pe profit asupra evaziunii fiscale între anii 2005 și 2013
(România vs. Belgia)

Pornind de la impozitul pe venit, în tările dezvoltate, precum Belgia, există numeroase

procedee complexe, prin care utilizând tehnici matematice elaborate se poate obține o mărire
a gradului de colectare, fără a extinde baza de impozitare prea mult și fără a încărca exagerat
populația. De exemplu, în unele tari vestice nu se realizează impozitarea veniturilor scăzute,
astfel se poate trece la fixarea unor diverse obiective sociale si politice.

Tabel 3 Structura în PIB a impozitelor pe venit în Belgia și România, între 2009-2013

An Romania GDP% Belgia GDP%

2009 2.3 12.9
2010 2.8 12.4
2011 3.2 12.3
2012 3.4 12.6
2013 3.5 12.2

Sursa: Adaptare proprie conform datelor din Eurostat, Taxation Trends in the European Union, 2013
Grafic 2
15
 Structura în PIB a impozitelor pe venit
14

12

10

8
Romania GDP%
6
Belgia GDP%
4

0
2009 2010 2011 2012 2013

Tabel 4 Gradul de colectare a impozitelor pe venit în Belgia între 2009 și 2013

An Grad de colectare a Rata efectiva a colectarii

impozitului pe venit (%) impozitului pe profit (%)
2009 71.27 24.99
2010 69.06 25.25
2011 68.74 25.95
2012 67.66 26.34
2013 70.15 25.38

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic 3

Gradul de colectare a impozitelor pe venit

în Belgia
80

60
Grad colectare a
40 impozitului pe venit (%)
Rata efectiva a colectarii
20 impozitului pe profit (%)

0
2009 2010 2011 2012 2013

Pornind de la datele prezentate în Tabelul 3 și Tabelul 4 și evidențiate în diagramele

aferente, putem constata un grad ridicat de colectare a impozitelor pe venit în cazul Belgiei,
16
comparativ cu România unde impozitele pe venit sunt mai mici. În plus , Belgia are unul
dintre cele mai importante PIT-uri ( personal income tax) din Uniunea Europeană, în principal
datorită ratelor foarte mari în combinație cu o progresivitate ridicată a programului PIT, cu
taxa adițională de municipiu de aproximativ 7% și cu așa-zisul “ comision de austeritate” ,
care fluctuează de la an la an. Cu toate astea pentru impulsionarea contribuabililor la plata
obligațiilor către stat, în Belgia sistemul fiscal se bazează pe o succesiune de exenorări,
credite și deduceri fiscale, care diminuează în mod semnificativ datoriile fiscale, la niveluri
mai convenabile. Putem lua ca exemplu existența unor exonerări care se utilizează având în
vedere situația unei familii, dar si alte cauze, așa fiind explicată menținerea unui nivel de
colectare important la nivelul impozitelor pe venit.

Tabel 5 O analiză de senzitivitate în cazul Belgiei (2002): gradul de achitare a impozitelor

și contribuțiilor sociale în funcție de calitatea venitului

Tipul venitului Gradul de plata a impozitelor Gradul de plata a

( %) contributiilor sociale (%)
Mare 66.9 70.1
Mediu 70.1 69.4
Mic 56.2 70.3
Adaptare proprie conform datelor din Eurostat, Taxation Trends in the European Union

Grafic 4

Analiză de sensibilitate în cadrul Belgiei

80

70

60

50
Gradul de plata a
40 impozitelor ( %)

30 Gradul de plata a
contributiilor sociale (%)
20

10

0
Mare Mediu Mic

Datele din Tabelul 5 și reflectate în diagrama realizată, evidențiază faptul că persoanele

cu un venit mediu își onorează cel mai bine obligațiile fiscale, urmând cei cu venituri mari și
mici. Se poate constata însă și faptul că nivelul de colectare al contribuțiilor sociale este mai
mare în cazul contribuabililor cu venit mic, ceea ce ar putea face referire la morala
contribuabililor privind veniturile și clasa sociala a acestora. Putem spune astfel că persoanele
cu veniturile cele mai mici sunt cele mai interesate de obligațiile sociale ale statului, respectiv
de colectare cât mai eficientă a contribuțiilor sociale.

17
2.1.3. Impactul contribuțiilor sociale asupra evaziunii fiscale între 2009 și 2013(România vs.
Belgia)

Tabel 6 Contribuțiile sociale asupra evaziunii fiscale între 2009-2013

România (% GDP) Belgia (%GDP)

2009 8.4 13.7
2010 8.4 13.5
2011 8.5 13.7
2012 8.7 14.0
2013 9.0 14.5
Sursa: Adaptare proprie conform datelor din Eurostat, Taxation Trends in the European Union, 2013.

Grafic 5

Contribuțiile sociale 2009-2013

25

20

15
Belgia (%GDP)

10 Romania (% GDP)

0
2009 2010 2011 2012 2013

Pe baza tabelului 6 și a graficului 5 putem observa din nou ,o pondere scăzută a

contribuțiilor sociale în PIB în România comparativ cu Belgia, gradul de colectare ramânând
scăzut.

Tabel 7 Gradul de colectare a impozitelor pe venit în Belgia între 2008 și 2012

An SSC Compliance (%) SSC theoretical effective

rate(%)
2008 68.14 10.89
2009 67.94 10.89
2010 68.53 10.88
2011 70.83 10.87
2012 69.37 10.88

Sursa: siteul www. europa.eu.int

18
Grafic 6
Gradul de colectare a impozitului pe venit în
Belgia

100

80
SSC theoretical effective
60 rate(%)
40 SSC Compliance (%)

20

0
2008 2009 2010 2011 2012

Analizând datele din Tabelul 7 se poate sesiza faptul că schimbările în gradul de colectare
al asigurărilor sociale în Belgia sunt foarte reduse, aproape inexistente, în comparație cu
gradul de colectare ce privește impozitele pe venit .
Acest fapt rezultă în principal din modificarea PIT-ului mult mai rapidă spre deosebire de
contribuțiile sociale ( SSC- Social Security Contributions ), ceea ce determină o povară a
contribuabililor în asimilarea de noi taxe.
În urma studiilor realizate asupra SSC și PIT pe parcursul mai multor ani, s-a dovedit că
în țările în curs de dezvoltare, cum este și România, nivelul de colectare a PIT și SSC este
mult mai scăzut ( până la 40%), în comparație cu țările dezvoltate, unde nivelul acestora poate
atinge 70 %, cazul Belgiei.

2.2 Descrierea efectelor evaziunii fiscale pe baza studiului analizat.

Pornind de la funcţiile impozitelor şi taxelor, în legatură cu fenomenul de evaziune

fiscală, se pot remarca mai multe tipuri de efecte, astfel:
1) efecte asupra formării veniturilor statului;
2) efecte economice;
3) efecte sociale;
4) efecte politice
2.2.1. Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării veniturilor statului

Este cunoscut faptul că prin evaziunea fiscală este îngreunată eficiența guvernului. În
momentul când vorbim despre efectul fenomenului evazionist asupra formării veniturilor
trebuie să precizăm în special faptul că un grad mai ridicat al evaziunii fiscale va conduce la
un consum mai important de resurse de către stat în scopul recuperării fondurilor “ furate” ,
ceea ce reprezintă o pierdere semnificativă pentru societate. Este considerată pierdere
deoarece putea fi posibilă investirea banilor în proiecte benefice oamenilor.
Pe lângă creșterea consumului de resurse, fenomenul de evaziune fiscală conduce în
formă directă și obligatorie la scăderea volumului de venituri ale statului. Această scădere
determinând un buget de stat mai mic, ce nu poate îmbrăca crearea de fonduri financiare de
care statul are nevoie pentru realizarea funcțiilor de bază. În acest caz, autoritățile statale
trebuie sa adopte unele măsuri cu efect imediat cum ar fi: o creștere a cotelor de impunere la
impozitele care existp deja si chiar crearea de impozite și taxe noi.
19
 Acest lucru generează o creștere a presiunii fiscale, care de asemenea va provoca o
creștere a împotrivirii la impozitare și a fenomenului evazionist.
Se produce un cerc vicios, din care se poate ieşi, dacă se reduce semnificativ fenomenul
evaziunii fiscale şi, implicit, se reduce volumul de venituri ce se sustrag de la bugetul de stat.
O reducere a fenomenului de evaziune fiscală provoacă în mod automat o creștere a
veniturilor statului, urmărind un nivel de impozitare neschimbat și o politică fiscală constantă.
În situația în care fondurile necesare statului sunt obținute, acestea fiind certe și primite
la timp, este posibilă aplicarea măsurii de reducere a cotei de impunere.
Se remarcă faptul că fenomenul de evaziune fiscală are o influență negativă asupra
veniturilor statului prin două dispozitive:unul direct, care prin acte de evaziune fiscală
privează direct bugetul de stat de o parte a veniturilor ce i se cuvin, prin neplata datoriilor
fiscale;un altul indirect, prin impulsionarea administraţiei centrale în a mării cotele de
impozitare şi implicit creşterea presiunii fiscale, rezistența la impozitare şi ponderea
fenomenului de evaziune fiscală.
De altfel, necolectarea și nevarsarea în timp real a sumelor cuvenite bugetului de stat
influențează negativ execuția bugetară. În această situție au loc importante dezechilibre ale
bugetului de stat, privind nivelul adevărat al veniturilor și nivelul stabilit al cheltuielilor.În
această manieră apare deficitul bugetar, pentru care Ministerul Economiei și Finanțelor
trebuie să incheie împrumuturi atât interne cât și externe pentru finanțarea și refinanțarea
deficitelor bugetare existente. Apariția acestor deficite și intensificarea lor este deseori
provocată de existența și volumul fenomenului de evaziune fiscală.
Bugetul României pierde in fiecare zi 45 de milioane de euro. Din 2007, de la aderarea
la Uniunea Europeană, observăm ca bugetul României a cunoscut o pierdere din cauza
evaziunii fiscale de aproape 100 de miliarde de euro. În acest moment evaziunea fiscală
atinge cel putin 15 miliarde de euro, în situația în care doar secțiunea reprezentată de
fraudarea TVA la cumpărările intracomunitare datorită reglementarii necorespunzătoare a
legilor reprezintă 3,3% din PIB, aproape patru miliarde de euro. În cea mai mare parte
evaziunea fiscală este reprezentată de fraudarea bugetului de stat în comerțul cu alimente.
În sectorul alimentar, în special în industria panificației, se înscriu cele mai
semnificative cote, ce trec de 70% . După afirmațiile jucatorilor din piată, nivelul ar fi si mai
ridicat si ar depășii de 90% în aceast domeniu.
Pe baza acestor procente putem observa clar faptul că fenomenul evazionist are un
efect distrugător asupra economiei. Un exemplu în România ar fi alungarea de-a lungul
timpului a importanți inverstitori și mari companii precum Dole,Shell ,care s-au retras de pe
piață când și-au dat seama că impozitele si taxele nu erau plătite de către firme în mod egal.

2.2.2 Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală

În urma unor studii s-a constatat ineficiența taxelor din punct de vedere economic. Acest
considerent semnifică faptul că, în anumite situații, fenomenul de evaziune fiscală poate avea
o influență pozitivă asupra economiei.
Teoria economică indică faptul că din moment ce taxele operează prin cresterea
prețurilor unor bunuri, consumul total scade atunci când taxele cresc,ducând astfel la o
încetinire a activității economice.
Un considerent principal în avantajul taxelor este incapabilitatea firmelor private de a
atribuii resurse semnificative pentru asigurarea bunurilor comune cum ar fi drumuri,utilități
sau alte proiecte de infrastructură, astfel că guvernul strânge taxe pentru a realiza el asigurarea
acestor bunuri societății prin redistribuirea veniturilor.

20
 Legislația de bază a economiei reflectă faptul că printr-o absența a guvernului,
companiile private ar realiza chiar ele asigurarea acestor bunuri într-o formă și mai eficientă
deoarece nu ar mai fi “încurcate” de taxe și birocrația guvernamentală.
În cazul produselor de bază, prețurile sunt supuse unei evaziuni fiscale voluminoase. În
situația în care autoritățile ar lua atitudine, prețurile produselor de larg consum ar cunoaște
imediat o creștere. Așa supraviețuiesc toți românii , cu largul concurs al evazioniștilor care
produc la negru sau vând produse și servicii nefiscalizate.
Pentru realizarea atribuțiilor sale, atât în Belgia cât și în România, bugetul de stat are
nevoie de un nivel al veniturilor crescut și în special venituri sigure și la termenele precizate.
În situația în care veniturile bugetare sunt mai mici, bugetul de stat nu mai deține
puterea financiară necesară pentru realizarea obiectivelor propuse .
Efectele fenomenului de evaziune fiscală micșorează substanțial veniturile bugetului de
stat şi, totodată, diminuează puterea financiară de care are nevoie acesta. Efectele pot fi atât
asupra contribuabililor ce îşi respectă obligaţiile fiscale, cât şi asupra celor care nu îşi respectă
obligaţiile fiscale.
Ca urmare directă a păstrării unei nivel ridicat al fiscalităţi sau a creşterii acesteia, apare
scăderea veniturilor, ce rămân la dispoziţia persoanelor fizice sau juridice pentru efectuarea
consumului personal. Contribuabili care repartizează la buget mare parte a veniturilor lor sub
formă de impozite şi taxe sunt privați de mijloace financiare, pentru a-şi prelungi activitatea în
întru-un cadru adecvat.
Programele de subvenţionare şi ajutorare de către stat a acelor contribuabili care au de,
îndurat în modul că nu încasează subvenţiile sau le încasează la cote scăzute şi cu întârziere.
Aceasta determină o dereglare periculoasă sau întreruperea activităţii a unor agenţi
economici, caz în care se pot provoca dezechilibre la nivelul economiei naţionale.
În altă situație, un volum mic de venituri, ce ajung la bugetul de stat, determină păstrarea
unor cote de impozitare mari sau chiar creşterea unora dintre ele.
Pentru agenţii economici, care nu-şi îndeplinesc datoriile fiscale, influenţa este în scopul
dobândirii unor venituri mari la dispoziţia lor, care nu pot fi incluse în circuitul economic,
pentru că se va ajunge la identificarea evaziunii fiscale. Aceste venituri vor fi înregistrare în
conturi bancare secrete sau vor intra în economia subterană, susținând în acest fel evaziunea
fiscală.
Un mod de evaziune fiscală cu repercusiuni asupra economiei foarte utilizată în
România este reprezentat de cel al salariilor “în plic”.Prin acest mod firmele își achită
angajatii în două moduri. O parte a salariului este trecută în cartea de muncă, pentru care se
plătesc impozite la bugetul de stat, iar o parte rămânând nedescoperită, constituindu-se astfel
evaziune fiscală.
România înregistrează și în momentul de față al doilea cel mai mic salariu minim pe
economie din Uniunea Europeană, primul salariu fiind înregistrat în Bulgaria, chiar dacă a
atins cea mai mare avansare din Uniunea Europeamă, de 95%, pe parcursul ultimilor șapte
ani, conform informațiilor din Eurostat. Paralela facută de Eurostat are în vedere nivelul
salariului minim lunar de 1 ianuarie 2008 și ianuarie 2015.
Reflectat în moneda locală, România a înregistrat cel mai semnificativ avans
procentual al salariului minim, de 95% , de la 500 de lei la 975 de lei. În clasament, după
România urmează Bulgaria, cu o avansare de 64%, Slovacia și Letonia cu creșteri de 58%,
respectiv 57%.Exprimat în Euro, salariul minim pe economie din România a crescut din 2008
până în momentul actual, de la 139 euro la 218 euro, înregistrând a treia creștere procentuală
din Uniunea Europeană. În funcție de aceste principii, România se găsește la egalitate cu
Letonia având în vedere avansul procentual, țară unde salariul a crescut de la 230 euro la 360
europe

21
 În fruntea clasamentului se află Bulgaria cu un salariu minim lunar care a înregistrat o
creștere de la 112 euro la 184 de euro, pe perioada analizată, continuând cu Slovacia, care a
cunoscut o creștere de 58%, de la 241 de euro la 380 de euro.
Unica țară al cărui salariu minim pe economie a înregistrat o scădere, a fost Grecia, cu
un declin de 14%, de la 794 de euro la 684 de euro pe lună.
Începând cu ianuarie 2015, salariul minim lunar din zece state UE se găsește sub 500 de
euro pe luna, cum ar fi în fiind Bulgaria (184 euro), România (218 euro), Lituania (300 euro),
Cehia (332 euro), Ungaria (333 euro), Letonia (360 euro), Slovacia (380 euro), Estonia (390
euro), Croatia (396 euro) si Polonia (410 euro).Un nivel mai ridicat al salariului minim lunar
se găsește în Luxemburg (1.923 euro), Olanda (1502 euro), Belgia (1502 euro), Germania
(1473 euro), Irlanda (1.462 euro), Franta (1.458 euro) și Marea Britanie (1.379 euro).

2.2.3. Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscală

Sustragerea de la plata impozitelor reprezintă un act foarte grav, care are ca și

consecință scăderea veniturilor de la bugetul de stat şi în acest caz statul ne mai putând sa își
realizeze funcţiile şi sarcinile sale. Bugetul de stat reprezintă un instrument de realizare a unor
scopuri social-economice, pe calea subvenţiilor şi a facilităţilor fiscale.
Subvenţiile se determină atât prin intermediul cheltuielilor directe, realizate din resurse
bugetare, cât şi prin intermediul abandonării statului cu privire la unele venituri bugetare.
Conferirea de facilităţi fiscale are în vedere aplicarea unor măsuri care să încurajeze
unele activităţi economice (scutiri, reduceri, amânări, reeşalonări).
Acestea se efectuează numai în situația în carese află fonduri îndestulătoare la bugetul
de stat. În cazul unei evaziunii fiscale semnificative, bugetul de stat se diminuează, astfel
aceste programe guvernamentale nu vor mai pot fi finalizate.
Astfel, nemulțumirea ce vizează rezultatul evaziunii fiscale a mijloacelor bugetare
indispensabile pentru avansarea unor programe guvernamentale de interes general sau local
(privind sprijinirea unor clase sociale dezavantajate, privind acordarea beneficiilor fiscale şi a
ajutorului financiar direct altor clase care au nevoie de sprijinul financiar al statului ), poate
avea ca efect cauze sociale periculoase, cum ar fi: scăderea standardului de viaţă al claselor
sociale care nu beneficiază de ajutorul statului, scăderea standardelor privind nivelul de
educaţie şi sănătate a populaţiei, sau chiar poate duce la apariția unor acte de protest şi grave
îngrijorări privind populaţia.
Cu privire la cheltuielile pentru asistența socială, în România acestea sunt considerate a
fi unele dintre cele mai mici din Europa,deținând un procent de doar doar 14% din PIB,
media europeană fiind de 27%. Constatăm aici că ne aflăm cu mult sub această medie, sub
noi aflându-se doar statele baltice. La celălalt pol se află Belgia ,unde asistența socială are
natură privată, dar și cu finanțare de la guvern și de la comunitatea locală. Procentul atribuit
pentru asistența socială este de 30,1% din PIB ,cel mai mare din Europa.
În România procentul pentru ajutoarele pentru somaj reprezintă 3% din PIB,media
europeană fiind de 5,6%. Prin contrast, Belgia alocă peste 11% pentru aceste cheltuieli.
În România multe ajutoare sociale sunt date fraudulos, iar ele sunt atât de mici încât
retragerea lor nu înseamnă economii reale pentru buget. Un studiu al Direcției de Inspecție
Socială din cadrul Ministerului Muncii arată faptul că un procent de 25% din ajutoarele
sociale acordate în țară sunt sub formă de venit minim garantat sunt ilegale.
Putem spune deci că și fenomenul de evaziune fiscală este răspunzător pentru diferențele
atât de mari dintre aceste procente. Banii care ar putea fi folosiți pentru proiecte sociale sunt
“pierduți” fără a mai putea fi recuperați vreodată.

22
2.2.4 Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală

În Romania,după Decembrie 1989, toate campaniile electorale s-au bazat pe lupta

împotriva corupţiei, a economiei subterane, a fenomenului de evaziune fiscală, pentru
asigurarea supremaţiei legii.
În cazul existenţei unei evaziunii fiscale ridicate, în economia românească apare o
îndoială semnificativă a contribuabililor în puterile politice şi mai ales în cele aflate la
guvernare. Acest factor de insatisfacție a oamenilor este determinat de sentimentul de
inechităţi sociale şi economice, ce sunt determinate şi accentuate de evaziunea fiscală ridicată,
având o importanţă semnificativă pentru evoluţia sistemului politic din ţara noastră.
Pornind de la aspectele evidențiate în acest capitol derivă importanţa majoră a faptului
că fenomenul de evaziune fiscală trebuie riguros micșorat, pentru a îndepărta acest șir de
efecte negative.
În România cea mai mare dificultate o înfățișează măsurile de fiscalitate comunicate de
pe o zi pe alta prin ordonanțe de guvern. Dacă privim asupra ultimilor zece ani, nu există o
lege fiscală care să ajungă prin Parlament. De asemenea evaziunea fiscală este cauzată și de
haosul de pe scena politică îmbinat cu neincrederea cu îndoiala populației și cu un cadru
legislativ ce prezintă mari lacune și omisiuni.
În statul belgian, sistemul este în totalitate diferit. Deoarece a fost o monarhie,Belgia a
fost foarte rar inclusă în scandaluri politice, acest lucru conducând la o încredere mai mare a
cetățenilor în sistemul politic. În plus comparativ cu legile noastre, legislația Belgiei este
foarte corect aplicată și îndeplinită de toți agenții economici.
Precizăm faptul că între România și Belgia operează Conventia pentru ocolirea dublei
impuneri și prevenirea evaziunii fiscale având în vedere impozitele pe venit și pe capital,
semnată de cele două părti în Martie l996 și ratificată de partea romană în luna Octombrie
1996.
Pentru evidențierea concretă a efectelor evaziunii fiscale voi cita în continuare o situație
prezentată conform Mediafax.ro ,foarte mediatizată din România care are în centrul discuțiilor
această temă foarte controversată.
“Sunt vizate 20 de firme specializate în depozitarea şi vânzarea de medicamente, care,
potrivit anchetatorilor, s-ar fi sustras de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat.
In urma cercetărilor s-a stabilit faptul că, în perioada anilor 2013-2014, reprezentanţii
societăţilor comerciale implicate ar fi creat circuite fictive pentru introducerea în lanţul legal a
unor medicamente cu valoare mare de piaţă utilizate în tratamentele unor boli grave, precum
cancer, hepatită, diabet, procurate la negru de pe piaţa internă sau comunitară. De asemenea,
s-a mai stabilit că, prin intermediul societăţilor implicate ar fi fost transferate sume importante
de bani (aproximativ 5 milioane de euro) către persoanele vizate din circuitul infracţional, iar
banii astfel obţinuţi fiind reintroduşi în circuitul ilicit prin transferuri bancare şi contracte de
împrumut fictive"
Prejudiciul cauzat bugetului de stat, stabilit cu sprijinul specialiştilor Direcţiei Generale
Antifraudă Fiscală, este de peste 3 milioane de euro.
Dacă vom da o simplă căutare pe Google despre evaziunea fiscala în România rezultatele
vor fi destul de îngrijoratoare. Cazuri grave de evaziune fiscală in domenii importante de
maxim interes din tara noastră vor fi afișate imediat in fata noastră. Dacă in schimb căutăm
informații despre evaziunea fiscală din Belgia, cele mai multe rezultate vor fi despre un
individ, Fabian Thylmann,care se pare că ar fi facut evaziune fiscală prin intermediul afacerii
lui cu fimulețe erotice pe internet. În decembrie 2012 a fost în mijlocul unui scandal, fiind
extrădat din Belgia în Germania, cu suspiciunea de evaziune fiscală pentru profiturile de 60 de
milioane de lire sterline anual. Din rezultatele Google se pare că acesta ar fi cel mai “grav”
caz de evaziune fiscală din Belgia,în timp ce în România evaziunea fiscală se întinde din
mediul politic până în spitale.
23
2.3 Soluții pentru combaterea evaziunii fiscale.

2.3.1 Măsuri legislative de combatere a evaziunii fiscale

Pentru stabilirea și punerea în funcțiune a celor mai bune metode de prevenire și

combatere a evaziunii fiscale este necesar în prim plan identificarea cauzelor ce produc acest
fenomen, precum și efectele sociale, economice și politice produse de acesta.
Eficiența procedeului de stopare sau cel puțin de restrângere a fenomenului evazionist
rezidă din puterea de a exclude cauzele ce produc sau pot avantaja lucrurile respective și nu în
excluderea efectelor acestui fenomen.
Plecând de la cunoașterea cauzelor fenomenului de evaziune fiscală, cea mai importantă
modalitate de combatere a acestuia se realizează prin intermediul unor măsuri legislative
(instrumente de lucru), astfel fiind create:
 Legea nr. 241/2005, publicată în Monitorul Oficial nr.672/27.07.2005, reprezentând
prevenirea și combaterea evaziunii fiscale;
 Legea nr.161/2003, reprezentând măsuri privind asigurarea în mediul afacerilor,
informarea și penalizarea corupției;
Prima parte a Legii nr.241/2005 definește termenul de evaziune fiscală și fixează
obligațiile fiecărui contribuabil în funcție de tipul de activitate desfășurat, pemanente sau
temporare;
Partea a doua prezintă capitolele diferite de infracțiuni și pedepse, dar și contravențiile
și sancțiunile prevăzute de această lege.
În funcție de modul de aplicare și gradul de severitate, sancțiunile fiscale pot fi grupate
astfel:
 Amenda fiscală ( contravențională), se administrează de către organul de control, în
sumă fixă, și constituie un mijloc general pentru sancționarea abaterilor fiscale găsite
ca și contravenții;
 Amenda penală, este aplicată pentru lucruri considerate infracțiuni, având ca suport
actele de control fiscal și se realizează de către instanța judecătorească;
 Dobândă reparatorie sau majorările de întârziere, precum și penalitățile acordate
pentru neplata integrală și la termen a impozitelor și taxelor către bugetul de stat;
 Repararea prejudiciului, care este adus statului în cazul evaziunii fiscale prin dreptul
organului de control de a indentifica, prin estimare, nivelului impoziului sau taxei
datorate, folosind acte și informații în legătură cu activitatea și perioada în care aceasta
se desfășoară;
Împreună cu sancțiunile fiscale prezentate anterior, ultima măsură menționată crează o
dezvoltare a sistemului fiscal din România.

2.3.2 Soluții pentru combaterea evaziunii fiscale în Belgia

Belgia conferă “centrelor de coordonare” a grupurilor multinaționale ce dețin un capital

de 1 miliard euro și o cifră de afaceri de minim 10 miliarde euro, posibilitatea calculării
impozitului pe societate prin prisma unui procent din cheltuielile totale ale centrului, după
scăderea cheltuielilor de personal și a cheltuielilor financiare, precum și o diminuare a
impozitului pe dividend, dobânzi și redevențe de 27%. Persoanele specializate ale centrului
nerezident nu sunt supuse la impozitul pe venituri rezultate din salarii și alte drepturi similar.
Sistemul legislativ belgian prezintă măsuri de descurajare a tranzacțiilor între partenerii
aparenți, măsuri de control privind cheltuielile deductibile și aplicarea de penalități în cazul
operațiunilor neregulate.
24
 Operațiunile realizate cu societăți străine ce provin din țări cu sistem fiscal mai
favorabil comparativ cu cel belgian sunt examinate în vederea identificării situațiilor când
veniturile impozabile ale contribuabililor belgieni sunt influențate prin plata redevențelor, a
dobânzilor, precum și a onorariilor și prețurilor facturate. În cadrul cheltuielilor deductibile nu
intră cheltuielile anormale pe care le are o societate belgiană cu repercursiuni de natură
fiscală. Legislația din Belgia permite introducerea unui impozit suplimentar alături de
corectarea câștigurilor impozabile.
În cazul în care se realizează transferuri de active către persoane fizice sau juridice, dar
care nu au ca bază o nevoie economică legală, realizându-se doar în scopul dobândirii unui
sistem fiscal mai favorabil pentru identificarea obligațiunilor fiscale, acestea sunt considerate
inexistente.

2.3.3 Soluții pentru combaterea evaziunii fiscale în România.

Evaziunea fiscală este compusă din trei elemente:

 evaziunea fiscală, reprezentată de eschivarea de la plata taxelor și impozitelor la stat.
 frauda fiscală se regăsește în situația în care banii sunt furați de la bugetul de stat după
ce aceștia au fost încasați, aici putem lua exemplul recuperărilor ilegale de TVA.
 frauda legată de activități ilegale cum ar fi: contrabanda, traficul de droguri, traficul de
armament, traficul de carne vie, prostituție, care presupun încasarea unor sume enorme
de bani.
Cele trei componente ale evaziunii fiscale însumează 18 miliarde de euro, reprezentând
14% din PIB. Pentru a lua măsuri împotriva evaziunii fiscale este necesară acționarea
împotriva celor trei componente ale sale. Vom sesiza în continuare deosebirile dintre
modalitățile de combatere a fenomenului evazionist pe care Belgia le-a descoperit cu mult
timp în urmă și care în România abia acum urmează să fie descoperite.
Un nivel al fiscalități ridicat înseamnă evaziune fiscală. În momentul în care guvernul
dorește mărirea fiscalității, atunci evaziunea fiscală poate atinge un nivel foarte ridicat. Ca și
exemplu avem creșterea TVA, de la 19% la 24% a reprezentat cel mai important semnal al
evaziunii fiscale prin creșterea tentației, câștigul fiind mai mare atunci când se TVA este 24%.
Scade nivelul fiscalități, mărindu-se astfel veniturile de la bugetul de stat. În acest caz, pentru
a ajunge la un nivel echilibrat, una dintre măsuri ar fi scăderea fiscalității privind taxele
indirecte.
Putem discuta despre un cost de oportunitate care apare atunci cand costurile ce privesc
evaziunea fiscală ajung să fie mai mari comparativ cu costurile privind plata impozitelor și
taxelor. Prin diminuarea taxei pe valoarea adaugată la produsele alimentare de baza de la 24%
la 5% sau 10 %, tentația evaziunii fiscale va fi scăzută, astfel mulți vor dori să plătească decât
să suporte costurile evaziunii fiscale. Pe de altă parte, o altă soluție ar putea fi dată de
existența unui guvern curajos, care să fie capabil să implementeze unele măsuri de soluționare
a problemelor pentru ca acestea să nu se agraveze și mai mult.
Pentru combaterea fenomenului de evaziune fiscală o să evidențieze în cele ce urmează
un număr de cazuri anchetate de Direcția Antifraudă. Linia principală de acțiune a DGAF o
constituie analiza cercetarea și anchetarea situațiilor de fraudă fiscală.
În anul 2014, 90% dintre cazurile anchetate de Direcția Antifraudă au făcut referire la
prejudicii de peste 1 milion de euro pentru fiecare dosar, iar la începutul anului 2015,
respectiv în primele două luni, procentul dosarelor de peste 1 milion de euro au atins un nivel
de 87% din totalul reclamațiilor penale depuse organelor de ancheta.

25
 În cadrul primelor două luni din 2015, Direcția Generală Antifraudă Fiscală din cadrul
ANAF a trimis organelor de supraveghere penală 86 de reclamații penale, cu un prejudiciu
total în valoare 459,71 mil lei (cca 104 mil euro).
Având în vedere faptul că linia principală de acțiune a DGAF o constituie analiza,
cercetarea și anchetarea situațiilor de fraudă fiscală organizată, accentuăm faptul că valoarea
faptelor de sesizare cu pagubă mai mare de 1 milion de euro reprezintă reflectă 87% din
valoarea totală aferentă sesizărilor penale.
Direcţia Antifraudă, în primul an de funcţionare şi anume 2014 a avut ca şi rezultate
următoarele:
1. S-au înregistrat 714 reclamaţii penale având o valoare aferentă a prejudiciilor de 3,47
miliarde lei (cca 787,6 milioane euro)
2. Actele de sesizare cu o pagubă mai mare de 1 mil. EURO deţineau 90% în total valoare
pagubă aferent actelor de sesizare transmise organelor de urmărire penală
3. S-au creat 1.302 măsuri care asigurau activele patrimoniale, în sumă totală de 2.48 miliarde
lei (cca 560 milioane euro)
4. S-au practicat 19.429 amenzi contravenţionale în valoare totală de 93.319.350 lei (cca 21,2
milioane euro), corespunzătoare pentru 13.730 procese verbale de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor, în special în momentul efectuării verificărilor ce vizează autorizarea
activităţilor desfăşurate, originea legală a mărfurilor, înzestrarea şi folosirea aparatelor de
marcat electronice fiscale, îndeplinirea condiţiilor de disciplină financiară
5. Au fost realizate numeroase confiscări privind numerarul, veniturile provenite din activităţi
ilicite şi bunuri, fiind estimată o valoare a acestora de 279.835.918 lei (cca 63,6 milioane
euro)
6. În ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea infracţiunilor vamale şi fiscale, s-au identificat
305 profile de risc, acestea fiind transmise Direcţiei Generale a Vămilor în scopul
implementării acestora, iar mai apoi urmând a fi create 345 consemne, privind societăţile al
căror comportament fiscal este cuprins în profilul de risc stabilit în urma monitorizării
constante a transporturilor rutiere de bunuri obţinute din achiziţii între comunităţi.
Pe de altă parte, un alt inconvenient ar fi reprezentat de organele de control din
România, care nu sunt adaptate la noile tehnologii. O rezolvare a acestui inconvenient ar
putea fi realizată prin angajarea unor tineri cu capacități dezvoltate, care să poată schimba
sistemul în care conviețuiesc. O altă modalitate de soluționare este implementarea unui mijloc
de alocare privind persoanele cu funcție de control de tip “rotire”, în cadrul sistemului de
control. Conviețuirea și desfășurarea de activități de către o persoană într-un oraș indică
inițierea unei relații între aceasta și managerii operatorilor economici .
Prin aplicarea sistemului “delegare”, un comisar din București ar putea face verificări
la un agent economic din Suceava. Aceste măsuri se realizează prin intermediul încasărilor
provenite din impozite, taxe și amenzi. Persoana care ocupă o funcție de “control”, trebuie să
cunoască utilizarea noilor programe informatice, iar varsta acesteia nu trebuie să depășească
45 de ani.
O altă măsură constă în sancționarea mai severă a evaziunii fiscale, precum o crimă
având în vedere gravitatea acesteia. La noi, legea nu îi sancționează cum ar trebui pe
evazioniști și altfel ei continuă să pacălească statul. O altă soluție poate fi sancționarea
comercianților care nu au case de marcat și implicit nu acordă bon fiscal cumpărătorilor
pentru produsele achiziționate. O încercare de reducere a mărimii evaziunii fiscale în
România, dar și de relansare a economiei, ar putea fi amnistia fiscală. Aceasta reprezintă un
mod excepțional de stingere a obligațiilor către bugetul de stat.
Amnistia fiscală se aplică contribuabililor cu datorii neplătite către bugetul de stat, iar
posibilitatea de recuperare a acestora este absentă. Aceasta este reglementată prin lege și
poate fi admisă de Ministerul Finantelor Publice la cererea contribuabililor cu restanțe, sub
formă scrisă și pe baza unor motive întemeiate.

26
 Prin amnistia fiscală, statul va renunța de bună voie la creanțele pe care le are față de
contribuabil, ceea ce înseamnă o pierdere pe termen scurt a acestuia, însă printr-o creștere
economică nu va recupera doar ceea ce au pierdut și chiar și în plus.
Pentru Belgia amnistia fiscală a fost o metodă de relansare a economiei, urmând tiparul italian
de amnistie fiscală.
Privind diminuarea fenomenului evazionist se poate de asemenea implementa o cotă
progresivă asupra veniturilor, care să îndepărteze inegalitatea fiscală și se pot crea unele
sisteme de impozitare a veniturilor complexe în scopul creșterii nivelului de colectare a
impozitelor, fără lărgirea bazei de impozitare și îngreunarea populației.

2.3.4 Constatări privind evaziunea fiscala: Belgia vs România

Fenomenul de evaziune fiscală a fost, este și va fi prezent întotdeauna datorită

imposibilității înlăturării tuturor cauzelor care conduc la acest fenomen. Chiar și așa,
identificarea cauzelor este necesară pentru diminuarea efectelor negative ale fenomenului
evazionist, prin recomandarea unor metode de soluționare, care să avantajeze atât statul cât și
contribuabilii.
Una dintre problemele cu o importanță deosebită pentru populație, ar fi informarea
acestora cu privire la utilizarea evaziunii fiscale, deoarece chiar daca avem senzația că vom
căpăta mai mult sau altfel spus vom pierde mai puțin, de fapt pierderea va fi mult mai mare
pentru bunurile publice.
Cum este posibilă o evaziune fiscală mult mai scăzută în Belgia în condițiile unor taxe
și impozite mult mai mari? Motivul să fie moralitatea excesivă a populației belgiene? Noi
considerăm, mai curând existența unui sistem fiscal adecvat, care nu produce frustrare între
contribuabili, pentru că cei cu venituri mici vor plătii mai mult comparativ cu cei cu venituri
foarte mari, asa cum se întamplă în România.
În plus, unul dintre cei mai influenți oameni ai României, a susținut următorul fapt:
“Pentru a supraviețui în sistemul fiscal din România ai o singură șansă: Să faci evaziune
fiscală” (Mugur Isărescu, BNR).
Oficialul consideră sistemul fiscal din România de așa natură încât să oblige
managerii societăților comerciale, dar și persoanele fizice și juridice în calitate de
contribuabil, să nu respecte legislația în vigoare. În consecință în România un inconvenient îl
reprezintă sistemul fiscal deficitar, care îi provoacă pe contribuabli să apeleze la evaziunea
fiscală. Comparativ cu România, în Belgia pe lângă faptul că “ așa trebuie făcut”, se dispune
și de o siguranță primită de la stat, care prin legile sale, caută să înlăture pe cât se poate
inegalitatea dintre contribuabili și să descopere echilibrul atât de important funcționării
adecvate a oricărui sistem.
În Belgia, de exemplu, impozitul pe venituri în comparație cu cel din România este
mult mai mare, nivelul colectării fiind și el de asemenea mai mare, acest fapt fiind explicat
prin existența unui sistem fiscal complex, care permite contribuabililor să efectueze plata
impozitelor și taxelor fără să aprecieze acest lucru o pierdere. Prin urmare, chiar dacă
impozitele sunt mari, la determinarea impozitului se au în vedere mai multe lucruri cum ar fi:
condiția financiară a contribuabilului, conjuctura familială. Pe scurt, în Belgia se folosește
tehnica de a mulțumi pe toată lumea.
În concluzie, este absolut necesar ca, în România pe lângă cunoașterea motivelor
pentru care trebuie plătite datoriile fiscale, să existe și o luptă pentru remedierea sistemului
fiscal. Astfel contribuabilii vor avea sentimentul că este “normal” și “moral” să îți respecte
obligațiile fiscale, fără a se simți puși în dificultate.

27
 CONCLUZII

Evaziunea fiscală a devenit un fenomen omniprezent în plan economic şi social.

Volumul înregistrat de fenomenul evazionist este alarmant, datorită absenţei măsurilor de
combatere, acesta putând afecta pe viitor stabilitatea economiei naţionale.
Pe plan economic o împrejurare raţională a bugetului de stat ar produce un echilibru
la nivel macroeconomic, precum şi garantarea unei dezvoltări economice în condiţii potrivite.
Realizarea combaterii fenomenului evazionist nu presupune neapărat existenţa unor sancţiuni
aspre, ci doar efectuarea unui control fiscal eficace, implementarea unui sistem legislativ
viabil, precum şi realizarea unei educaţii fiscale în rândul cetăţenilor.
Legislaţia fiscală ar trebuie să fie simplă, precisă, clară şi să prezinte un nivel relativ
constant, să se realizeze o distincţie între cazurile de încălcare a legii cu intenţia efectuării
unei fraude şi cazurile de încălcare a legii din culpă, neglijenţă sau din motive independente
de voinţa contribuabilului.
Este indispensabilă reînfiinţarea controlului şi verificărilor fiscale, crearea unor norme
clare de BNR, care să aibă în vedere măsurile ce trebuie respectate şi documentele pe care
persoanele juridice trebuie să le prezinte.
Chiar dacă din punct de vedere profesional se constată o creştere a nivelului de
pregătire şi implicare în descoperirea unor motive complexe de către comisari, iar în ceea ce
priveşte cadrul normativ s-a încercat specializarea legislaţiei, înrautăţirea pedepselor şi a
cuprinderii pentru toate domeniile de activitate, încă există numeroşi agenţi economici care
neglijează aceste lucruri cu bună cunoştiinţă, având ca scop principal creşterea propriilor averi
în termen cât mai scurt.
În plus, prin sustragerea de la plata impozitelor, sub o formă sau alta, aceştia obţin o
satisfacţie personală, un confort mental, în special cu cât sustragerea de la impozitare se
realizează mai uşor de unii plătitori în comparaţie cu alţii, un exemplu constituindu-l aici
salariaţii, unde impozitarea veniturilor se realizează prin stopaj la sursă, fiind astfel dificilă
sau chiar imposibilă sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate.
Fenomenul evazionist se exprimă în cadrul tuturor nivelurilor ierarhiei sociale, fiind
intensificat datorită absenţei unei educaţii fiscale, dar şi a unor neajunsuri de ordin legislativ şi
administrativ privind gestionarea impozitelor.
O problemă intensă a sistemului fiscal românesc o constituie evaziunea fiscală, care a
devenit şi mai clară la apariţia crizei economice, lucru datorat atât de dezvoltarea deficitului
bugetar cât şi de dezvoltarea tendinţei spre evaziune pe fondul diminuării profiturilor şi
veniturilor.
O problemă privind încasarea veniturilor fiscale de la bugetul de stat ar fi raportul
dintre tendinţa spre evaziune sau spre civismul fiscal. Odată cu creşterea presiunii fiscale se
va diminua civismul fiscal şi va creşte tendinţa de a alege evaziunea. Cu alte cuvinte, civismul
fiscal reprezintă un factor hotărâtor în ceea ce priveşte evaziunea fiscală ,astfel se pot
descoperii cu morala fiscală, sentimentele morale, respectul faţă de sine şi dezacordul
conduitei având un caracter de abatere, şi activând ca un sistem care reduce evaziunea fiscală,
activitatăţiile care au ca obiectiv munca la negru. Pentru cetăţeni respectul de sine este un
factor cu valoare semnificativă, aşadar vor avea în vedere parerea celor din jur. Prin
intermediul acestor element ear trebui să se atenţioneze şi totodată să permită guvernelor şi
factorilor de decizie politică şi economică să perceapă mai intens elementele care sunt
corelate la un nivel ridicat cu evaziunea fiscală. De asemenea aceste elemente trebuie să
vizeze şi oportunitatea prin care să se proiecteze şi implementeze strategii corespunzătoare
diminuării consecinţelor dăunătoare.

28
 Astfel prin aceste elemente precizate este necesar să se determine o îmbunătăţire a
încasării veniturilor fiscale de către guverne. Important de menţionat este faptul că rezultatul
acestor elemente nu este exprimat în formă exactă din cauza unor limite ca de exemplu: date
incomplete necesare altor variabile cum ar fi ocupaţia, pedepse, posibilitatea de identificare,
eşantioane reduse, sondaje cu rezultate subiective ceea ce amplifică problema fiabilităţii, prin
urmare toate aceste variabile deţin capacitatea de a fi predispuse la erori de calcul.
O fiscalitate exagerată atrage după sine o intensificare considerabilă a evaziunii fiscale.
Eschivarea anumitor firme de la plata datoriilor fiscale duce la înrăutăţirea fiscalităţii,
aceasta din urmă determinând deplasarea tot mai multor societăţi din domeniul afacerilor
către economia subterană.
În țara noastră se înregistrează un nivel crescut al presiunii fiscale, dar nivelul
colectării este unul dintre cele mai reduse la nivelul Uniunii Europene, lucru pentru care se
recomandă un indicator de măsurare a presiunii fiscal, importanța cheltuielilor publice în
Produsul Intern Brut. În urma rezultatelor dobândite, țara noastră deține o presiune fiscală
destul de covărșitoare pentru anumite clase de contribuabili.
Un procedeu utilizat împotriva acestei situații poate fi reflectat în sprijinirea agenților
economici și a populației prin intermediul unor facilități fiscale, care să conducă la o creștere
a consumului, respectiv a producției obținute.
Consecințele fenomenului evazionist au o influență directă asupra resurselor financiare
publice, care produc distorsiuni în cadrul mecanismului pieței concurențiale ce pot ajuta la
instituirea unor inechități sociale, provocate datorită “excesului” și “înclinației’ distincte a
contribuabililor spre evaziunea fiscală.
Absența unor fapte categorice din partea autorităților publice, care să vizeze
pedepsirea și demobilizarea practicilor de evaziune fiscală, va avea ca rezultat reducerea
încrederii cetățenilor în eficacitatea și determinarea bătăliei contra acestui fenomen.
Un sistem fiscal eficient în țara noastră caracterizat prin armonizarea acestuia cu
normele aquis-ului comunitar implică dezvoltarea unor solutii și strategii sistematice privind
prevenirea și pedepsirea actelor de evaziune fiscală.
Cu alte cuvinte, diminuarea și stoparea presiunii fiscale constituie o modalitate eficace
în prevenirea și combaterea fenomenului evazionist, din simplul fapt că aceasta face referire
la cauza, ci nu la efectul acestui fenomen, respectiv ideile de bază care justifică existența unui
comportament evazionist al contribuabilului.
În încheiere doresc să consolidez ideea pe vaza căreia fiscalitatea şi dificultățile
produse de efectele evaziunii fiscale sunt mai recente ca niciodată în ţara noastră, datorită
următoarelor argumente: primul dintre acestea prezintă perioada de modernizare a sistemului
fiscal românesc, al doilea are în vedere precizarea faptului că în momentul de față economia
româmească resimte absența capitalurilor puse la dispoziție în vederea investirii, iar al treilea
privind situația nesigură a economiei și veniturile nepotrivite obținute de categoriile de
contribuabili supuse grevării de o fiscalitate ridicată fără a genera consecințe nedorite.
Acest lucru este dovedit şi de varietatea neînțelegerilor privind sistemul fiscal în
momentul producerii fiecărei modificări de către guvern, cât şi de amplificarea importanţei
privind rolului statului în prelevarea impozitelor şi taxelor şi asigurarea echităţii fiscale.

29
 BIBLIOGRAFIE

1. Dan Moraru - Finanțe Publice și Evaziune fiscal, Editura Economică, 2008;

2. Buziernescu Radu - Fiscalitate, Editura Universitaria, Craiova, 2007;

3. Buziernescu Radu - Evaziunea fiscală, Editura Universitaria, Craiova, 2007;

4. Hoanță Nicolae - Evaziunea fiscală, Editura Tribuna Economică, București, 1997

5.Niţă Vasile Gabriel - Evaziunea fiscală, InstitutuI pentru Cercetarea şi Prevenirea

Criminalităţii din cadrul Ministerului de Interne, Bucureşti 2000;

6. Virgil Codrescu, - Evaziunea fiscală în România, Iași, 1936;

7.Şaguna Dan Drosu - Tratat de drept financiar şi fiscal ,Curs universitar ,Beck 2001;

8. Şaguna, Dan Drosu,

Tutungiu, Mihalela Eugenia; -"Evaziunea fiscală - pe înţelesul tuturor", Editura Oscar Print,
București, 1995;
9. Eurostat, TaxationTrends in the European Union,2011

ACTE NORMATIVE

1. Legea privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată în

Monitorul Oficial Nr. 672/27.07.2005;
2. Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal 2015 cu normele
metodologice de aplicare ;
3. O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată;

PUBLICAŢII

1. http://www.stiripesurse.ro
2. http://www.mfinante.ro
3. http://www.click.ro/news/national
4. http://www.ziare.com
5. www. europa.eu.int
6. http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/pentru-week-end-rmania-pe-locul-doi-in-ue-27-
din-punct-de-vedere-al-ponderei-economiei-negre.html

30