Cap2.

Noțiuni preliminare referitoare la statistică, probabilitate și

zgomot

Noțiuni de statistică și probabilitate sunt utilizate de DSP pentru a caracteriza semnalele și

procesele ce le generează. Procesarea digitală a semnalelor poate presupune reducerea
interferenței, a zgomotului sau a unor componente nedorite într-un semnal achiziționat.
Aceste componente pot exista apriori în semnalul de achiziționat sau pot fi introduse chiar în
timpul achiziției de date, a măsurătorilor sau a procesării acestora.

2.1. Semnale și grafice

Un semnal este o descriere a relaţiei unui parametru cu alt parametru.
De exemplu, cel mai uzual semnal în electronică este tensiunea care variază cu timpul.
Deoarece ambii parametri au valori într-un domeniu continuu, acest semnal se numeşte
semnal continuu. În comparaţie, prin trecerea acestui semnal printr-un convertor analog-
numeric, ambii parametri sunt cuantizaţi. Semnalele formate din parametri cuantizaţi se
numesc semnale discrete sau semnale numerice. Semnalele continue se găsesc în natură, pe
când cele discretă doar în echipamentele numerice. În figura 2.1. sunt prezentate două
semnale discrete, cum au fost achiziţionate de un convertor analog-numeric.

Axa verticală poate reprezenta tensiune, presiune, nivel, temperatură sau alţi parametri.
Deoarece nu este specificat parametrul, îi putem da numele de amplitudine (a semnalului).
Această axă mai poate fi denumită axa y, variabilă dependentă, codomeniu sau ordonată.

Fig.2.1. Exemplu de două semnale discrete

1
Axa orizontală reprezintă celălalt parametru al semnalului şi mai poate fi denumită axa x,
variabilă independentă, domeniu sau abscisă. Cel mai comun parametru ce apare pe axa
orizontală este timpul, însă pot fi şi alţii, de exemplu distanţa.

Cei doi parametri ai semnalului nu pot fi schimbaţi între ei. parametrul de pe axa y este
funcţie de parametrul de pe axa x. Deci variabila independentă spune când este luat un
eşantion, pe când variabila dependentă ne dă valoarea măsurătorii.

Un semnal care utilizează timpul ca variabilă independentă (parametrul de pe axa orizontală),

se spune că este în domeniul timp. Un alt semnal comun în DSP utilizează frecvenţa ca
variabilă independentă, caz în care se spune că semnalul este în domeniul frecvenţă. La fel,
dacă semnalul utilizează spaţiul ca variabilă independentă, se spune că semnalul este în
domeniul spaţiu. Dacă pe axa x este reprezentat numărul eşantionului sau indexul, semnalul
este în domeniul timp (ca şi în cazul din fig2.1). Considerând acest caz, sunt reprezentate 512
eşantioane ale semnalului. Deşi semnalul este numeric el apare ca o linie continuă. Aceasta
deoarece eşantioanele sunt atât de apropiate încât par că se ating. Este deci o problemă de
reprezentare, eșantioanele fiind în realitate depărtate.

2.2. Media și deviația standard

Media unui semnal se referă la media aritmetică a amplitudinilor semnalului și se notează cu
µ.
În electronică media reprezintă curentul continuu (DC), spre deorebire de curentul alternativ
(AC) care arată cum variază semnalul în jurul valorii medii.
Relația de calcul este dată de:
1 𝑁−1
𝜇= ∑ 𝑥𝑖
𝑁 𝑖=0

Deviația standard este un indicator statistic prin care un semnal aleator (random) poate fi
caracterizat. Aceasta se notează cu σ și reprezintă variația semnalului de la valoarea medie µ.
Modul de calcul este dat de relația:
1 𝑁−1
𝜎2 = ∑ (𝑥𝑖 − 𝜇)2
𝑁 − 1 𝑖=0
Figura 2.2 arată relația dintre deviația standard și amplitudinea vârf la vârf pentr patru tipuri
de semnal cunoscute.

2
 Fig.2.2. Raportul dintre amplitudinea vârf la vârf și deviația standard pentru: a. semnal
dreptunghiular (2), b. Semnal triunghiular (3,46), c. semnal sinusoidal (2,83), d. Semnal
aleator (valoare aproximativă)

SNR – Signal to noise ratio – raportul dintre media și deviația standard a unui semnal.
𝜇
𝑆𝑅𝑁 =
𝜎
CV – Coefficient of variation – raportul dintre deviația standard și media unui semnal.

𝜎
𝐶𝑉 =
𝜇
Obs. Cu cât SRN este mai mare și CV mai mic datele achiziționare sunt mai bune!