Tema romanului este (în manieră realistă) viaţa burgheziei bucureştene de la
începutul secolului al XX-lea, accentuând problematica familiei, moştenirii şi pe cea a paternităţii. O secvență ce surprinde tema familiei este cea inițială, cea a jocului de cărți, când Felix intră pentru prima oară în casa lui moș Costache și întâlnește toate personajele, autorul folosind acest prilej pentru o caracterizare inițială elementară a acestora. Tema moștenirii este firul roșu al romanului, cuprinzând în jocul ei o mare parte din personaje (familia Tulea) și are ca punct culminant secvența în care Stănică sustrage banii moșului de sub saltea, provocându-i acestuia un șoc ce îl va ruina. Povestea de dragoste dintre Felix si Otilia, desfasurata in alt plan (romantic), esueaza din cauza nepotrivirii de caracter si de idealuri. Cat priveste comportamentul ciudat al fetei, adica „enigma", autorul explica astfel: „Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix crede ca el are. Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune. Irationalitatea Otiliei supara mintea clara, finalista a lui Felix Separe ca fetele nu iubesc in chip necesar pe tinerii de varsta lor si ca baratii in etate exercita asupra lor un curios imperiu. Asta pentru Felix este o enigma. Si apoi, enigma este tot acel amestec de luciditate si strengarie, de onestitate si usuratate".