Lucrari de Laborator EIT

1
Volumul
FACULTATEA DE ENERGETICĂ
Laboratorul de Instalaţii Termice Industriale
Schimbătoare
de căldură
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

LABOR ATOR UL D E INSTALAŢII TERMICE IND USTR IALE
Schimbătoare de căldură
 Facultatea de Energetică
Splaiul Independenţei nr. 313 • Sector 6
Bucureşti, România, Cod 060042
Telefon 4029 433 • Fax 411 31 61

Cuprins
Studiul Transferului de Căldură Într-un Schimbător Apă –
Apă Funcţionând În Regim Nestaţionar................................. 1
1.1 Scopul lucrării................................................................... 1
1.2 Descrierea instalaţiei de lucru.......................................... 1
1.3 Modul de lucru.................................................................. 2
1.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători ................... 3
1.5 Concluzii........................................................................... 6
Studiul Performanţelor Termodinamice Ale Unui Schimbător
De Căldură Cu Plăci Şi Garnituri ........................................... 7
2.1 Scopul lucrării................................................................... 7
2.2 Descrierea instalaţiei de lucru.......................................... 7
2.3 Modul de lucru.................................................................. 8
2.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători ................... 8
Studiul Performanţelor Termodinamice Ale Schimbătoarelor
De Căldură Cu Plăci Sudate ................................................ 11
3.1 Scopul lucrării................................................................. 11
3.2 Descrierea instalaţiei de lucru........................................ 11
3.3 Modul de lucru................................................................ 12
3.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători ................. 12

1
Lucrarea
L A B O R A T O R U L D E I N S T A L A Ţ I I T E R M I C E I N D U S T R I A L E
Studiul Transferului de
Căldură Într-un
Schimbător Apă – Apă
Funcţionând În Regim
Nestaţionar
1.1 Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop determinarea experimentală a mărimilor caracteristice ale
unui boiler acumulator încălzit cu apă caldă pe durata unui semiciclu de
funcţionare (încălzirea). Se pune astfel în evidenţă dependenţa între debitul de
apă caldă şi durata încălzirii şi se pot determina prin măsurătorile efectuate
valorile coeficientului de reţinere a căldurii şi coeficientului global de schimb de
căldură. Acestea pot fi apoi comparate cu valorile calculate în aceleaşi condiţii.
1.2 Descrierea instalaţiei de lucru

Instalaţia se compune din boilerul acumulator de tip orizontal, cazanul de apă
caldă şi circuitele aferente, conform schemei sinoptice de pe pupitrul de
comandă. Boilerul acumulator este alcătuit dintr-un rezervor cilindric de oţel în
interiorul căruia este amplasată o serpentină dublă în formă de U din oţel (λ =
40 W/(m.K)) care constituie suprafaţa de transfer de căldură. Serpentina este
cuplată la colectoarele tur şi retur ale cazanului de apă caldă prin intermediul
ventilelor V6, V14, V15, V52. Rezervorul poate fi alimentat cu apă potabilă din
reţeaua ICAB prin intermediul ventilului V12 şi poate fi golit prin V16 la canal
sau prin V13 şi V60, la turnul de răcire.
Caracteristicile tehnice ale boilerului acumulator sunt::
- capacitatea rezervorului: 120 dm3;
- presiunea maximă de lucru: 6 bar;

- lungimea desfăşurată a serpentinei: 5,74 m;

- diametrul exterior al serpentinei: de= 32 mm;
- diametrul interior al serpentinei : di = 25 mm;
- grosimea peretelui serpentinei: δ = 3,5 mm
- dimensiuni de gabarit : φ 350 mm; L = 1600 mm.
Aparatele de măsură montate în instalaţie permit măsurarea debitului de apă
caldă, a temperaturii şi presiunii apei calde şi temperaturii apei care staţionează
în rezervorul boilerului.
Butoanele de comandă a ventilelor se găsesc pe pupitrul de comandă aferent
lucrării. Aparatele de măsură a debitului şi temperaturilor amplasate local
(debitmetrul electromagnetic, termorezistenţe) pot fi citite fie local (debitmetrul
electromagnetic) fie prin intermediul calculatorului cuplat cu centrala de achiziţie
date, pe ecranul căruia se afişează toate mărimile citite la interval de 2 minute.
1.3 Modul de lucru

Lucrarea poate începe odată cu obţinerea permisiei de lucru, semnalizată pe
pupitrul de comandă prin aprinderea lămpii “PERMISIE” prin care butoanele
de acţionare de pe pupitru devin operaţionale.
Prima operaţie este o manevră preliminară, constând din golirea rezervorului
de apă şi apoi umplerea acestuia cu apă rece din reţea. Pentru aceasta se
deschid ventilele V12, V13, V60 în această ordine. Umplerea rezervorului cu
apă rece se poate verifica prin egalitatea temperaturilor apei reci la intrarea şi la
ieşirea din rezervor . Apoi se închid ventilele V12, V13, V60. Se realizează
circuitul de apă caldă prin deschiderea ventilelor V14, V15 şi V52 [n această
ordine. Ventilul de reglaj V14 se va deschide 50%.
După pornirea pompei de circulaţie, semnalizată luminos pe schema sinoptică,
se stabileşte, cu ajutorul ventilului de reglaj V1 debitul de apă caldă, care
trebuie menţinut constant pe durata întregului regim de încălzire.
După cel puţin 5 minute de la efectuarea ultimei manevre se pot începe
măsurătorile. Ele constau în citirea la intervale regulate de timp (2 - 3 minute) a
mărimilor din tabelul de mai jos.
Tabelul 1.1.
Nr.
Denumirea mărimilor Simbol UM Modul de măsurare
crt.
debitmetru
1 Debit de apă caldă D1 m3/h
electromagnetic
2 Temperatură apă caldă intrare boiler t1’ oC termorezistenţă
3 Temperatură apă caldă ieşire boiler t1” oC termorezistenţă
4 Temperatură perete ţeavă tp oC termorezistenţă
5 Temperatură apă rece boiler t2 oC termorezistenţă

Durata unui regim de încălzire este în general cuprinsă între 35 şi 50 minute şi

depinde de temperatura iniţială a apei reci şi de temperatura realizată de cazan.
Modificarea regimului se face prin oprirea circulaţiei apei calde (închiderea
ventilelor V14 şi V15 în această ordine) şi înlocuirea apei încălzite din rezervor
cu apă rece din reţea (deschiderea ventilelor V12, V13 şi V60) succesiunea
manevrelor repetându-se în continuare ca în regimul anterior.
Debitele de apă caldă corespunzătoare celor 3 regimuri de încălzire vor avea
valorile D1 = 2 m3/h; 1,5 m3/h; 1 m3/h. Condiţiile de transfer de căldură
recomandă totuşi ca debitul de apă caldă să fie mai redus.
Pentru respectarea intervalelor de timp între două măsurători succesive se va
utiliza cronometrul cu afişaj numeric de pe pupitrul de comandă.
Tabelul de date măsurate se alcătuieşte după modelul de mai jos.
Tabelul 1.2.
Durata D1 t1
’ t1 ” t1md t2md tp
Nr.
(min) (m3/h) (ºC ) (ºC ) (ºC ) (ºC) (ºC)
1
2
.
.
n
Mărimea t1md = (t1’ + t1”)/2 este media aritmetică a celor două valori ale
temperaturilor apei calde la intrarea, respectiv ieşirea din aparat. Mărimea t2md =
(t21 + t22 + t23 + t24)/4 este media aritmetică a celor patru valori ale temperaturii apei
reci, măsurate pe înălţimea rezervorului. Cele patru măsurători de temperatură sunt
necesare deoarece în interiorul rezervorului se produce fenomenul de stratificare
termică. Pentru calcule aproximative se poate considera t2md = t2.
1.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători

Prelucrarea datelor experimentale obţinute necesită reprezentarea grafică
(recomandabil să se facă pe hârtie milimetrică sau calculator) a temperaturilor
t1’, t1” şi t2md ca funcţii de timp. Graficul de variaţie a celor trei mărimi se obţine
unind punctele t - τ din tabelul de date măsurate 1.2. Se trasează apoi curba de
variaţie a temperaturii medii a apei calde t1md. Se planimetrează suprafeţele
cuprinse între t1’ şi t1”, care se notează cu I1, precum şi aceea între t1md şi t2md,
care se notează cu I2. Atât I1 şi I2 se măsoară în grade ⋅ minute (K∙min).
Rezultă coeficientul de reţinere a căldurii şi coeficientului global de schimb de
căldură (experimental):
(
D2* ⋅ c 2 ⋅ t 2 f − t 2i ) ⋅ 60
η=
D1 ⋅ c1 ⋅ I1 10 3
(1.1)
(
D2* ⋅ c 2 ⋅ t 2 f − t 2i ) ⋅ 103  W 
ke =  m 2 ⋅ K 
S ⋅ I2 60

unde c1 = c2 = 4,19 [kJ/(kg⋅K)], S =0,5 m2 este suprafaţa de schimb de căldură,

iar D2* = 120 kg este capacitatea rezervorului.
t I1
t’1
t1 md
t”1
I2
t2
Valoarea coeficientului global de schimb de căldură determinată experimental

ke se va compara cu mărimea calculată analitic kc cu relaţia:
1  W 
kc =  m 2 ⋅ K 
1 δ 1
+ +
α1 λ α 2 (1.2)
Coeficientul de convecţie pe partea apei calde (convecţie forţată la curgerea
prin ţevi) se determină cu ajutorul relaţiei lui Miheev, valabil pentru regimul
turbulent de curgere:
0 , 25
 Pr 
Nu1 = 0,021 ⋅ Re10,8 ⋅ Pr10, 43 ⋅  1  (1.3)
 Pr p1 
 
w10,8
sau: α1 = A ⋅ , (1.4)
d i0 , 2
4 ⋅ D1
unde: w1 = ; [m / s] (1.5)
n ⋅ π ⋅ d i2 ⋅ 3600
w1 ⋅ d i
Re1 = ; n=2
υ1 .
Coeficientul de convecţie pe partea apei reci (convecţie naturală pe ţevi
orizontale) se calculează cu ajutorul relaţiei:
0, 25
α ⋅d  Pr 
Nu 2 = 2 e = C ⋅ (Gr ⋅ Pr )2n ⋅  2  ; (1.6)
λ2  Pr p 2 
 

0, 25
 ∆t   W 
sau α 2 = B ⋅  2   m 2 ⋅ K , (1.7)
 de 
în care C = 0,5, n = 0,25 pentru 103 <(Gr . Pr) <109, A = f(t1), B = f(ts1), iar
∆t2 = tp2 - t2.
Gr = g ⋅
(
β 2 ⋅ d e3 ⋅ t p 2 − t 2 ), (1.8)
υ 22
unde g = 9,81 m/s2 este acceleraţia gravitaţională.
Proprietăţile fluidului rece se determină din tabelul 1.2 la temperatura medie a
stratului limită ts1 egală cu 0,5(tp2+t2), prin interpolare liniară.
Temperaturile pereţilor se determină iterativ. În prima iteraţie se aleg:
1
t p1 = t1 − ⋅ ∆t m (1.9)
3
2
t p2 = t2 + ⋅ ∆t m (1.10)
3
(
t1 = 0,5 ⋅ t1" + t1' ) (1.11)
t 2 f − t 2i
t 2 = t1' − (1.12)
t1' − t 2i
ln
t1' − t 2 f
∆tm = t1 - t2 (1.13)
Cu aceste valori alese, se determină valorile: α1, α2, kc, cu care se calculează
valorile temperaturilor peretelui:
kc k
t *p1 = t1 − ⋅ ∆t m , t *p2 = t 2 + c ⋅ ∆t m (1.14)
α1 α2
Calculul se repetă până când diferenţa între valorile iniţiale tp1 şi tp2, şi cele
rezultate (tp1* respectiv tp2*) este suficient de mică. A doua iteraţie se face
valorile tp1* şi tp2* .
Tabelul 1.2
.
t ρ β 104 cp λ η⋅105 υ⋅106 Pr A B
[°C] [kg/m3 ] [grd-1 ] [kJ/kg°C] [W/mC] [kg/m⋅s] [m2/s] -
10 999 0,95 4,19 0,577 129,6 1,3 9,5
20 998 2,1 4,18 0,597 99,3 1,0 7,0 2000 112
30 996 3,0 4,18 0,615 72,2 0,8 5,4 2100
40 992 3,9 4,175 0,633 65,8 0,66 4,3 2400 149
50 988 4,6 4,18 0,647 55,5 0,56 3,55 2600
60 983 5,3 4,18 0,658 47,1 0,48 3,0 2700 178
70 978 5,8 4,19 0,668 40,4 0,41 2,55 2850
80 972 6,3 4,19 0,673 35,2 0,36 2,25 3000 205
90 965 7,0 4,20 0,678 30,9 0,33 1,95 3100

1.5 Concluzii
Se trasează grafic variaţia temperaturilor în timp.
Se compară valoarea coeficientului de reţinere a căldurii obţinut pe cale
experimentală cu valorile cunoscute din literatura de specialitate pentru aparate
funcţionând în regim staţionar şi nestaţionar.
Se compară valoarea coeficientului global obţinută pe cale experimentală cu
valoarea calculată şi se explică eventuala deosebirea între ele.
Se compară valorile coeficienţilor globali de transfer de căldură obţinuţi la
diferite valori ale debitului de agent primar şi se explică motivul diferenţei între
ele.

2
Lucrarea
Studiul Performanţelor
Termodinamice Ale Unui
Schimbător De Căldură
Cu Plăci Şi Garnituri

Scopul lucrării este de a studia funcţionarea din punct de vedere termic şi hidraulic
a unui schimbător de căldură cu plăci şi garnituri, apă-apă, prin determinarea
performanţelor sale şi compararea acestora cu cele rezultate din calculul care a stat
la baza proiectării aparatului.

Schema de principiu a instalaţiei este prezentată în Anexa 2. Schimbătorul de
căldură cu plăci şi garnituri studiat (SCP 1), este un aparat tip V4, produs de
firma VICARB - Franţa, cu următoarele caracteristici:
- numărul de plăci Np=21;
- numărul de canale pe agent Nc=10;
- înălţimea canalului de curgere H=3 mm;
- secţiunea de curgere a canalului Sc=3,06 cm2;
- suprafaţa unei plăci Sp=0,043 m2;
- suprafaţa totală de schimb de căldură S=0,817 m2;
- grosimea plăcii δp=0,6 mm;
- materialul plăcii (inox), λp=20 [W/(m.K)];
- tipul curgerii: echicurent sau contracurent (funcţie de circuitul realizat).

2.3 Modul de lucru

Măsurătorile se efectuează în trei regimuri de funcţionare determinate prin
stabilirea unor valori diferite pentru cele două debite de apă. Se recomandă
stabilirea debitului de apă caldă în domeniul 2 - 8 m3/h şi a celui de apă rece în
domeniul 2 - 6 m3/h.
După stabilizarea regimului de temperaturi se începe citirea parametrilor prin
urmărirea indicatoarelor corespunzătoare din pupitrul lucrării:
- Debit apă caldă: D1 (m3/h);
- Debit apă rece: D2 (m3/h);
- Temperatură apă caldă intrare: t’1 (°C);
- Temperatură apă caldă ieşire: t”1 (°C);
- Temperatură apă rece intrare: t’2 (°C);
- Temperatură apă rece ieşire: t”2 (°C);
- Pierderea de presiune pe apă caldă: ∆p1 [bar];
- Pierderea de presiune pe apă rece: ∆p2 [bar],
Măsurările pentru fiecare regim de funcţionare la intervale 2 - 3 minute,
rezultatele fiind stocate în tabelul 2.1. Numărul de citiri pentru fiecare regim se
stabileşte în funcţie de timpul total afectat lucrării.

În cadrul fiecărui regim de funcţionare, în cazul în care valoarea unei
temperaturi diferă de celelalte cu cel mult 2 °C, se exclude întregul set de
măsurări, aceasta indicând fie apariţia unui regim tranzitoriu, fie o eroare
grosolană făcută la citirea aparatelor. Pentru celelalte valori se face media
aritmetică, obţinându-se cele patru temperaturi care se folosesc în continuare în
calcule.
Tabelul 2.1
Mărimi măsurate
Regimul D1 t1’ t1” ∆p1 D2 t2’ t2” ∆p2
[m3/h] [°C] [°C] [bar] [m3/h] [°C] [°C] [bar]
Se calculează fluxurile termice Q1 şi Q2 cu relaţiile:
⋅ ρ1 ⋅ cp1 ⋅ (t1 '−t1 ")

D1
Q1 =
3600 (2.1)
t1 '+t1 "
în care cp1 este căldura specifică a apei la temperatura medie t1 = , în
2
[J/(kg.K)];

⋅ ρ 2 ⋅ cp 2 ⋅ (t 2 "−t 2 ')
D2
Q2 =
3600 (2.2)
t 2 '+t 2 "
în care cp2 este căldura specifică a apei la temperatura medie t 2 = , în
2
[J/(kg.K) ].
Coeficientul de reţinere a căldurii rezultă din relaţia:
Q2
ηr = . (2.3)
Q1
Valorile obţinute pentru ηr trebuie să se încadreze în intervalul 0,9 – 0,999. În

caz contrar măsurările efectuate nu sunt corecte şi nu pot fi luate în
considerare în calculele ulterioare.
Dacă ηr se încadrează în gama recomandată calculele se continuă cu
determinarea coeficientului global de schimb de căldură real
(experimental), din ecuaţia de transfer de căldură:
Q2  W 
k= ,  2 , (2.4)
S ⋅ ∆t med  m ⋅ K 
în care ∆tmed este diferenţa medie logaritmică de temperatură, în echicurent

sau contracurent, funcţie de circuitul termic realizat, şi se determină cu relaţia:
(t1 '−t 2 ') − (t1 "−t 2 ")
∆t med
EC
= , [°C] , (2.5)
t1 '−t 2 '
ln
t1 "−t 2 "
(t1 '−t 2 ") − (t1 "−t 2 ')
∆t med
CC
= , [°C] . (2.6)
t1 '−t 2 "
ln
t1 "−t 2 '
Coeficientul global de schimb de căldură teoretic, corespunzător regimului

realizat se va calcula cu relaţia:
1  W 
kt = ,  2 , (2.7)
1 δp 1  m ⋅ K 
+ +
α 1 λp α 2
unde: α1 şi α2 sunt coeficienţii de schimb de căldură prin convecţie pentru

fiecare fluid, în W/(m2.K) şi se determină cu relaţia:
0,14
η   W 
αi = 63 ⋅ Re i0 ,61 ⋅ Pri0, 4 ⋅ λ i ⋅ i  ,  2 , (2.8)
 ηp  m ⋅ K 
 
unde:
• i =1 sau 2;
wi ⋅ d h
• Re i = este criteriul Reynolds; (2.9)
νi

Di
• wi = , în [m/s] - viteza apei; (2.10)
3600 ⋅ Sc ⋅ Nc
• dh = 2.H, diametrul hidraulic, în [m]; (2.11)
• Pri - criteriul Prandtl pentru apă la temperatura medie;
• λi - conductivitatea termică a apei la temperatura medie, în
[W/(m2.K)];
• υi - vâscozitate cinematică a apei la temperatura medie, în [m2/s];
• ηi - vâscozitate dinamică a apei la temperatura medie, în [Pa∙s];
• ηp - vâscozitate dinamică a apei la temperatura peretelui, în [Pa∙ s].
t1 + t 2
Calculul se derulează iterativ, plecându-se cu t p = pentru determinarea
2
α ⋅ t + α2 ⋅ t2
coeficienţilor de convecţie α1, α2 şi se revine cu valoarea t *p = 1 1 ,
α1 + α 2
până când eroarea ε = t p − t *p ≤ 0,1°C .
Se vor compara valorile obţinute pentru k şi kt şi se vor trage concluziile

necesare.
Pentru determinarea pierderilor de presiune se utilizează relaţia:
  Np − 1  0, 08  ρ i ⋅ wi
2
− 0 ,18
∆pi = 50 ⋅ 19 ⋅ Re i + 0,005 ⋅   ⋅ Re i  ⋅ , [Pa ] , (2.12)
  2   2
unde: ρi este densitatea apei la temperatura medie, în [kg/m3].

Se vor compara pierderile de presiune obţinute experimental cu cele teoretice.
Conform recomandărilor existente în literatura de specialitate, acestea trebuie
să fie mai mici ca 0,5 bar.
Tabelul 2.2
Proprietăţile apei
t ρ cp λ 105⋅η 106.ν Pr
[°C] [kg/m3 ] [kJ/(kg∙K)] [W/(m∙K)] [Pa∙s] [m2/s] -
10 999 4,19 0,577 129,6 1,3 9,5
20 998 4,18 0,597 99,3 1,0 7,0
30 996 4,18 0,615 72,2 0,8 5,4
40 992 4,175 0,633 65,8 0,66 4,3
50 988 4,18 0,647 55,5 0,56 3,55
60 983 4,18 0,658 47,1 0,48 3,0
70 978 4,19 0,668 40,4 0,41 2,55
80 982 4,19 0,673 35,2 0,36 2,25
90 965 4,20 0,678 30,9 0,33 1,95
10

3
Lucrarea
Studiul Performanţelor
Termodinamice Ale
Schimbătoarelor De
Căldură Cu Plăci Sudate

Scopul lucrării este de a studia funcţionarea din punct de vedere termic şi
hidraulic a schimbătoarelor de căldură cu plăci sudate, apă - apă, unul de tip
COMPABLOC având curgerea agenţilor termici în curent încrucişat, cu mai
multe treceri şi cel de-al doilea cu plăci sudate în contracurent şi o singură
trecere pe ambii agenţi, prin determinarea performanţelor sale şi compararea
acestora cu cele rezultate din calculul care a stat la baza proiectării aparatului.

Schema de principiu a instalaţiei este prezentată în Anexa 2. Schimbătorul tip
COMPABLOC este un aparat tip CP 15, produs de firma VICARB, fiind notat
în schema instalaţiei cu reperul 2, iar cel de-al doilea aparat, cu plăci sudate este
tip CB26H, produs de firma ALFA LAVAL, având în schemă reperul numărul
3. Aparatele au caracteristicile prezentate în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
Caracteristicile aparatelor
Mărimea U.M. SCP 2 SCP 3
Numărul de plăci, Np - 50 34
Numărul de treceri pe agent, Nt - 6 1
Numărul de canale pe agent şi trecere, Nc - 4 16
Lungimea plăcii, L m 0,141 0,310
Înălţimea canalului de curgere, H mm 4 3
Secţiunea de curgere a canalului, Sc cm2 5,64 2,5
Suprafaţa unei plăci, Sp m2 0,023 0,0125
Suprafaţa totală de schimb de căldură, S m2 1,15 0,8
Grosimea plăcii, δp mm 0,6 0,4
Materialul plăcii (inox), λp W/(m ⋅ K) 20 15
11

L A
Tipul curgerii
-
3.3 Modul de lucru

Măsurătorile se efectuează în trei regimuri de funcţionare determinate prin
stabilirea unor valori diferite pentru cele două debite de apă. Se recomandă
stabilirea debitului de apă caldă în domeniul 2 - 8 m3/h şi a celui de apă rece în
domeniul 2 - 6 m3/h.
Reglarea debitelor se face din vanele V1 pentru apa caldă şi V6 pentru apa rece
sau din vanele ce încadrează traductoarele de debit.
După stabilizarea regimului de temperaturi se începe citirea parametrilor prin
urmărirea indicatoarelor corespunzătoare din pupitrul lucrării:
- Debit apă caldă: D1 (m3/h);
- Debit apă rece: D2 (m3/h);
- Temperatură apă caldă intrare: t’1 (°C);
- Temperatură apă caldă ieşire: t”1 (°C);
- Temperatură apă rece intrare: t’2 (°C);
- Temperatură apă rece ieşire: t”2 (°C);
- Pierderea de presiune pe apă caldă: ∆p1 [bar];
- Pierderea de presiune pe apă rece: ∆p2 [bar],
Măsurările pentru fiecare regim de funcţionare la intervale 2 - 3 minute,
rezultatele fiind stocate în tabelul 3.2. Numărul de citiri pentru fiecare regim se
stabileşte în funcţie de timpul total afectat lucrării.

În cadrul fiecărui regim de funcţionare, în cazul în care valoarea unei
temperaturi diferă de celelalte cu cel mult 2°C, se exclude întregul set de
măsurări, aceasta indicând fie apariţia unui regim tranzitoriu, fie o eroare
grosolană făcută la citirea aparatelor. Pentru celelalte valori se face media
aritmetică, obţinându-se cele patru temperaturi care se folosesc în continuare în
calcule.
Tabelul 3.2
Mărimi măsurate
Regimul D1 t1’ t1” ∆p1 D2 t2’ t2” ∆p2
[m3/h] [°C] [°C] [bar] [m3/h] [°C] [°C] [bar]
Se calcululează fluxurile termice Q1 şi Q2 cu relaţiile:
12

L A
⋅ ρ1 ⋅ cp1 ⋅ (t1 '−t1 ")

D1
Q1 =
3600 (3.1)
t1 '+t1 "
în care cp1 este căldura specifică a apei la temperatura medie t1 = , în
2
[J/(kg.K)];
⋅ ρ 2 ⋅ cp 2 ⋅ (t 2 "−t 2 ')
D2
Q2 =
3600 (3.2)
t 2 '+t 2 "
în care cp2 este căldura specifică a apei la temperatura medie t 2 = , în
2
[J/(kg.K)]. (3.4)
Q2
ηr = . (3.3)
Q1
Valorile obţinute pentru ηr trebuie să se încadreze în intervalul 0,9 – 0,999. În

caz contrar măsurările efectuate nu sunt corecte şi nu pot fi luate în
considerare în calculele ulterioare.
Dacă ηr se încadrează în gama recomandată calculele se continuă cu
determinarea coeficientului global de schimb de căldură real, din ecuaţia
de transfer de căldură:
Q2  W 
k= ,  2 , (3.4)
S ⋅ ∆t med  m ⋅ K 
în care ∆tmed este diferenţa medie logaritmică de temperatură, şi se determină

pentru SCP 2 cu relaţia:
∆t med = F ⋅ ∆t med
CC
, (3.5)
unde ∆t med
CC
=
(t1 '−t 2 ") − (t1 "−t 2 ') , [ C ] este diferenţa medie de temperatură în
o
t '−t "
ln 1 2
t1 "−t 2 '
contracurent şi F este un factor de corecţie ce se determină funcţie de
t"2 −t ' 2 t ' −t"
parametrii P = şi R = 1 1 , din figura 3.1.
t '1 −t ' 2 t"2 −t ' 2
Pentru schimbătorul de căldură cu plăci sudate (SCP3) relaţia de calcul a lui
∆t med se identifică cu cea a lui ∆tmed
CC
.
Coeficientul global de schimb de căldură teoretic, corespunzător regimului
1  W 
kt = ,  2 , (3.6)
1 δp 1  m ⋅ K 
+ +
α 1 λp α 2
13

L A
unde: α1 şi α2 sunt coeficienţii de schimb de căldură prin convecţie pentru

fiecare fluid, în W/(m2.K) şi se determină pentru SCP2 cu relaţia:
0,14
η   W 
αi = 33 ⋅ Re i0, 635 ⋅ Pri0, 4 ⋅ λ i ⋅ i  ,  2 , (3.7)
η  m ⋅ K 
 p 
şi pentru SCP3:
0,14
η   W 
αi = 60,16 ⋅ Re i0 ,733 ⋅ Pri0 , 4 ⋅ λ i ⋅ i  ,  2  (3.8)
η  m ⋅ K 
 p 
unde:
• i =1 sau 2;
wi ⋅ d h
• Re i = este criteriul Reynolds; (3.9)
νi
Di
• wi = , în [m/s] - viteza apei; (3.10)
3600 ⋅ Sc ⋅ Nc
• dh = 2.H, diametrul hidraulic, în [m]; (3.11)
• Pri - criteriul Prandtl pentru apă la temperatura medie;
• λi - conductivitatea termică a apei la temperatura medie, în
[W/(m2.K)];
• υi - vâscozitate cinematică a apei la temperatura medie, în [m2/s];
• ηi - vâscozitate dinamică a apei la temperatura medie, în [Pa∙s];
• ηp - vâscozitate dinamică a apei la temperatura peretelui, în [Pa∙ s].
t1 + t 2
Calculul se derulează iterativ, plecându-se cu t p = pentru determinarea
2
α ⋅ t + α2 ⋅ t2
coeficienţilor de convecţie α1, α2 şi se revine cu valoarea t *p = 1 1 ,
α1 + α 2
până când eroarea ε = t p − t *p ≤ 0,1°C .
Se vor compara valorile obţinute pentru k şi kt şi se vor trage concluziile

necesare.
Pentru determinarea pierderilor de presiune se utilizează relaţia:
ρ i ⋅ wi2
∆pi = 800 ⋅ L ⋅ Re −0,17 ⋅ ⋅ Nt , [ Pa ], , (3.12)
2
unde: ρi este densitatea apei la temperatura medie, în [kg/m3].
Se vor compara pierderile de presiune obţinute experimental cu cele teoretice.
Conform recomandărilor existente în literatura de specialitate, acestea trebuie
să fie mai mici ca 0,5 bar.
14

L A
Tabelul 3.2
Proprietăţile apei
t ρ cp λ 105⋅η 106.ν Pr
[°C] [kg/m3 ] [kJ/(kg∙K)] [W/(m∙K)] [Pa∙s] [m2/s] -
10 999 4,19 0,577 129,6 1,3 9,5
20 998 4,18 0,597 99,3 1,0 7,0
30 996 4,18 0,615 72,2 0,8 5,4
40 992 4,175 0,633 65,8 0,66 4,3
50 988 4,18 0,647 55,5 0,56 3,55
60 983 4,18 0,658 47,1 0,48 3,0
70 978 4,19 0,668 40,4 0,41 2,55
80 982 4,19 0,673 35,2 0,36 2,25
90 965 4,20 0,678 30,9 0,33 1,95
15

ANEXA 1
Figura A1.1 Schema de principiu a schimbătorului apă - apă funcţionând în regim staţionar

ANEXA 2
Figura A2.1 Schema de principiu a standului experimental cu schimbătoare de plăci
Legendă:: ____ apă caldă; ____ apă rece; 1 – schimbător de căldură cu plăci şi garnituri; 2 – schimbător de căldură cu plăci sudate în curent încrucişat; 3 –
schimbător de căldură cu plăci brazate

ANEXA 3 – Imagini cu tipuri de schimbătoare existente în laborator
Schimbǎtor cu plǎci şi garnituri Schimbǎtor cu plǎci sudate tip COMPABLOC Schimbǎtor cu plǎci brazate

Studiul performanţelor
termodinamice ale unui
schimbător de căldură cu ţevi şi
manta
Scopul lucrării este de a studia funcţionarea din punct de vedere termic a unui schimbător de căldură cu
ţevi şi manta, prin determinarea performanţelor sale şi compararea acestora cu cele rezultate din
calculul care a stat la baza proiectării aparatului.

Schema de principiu a instalaţiei este prezentată în Figura 1, curgerea celor două fluide fiind în
echicurent sau contracurent (funcţie de circuitul realizat). Apare caldă curge prin ţevile interioare, iar
apa rece prin spaţiul dintre ţevi şi manta.
Figura 1. Schema de principiu a instalaţiei

Schimbătorul de căldură ţeavă în ţeavă are următoarele caracteristici:
Conductivitatea termica a tevilor interioare

λi 16,2 W/m/K
(inox)
Conductivitatea termica a mantalei
λe 0,19 W/m/K
(plexiglas)
Diametrul interior al tevii interioare di 0,00515 m
Diametrul exterior al tevii interioare de 0,00635 m
Diametrul mediu al tevii interioare

di + de 0,00575 m
dm =
2
d − di
Grosimea peretelui tevii interioare δi = e 0,0006 m
2
Numarul de tevi n 7
Lungimea tevilor L 0,144 m
2
π ⋅d i 2
Sectiunea de curgere prin tevi Si = n ⋅ 1,458E-04 m
4
Suprafata de schimb de caldura S = n ⋅π ⋅ dm ⋅ L 1,8209E-02 m
2
Diametrul interior al mantalei Ds=Di 0,044 m

Diametrul exterior al mantalei De 0,05 m
De − Di
Grosimea peretelui mantalei δe = 0,003 m
2
Numarul de sicane ns 2
Distanta dintre sicane Ls 0,048 m
Distanta pana la prima sicana Ls1 0,048 m
Pasul dintre tevi s = Ltp 0,0125 m
Unghiul dintre tevi θtp 30 º
Distanta pe verticala intre tevi L pn = 0,5 ⋅ Ltp 0,00625 m
Distanta pe orizontala intre tevi L pp = 0,866 ⋅ Ltp 0,010825 m
0,866 ⋅ n ⋅ Ltp
Diametrul ultimului rand de tevi Dctl = 0,035 m
0,78
Ds − Dctl − d e
Spatiul de la ultimul rand de tevi la manta Lbb = 0,0014 m
2
Inaltimea partii decupate din sicana Lbh 0,010 m
Lbh
Cota decuparii sicanei Bc = 22,73 %
Ds
Distanta dintre doua sicane Lbc 0,048 m
Distanta de la capete fata de prima si
Lbi = Lb0 0,048 m
ultima sicana
Numarul de sicane Ns 2
Grosimea placii tubulare Lts 0,0115 m
Lungimea egala cu suma tuturor
Lti 0,144 m
distantelor dintre sicane
Lungimea nominala a tevii Lt 0 = Lti + 2 ⋅ Lts 0,1670 m
Lungimea efectiva de transfer de caldura L=Lta 0,144 m
Marimea spatiul liber dintre sicana si
Lsb = 1,6 + 0,004 ⋅ Ds 0,0016 m
manta
Diferenta intre diametrul gaurilor din
Ltb 3,0E-04 m
sicana si diametrul exterior al tevilor
Diametrul exterior al sicanelor Ds' = Ds + Lsb D's 0,046 m
Numarul de randuri de tevi intre ferestrele Ds  B 

N tcc = ⋅ 1 − 2 ⋅ c  2
sicanelor L pp  100 
Distanta pe care fluidul curge transversal  B D − Dctl 
Lwp = 0,4 ⋅  Ds ⋅ c − s  2,169E-03 m
peste sicana
 100 2 
Numarul de randuri de tevi strabatute 0,8  B D − Dctl 
transversal de fluid in zona ferestrelor N tcw = ⋅  Ds ⋅ c − s  0
sicanelor L pp  100 2 
Numarul de randuri de tevi care este
efectiv strabatut de fluid in curent N c = N tcc + N tcw 2
incrucisat
Caracteristicile geometrice ale sicanei
segment
  Bc 
θ ds = 2 ⋅ cos −1 1 − 2 ⋅   113,9 º
Unghiurile la centru sub care se vede   100 
taietura sicanei
 Ds  B 
θ ctl = 2 ⋅ cos −1  − 2 ⋅  c  72,2 º
 Dctl  100 
π 2  θ sin θ ds 
Suprafata ferestrei sicanei Awg = ⋅ (Ds ) ⋅  ds −  2,598E-04 m
2
4  360 2π 
θ sin θ ds
Fractia de tevi in zona ferestrei Fw = ctl − 0,055
360 2π
Fractia de tevi strabatuta in curent
Fc = 1 − 2 ⋅ Fw 0,890
incrucisat
Suprafata din fereastra sicanei ocupata π ⋅ d e2 2
de tevi Awt = n ⋅ Fw ⋅ 1,219E-05 m
4
Suprafata din fereastra sicanei strabatuta Aw = Awg − Awt 2
2,476E-04 m
de fluid
4 ⋅ Aw
Diametrul hidraulic al sicanei Dw = 2,264E-02 m
π ⋅ d e ⋅ Fw ⋅ n + π ⋅ Ds ⋅ (θ ds / 360)
Suprafetele de curgere
Suprafata intre fasciculul de tevi si manta Aba = Lbc ⋅ (Ds − Dctl ) 4,393E-04 m
2
L 360 − θ ds
Suprafata intre manta si sicana Asb = π ⋅ Ds ⋅ sb ⋅ 7,560E-05 m
2
2 360
π
Suprafata dintre tevi si gaurile din sicane Atb =
4
[ 2
]
⋅ (d e + Ltb ) − d e2 ⋅ n ⋅ (1 − Fw ) 1,809E-08 m
2
Suprafata de curgere transversala peste  D 

tevi (suprafata minima de curgere peste Amb = Lbc ⋅  Lbb + ctl ⋅ (Ltp − d e ) 8,902E-04 m
2
tevi)  Ltp 
Factorul de corectie al ferestrei sicanei Jc 1,19
Factorul de corectie pentru debitele care

Jl 0,85
curg pe langa sicana
Factorii de corectie pentru debitele de
Jb 0,54
ocolire
Factorul de corectie pentru distanta
Js 1
inegala dintre sicane
Factorul de corectie pentru gradienti
Jr 1
negativi de temperatura
Factorul de corectie global J = Jc ⋅ Jl ⋅ Jb ⋅ J s ⋅ Jr 0,55
1.3 Modul de lucru

Măsurătorile se efectuează în trei regimuri de funcţionare determinate prin stabilirea unor valori
diferite pentru cele două debite de apă. Se recomandă stabilirea debitului de apă pentru ambele
fluide în domeniul 1 - 5 litri/min.
După stabilizarea regimului de temperaturi se începe înregistrarea parametrilor prin urmărirea
valorilor corespunzătoare pe schema lucrării:
- Debit apă caldă: m1 (litri/min);
- Debit apă rece: m2 (litri/min);
- Temperatură apă caldă intrare: T1 (°C);
- Temperatură apă caldă ieşire: T2 (°C);
- Temperatură apă rece intrare: T3 (°C);
- Temperatură apă rece ieşire: T4 (°C).
Notaţiile prezentate mai sus corespund curgerii în contracurent, în cazul curgerii în echicurent se
inverseasă temperaturile de intrare şi ieşire pentru apa caldă.
Măsurările pentru fiecare regim de funcţionare la intervale 2 - 3 minute, sunt stocate în tabelul
2.1. Numărul de citiri pentru fiecare regim se stabileşte în funcţie de timpul total afectat lucrării.

În cadrul fiecărui regim de funcţionare, în cazul în care valoarea unei temperaturi diferă de
celelalte cu cel mult 2 °C, se exclude întregul set de măsurări, aceasta indicând fie apariţia unui
regim tranzitoriu, fie o eroare grosolană făcută la citirea aparatelor. Pentru celelalte valori se
face media aritmetică, obţinându-se cele patru temperaturi care se folosesc în continuare în
calcule.
Tabelul 1. Mărimi măsurate
T1 T2 T3 T4 m1 m2
Regimul
[ºC] [ºC] [ºC] [ºC] [litri/min] [litri/min]
Se calculează fluxurile termice cedat de fluidul primar Q1 şi primit de agentul secundar Q2 cu

relaţiile:
m1
Q1 = ⋅ ρ1 ⋅ cp1 ⋅ (T1 − T2 ) [kW ]
1000 ⋅ 60 (1)
T1 + T2
în care cp1 este căldura specifică a apei la temperatura medie Tm1 = , în [kJ/(kg.K)];
2
m2
Q2 = ⋅ ρ 2 ⋅ cp 2 ⋅ (T4 − T3 ) [kW ]
1000 ⋅ 60 (2)
T3 + T4
în care cp2 este căldura specifică a apei la temperatura medie Tm 2 = , în [kJ/(kg.K) ].
2
Q2
ηr = . (3)
Q1
Valorile obţinute pentru ηr trebuie să se încadreze în intervalul 0,9 – 0,999. În caz contrar
măsurările efectuate nu sunt corecte şi nu pot fi luate în considerare în calculele ulterioare.
Dacă ηr se încadrează în gama recomandată calculele se continuă cu determinarea coeficientului
global de schimb de căldură real de suprafaţă (experimental), din ecuaţia de transfer de
căldură:
Q2 ⋅ 10 3  W 
kS = , , (4)
S ⋅ ∆Tmed  m 2 ⋅ K 
în care ∆Tmed este diferenţa medie logaritmică de temperatură, în contracurent sau echicurent,
funcţie de circuitul termic realizat, şi se determină cu relaţia:
(T1 − T4 ) − (T2 − T3 ) [ ]
CC
∆Tmed = , °C , (5)
T − T4
ln 1
T2 − T3
(T1 − T4 ) − (T2 − T3 ) [ ]
EC
∆Tmed = , °C (6)
T − T4
ln 1
T2 − T3
Coeficientul global de schimb de căldură de suprafaţă teoretic, corespunzător regimului
1 1  W 
k St = ⋅ ,  2 , (7)
π ⋅ dm 1 1 d 1 m ⋅ K 
+ ⋅ ln e +
π ⋅ d i ⋅ α 1 2 ⋅ π ⋅ λi di π ⋅ de ⋅α 2
unde: α1 şi α2 sunt coeficienţii de schimb de căldură prin convecţie pentru apa caldă şi respectiv
pentru apa rece, în W/(m2.K). Coeficientul de convecţie pentru apa caldă care curge prin ţevi se
poate determină cu relaţiile lui Miheev:
Nr. Crt. Relaţia Domeniul de valabilitate
10 < Re < 2000
5
0, 4 d
 d  Re⋅ h ⋅ Pr 6 > 15
1 Nu = 1,4 ⋅  Re⋅ h  ⋅ Pr 0,33 L
 L
L
> 10
dh
2000 < Re < 10000
5
Nu = K 0 ⋅ Pr 0, 43 d
Re⋅ h ⋅ Pr 6 > 15
2 L
K 0 = −2 ⋅ 10 −7 ⋅ Re 2 + 0,0061 ⋅ Re− 9,461
L
> 10
dh
10 4 < Re < 5 ⋅ 10 6
0,6 < Pr < 2500
3 Nu = 0,021 ⋅ Re 0,8 ⋅ Pr 0, 43
L
> 50
dh
unde:
α ⋅ dh
• Nu este numărul Nusselt, Nu = ;
λ
w ⋅ dh
• Re - numărul Reynolds, Re = ;
ν
• d h = d i - diametrul hidraulic (sau echivalent), în [m];
m1
• w = w1 = 1000 ⋅ 60 - viteza apei, în [m/s]; ;
Si
• Pr - criteriul Prandtl pentru apă la temperatura medie;
• λ - conductivitatea termică a apei la temperatura medie, în [W/(m2.K)];
• ν - vâscozitate cinematică a apei la temperatura medie, în [m2/s];
• η- vâscozitate dinamică a apei la temperatura medie, în [Pa·s].
Determinarea coeficientului de convecţie ideal la curgerea peste un fascicul de ţevi se

poate realiza cu relaţia:
m2
⋅ ρ2
α i = j⋅ c p 2 ⋅ 1000 ⋅ 60 ⋅ Pr2− 2 3 ⋅ ε T ,
Amb
unde :
j este criteriul lui Colburn;
cp2, Pr2 - căldura specifică, în J/(kg.K) şi numărul Prandtl la temperatura medie a apei
reci;
0 , 25
 Pr 
ε T =  2  - factor de corecţie care ţine seama de variaţia proprietăţilor fizice ale
 Pr 
 p
fluidului în stratul limită.
Indicele "p" indică, că mărimile respective se determină la temperatura peretelui.

Aceasta se alege iniţial şi se verifică în finalul calculului termic al aparatului. Calculul se
T + Tm 2
derulează astfel iterativ, plecându-se iniţial cu temperatura peretelui T p = m1 pentru
2
determinarea coeficienţilor de convecţie α1, α2 şi se revine cu valoarea
α ⋅ T + α 2 ⋅ Tm 2
T p* = 1 m1 , până când eroarea între doi paşi succesivi ε = T p − T p* ≤ 0,1°C .
α1 + α 2
Criteriul Colburn se poate calcula cu relaţia:
a
 1,33 
j = a1 ⋅   ⋅ Re a22 ,
 L /d 
 tp e 
unde:
a3
a= .
1 + 0,14(Re 2 ) a4
Valorile a1, a2, a3 şi a4 se pot determina din tabelul 2.
Tabelul 2. Valorile coeficienţilor a1, a2, a3 şi a4
θtp Re a1 a2 a3 a4
10 - 104
5
0,321 -0,388
104 – 103 0,321 -0,388
30° 103 – 102 0,593 -0,477 1,450 0,519
102 - 10 1,360 -0,657
<10 1,400 -0,667
105 - 104 0,370 -0,396
104 – 103 0,370 -0,396
45° 103 – 102 0,730 -0,500 1,930 0,500
102 - 10 1,498 -0,656
<10 1,550 -0,667
105 - 104 0,370 -0,395
104 – 103 0,107 -0,266
90° 103 – 102 0,408 -0,460 1,187 0,370
102 - 10 1,900 -0,631
<10 1,970 -0,667
În figura 2 este prezentată o nomogramă pentru determinarea directă a lui j în funcţie
de criteriul Re şi pasul relativ dintre ţevi (Ltp/de), pentru diferite tipuri de aşezări ale ţevilor.
Figura 2. Variaţia criteriului Colburn j şi a coeficientului de frecare f în funcţie de criteriul

Reynolds şi de pasul relativ (Ltp/de)
Numărul Reynolds pentru apa rece se determină cu relaţia:
m2
⋅ ρ2 ⋅ de
Re 2 = 1000 ⋅ 60 ,
Amb ⋅ η 2
unde: ρ2 reprezintă densitatea apei reci la temperatura medie, în kg/m3;

η2 – vâscozitatea dinamică a apei reci la temperatura medie, în Pa.s.
Coeficientul de convecţie real pentru curgerea apei reci peste ţevi se va calcula cu
relaţia:
 W 
α 2 = J ⋅αi  m 2 ⋅ K  .
Se vor compara valorile obţinute pentru kS şi kSt şi se vor trage concluziile necesare.
Tabelul 3. Proprietăţile apei
T ρ cp λ 105⋅η 106.ν Pr
3
[°C] [kg/m ] [kJ/(kg·K)] [W/(m·K)] [Pa·s] [m2/s] -
10 999 4,19 0,577 129,6 1,3 9,5
20 998 4,18 0,597 99,3 1,0 7,0
30 996 4,18 0,615 72,2 0,8 5,4
40 992 4,175 0,633 65,8 0,66 4,3
50 988 4,18 0,647 55,5 0,56 3,55
60 983 4,18 0,658 47,1 0,48 3,0
70 978 4,19 0,668 40,4 0,41 2,55
80 982 4,19 0,673 35,2 0,36 2,25
90 965 4,20 0,678 30,9 0,33 1,95
Studiul performanţelor
termodinamice ale unui
schimbător de căldură ţeavă în
ţeavă
Scopul lucrării este de a studia funcţionarea din punct de vedere termic a unui schimbător de căldură
ţeavă în ţeavă, prin determinarea performanţelor sale şi compararea acestora cu cele rezultate din
calculul care a stat la baza proiectării aparatului.

Schema de principiu a instalaţiei este prezentată în Figura 1, curgerea celor două fluide fiind în
echicurent sau contracurent (funcţie de circuitul realizat). Apare caldă curge prin ţeava interioară, iar
apa rece prin spaţiul inelar format între cele două ţevi.
Figura 1. Schema de principiu a instalaţiei

Schimbătorul de căldură ţeavă în ţeavă are următoarele caracteristici:
Diametrul interior al ţevii interioare di 0,0083 m

Diametrul exterior al ţevii interioare de 0,0095 m
di + de
Diametrul mediu al ţevii interioare dm = 0,0089 m
2
Grosimea peretelui ţevii interioare di 0,0006 m
2
Secţiunea de curgere prin ţeava interioară π ⋅d i 5,411E-05 m2
Si =
4
Diametrul interior al ţevii exterioare Di 0,012 m
Diametrul exterior al ţevii interioare De 0,016 m
Grosimea peretelui ţevii interioare δe 0,002 m
π
Secţiunea de curgere prin spaţiul inelar Se =
4
(
⋅ Di2 − d e2 ) 4,222E-05 m2
Diametrul hidraulic (echivalent) al spaţiului
d h 2 = Di − d e 0,0025 m
inelar
Lungimea totală L 0,66 m
Suprafaţa de schimb de căldură S = π ⋅ dm ⋅ L 1,8454E-02 m2
Conductivitatea termică a ţevii interioare (inox) λi 16,2 W/m/K
Conductivitatea termică a ţevii exterioare
λe 0,19 W/m/K
(plexiglas)
1.3 Modul de lucru

Măsurătorile se efectuează în trei regimuri de funcţionare determinate prin stabilirea unor valori
diferite pentru cele două debite de apă. Se recomandă stabilirea debitului de apă pentru ambele
fluide în domeniul 1 - 5 litri/min.
După stabilizarea regimului de temperaturi se începe înregistrarea parametrilor prin urmărirea
valorilor corespunzătoare pe schema lucrării:
- Debit apă caldă: m1 (litri/min);
- Debit apă rece: m2 (litri/min);
- Temperatură apă caldă intrare: T1 (°C);
- Temperatură apă caldă între treceri: T1 (°C);
- Temperatură apă caldă ieşire: T3 (°C);
- Temperatură apă rece intrare: T4 (°C);
- Temperatură apă rece între treceri: T5 (°C);
- Temperatură apă rece ieşire: T6 (°C).
Notaţiile prezentate mai sus corespund curgerii în contracurent, în cazul curgerii în echicurent se
inverseasă temperaturile de intrare şi ieşire pentru apa caldă.
Măsurările pentru fiecare regim de funcţionare la intervale 2 - 3 minute, sunt stocate în tabelul
2.1. Numărul de citiri pentru fiecare regim se stabileşte în funcţie de timpul total afectat lucrării.

În cadrul fiecărui regim de funcţionare, în cazul în care valoarea unei temperaturi diferă de
celelalte cu cel mult 2 °C, se exclude întregul set de măsurări, aceasta indicând fie apariţia unui
regim tranzitoriu, fie o eroare grosolană făcută la citirea aparatelor. Pentru celelalte valori se
face media aritmetică, obţinându-se cele patru temperaturi care se folosesc în continuare în
calcule.
Tabelul 1. Mărimi măsurate
T1 T2 T3 T4 T5 T6 m1 m2
Regimul
[ºC] [ºC] [ºC] [ºC] [ºC] [ºC] [litri/min] [litri/min]
Se calculează fluxurile termice cedat de fluidul primar Q1 şi primit de agentul secundar Q2 cu

relaţiile:
m1
Q1 = ⋅ ρ1 ⋅ cp1 ⋅ (T1 − T3 ) [kW ]
1000 ⋅ 60 (1)
T1 + T3
în care cp1 este căldura specifică a apei la temperatura medie Tm1 = , în [kJ/(kg.K)];
2
m2
Q2 = ⋅ ρ 2 ⋅ cp 2 ⋅ (T6 − T4 ) [kW ]
1000 ⋅ 60 (2)
T4 + T6
în care cp2 este căldura specifică a apei la temperatura medie Tm 2 = , în [kJ/(kg.K) ].
2
Q2
ηr = . (3)
Q1
Valorile obţinute pentru ηr trebuie să se încadreze în intervalul 0,9 – 0,999. În caz contrar
măsurările efectuate nu sunt corecte şi nu pot fi luate în considerare în calculele ulterioare.
Dacă ηr se încadrează în gama recomandată calculele se continuă cu determinarea coeficientului
global de schimb de căldură real de suprafaţă (experimental), din ecuaţia de transfer de
căldură:
Q2 ⋅ 10 3  W 
kS = , , (4)
S ⋅ ∆Tmed  m 2 ⋅ K 
în care ∆Tmed este diferenţa medie logaritmică de temperatură, în contracurent sau echicurent,
funcţie de circuitul termic realizat, şi se determină cu relaţia:
(T1 − T6 ) − (T3 − T4 ) [ ]
CC
∆Tmed = , °C , (5)
T − T6
ln 1
T3 − T4
(T3 − T4 ) − (T1 − T6 ) [ ]
EC
∆Tmed = , °C (6)
T − T4
ln 3
T1 − T6
Coeficientul global de schimb de căldură de suprafaţă teoretic, corespunzător regimului
1 1  W 
k St = ⋅ ,  2 , (7)
π ⋅ dm 1
+
1 d
⋅ ln e +
1  m ⋅ K 
π ⋅ d i ⋅ α 1 2 ⋅ π ⋅ λi di π ⋅ de ⋅α 2
unde: α1 şi α2 sunt coeficienţii de schimb de căldură prin convecţie pentru fiecare fluid, în
W/(m2.K) şi se determină cu relaţiile lui Miheev:
Nr. Crt. Relaţia Domeniul de valabilitate

10 < Re < 2000
5
0, 4 dh
 d  Re⋅ ⋅ Pr 6 > 15
1 Nu = 1,4 ⋅  Re⋅ h  ⋅ Pr 0,33 L
 L
L
> 10
dh
2000 < Re < 10000
5
Nu = K 0 ⋅ Pr 0, 43 dh
Re⋅ ⋅ Pr 6 > 15
2 L
K 0 = −2 ⋅ 10 −7 ⋅ Re 2 + 0,0061 ⋅ Re− 9,461
L
> 10
dh
10 4 < Re < 5 ⋅ 10 6
0,6 < Pr < 2500
3 Nu = 0,021 ⋅ Re 0,8 ⋅ Pr 0, 43
L
> 50
dh
unde:
α ⋅ dh
• Nu este numărul Nusselt, Nu = ;
λ
w ⋅ dh
• Re - numărul Reynolds, Re = ;
ν
• dh - diametrul hidraulic (sau echivalent), în [m]; d h1 = d i pentru apa caldă şi
d h 2 = Di − d e pentru apa rece;
m1 m2
• w - viteza apei, în [m/s]; w1 = 1000 ⋅ 60 pentru apa caldă şi w2 = 1000 ⋅ 60 pentru
Si Se
apa rece;
• Pr - criteriul Prandtl pentru apă la temperatura medie;
• λ - conductivitatea termică a apei la temperatura medie, în [W/(m2.K)];
• ν - vâscozitate cinematică a apei la temperatura medie, în [m2/s];
• η- vâscozitate dinamică a apei la temperatura medie, în [Pa·s];
Dacă în relaţiile de calcul pentru numărul Nusselt, se aplică în relaţii şi corecţia pentru
0 , 25
 Pr 
variaţia temperaturii în stratul limită ε T =   , atunci calculul se derulează iterativ,
 Pr 
 p 
Tm1 + Tm 2
plecându-se iniţial cu temperatura peretelui T p = pentru determinarea coeficienţilor
2
α ⋅ T + α 2 ⋅ Tm 2
de convecţie α1, α2 şi se revine cu valoarea T p* = 1 m1 , până când eroarea între
α1 + α 2
doi paşi succesivi ε = T p − T p* ≤ 0,1°C .
Se vor compara valorile obţinute pentru kS şi kSt şi se vor trage concluziile necesare.
Tabelul 2. Proprietăţile apei
T ρ cp λ 105⋅η 106.ν Pr
[°C] [kg/m3] [kJ/(kg·K)] [W/(m·K)] [Pa·s] [m2/s] -
10 999 4,19 0,577 129,6 1,3 9,5
20 998 4,18 0,597 99,3 1,0 7,0
30 996 4,18 0,615 72,2 0,8 5,4
40 992 4,175 0,633 65,8 0,66 4,3
50 988 4,18 0,647 55,5 0,56 3,55
60 983 4,18 0,658 47,1 0,48 3,0
70 978 4,19 0,668 40,4 0,41 2,55
80 982 4,19 0,673 35,2 0,36 2,25
90 965 4,20 0,678 30,9 0,33 1,95

Lucrari de Laborator EIT

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrari de Laborator EIT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

1.1 Scopul lucrării

1.2 Descrierea instalaţiei de lucru

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

- lungimea desfăşurată a serpentinei: 5,74 m;

1.3 Modul de lucru

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Durata unui regim de încălzire este în general cuprinsă între 35 şi 50 minute şi

1.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

unde c1 = c2 = 4,19 [kJ/(kg⋅K)], S =0,5 m2 este suprafaţa de schimb de căldură,

Valoarea coeficientului global de schimb de căldură determinată experimental

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

2.1 Scopul lucrării

2.2 Descrierea instalaţiei de lucru

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

2.3 Modul de lucru

2.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători

Se calculează fluxurile termice Q1 şi Q2 cu relaţiile:

⋅ ρ1 ⋅ cp1 ⋅ (t1 '−t1 ")

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Valorile obţinute pentru ηr trebuie să se încadreze în intervalul 0,9 – 0,999. În

în care ∆tmed este diferenţa medie logaritmică de temperatură, în echicurent

Coeficientul global de schimb de căldură teoretic, corespunzător regimului

unde: α1 şi α2 sunt coeficienţii de schimb de căldură prin convecţie pentru

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Se vor compara valorile obţinute pentru k şi kt şi se vor trage concluziile

unde: ρi este densitatea apei la temperatura medie, în [kg/m3].

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

3.1 Scopul lucrării

3.2 Descrierea instalaţiei de lucru

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

3.3 Modul de lucru

3.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători

Se calcululează fluxurile termice Q1 şi Q2 cu relaţiile:

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

⋅ ρ1 ⋅ cp1 ⋅ (t1 '−t1 ")

Valorile obţinute pentru ηr trebuie să se încadreze în intervalul 0,9 – 0,999. În

în care ∆tmed este diferenţa medie logaritmică de temperatură, şi se determină

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

unde: α1 şi α2 sunt coeficienţii de schimb de căldură prin convecţie pentru

Se vor compara valorile obţinute pentru k şi kt şi se vor trage concluziile

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Figura A2.1 Schema de principiu a standului experimental cu schimbătoare de plăci

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

1.2 Descrierea instalaţiei de lucru

Figura 1. Schema de principiu a instalaţiei

Conductivitatea termica a tevilor interioare

Diametrul mediu al tevii interioare

Diametrul interior al mantalei Ds=Di 0,044 m

Numarul de randuri de tevi intre ferestrele Ds  B 

Suprafata de curgere transversala peste  D 

Factorul de corectie pentru debitele care

Factorul de corectie global J = Jc ⋅ Jl ⋅ Jb ⋅ J s ⋅ Jr 0,55

1.3 Modul de lucru

1.4 Prelucrarea datelor rezultate din măsurători