Sunteți pe pagina 1din 6

Efectul sistemelor de mentinere, sprijin

si stabilizare si a designului
conectorilor asupra PPA si a dintilor
de sprijin sub simularea miscarii
dinamice
SUMAR

Despre modelele de proteze dentare se spune ca ar afecta mobilitatea dintilor stalp si a


protezelor partial amovabile in timpul functiilor orale . Acest studiu este menit sa analizeze
efectul sistemelor de mentinere, sprijin si stabilizare si a designului conectorilor asupra PPA si a
dintilor de sprijin sub simularea dinamicii incarcaturii . Sase maxilare de tip PPA . clasa Kennedy
II au fost fabricate pe acelasi tipar de maxilar . Aceste danturi au implicat 3 sisteme de mentinere
sprijin si stabilizare diferite ( croset din sarma forjata , croset RPA si dispozitiv de retentie
telescopic cu coroana conica ) si 2 conectori diferiti (conector Co-Cr si rasina acrilica sterilizata
termic cu un metal intaritor .
Folosind un model experimental ce copie ligamentele parodontale si mucoasa fiind
fabricate dintr-un material imprimat cu silicon , asezari tridimensionale ale PPA au fost masurate
cu o incarcatura de 30-N si un traductor de deplasare de tip M-3 . Efecte vizibile al modelului de
proteza directa pe pozitia vestibulo-palatinala si a conectorului principal situat pe poziia
mesiodistala ce au fost descoperite prin analiza 2・3 a variatiei miscarii dintilor amovabili (P <
0Ć001 si respectiv P = 0Ć002) . Mai mult , analiza variatiei asezarilor PPA au scos la iveala
efecte semnificative ale modelului de proteza directe asupra pozitiei vestibulo-palatinale si a
conectorului principal in zona mesio-distala ((P = 0Ć001 si respectiv P =0Ć028) . Protezele rigide
directe si conectorul principal rigid scad miscarea atat a dintelui amovabil cat si a PPA .

INTRODUCERE

Proteza partial amovabila (PPA) este un tratament frecvent disponibil pentru restaurarea
unei zone edente cu o extensie distala . Incarcatura pentru PPA este in special in Kennedy clasele
I sau II . cu pozitia intre dintii amovabili si muchiile reziduale (1,2) . Dupa cum aceste elemente
de sprijin au rezistente diferite , o forta functionala , ocluzionala exercitata asupra unei extensii
distale RPD provoaca o miscare de rotatie in jurul punctului de sprijin si a bonturilor
terminale(1). Designul PPA a fost raportat ca fiind un factor determinant al dinamicii acestor
proteze care la randul ei afecteaza repartizarea de forta dintre dintii amovabili si a crestekir
akveikare reziduale . Prin urmare , un design inadecvat PPA poate duce la o crestere a mobilitatii
suportilor dintelui .
Studiile In Vitro au demonstrat ca modelele simulate au subliniat importanta de rigiditate
in conectori pentru a reduce solicitarea dintilor marginali (5-7) si a crestelor alveolare reziduale
situate la baza protezei (8). Studiile clinice au indicat deasemenea ca nu exista efecte averse
asupra dintilor stalp daca modelul PPA include nu doar conectori principali rigizi dar si alte
elemente esentiale ce sunt intretinute de un program cuprinzator de amintire . Aceste studii
demonstreaza importanta conectorilor principali pe arcada dentara . Un conector transmite forta
de pe dintele artificial pe partea contralaterala si pentru ca un conector sa indeplineasca aceasta
functie , aceasta trebuie sa fie rigid . Designul unei proteze directe este considerat a fi un factor
principal ce controleaza forta aplicata dintilor stalp . Studiile efectuate in cadrul unei conditii
simulate au demonstrat ca modelele croset produc un cuplu mai mic asupra dintilor stalp decat
fixarea intracorona (11,12) . Un studiu in vivo realizat cu 2 pacienti a demonstrat ca protezele
rigide directe au avut o mobilitate mai mica asupra dintilor stalp si au exercitat o forta mai mica
asupra coamei reziduale .
Un alt studiu medical nu a putut arata un efect considerabil asupra modelului de proteza
directa asupra mobilitatii dintilor stalp. Pana in prezent efectele protezelor directeasupra
dinamicii dentare raman putin cunoscute . Mai mul , foarte putin este stiut despre interactiunea
dintre efectele celor 2 componente PPA – conectorul principal si proteza directa .
Acest studiu a dorit examinarea efectelor protezei directe asupra dinamicii PPA prin
aplicarea simulativa a unei incarcaturi in timp ce s-a luat in considerare efectul asupra modelului
de conector principal . Ne asteptam ca proteza rigida directa si conectorul principal sa reduca
amplitudinea miscarii PPA si a dintilor stalp .

MATERIALE SI METODE

MODEL EXPERIMENTAL
Un model simulativ de maxilar cu o edentate unilateral spatiata distal lamaxilarul stang ,
primul premolar (Kennedy Class II) ce a fost fabricat folosind un model aflat pe piata (E50-
525AU). Acesta a fost fabricat initial folosind rasina acrilica (Devcon ET). Mai apoi primul
premolar stang (dinte stalp) si caninul au fost inlocuiti cu un dinte metalic (Castwell M.C. 12%
Gold) cu radacini anatomice (Exafine regular) pentru a simula membrana peridontala (15) .
Creasta reziduala edentata sub baza danturii si zona crestei palatale de sub conectorul pincipal
acrilic al modelului simulator au fost inlocuite cu un material din silicon de 4 mm grosime ,
respectiv 2 mm pentru a imita mucoasa . Trei simulatii au confirmat curbe de deplasare cauzate
de greutatea atat a mucoasei cat si a ligamentelor peridontale , lucruri ce erau confirmate in teste
anterioare .

CADRE EXPERIMENTALE ALE PPA


Pe baza modelului de maxilar mentionat mai sus , 6 maxilare PPA Kennedy class II au
fost fabricate folosind 3 proteze directe diferite si 2 co nectori principali diferiti . Cele 3 proteze
au continut un croset de sarma Co-Cr si croset RPA si o proteza cu coroana conica telescopica . O
asfel de coroana a fost fabricata din aliaj aur-paladiu (Castwell M.C.12%) cu 6_ din unghiul
conic . Cei 2 conectori principali includ un conector de 10 mm latime si 0,8 mm grosime din Co-
Cr si un conector de 10 mm latime si 2.4 mm grosime din rasina acrilica sterilizata prin incalzire
ce a fost intarit printr-un strat de 1,2 mm latime si 1,2 mm grosime de Co-Cr. Rigiditatea acestor
2 conectori a fost anazilata teoretic folosind modele de analiza tri-dimensionale (ANSYS9.0) .
Analiza a aratat ca un conector principal este de 2,4 ori mai rigid decat rasina conectoare ,
evaluare cu privire la deformarea de o sarcina verticala statica .

INSTRUMENTE DE MASURARE
Deplasarea tri-dimensionala a dintilor stalp si a PPA a fost masurata folosind captatoare
tri-dimensionale pentru observarea asezarii dintilor de tipul M-3 (raportat de Miura H; 17) . Acest
aparat este format din 3 traductoare (Magnesensor) pentru fiecare directie; eroarea de liniaritate a
fiecarei directii a fost mai mica de 2% intr-un interval _200lm. Folosind o rasina
autopolimerizatoare (Unifast Trad) sondele de masurare au fost plasate in centrul suprafetelor
bucale , la stanga primului premolar si la stanga primului molar a PPA. Caietul de sarcini cu
privire la locatiile punctului de masurare sunt prezentate in Fig. 3

MASURATORI
O placa de aluminiu a fost introdusa pentru a produce o masa oclusala plata pe fiecare
PPA experimental . Cand fiecare PPA a fost asezat pe modelul simulator , o sarcina de 30N a fost
apliacata vertical la stanga regiunii primului molar la un punct ce se afla la 150mm de regiunea
stanga a primului molar folosind un aparat de forte ocluzale (MPM 3000) . Semnalele de iesire a
traductorului si al aparatului de forte ocluzionale au fost monitorizate folosind un rectigraph
(Omnicorder 8M15) simultan si inregistrarile unui recorder digital de date (PC208Ax) pentru
analize deconectate . Acelasi set de masuratori a fost repetat de 5 ori pentru fiecare conditie .

ANALIZE DE DATE
Amplitudinea semnalului in cele 3 directii (bucala, distala si apicala ) aflate sub sarcina au
fost folosite pentru 5 experimente . Aceste date au fost folosite in continuare pentru cele 5 PPA al
fiecarui modl .Efectele modelului de proteza directa si al conectorului principal au fost fixate ca
fiind 2 variabile independente , iar miscarile tri-dimensionale ale dintilor stalp si PPA au fost
setate ca fiind variabile dependente . Pentru analiza 2 ・ 3 in 2 directii ANOVA au fost realizate
separat de variabilele dependente si cele independente . Pentru comparatia post-hoc a fost realizat
testul „ Comparatiile multimiple ale lui Tukey” Aceste analize au rezultat intr-o diferenta de 5%
folosind SPSS .

REZULTATE
Atat dintii stalp cat si PPA au fost asezate in mod consecvent catre directiile bucala ,
distala si apicala , in functie de sarcina aplicata pe PPA. Tendinta a fost independenta de modelul
PPA. Cu privire la miscarea dintilor stalp , ANOVA a demonstrat ca efectul protezei directe a fost
major in dicrectia bucco-palatala . Comparatii multiple post-hoc au dezvaluit faptul ca
amplitudinea miscarilor bucale asupra corsetului de sarma fasonata PPA a fost semnificativ mai
mare decat a celorlalte 2 proteze (RPA clasp: P < 0.001 coroana conica telescopica P = 0.002) .
Mai mult , efectul conectorului principal asupra miscarii dintilor stalp a fost major in directia
mesio-distala ; miscarea conectorilor principali din rasina a fost mai semnificativa pe conectorul
principal Co-Cr (P = 0.002: Fig. 4)
Mai mult , ANOVA a miscarilor PPA au dezvaluit ca efectul protezei directe a fost mai
semnificativ in directia corono-apicala. Amplitudinea miscarilor coronei conice telescopice PPA a
fost mai mica decat a celorlalte 2 PPA (corset sarma fasonata : P = 0.001; RPA clasp: P = 0.027).
Efectul conectorului principal asupra miscarii danturii a fost vizibil in directia mesio-distala ;
miscarea a fost mai mare cu conectorul principal din rasina decat la cel din Co-Cr connector (P =
0.028;)

DISCUTIE
Acest studiu a investigat efectele rigiditatii protezelor directe si a conectorilor principali
asupra miscarilor dentare si asociate cu cele ale dintilor stalp sub un mediu simulativ . Studiul a
demonstrat ca atat PPA cat si dintii stalp au fost deplasate in zonele bucala , distala si apicala
folosind forta iar cele 2 componente PPA au prezentat efecte semnificative asupra amplitudinii
miscarilor intr-o maniera previzibila asa cum este prezentat mai jos.
In primul rand , cu privire la efectul protezelor directe , cea ce foloseste un corset non-
rigid de sarma permite o miscare mai mare a dintilor stalp . Aceasta descoperire este in acord cu
studiile anterioare efectuate folosind modele simulate (5–7, 11, 12) si deasemenea cu studiile in
vivo ce au analizat pacienti cu edentatii partiale . Rigiditatea protezelor directe au afectat
miscarea PPA iar cele nonrigide au determinat o miscare verticala a PPA. Rezultatul este
desemenea in concodanta cu un studiu in vivo efectuat anterior ce a folosit modele simulative si
un altul care au examinat 2 pacienti cu edentatii partiale . Aceste descoperiri sugereaza faptul ca
rigiditatea protezelor directe are un efect semnificativ asupra distribuirii eficiente fortei aplicate
asupra dintelui artificial , rezultad intr-o sarcina mai mare asupra muchiei residuale .
Un lucru interesant este faptul ca s-a observat o miscare verticala semnificativa a bazei
danturii spre muchia residuala ce a fost asociata unei miscari bucale mari a dintilor stalp . Cu alte
cuvinte acest lucru sugereaza ca teoria stresului , despre care s-a crezut ca protejeaza eficace
dintii stalp de forte excesive nu functioneaza . Mai presus de acesta rezultatele studiului nostru
sugereaza ca protaza directa are potentialul de a reduce sarcina atat pe dintii stalp cat si asupra
coamei residuale.
Cu privire la comparatia celor 2 conectori principali s-a demonstrat ca cel cu Co-Cr A
cauzat miscari distale mai mici asupra dintilor stalp si a bazei lor decat conectorul principal din
rasina . Cu toate ca cele 2 materiale folosite in fabricarea conectorilor principali (Co–Cr si rasina
acrilica ) au fost folosite in setarile clinice , ele nu au fost fost comparate sitematic in literatura
de specialitate. Studiul nostru poate fi privit ca primul astfel de studiu ce a demonstrat avantajele
mecanice ale conectorului principal Co-Cr fata de cele din rasina acrilica cu un metal intaritor .
Aceste descoperiri sunt in acord general cu studiile anterioare ce au investigat efectele diferitelor
conectoare principale metalice si a demonstrat avantajul mecanic de folosire a conectorilor
principali rigizi ce pot reduce atat miscarea dintilor stalp cat si a PPA. Rezultatele acestor studii
sugereaza un conector principal rigid poate distribui forta ocluzala peste arcada dentala , ceea ce
ar reduce sarcina de pe partea ipsilaterala la punctul de incarcare .
O caracteristica remarcabila a acestui studiu fata de cele anterioare este evaluarea asupra
efectelor protezelor directe si a conectorilor principali simultan asupra dinamicii dentare.
Rezultatele studiului au demonstrat ca nu exita nicio interactiune intre aceste 2 variabile , deci
sugereaza ca efectele acestor 2 componente sunt independente . Cu alte cuvinte cand PPA a fost
proiectat , protezele directe au fost selectionate astfel incat sa nu depinde de conectorii majori si
vice-versa . Componentele rigide au aratat o eficacitate semnificativa in reducerea dinamicii
dentare . Aceasta descoperire este importanta din punct de vedere clinic pentru ca doctorii au fost
nevoiti sa faca compromisuri in designul PPA , combinand un conector principal rigid si o proteza
directa flexibila si vice-versa in funcite de posibilitatile financiare sau clinice ale pacientului .
Proceduri experimentale complicate nu ne-au permis sa masuram dinamica dentara si
miscarile dintilor rezultate in vivo . Acesta trebuie privit ca un neajuns al acestui studiu . Pe
cealalta parte am simulat date din literatura disponibila la momentul actual . Deasemenea am
masurat mobilitatea dintilor stalp si dinamica dentara folosind traductoare tri-dimensionale pentru
masurarea dinamicii dentare ceea ce ne-a permis sa o intelegere precisa asupra fenomenului , in
timp ce studiile anterioare au raportat doar date uni-dimensionale sau date din examinari clinice .
Cu atat mai mult am realizat masurari in vivo asupra unui singur pacient folosind aceleasi
intrumente de masurare si investigare a efectului celor 2 conectori principali (Co–Cr ⁄ rasina
acrilica )asupra dinamicii dentare . Datele obtinute in urma masuratorilor in vivo au fost in
concordanta cu masurarile in vitro ceea ce a sustinut validitatea modelului nostru simulativ . Cu
privire la conditia sarcinii , am selectat o incarcatura verticala de 30N asupra primei regiuni
molare ca si fortele exercitate in timpul functiei masticatorii sunt in principal dirijate vertical iar
amplitudinea sarcinii corespunde cu forta medie de masticare ce este necesara pentru majoritatea
tipurilor de mancare . Diferite conditii de sarcini pot aparea in timpul masticarii cu dantura in
pozitia ei , poate fi interesant sa cercetam toate acele situatii in studiul viitor .
In limitele studiului simulator , rezultatele obtinute au sugerat ca protezele rigide directe si
conectorii principali rigizi au scazut atat miscarea PPA cat si a dintilor stalp in timpul sarcinii .
Aceste rezultate furnizeaza date ce sustin importanta rigiditatii componentelor PPA ce
controleaza dinamica danturii ce a fost acceptata de catre majoritatea doctorilor .