1.

Importanţa creşterii suinelor

Porcul este un mamifer ce face parte din familia Suideelor. Rasele actuale de porci
provin din mistretul asiatic (Sus vittatus) şi din mistreţul european (Sus scrofa ferus). Din
domesticirea mistreţului au rezultat rasele de porci primitive (Mangaliţa, Stocli, Bazna),
astăzi pe cale de dispariţie, iar din acestea, prin încrucişări nedirijate cu unele rase
importante s-au format rasele Negru de Shei şi Alb de Banat. Din rasele importante fac
parte Marele Alb, Landrace, Duroc, Hampshire, Yorkshire. Creşterea porcinelor este o
îndeletnicire străveche a oamenilor. Peste 80% din populaţia globului consumă carnea
de porc atât ca atare cât şi sub formă de preparate. În România porcinele asigură peste
50% din consumul de carne al populaţiei. Carnea de porc este apreciată pentru gustul,
frăgezimea şi suculenţa sa, având totodată şi o mare valoare nutritivă ( este bogată ân
proteine şi grăsimi). Obţinerea unor rezultate bune în creşterea porcilor - un număr mai
mare de purcei şi sporuri mai mari de creştere în greutate - depinde de două procese
biologice: procesul de reproducţie şi procesul de creştere şi îngrăşare a tineretului.
Creşterea şi îngrãşarea porcilor, în gospodãria familialã reprezintã o necesitate
obiectivã, deoarece prin aceste îndeletniciri se asigurã necesarul de carne pentru
consum propriu, iar prin extinderea numericã şi crearea de ferme sau exploataţii,
acestea pot deveni aducãtoare de venituri în zonele de şes, unde cerealele obţinute la
preţuri avantajoase pot fi valorificate eficient.
Cea mai bună carne se obţine de la porcii de până la 120 kg. Datorită caracteristicilor
biologice şi economice deosebite creşterea porcilor prezintă anumite avantaje
comparativ cu creşterea altor specii de animale: - este un animal puţin pretenţios la
condiţiile de hrană şi climă, putând fi crescut în toate zonele geografice ale ţării; - fiind
omnivor poate valorifica o gamă variată de nutreţuri, resturi de mâncare, resturi din
industria alimentară, bostănoase, rădăcinoase, cereale; - se dezvoltă repede, la o
săptămână de la naştere dublându-şi greutatea; - o scroafă sănătoasă, hrănită
corespunzator, poate produce purcei până la vârsta de 6 – 7 ani, timp în care fată de 8 –
10 ori; - gestaţia durează puţin (aproximativ 117 zile), o scroafă dând naştere la 10 – 12
purcei odată, putând fata chiar de 2 ori pe an, obţinându-se deci de la o singură scroafă
până la 20 de purcei pe an; - porcul realizează un spor mediu zilnic de 500 – 700 g
putând fi sacrificat la 6 – 8 luni.
Atât pe plan mondial, cât şi în ţara noastră au existat cereri mari pe piaţă privind
acoperirea necesarului populaţiei umane cu carne şi preparate din carne de porc. De-a
lungul timpului s-au încercat performanţe deosebite în creşterea suinelor, pentru a
satisface cerinţele legate de:
-Sporirea cantitativă şi calitativă a produselor alimentare
-Repartizarea lor echitabilă , pe plan general dar şi zonal
-Găsirea de noi sortimente cu conţinuturi sporite în substanţe proteice.
Oamenii de ştiinţă au apreciat ca şi în perspectiva anilor 2050 produsele animaliere vor
continua să deţină ponderea în alimentaţia umană. În prezent se apreciază că necesarul
mediu zilnic de substanţe proteice pentru om este de cca.70g, din care cel puţin 40g
trebuie să provină din produsele animaliere.Carnea rezultată din creşterea suinelor, a
contribuit şi va continua să aducă un aport substanţial în acoperirea necesarului de
substanţe proteice, se apreciază că are în medie 2700 kcal /kg, deci cu o valoare
energo-protrică superioară.
Importanţa pentru consum a acestor produse, rezidă în aprecierea nivelului de trai şi de
dezvoltarea unei ţări sau popor, luându-se în vedere un complex de indicatori, între care
sunt incluşi şi nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe locuitor.
Produsele animaliere conţinând cele mai mari proporţii de substanţe proteice, unele cu
mare valoare biologică, sunt asimilate într-o alimentaţie raţională.
Avantajele creşterii suinelor
În aprecierea productivităţii suinelor, precocitatea este de mare importanţă şi se
apreciază aptitudinile pentru valorificarea hranei şi pentru sporul de creştere în greutate
vie. Privind în ansamblu putem certifica date despre nivelul productiv, despre sănătate
sau constituţie etc.
Avantajele crescătorului depinde foarte mult de următoarele aspecte de reproducţie :
-Maturitatea sexuală a femelelor să fie atinsă la vârste cât mai timpurii;
-Prolificitatea să fie cât mai mare;
-Perioada de exploatare economică a reproducătorilor să fie cât mai extinsă.
Atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră se înregistreză un consum pentru carnea de
porc din ce în ce mai mare, aceasta datorându-se anumitor însuşiri biologice productive
foarte favorabile acestei specii, în comparaţie cu alte animale. În urma sacrificării
suinelor, rezultă în proporţii mari ţesutul adipos, adică slănina şi osânza dar şi o carne cu
valoare energetică mare, iar în proporţii mici rezultă oasele şi subproduse care sunt
utilizate în diverse industrii alimentare, de nutreţuri combinate şi farmaceutice. Carnea de
porc se caracterizează prin valoare energetică destul de mare şi conţinut în substanţe
grase care îi conferă fragezime şi savoare. Carnea reprezintă cca 54 % din greutatea
animalului viu; aceasta se poate întrebuinţa sub formă de semipreparate, mezeluri,
afumături, conserve dar şi ca atare.