Sunteți pe pagina 1din 13

Cap. 1.

Antibiotice naturale – generalitati

Antibioticele sunt substanţe cu acţiune bacteriostatică (împiedică înmulţirea


microorganismelor) sau bactericidă (distrug microorganismele). După originea lor se
deosebesc antibiotice de origine microbiană şi antibiotice de origine vegetală.
Antibioticele de origine microbiană- sunt substanţe sintetizate de către
anumite microorganisme şi mucegaiuri. Ele sunt substanţe folosite ca medicamente
în cazul unor boli provocate de microorganisme patogene la om, animale sau plante.
Ca reprezentanţi ai antibioticelor putem menţiona: penicilina, streptomicina,
cloromicetina, tetraciclina etc.
Antibioticele vegetale (fitoncide). Sunt substanţe cu proprietăţi antibiotice
sintetizate de către plante. Fitoncidele prezintă acţiune antibiotică mult mai redusă
comparativ cu cea a antibioticelor de origine microbiană. Unele fitoncide prezintă şi
proprietăţi insecticide faţă de numeroase insecte, viermi, rozătoare etc. se cunosc
peste 50 de fitoncide extrase din diferite plante, dintre care cele mai importante sunt:
allicina, dihidroallina, acidul benzoic, alil-senevolul etc.
Plantele medicinale, florile, rădăcinile şi tuberculii unor plante (leguminoase,
orhidee) reprezintă o importantă sursă de antibiotice vegetale.
Termenul de antibiotic este înainte de toate folosit în sensul larg de substanță
capabilă să omoare microbii patogeni sau să le împiedice multiplicarea. Adjectivul
natural evidențiază faptul că face parte din mijloacele de care dispune medicina
naturistă și că este folosit din acest punct de vedere. Antibioticele naturale sunt
substanțe pe care le regăsim în plante cel mai des întâlnite la noi și în speciile
exotice și rare. Mai multe sute de plante posedă virtuți antibiotice, ceea ce face ca
rezerva de asemenea remedii să fie mare. De mii de ani, oameni le folosesc
profitând de proprietățile lor curative.
Cimbrul de cultura sau de camp, are proprietati puternic antiseptice si
antioxidante si actioneaza cu succes mai ales asupra bolilor aparatului respirator. Se
poate administra sub forma de ceai si ulei. Uleiul de cimbru este un antibiotic
puternic, fara efecte secundare nedorite.
Plantele ce se pot cultiva in tara noastra si au proprietati antibiotice sunt:
 Busuiocul (Ocimum basilicum) este
originar din Asia, fiind un condiment foarte
apreciat și cultivat acum în mai toate grădinile.
Substanțele antibiotic conținute în uleiul esențial
al busuiocului sunt îndeosebi metilcavicolul și
linalolul. Inițial, busuiocul a fost socotit drept un
antibacterian, dar acum s-a demonstrat că este
un puternic antiviral. Busuiocul este un remediu natural pentru tratarea și vindecarea
multor afecțiuni: bronșita, febra, guta, afecțiuni gastrointestinale, dureri de stomac,
afectiuni ale ficatului. Deasemeni, consumul de busuioc îmbunătățește digestia,
previne cancerul intestinal, calmează colicile, ajută la eliminarea gazelor, este
antiemetic, antiseptic intestinal și diuretic, combate acțiunea virușurilor și este un bun
energizant. Busuiocul este o sursa importantă de fier (Fe), calciu (Ca) si vitamina A,
continand si vitamina B6, magneziu (Mg) si potasiu (K).

 Dracilă este o plantă lemnoasă, înaltă de 2 până la 3 metri, sub formă de tufă
spinoasă. Rădăcina și scoarța conțin până la 6% un
alkaloid antibiotic foarte puternic: berberina. Abia
cercetările recente i-au evidențiat proprietățile
antibiotice. Berberina acționează eficient bacteriilor,
virușilor, fungilor și paraziților.Este deci un antibiotic
cu spectru larg.

 Brusturele, ca una dintre cele mai răspândite


plante din lume, are proprietăţi antibacteriene, antifungice şi diuretice şi ajută la
eliminarea toxinelor. Proprietățile detoxifiante ale
plantei sunt de excepție și îl recomandă în încredibil de
multe afecțiuni. Brusturele prezintă o substanță
antibiotică, arctiozida, care are un efect compatibil cu a
penicilinei. Are efect mai ales împotriva bacteriilor
Gram+: stafilococii aurii, streptococii, pneumococii etc.
 Oregano, este considerat ca unul dintre cele
mai puternice antivirale, antibacteriene şi antifungale
substanţe obţinute pe cale naturală. În Mexic,
cercetătorii au comparat Carvacolul din oregano cu
tinidazol, un medicament prescris a trata giardia
(Giardia duodenalis). Rezultatele au arătat că oregano
este mai eficient împotriva giardiei decît Tinidazol.
Cercetătorii britanici au comparat acţiunea uleiului
obţinut din oregano cu acţiunea a 18 antibiotice dintre
cele mai populare. S-a dovedit că oregano, prin conţinutul mare de carvacol,
acţionează mai eficient decît antibioticele, distrugand şi bacteriile rezistente la unele
antibiotice. Carvacolul acţionează la nivelul întregului organism şi poate fi utilizat atat
pentru uz intern cat şi extern.

Cap.2. Cimbrul de cultura - un important antibiotic natural


2.1. Descriere si proprietatile terapeutice

Istoria cimbrului ca planta utilizata atat in arta culinara, cat ca si planta


medicinala dateaza de mai bine de 3000 de ani. Arheologii au gasit papirusuri in
Egipt ce contineau referiri la aceasta planta si s-a constatat ca era unul din
ingredientele folosite la dezinfecatrea locurilor sacre. In Roma Antica era apreciat
pentru calitatile sale medicinale si era utilizat in tratare multor suferinte. Deasemenea
in antichitate si in Evul Mediu, medicii il recomandau pentru efectele sale tonice
asupra organismului, fiind in acelasi timp si un antistres eficient pentru ridicarea
moralului soldatilor care mergeau la razboi.
In Evul Mediu, arabii au reusit sa prepare uleiul de cimbru care in scurt timp a
devenit un panaceu universal in tratarea multor molime care au decimat populatia in
acele vremuri. S-au identificat numeroase uleiuri volatile precum carvacrolul,
pimenul, borneolul, linaloolul etc. Aceste componente bioactive au efecte deosebit de
puternice si o sfera larga de actiune asupra bacteriilor si parazitilor, dar si asupra
virusilor si a ciupercilor.
Cimbrul de cultura este originar din Europa de sud. Este mult cultivat in Europa
de sud si de est, si in nordul Africii, dar si in SUA. Acesta este si una dintre cele mai
renumite plante medicinale, despre care egiptenii spuneau ca daruieste
invulnerabilitate fata de boli.
Numele cimbrului de cultura este imprumutat din latinul “thymus”, care la randul
sau se trage din grecescul “thymon”. Numele grecesc al plantei este de obicei pus in
legatura cu “thymos”, adica “spirit”, care la origini insemna “fum” (inrudit cu latinul
fumus “fum”; de unde “parfum”), si cu verbul “thyeim”, adica “a afuma, a oferi ofrande
de tamaie”. Referinta se face probabil la parfumul puternic al cimbrului. Mai exista si
o alta explicatie, aceea ca numele grecesc vine de fapt din egipteana veche (“tam”),
care denumea o planta folosita in procesul de mumificare.
Cimbrul e de doua feluri: de cultura (Thymus vulgaris), cu un miros intepator si
mai aspru, care il face sa fie folosit doar ca remediu de sanatate, si cimbrul de
gradina (Satureja hortensis), cu o aroma mai blanda si foarte placuta.
Ca infatisare, este total nespectaculos: scund, de nici patruzeci de centimetri
inaltime, are flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul verii si pana
toamna tarziu.
Efectele antibiotice ale cimbrului
Uleiul esențial volatil se obține plecând de la vârfurile înflorite ale cimbrului
bogat în substanțe antibiotice, mai ales carvacrol, care reprezintă până la 50% din
componentele sale.
Uleiul de cimbru este un puternic antibiotic, avand aceeasi eficienta ca
antibioticele sintetice, dar cu avantajul ca el nu are efecte secundare nedorite. Poate
fi folosit in caz de: amigdalita, infectii urinare, febra, gripa, infectii dentare, sinuzita.
Prin compozitia sa, timol, carvacrol, terpinen, cimen, borneol, limalol, acesta se
situeaza printre cele mai puternice antiinfectioase, antibiotice si antiparazitare plante
din natura. Carvacrolul este o substanta antibiotica puternica, cu o sfera larga de
actiune asupra bacteriilor, virusurilor, ciupercilor si parazitilor intestinali.
Ceea ce este demn de mentionat este faptul ca microorganismele nu pot
dezvolta rezistenta la uleiul de cimbrul datorita multitudinii de compusi bioactivi. Mai
mult, uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice clasice, adica
medicamentul administrat in paralel cu uleiul sporeste eficienta tratamentului.
Este o planta medicinala care ar putea modifica viziunea asupra a ceea ce
inseamna tratament antiinfectios cu adevarat eficient. Mai multe studii facute in
laboratoare sau spitale din Germania, Spania, Elvetia, Japonia, Anglia ori Romania
au arata faptul ca cimbrul, in special uleiul volatil obtinut din el, are efecte antibiotice
extrem de puternice si cu un spectru foarte larg. Conform studiilor, compusii uleiului
volatil de cimbru ataca membrana celulara a bacteriilor, reducandu-i permeabilitatea,
ceea ce duce la moartea microorganismelor respective. Mai mult, s-a demonstrat ca
bacteriile nu pot dezvolta rezistenta la uleiul de cimbru, asa cum o fac in cazul
antibioticelor de sinteza, deoarece acest ulei are componente atat de multe si de
variate, incat face imposibila o adaptare a microorganismelor. In plus, studii foarte
recente arata ca uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice, adica un
antibiotic administrat in paralel cu uleiul de cimbru este mult mai eficient decat luat
singur. In multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare a tratamentului alocat cu cel
natural, cu cimbru, va face sa fie evitate cazurile foarte periculoase de rezistenta a
bacteriilor la tratament sau de recidiva a infectiei. Iata in continuare si o lista sumara
a bacteriilor care sunt distruse de uleiul de cimbru: Staphylococcus aureus (produce
infectii urinare, respiratorii), Clostridium botulinum (produce botulism), Eschericcia
choli (produce infectii reno-urinare si digestive), Shigella sonnei (produce toxiinfectie
alimentara, dizenterie), Bacillus subtilis (produce gastro-enterita), Salmonella
enteridis (produce toxiinfectie alimentara), Campylobacter jejuni (produce infectii
gastro-intestinale), Lysteria moncytogenes (produce infectii care afecteaza sistemul
digestiv si cel nervos).
Aplicatii terapeutice interne ale cimbrului de cultura
 Bronsita acuta si cronica, tuse convulsiva- ca remediu de urgenta se
administreaza cateva inghitituri de infuzie fierbinte, cu efecte bronhodilatatoare,
expectorante si calmante rapide. Suplimentar se fac bai fierbinti cu infuzie de cimbru,
care au efecte puternice de intarire a imunitatii.
 Astm, pneumonie, infectii respiratorii recidivante- se administreaza uleiul
volatil. Este un antibiotic si bronhodilatator redutabil. Deasemenea, este si un
extraordinar adjuvant in tratamentul tuberculozei.
 Colita de fermentatie si de putrefactie
 Infectii renale si urinare- cimbrul de cultura se poate lua la intrecere in
aceasta categorie de afectiuni cu cele mai puternice antibiotice. Se foloseste uleiul
volatil. Pentru tratarea bolilor renale cronice se foloseste extractul alcoolic de cimbru
de cultura. Acest extract alcoolic nu numai ca distruge microorganismele care
afecteaza rinichii si vezica, ci si stimuleaza activitatea renala.
 Viermi intestinali, infectii cu Giardia lamblia- o combinatie imbatabila in
tratarea acestei categorii de boli este cea dintre cimbrul de cultura si pelin.

Aplicatii externe
 Rani, ulcere pe piele- se fac spalaturi cu extract alcoolic de cimbru. Acest
extract are un efect antiinfectios foarte puternic si este, de asemenea, un cicatrizant
destul de bun.
 Circulatie periferica deficitara- se fac bai fierbinti cu infuzie de cimbru (5 litri
la o cada cu apa). Aceste bai facute saptamanal activeaza puternic circulatia, maresc
caldura organismului si intaresc sistemul imunitar.
 Reumatism- se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Are efecte
calmante si antialgice.

2.2. Distributia geografica si conditiile producerii


culturilor de cimbru in Romania
Datorita conditiilor deloc pretentioase necesare culturilor de cimbru acesta se
poate cultiva in majoritatea zonelor geografice din Romania.

Fig 2.2.1 Distributia geografica a culturilor de cimbru din Romania

Cerinţele biologice şi amplasarea teritorială:


Este o specie cu cerinte deosebite fata de caldura si de lumina. Cimbrul de
cultura este in general rezistent la seceta, dar in perioada de rasarire are nevoie de
multa apa.
Se cultiva pe soluri fertile, bogate in calciu, permeabile. Specia se poate cultiva
si pe pante mici avand efect antierozional. Locul cel mai indicat este partea de sud si
de sud-vest a tarii. Acesta se cultiva prin semanat direct in camp, toamna tarziu sau
primavara devreme, la o adancime de 1,5- 2 cm. Infiintarea culturii se poate face si
prin folosirea rasadurilor. Imediat după plantare este recomandată o praşilă, iar în
timpul vegetaţiei sunt recomandate praşile şi pliviri repetate între plante pe rând, ori
de cîte ori este necesar, pentru combaterea buruienilor. Se recomandă ca recoltarea
să înceapă din faza de butonizare până la deschiderea primelor flori, atunci când
există conţinutul maxim în ulei volatil. În primul an, se va recolta o singură dată, dar
în anii următori se poate recolta de 2-3 ori. Se recoltează manual cu secera, tăind
lăstarii la 10-15 cm de la sol, cu atenţie pentru a nu se disloca tufa. Recoltarea
trebuie efectuată pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Imediat după recoltare,
produsul proaspăt va fi transportat la distilerii sau pentru condiţionare şi uscare.
Uscarea la umbră se realizează în strat subţire, în încăperi bine aerisite, uscate
şi curate. Uscarea artificială va fi efectuată la temperaturi de cel mult 35 oC. Condiţiile
de recepţionare pentru produsul uscat sunt următoarele: maximum 2% tulpini
lignificate şi frunze brunificate; maximum 1% tulpini lipsite de frunze; maximum 2%
corpuri străine organice şi minerale; maximum 13% umiditate; minimum 1%
conţinutul în ulei volatil.

Cap.3. Descrierea procesului de obtinere a uleiului de cimbru

Formele de utilizare a cimbrului sunt:


- Pulbere
- Uleiul volatil
- Extractul alcoolic (tinctura)
- Maceratul la rece
La nivel industrial procesarea avansata a cimbrului se realizeaza in scopul
obtinerii de ulei volatil, extract hidroalcoolic si extract alcoolic (tinctura).Conditiile
tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie format din tulpini si ramuri foliate,
recoltate inainte de inflorire, admitindu-se ca impuritati max. 2% ,tulpini lignificate si
frunze brunificate si max. 1 % tulpini lipsite de frunze corpuri straine organice si
minerale — max. 1% pentru fiecare, umiditate —max. 13%.
Operatiile tehnologice de obtinere a extractului concentrat din cimbru de
cultura:
 RECEPTIE – Materia prima se receptioneaza pe loturi, functie de
provenienta si calitate, pe baza de buletin de analiza, bon de predare, transfer,
restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de productie.
Receptia calitativa se face prin verificarea urmatorilor parametrii:
- autenticitatea plantei;
- umiditate;
- continut in corpuri straine organice si minerale;
- continut in impuritati .

 CONDITIONARE - se indeparteaza impuritatile (definite conform


specificatiei tehnice a materiei prime), corpurile straine organice si minerale. La
sfarsitul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac si se verifica indicii calitativi
mentionati in specificatia tehnica a produsului. Rezultatele se inregistreaza in
buletinul de analiza si trebuie sa se incadreze in limitele prevazute.Deseul
nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare.

 CONCISARE/SITARE – Produsul vegetal conditionat se trece prin


tocatorul reglat pentru o lungime a fragmentelor egala cu 10 mm. Pe parcursul
operatiei, se preleveaza probe din produsul concisat si se verifica corectitudinea
operatiilor efectuate. Deseul valorificabil (fragmentele cu dimensiuni mai mari) se
reintroduc in sistemul de tocare, daca rezultatele analizei de laborator confirma
recuperarea produsului util se face in conditii de eficienta economica. Deseul
nevalorificabil (fragmentele cu dimensiuni mai mici) se distruge conform normelor in
vigoare.
 EXTRACTIA COMPUSILOR BIOACTIVI – se realizeaza intr-un
extractor din inox sau sticla, utilizand ca solvent un amestec de apa-alcool (solutie de
alcool etilic 30-50% - in cazul prepararii extractelor hidroalcoolice) sau alcool 70%
(pentru prepararea extractelor alcoolice – tincturi). Timpul de extractie este diferit in
functie de natura extractului.
 FILTRAREA – Solutia extractiva rezultata se filtreaza pentru
indepartarea impuritatilor solide. Datorita continutului ridicat de particule solide din
extract se utilizeaza in general sisteme de filtre cu placi. Pachetul filtrant este
constituit din placi si rame realizate din material plastic sau din otel inox. Filtrarea se
face cu ajutorul panzei filtrante sau cartoanelor speciale pentru filtrare. Inchiderea
ansamblului filtrant este realizata cu piston oleodinamic. Deseul nevalorificabil se
distruge conform normelor in vigoare.

 PURIFICAREA si CONCENTRAREA SOLUTIEI EXTRACTIVE – se


propune a se realiza prin metode moderne implicand tehnologiile membranare:
microfiltrarea si ultrafiltrarea. Prin microfiltrare se indeparteaza compusii coloidali,
Receptie materie
precum si suspensiilor de particule de dimensiuni cuprinse intre 0,02 si 10µm
prima
(virusuri, bacterii, drojdii) asigurandu-se in aceasta etapa clarificarea si sterilizarea
extractului. Prin ultrafiltrare se realizeaza concentrarea extractului prin retinerea de
Pierderi negravimetrice
Cantarirecu mase moleculare mai mari decat porii
catre membrana a claselor de compusi
membranei; prin alegerea membranei adecvate se poate realiza concentrarea
extractului in compusii bioactivi de interes.
Deseu nevalorificat
Concisare/sitare

Control interfazic

Extractia compusilor
bioactiv(timol, carvacrol,
Schema tehnologica a procesului esteborneol,
terpinen, cimen, reprezentata in figura urmatoare:
limalol)

Filtrarea solutiei Deseu nevalorificat


extractive

Purificarea solutiei Deseu nevalorificat


Solvent(amestec extractive
apa/ apa-alcool/
alcool)

Concentrarea solutiei
extractive

Control interfazic
Control interfazic
Certificat de calitate

Extract concentrat din


cimbru de cultura
Control interfazic

Control interfazic

Fig. 2.2.2. Fluxul tehnologic pentru obtinerea extractelor


alcoolice(tinctura)/ hidroalcoolice concentrate din cimbrul de cultura)

Aspecte economice privind plantatiile de cimbru de cultura

Potrivit aspectelor tehnologice, recoltarea cimbrului de cultura se face inainte


de inflorire, in momentul cind plantele au ajuns la maturitate tehnica. Daca se intarzie
recoltatul, apar florile, tulpinile se lemnifica si frunzele imbatrinesc. In anul I de
cultura nu se obtine decat o singura recolta, care se strange spre sfarsitul lunii
septembrie. Incepand din anul II se pot obtine doua chiar si trei recolte. Timp de 3-4
ani, incepand cu anul II de cultura, se obtin recolte mari si constante (1,8-2,5 t/ha).
Uscarea cimbrului recoltat se face la soare sau la umbra, in poduri bine
uscate, curate, aerisite sau in alte incaperi unde cimbrul de asaza in straturi subtiri pe
rame, prelate, hartie. In cazul uscarii artificiale, temperatura de uscare este de 33-
35°C. Randamentul la uscare este cca. 4/1,dintr-o tona de produs masa verde se
obtin 250 kg planta uscata.
Rezulta, asadar, pentru o productie medie de 2 tone masa verde, 500 de kg
cimbru uscat. In magazine gasim cimbru uscat si maruntit cu 1-3 lei plicul de 20g.
Mergand pe varianta minima (1 leu plicul), rezulta 50 de lei kilogramul produs finit.
Scadem costurile de ambalare, marja distribuitorului, presupunem ca aceste costuri
reprezinta peste jumatate din valoare si noi vindem cimbrul uscat cu 20 de lei
kilogramul, nu cu 50.
In aceste conditii, venitul minim obtinut de pe un hectar cultivat cu cimbru este
de 20 x 400 = 8000 lei.

Bibliografie
1. www. medplanet.dbioro.eu

2. www. agroromania.manager.ro

3. www.fitomagazin.ro

4. www.wikipedia.ro