Student Ricman Mihai

Universitatea Lucian Blaga,Sibiu

Istorie An 3

Organizația Tratatului Nord Atlantic

NATO

https://www.google.ro/search?
q=nato&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjy7unknoLgAhXBhqYKHW29BYwQ_AUIDigB&biw=800&bih=486
#imgrc=tWJf6d96GMYsNM:

Dintre toate organizațiile create ca răspuns la războiul rece ,nici una nu

a trecut prin asemenea schimbări profunde ale scopurilor și obiectivelor
precum NATO.
De la crearea sa în 1949 pe întreaga perioadă a războiului rece ,alianța a
reprezentat principala manifestare a unui Occident unit în opoziție cu
pericolul sovietic.
Pe măsură ce acest pericol a scăzut și în final a dispărut la începutul
anilor 1990 organizația a trebuit să facă față posibilității propriei
dispariții , însă cu o surprinzătoare durabilitate a făcut pasul în noua
realitate după dispariția principalului inamic.
În perioada post războiul rece alianța a fost un actor important pe scena
internațională și va deține un dublu rol de sursă și gardian al noului
sistem de apărare european.
Apărut din necesitatea de a apăra Vestul . NATO în perioada post
război rece va promova noi concepte ale rolului său pentru a-și
justifica existența.
În Europa Marea Britanie , Franța ,Belgia ,Olanda și Luxemburg vor
forma Uniunea Europeană de Vest (UEV) pentru a opri fie Germania fie
URSS să domine Europa.
Datorită blocadei Berlinului (1948) și agresiunilor comuniste din
Coreea și Cehoslovacia ,SUA și UEV vor combina forțele pentru a
fonda o nouă alianță de apărare comună în 1949 – NATO.
După 1951 ajutorul economic prin planul Marshall va fi înlocuit cu cel
militar pentru a echipa NATO ,iar din 1954 pentru a reînarma
Germania de Vest care urma să fie scutul militar împotriva URSS.
Tot în 1951 Cntrul de comandă aliat din Europa a devenit funcțional cu
sediul stabilit la Roquemcourt lângă Paris.
Unul din principalele avantaje Nato spre deosebire de blocul estic
consolidat prin formarea COMECOM(Consiliul pentru asistență
mutuală economică ) iar din 14 mai 1955 în pactul de la Varșovia ,
Nato cooperau liber pentru un interes comun , Nato reprezentând în
realitate o alianță pur defensivă a Vestului Europei și nicii nu era
capabilă sau dornică să își proiecteze puterea în alte regiuni.
URSS va răspunde formării Nato printr-o contraofensivă alcătuită din
putere militară .diplomație ,propagandă și dezinformare , sovieticii vor
detona prima lor bombă atomică (29 august 1949) spărgând monopolul
nuclear al SUA mult mai rapid decât experții americani anticipaseră ,
In același timpe Comiformul (Biroul de informații comunist ) a cerut
implicarea masivă a partidelor asociate pentru a lovi în procesul de
reînarmare occidental și pentru a întări poziția comunistă în sindicate
,ligi de tineret ,organizații de femei ,etc.
Eforturile blocului estic nu au dus mari rezultate deoarece se bazau pe
faptul că Occidentul va fi vulnerabilizat de o serie de crize economice și
greve .dar economiile vestice vor crește într-un mod dramatic astfel că
partidele comuniste se vor trezi simpli spectatori ai unei realități care
nu corespundea ideologiei marxist-leniniste.
Un alt episod în care comuniștii vor eșua îl reprezintă procesul de
reînarmare al Germaniei de Vest .care deși la început se va desfășura
încet ,se va accelera rapid după invazia Coreei de Nord asupra Sudului,
În mai 1954 URSS a făcut o încercare de a se alătura NATO ,cerere ce
va fi respinsă de de SUA și Marea Britanie.
Un moment de criză în istoria Nato va fi momentul crizei Suezului din
1956 atunci când Marea Britanie și Franța vor coopera cu Israelul
pentru a captura canalul , încercare care va eșua atunci când SUA va
trece de partea arabilor și URSS împotriva aliaților vestici.
De la începuturile sale în 1949 Nato a fost caracterizat de diversitatea
membrilor ,statele fondatoare Belgia ,Canada,Danemarca
,Franța,Islanda,Italia ,Luxemburg,Marea Britanie ,Norvegia
,Olanda,Portugalia și SUA la care se vor alătura în 1952 Grecia și
Turcia ,doi aliați ostili ,iar din 1954 de Germania de Vest.
Criticii alianței o vor cataloga drept o fațadă care maschează un
protectorat american asupra Europei .aceștia neținând cont de faptul că
majoritatea cheltuielilor financiare și militare vor fi susținute de SUA
.precum și de rezistența americanilor la extinderea comunismului în
Europa și pe glob.
Prefața de la documentele organizației din 1949 afirmau că ”alianța este
determinată să protejeze libertățile ,moștenirea comună și
civilizațională a cetățenilor fondate pe principiile democrației
,libertății individuale și a domniei legii.
Engleza a devenit limba oficială a alianței iar jurisdicțiile naționale vor
fi modificate pentru a permite avioanelor, camioanelor și sistemelor de
comunicații să traverseze granițele naționale fără probleme ,aliații își
vor coordona politica și strategiile printr-o organizație supranațională.
Pentru a depăși problemele apărute ,aliații au construit o organizație
complexă în fruntea căreia se afla Consiliul nord-atlantic care era
format din reprezentanți permanenți ai fiecărui membru.
Consiliul era ajutat de o serie de comitete specializate și agenții care se
ocupau cu diverse probleme de la cele economice la informarea presei.
Instalat inițial la Paris a trebuit să se mute în 1960 la Bruxelles și Mons
în urma deciziei Franței de a se retrage din structură , unde și va
rămâne și după revenirea Franței în organizație.
Prima intervenție militară a avut loc la jumătate de secol de la fondare,
în martie 1999 în Serbia și Kossovo ,în scurtul război care va duce la
declanșarea independenței provinciei.
În 2001 în urma atentatelor de la New York ,Nato a invocat pentru
prima dată faimosul articol 5 care prevede că un atac asupra unui
membru este un atac asupra tuturor.
Vor urma intervențiile din Afganistan și în golful Aden ,împotriva
piraților somalezi ,în Irak alianța nu va interveni ca organizație ci doar
pentru a antrena trupe locale.
Ultima intervenție până în acest moment a avut loc în Libia ,când
forțele aliate aeriene și navale vor sprijini rebelii antiguvernamentali,
Pe plan militar alianța rămâne foarte criticată pentru lipsa de cooperare
reală pe teren între forțele celor 28 state membre ,la care se adaugă
structura greoaie ,cu SUA principalul membru luând de multe ori
decizii unilaterale.

Bibliografie:
Peter Duignan- ”Nato :past ,prezent and the future ”(Hoover Institution
Press ,Stanford University ,2000)
Ian Q.R.Thomas- ”Nato and the political imagination”(Rowman-
Littlefield Publishers,Oxford ,1997)
Stanley R. Sloan-”Nato ,the Europeean Union and the Atlantic
community ”(Rowman-Littlefield Publishers,Oxford)