Andreea-Mihaela FLOREA Eugen ULEA

ÎNDRUMĂTOR PRACTIC
DE FITOPATOLOGIE

Editura “Ion Ionescu de la Brad”

IAȘI, 2019
Referenți științifici:

Prof. univ. dr. Cătălin TĂNASE

Universitatea “Al. I. Cuza” Iași

Prof. univ. dr. Viorica IACOB

USAMV “Ion Ionescu de la Brad” din Iași

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

FLOREA, ANDREEA-MIHAELA
Îndrumător practic de fitopatologie / Andreea-Mihaela Florea, Eugen
Ulea. - Iaşi : Editura Ion Ionescu de la Brad, 2019
Conţine bibliografie
ISBN 978-973-147-309-3

I. Ulea, Eugen

632

ISBN 978-973-147-309-3
“Ştiinţa de carte dezvoltă în oameni încrederea în sine.”

Dostoievski
 Cuprins
PARTEA GENERALĂ ........................................................................................ 9
1. LABORATORUL DE FITOPATOLOGIE ..................................................... 9
1.1. Ustensile necesare obținerii preparatelor microscopice. ........................... 9
1.2. Instrumente optice utilizate în laboratorul de fitopatologie. ................... 11
1.2.1. Reglarea microscopului și punerea la punct a imaginii.................... 13
1.2.2. Întreținerea microscopului................................................................ 14
1.2.3. Aparatura utilizată în cadrul laboratorului de fitopatologie. ............ 14
1.3. Măsuri specifice de protecția muncii în laboratorul de fitopatologie. ..... 15
2. TEHNICA DE OBȚINERE ȘI DE CONSERVARE A PREPARATELOR ȘI
A SECȚIUNILOR VEGETALE ........................................................................ 16
2.1. Obținerea preparatelor proaspete (provizorii) și a celor durabile
(permanente)................................................................................................... 16
2.2. Tehnica de realizare a secțiunilor. ........................................................... 16
2.3. Obținerea secțiunilor de mână cu ajutorul măduvei de soc. .................... 17
2.4. Medii de includere (montare) pentru preparate. ...................................... 18
3. RECOLTAREA, HERBORIZAREA ȘI RECUNOAȘTEREA PLANTELOR
ATACATE DE AGENȚII PATOGENI ............................................................. 19
3.1. Recoltarea și herborizarea materialului vegetal ...................................... 19
3.2. Modificări anatomo-morfologice produse de agenții patogeni la plante 20
4. CARACTERELE GENERALE ALE AGENŢILOR PATOGENI ............... 23
4.1. Virusurile. .................................................................................................... 23
4.1.1. Morfologia virusurilor ...................................................................... 23
4.1.2. Nomenclatura și clasificarea virusurilor .......................................... 23
4.1.3. Simptome produse de virusuri la plante ........................................... 24
4.1.4. Determinarea virozelor la plante ...................................................... 25
4.2. Bacterii .................................................................................................... 26
4.2.1. Morfologia bacteriilor ...................................................................... 26
4.2.2. Clasificarea bacteriilor ..................................................................... 27
4.2.3. Simptome produse de bacterii la plante ........................................... 27
4.2.4. Determinarea bacteriozelor la plante................................................ 28
4.3. Ciuperci ................................................................................................... 28
4.3.1. Morfologia ciupercilor. .................................................................... 28
 4.3.2. Înmulțirea ciupercilor ....................................................................... 30
4.3.3. Clasificarea ciupercilor .................................................................... 36
4.3.4. Determinarea micozelor la plante .................................................... 37
4.4. Plante semiparazite și parazite ................................................................ 37
4.4.1. Vâscul ............................................................................................... 38
4.4.2. Cuscuta ............................................................................................. 39
4.4.3. Lupoaia ............................................................................................. 39
5. PREVENIREA ŞI COMBATEREA AGENŢILOR PATOGENI AI
PLANTELOR DE CULTURĂ .......................................................................... 40
5.1. Metode profilactice ................................................................................. 40
5.2. Metode fizico-mecanice de combatere .................................................... 40
5.3. Măsuri biologice de combatere ............................................................... 41
5.4. Metode chimice de combatere................................................................. 41
5.5. Utilizarea în siguranță a produselor de protecția plantelor ..................... 42
PARTEA SPECIALĂ ........................................................................................ 45
6. BOLI LA CEREALE ..................................................................................... 45
6.1. Boli la grâu .............................................................................................. 45
6.2. Boli la orz ................................................................................................ 57
6.3. Boli la secară ........................................................................................... 59
6.4. Boli la ovăz.............................................................................................. 60
6.5. Boli la porumb ......................................................................................... 64
7. BOLI LA LEGUMINOASE PENTRU BOABE ........................................... 69
7.1. Boli la fasole............................................................................................ 69
7.2. Boli la mazăre.......................................................................................... 71
8. BOLI LA PLANTE TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE .................... 74
8.1. Boli la cartof ............................................................................................ 74
8.2. Boli la sfeclă ............................................................................................ 78
9. BOLI LA PLANTE OLEAGINOASE ........................................................... 81
9.1. Boli la floarea – soarelui ......................................................................... 81
9.2. Boli la soia ............................................................................................... 86
9.3. Boli la rapiţă ............................................................................................ 88
10. BOLI LA PLANTE DE NUTREŢ ............................................................... 90
10.1 Boli la lucernă ........................................................................................ 90
 10.2. Boli la lucernă și trifoi ........................................................................... 92
10.3. Bolile la graminee perene furajere ........................................................ 94
11. BOLI LA LEGUME..................................................................................... 96
11.1. Boli la tomate ........................................................................................ 96
11.2. Boli la ardei ......................................................................................... 100
11.3. Boli la cucurbitaceae ........................................................................... 102
11. 4. Boli la varză ....................................................................................... 105
11.5. Boli la ceapă, usturoi şi praz ............................................................... 108
11.6. Boli la morcov, pătrunjel, mărar, păstârnac, țelină și leuștean............ 110
12. BOLI LA VIȚA DE VIE ............................................................................ 113
13. BOLI LA POMII ȘI ARBUȘTII FRUCTIFERI ........................................ 121
13.1. Boli la măr, păr și gutui ....................................................................... 121
13.2. Boli la prun, piersic, cais, cireș și vișin. .............................................. 132
13.3. Boli la căpşun ...................................................................................... 142
14. BOLILE PLANTELOR FLORICOLE ..................................................... 144
14.1. Boli la garoafe ..................................................................................... 144
14.2. Boli la crizanteme................................................................................ 147
14.3. Boli la trandafir.................................................................................... 147
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ....................................................................... 151
Anexa ............................................................................................................... 153
PARTEA GENERALĂ
1. LABORATORUL DE
FITOPATOLOGIE
Laboratoarele de fitopatologie
sunt amenajate astfel încât să se
poată efectua o serie de activități
practice în vederea determinării
agențiilor patogeni întâlniți la
plantele cultivate (Fig. 1).
Fig. 1- Laboratorul de fitopatologie din
cadrul USAMV Iași.
1.1. Ustensile necesare obținerii
preparatelor microscopice.
În vederea obținerii
preparatelor durabile sau proaspete
folosim diferite ustensile (Fig. 2).
Pentru activitățile practice din cadrul
laboratorului de fitopatologie sunt
necesare:
 Bisturiul – instrument în
întregime metalic, format din mâner
și lamă. Cu marginea ascuțită a lamei
bisturiului se taie transversal măduva
de soc și se fragmentează materialul
de secționat, aducându-l la
dimensiuni convenabile.
9
 Briciul este instrumentul cel mai
utilizat în efectuarea manuală a
secțiunilor prin măduva de soc. El
este format dintr-un mâner și dintr-o
lamă cu o față plană și alta ușor
concavă. În timpul efectuării
secțiunilor, fața plană se orientează
perpendicular pe suprafața de
secționare. Secțiuni fine se pot obține
doar cu un brici bine ascuțit.
 Acul spatulat (cu vârful
spatulat), acul simplu (cu vârful
ascuțit), acul lanceolat (cu vârful în
formă de lance – ustensile de obicei,
metalice, folosite la recuperarea
secțiunilor din apă, la întinderea
acestora pe lamă etc.
 Foarfece mic cu vârf ascuțit și
foarfece mare cu un vârf ascuțit și
unul lățit – sunt utilizate la detașarea
prin tăiere a organelor vegetale de
diferite dimensiuni, atunci când le
analizăm structura sau când le
conservăm.
 Pensete cu vârful drept, cu
vârful curbat, ascuțit sau lățit- sunt
folosite la desprinderea epidermei,
prinderea fragmentelor de organe
foarte mici sau a secțiunilor fine.
 Placă încălzitoare (platină
șofantă) metalică, din aramă sau alamă,
de obicei în forma literei S – se
folosește în momentul includerii
materialului de parafină sau gelatină
glicerinată. Ea se menține caldă la
flacăra unei lămpi cu spirt sau bec
Bunsen. Se recomandă folosirea
plăcilor încălzitoare electrice, reglabile.

a b c d e  Sticle brune cu dop rodat, cu
) ) ) capacitatea de circa 50 ml - folosite
Fig. 2- Ustensile necesare obținerii
preparatelor microscopice: a) brici; b)
bisturiu; c) pensetă; d) ac spatulat; e)
foarfece.
 Lama sau portobiectul – este o
bucată de sticlă dreptunghiulară,
lungă de 7-8 cm, lată de 2 cm și
groasă de 1-2 mm. Este transparentă,
cu marginile de obicei șlefuite și
suprafețe perfect plane și netede.
 Lamela – este mult mai subțire
(0,1-0,2 mm), mai fragilă, pătrată sau
dreptunghiulară, de dimensiuni
variate. Ea se aplică pe lamă,
deasupra secțiunilor incluse într-un
mediu de includere, la efectuarea
preparatelor proaspete sau
permanente.
Înainte de utilizare, lama și
lamela trebuie să fie perfect curate.
Pentru degresare, acestea se spală cu
apă și săpun după care se scufundă
de mai multe ori în alcool etilic 70%,
apoi se șterg cu o cârpă moale. În
același scop, se mai utilizează un
amestec de 9 părți alcool de 90° și o
parte acid clorhidric sau achid azotic,
după care se spală cu apă de la
robinet, se clătesc cu apă distilată și
10
se șterg. Se recomandă ca lamele și
lamelele să fie ținute într-un pahar
plin cu apă distilată, amestecată cu
alcool etilic și ușor acidulată cu
câteva picături de HCl sau HNO3.
Vasele se acoperă pentru a împiedica
pătrunderea prafului.
pentru păstrarea reactivilor,
fixatorilor, coloranților, a
fragmentelor de organe vegetale
conservate etc.
 Cutii de lemn sau tăvi
confecționate din carton, necesare
pentru păstrarea preparatelor.
 Sticla cu dop și baghetă -
servește la păstrarea balsamului de
Canada, a clorhidratului etc.
 Cristalizatoare - vase joase din
sticlă, cu fundul plat, cu sau fară
cioc, servesc pentru strângerea
lamelor folosite, ca băi de colorare
etc. Ele nu pot fi încălzite direct pe
flacără, ci pe băi de apă.
 Pipete - sunt folosite la
îndepărtarea prin spălare a
reactivilor, fixatorilor și a colranților
din secțiuni.
 Sticle de ceas - sunt vase concave
folosite la javelizarea, colorarea sau
spălarea secțiunilor. Ele au diferite
dimensiuni și sunt deosebit de
necesare la obținerea preparatelor
proaspete. Preparatele durabile
(permanente), în special cele
obținute prin includerea în parafină
și secționare la microtom, necesită
un plus de ustensile:
 Băița - este o tăviță în miniatură,
paralelipipedică, confecționată din
porțelan, din hârtie sau carton, care
se folosește la includerea în parafină
a materialului vegetal.
Microtomul – este un
instrument cu ajutorul căruia se pot
face secțiuni foarte fine și seriate; cel
mai frecvent se folosește pentru
secționarea materialului vegetal
inclus în parafină sau celoidină. Un
tip de microtom este microtomul cu
roată (tip Minot). Pentru efectuarea
preparatelor proaspete se folosește
așa-numitul microtom de ”mână”.
Microtomul de mână este
alcătuit dintr-un tub metalic prevăzut
la extremitatea superioară cu o placă
circular pe care alunecă lama
briciului în plan orizontal în timpul
secționării materialului (Fig. 3).
Lateral este prevăzut cu un șurub
care acționează o tijă metalică situată
în interiorul tubului. Grosimea
secțiunilor este reglată cu ajutorul
unui dispozitiv gradat, situate la
partea inferioară a tubului
microscopului.
 Pipete și cilindri gradați - se
utilizează la obținerea alcoolului de
diferite concentrații.
 Pahare Berzelius - Vase
cilindrice, cu sau fară cioc, de
diferite capacități (25-3000 ml),
folosite la spălarea lamelor înainte de
11
utilizare, precum și la spălarea
lamelor cu secțiuni după colorare etc.
Fig. 3- Microtom de mână.
 Vase Erlenmeyer – sunt vase
conice, având o capacitate cuprinsă
între 25 și 5000 ml, ele sunt utilizate
în diferite lucrări de laborator.
1.2. Instrumente optice utilizate în
laboratorul de fitopatologie.
Lupa - este un instrument optic
simplu, însă deosebit de necesar unui
laborator de fitopatologie. Este
alcătuită dintr-o lentilă biconvexă, a
cărei putere de mărire cuprinsă între
2x-20x este gravată pe montura
metalică sau de plastic a lupei.
Imaginea dată de lentila lupei este
dreaptă (nerăsturnată) și virtuală.
Deși există numeroase tipuri
de lupe (lupă pliantă, lupa cu picior,
lupă textilă, etc.) deosebit de utilă în
laboratorul de fitopatologie sau pe
teren, pentru examinări
macroscopice de rutină, este lupa cu
mâner. De obicei aceasta are o
capacitate de marire de 3X, iar de vedere practic mai utilizate sunt
carcasa și mânerul sunt confecționate două categorii de microscopie,
din material plastic (Fig. 4). microscopia optică și microscopia
electronică.
Microscopul optic (Fig. 6)
utilizat în laboratorul de
Fitopatologie este format din două
părţi:
I. partea mecanică;
II. partea optică.
I. Partea mecanică a
Fig. 4 - Lupă cu mâner. microscopului este la rândul ei
constituită din:
Stereomicroscopul - monocular sau 1. Piciorul microscopului;
binocular- este un instrument optic 2. Corpul microscopului;
cu ajutorul căruia imaginea este 3. Tubul microscopului
redată stereoscopic (Fig. 5).

Fig. 6 - Microscop optic

Fig. 5- Stereomicroscop binocular.
(Model OPTIKA B-352A).
Microscopul - (grec. mikrós: mic;
II. Partea optică a
skopein: a observa) este un
microscopului este formată din:
instrument optic cu ajutorul căruia
1. Sistemul de iluminat;
pot fi observate şi studiate corpuri
2. Obiective;
foarte mici, situate mult sub limita
3. Oculare.
vizibilităţii cu ochiul liber. Din punct

12
1.2.1. Reglarea microscopului si
punerea la punct a imaginii.
Punerea la punct a imaginii
microscopice se face diferenţiat în
funcţie de tipul de obiectiv utilizat:
1. Pentru obiectivele uscate:
 se conectează microscopul la
reţeaua de curent electric (220V) şi
se activează sursa de lumină
artificială prin intermediul
comutatorului poziţionat pe picior;
 se aduce în axul optic al ca
microscopului obiectivul cu cea mai
mică putere de mărire (cel mai scurt)
prin rotirea revolverului;
 se fixează distanţa interpupilară
prin apropierea sau îndepărtarea
celor două tuburi oculare, astfel încât
privind cu ambii ochi să vedem o
singură imagine;
 se deplasează condensatorul în
plan vertical până în momentul în
care, privind prin oculare, întreg
câmpul microscopic apare uniform
luminat;
 se aşează pe platină preparatul
microscopic de analizat şi se fixează
prin intermediul căruciorului mobil;
 se aduce preparatul microscopic în
axa optică deplasând platina în plan
orizontal prin intermediul şuruburilor
laterale;
 se va ridica platina cu ajutorul
vizei macrometrice până la o distanţă
mai mare decât distanţa frontală a
obiectivului cu cea mai mică putere
de mărire ( ≈ 2 cm);
13
 privind prin oculare se coboară
încet sistemul optic cu ajutorul vizei
macrometrice până la apariţia
imaginii din câmpul microscopului.
Este singurul obiectiv la care
imaginea se obţine folosind viza
macrometrică. Dacă imaginea nu
apare, înseamnă că obiectivul nu se
află în axul optic sau că preparatul
nu se află în câmpul microscopului,
iar operaţia trebuie reluată. Prin
mişcarea vizei micrometrice în unul
din cele două sensuri se va obţine o
imagine mai clară şi mai luminoasă;
 pentru a examina preparatul
microscopic cu obiective de putere
mai mare se roteşte revolverul în
sensul acelor de ceasornic, aducând
obiectivul dorit în axul optic al
microscopului. Viza macrometrică
nu se mai mişcă, iar pentru claritatea
imaginii se utilizează viza
micrometrică;
 la sfârşitul examinării se roteşte
revolverul în sens invers acelor de
ceasornic până la obiectivul cu cea
mai mică putere de mărire, se
coboară platina cu ajutorul vizei
macrometrice şi se îndepărtează
preparatul microscopic;
 după utilizare microscopul se
deconectează de la reţea şi se
acoperă cu husa de protecţie.
2. Pentru obiectivele cu
imersie se ridică condensatorul la
maximum, diafragma iris se deschide
complet, iar preparatul microscopic
se aşează pe platină şi se fixează cu
ajutorul căruciorului mobil. Se pune 1.2.3. Aparatura utilizată în cadrul
apoi o picătură de ulei de cedru pe laboratorului de fitopatologie.
preparat şi se ridică platina cu viza
macrometrică până ce, privind  Termostatul - este un aparat de o
lateral, observăm că lentila frontală a construcție specială, izolat termic, în
obiectivului cu imersie ajunge în care temperatura interioară a aerului
contact cu picătura de ulei de cedru. este menținută constantă (Fig. 7).
Din acest moment vom privi prin
oculare şi vom continua coborârea
tubului cu ajutorul vizei
micrometrice până ce imaginea este
clară.
După terminarea examinării,
înainte de a scoate preparatul de pe
căruciorul mobil, se coboară platina
microscopului 2-3 cm cu viza
macrometrică pentru a nu se zgâria
lentila frontală a obiectivului. Uleiul
de cedru de pe obiectivul cu imersie
Fig. 7 - Termostat.
se şterge cu o cârpă îmbibată în xilol
sau benzen (Ulea E., Lipsa F.D.,
 Echipament pentru analize prin
2011).
metoda ELIZA - Enzyme-linked
Immunosorbet Assay (Fig. 8).
1.2.2. Întreținerea microscopului.
Microscopul trebuie depozitat
în încăperi închise, lipsite de medii
corozive, praf, cu umiditate maximă
de 65% şi în limitele de temperatură
0-35°C. După încetarea lucrului se
aşează în cutie sau se protejează cu o
husă din folie de polietilenă. Se
întreţine periodic ştergând ocularele
şi obiectivele cu piele de căprioară
sau cu o cârpă moale, care nu lasă
scame. Obiectivul cu imersie se
şterge din timp în timp cu vată cu Fig. 8 - Cititor ELIZA.
xilol sau benzen.
Această metodă este utilizată
pentru identificarea virusurilor la

14
plante și se bazează pe studiul
secvențial al componentelor
genomului viral, pe clonări și
hibridări nucleare și enzimatice de
tip ELISA.
1.3. Măsuri specifice de protecția
muncii în laboratorul de
fitopatologie.
În laboratorul de fitopatologie
se impune respectarea cu strictețe a
normelor de protecție a speciilor și a
mediului înconjurător. Printr-o
utilizare responsabilă a materialului
fitopatologic precum și a aparaturii și
reactivilor se pot evita accidentele.
Astfel:
- în timpul desfașurării lucrărilor
practice se poartă echipamentul de
protecție reprezentat de un halat alb,
ochelari, mănuși (după caz);
- instrumentele utilizate pentru
obținerea secțiunilor vegetale trebuie
sa fie corect folosite, sub directa
îndrumare și supraveghere a unui
cadru didactic;
- preparatele vegetale conservate în
formol se studiază acoperite;
- în timpul lucrului cu substanțe
chimice (acizi sau baze) se folosesc
ochelari de protecție;
- dacă reactivii vin în contact cu
ochii sau pielea acestea trebuie
clatite cu apă din abundență;
- nu se pipetează cu gura; pipetele
trebuie prevăzute cu pară de
aspirație;
15
- reactivii chimici nu se păstrează în
sticle sau recipiente care în mod nor-
mal sunt utilizate pentru alimente;
- flacoanele cu reactivi se vor
eticheta;
- inscripțiile de pe etichete trebuie să
fie clare și să nu se șteargă ușor;
- când se manipulează lichide
inflamabile nu se lucrează în
apropierea surselor de căldură
(flăcari deschise);
- pentru stingerea unor incendii
trebuie avute la îndemană: extinctor,
nisip, prelată și apă;
- la încalzirea unui lichid în eprubetă,
deschiderea acesteia nu se realizează
în apropierea corpului ;
- reziduurile nu se evacuează în
rețeaua de canalizare, ci se adună în
recipiente speciale care sunt
colectate separat;
- după realizarea experimentelor se
spală ustensilele folosite, se închid
recipientele care conțin reactivi, se
verifică instalațiile termice, electrice
etc.
- sticlăria se manipulează cu grijă;
după folosire se spală cu apă,
utilizând perii sau bureți și detergent;
- studenților le este interzis a gusta
sau a mirosi substanțele, a se apleca
asupra vaselor, deoarece acțiunea
unor substanțe este puternic toxică
chiar dacă aceasta nu se manifestă
imediat;
- după terminarea lucrărilor studenții
se vor spăla pe mâini;
- când se aplică măsuri de prim
ajutor, mai ales în cazul
hemoragiilor, arsurilor se folosesc
mănuși de protecție.
2. TEHNICA DE OBȚINERE ȘI
DE CONSERVARE A
PREPARATELOR ȘI A
SECȚIUNILOR VEGETALE
2.1. Obținerea preparatelor
proaspete (provizorii) și a celor
durabile (permanente).
Tehnica obținerii preparatelor
provizorii necesită un volum de
muncă mai mic decât în cazul
obținerii preparatelor durabile.
Preparatele provizorii au în general o
durabilitate mică, ele fiind utile
analizelor rapide care cer o orientare
de ansamblu asupra elementelor
structural.
Pentru pregătirea preparatelor
proaspete se pun pe lamă 1-2 picături
din lichidul pe care îl avem la
dispoziție (apă sau lactofenol). În
acesta se introduc secțiunile sau
portiunile de tesut, după care
prindem lamela de două laturi opuse,
o înclinăm până atinge mediul de
includere și o lăsăm ușor să cadă
peste secțiuni (Fig. 9).
Dacă între lamă și lamelă se
formează bule de aer, acestea se
elimină bătând ușor lamela cu acul
spatulat sau se încălzește ușor.
Eventualul lichid în exces se
absoarbe cu o fâșie de hârtie de
16
filtru. Preparatul pregătit astfel se
analizează la microscop.
Fig. 9- Etapele preparării și montarea
preparatului microscopic (Manic Ș.,
2018).
Preparatele durabile sunt
necesare analizelor care se
desfășoară pe o perioadă mai lungă
de timp. De asemenea, aceste
preparate durabile se realizeză atât în
vederea includerii lor în diverse
colecții micologice cât și pentru
utilizarea în scop didactic.
Pentru obținerea preparatelor
durabile se folosește includerea
secțiunilor în diferite medii
(Serbănescu-Jitariu Gabriela și
colab., 1983).
2.2. Tehnica de realizare a
secțiunilor.
Orice material vegetal ce
urmează a fi studiat la microscop
trebuie pregătit în prealabil pentru a
putea fi cercetat. Majoritatea
materialelor vegetale trebuie studiate
în secțiuni fine, astfel încât să aibă o
transparență foarte bună în vederea
examinării la microscopul optic.
 Secționarea frecvent utilizată
este cea transversală, dar ea poate fi
longitudinală, radiară (paralelă cu
raza), tangențială (perpendicular pe
rază). În cazul organelor plane, de
exemplu lamina frunzelor, secțiunile
se fac paralel sau perpendicular față
de suprafața organului. Secțiunile se
pot face de mână (Fig. 10) sau cu
ajutorul microtomului.
care se așează materialul de
secționat. Apoi măduva de soc cu
materialul fixat în ea se ține între
degetul mare, cel arătător și mijlociu
și se face prin măduvă, o secțiune
plană, după care se efectuează
succesiv cu briciul sau lama secțiuni
transversale sau longitudinale prin
materialul de studiu (Fig. 12).

Fig. 10 - Secțiuni fundamentale:

a) - transversală, b) – longitudinală,
c) – tangențială.

2.3. Obținerea secțiunilor de mână

cu ajutorul măduvei de soc.
Pentru efectuarea secțiunilor de Fig. 11 Măduvă de soc utilizată pentru
mână dintr-un material vegetal se realizarea secțiunilor.
folosește în general măduva de soc,
care se obține numai din lăstarii de De obicei se efectuează mai
un an de la Sambucus nigra, ce multe secțiuni care se pun împreună
trebuie colectați la sfârșitul toamnei cu secțiunile făcute prin măduva de
sau iarna. soc, într-o sticlă de ceas sau vas Petri
Înainte de a folosi o bucată de cu apă, unde maduva de soc se
măduvă de soc pentru secționare este separă de secțiuni.
necesar să verificăm dacă nu prezintă
resturi de țesut lemons sau
sclerenchim care poate strica lama
briciului. Din măduva de soc (Fig.
11) se taie o bucată de lungime egală
cu materialul de secționat și această
Fig. 12 - Efectuarea secțiunilor
bucată de măduvă se secționează în
transversale cu ajutorul briciului și a
două jumătăți longitudinale, între
măduvei de soc.

17
 În cazul efectuării unor
secțiuni longitudinale prin diferite
materiale vegetale, mai ales a unor
materiale cilindrice, acestea trebuie
așezate fie întregi, fie tăiate în două
jumătăți, într-un șanț făcut
transversal în jumătățile de măduvă
de soc, astfel ca materialul de
secționat să poată sta fix în acel șanț.
Apoi ținând între degete măduva de
soc cu materialul, se secționează
acestea, iar secțiunile obținute se pun
tot la fel, într-un vas cu apă, de unde
se triază cele mai bune secțiuni
(Hatman M., Filipescu C, 1984).
2.4. Medii de includere (montare)
pentru preparate.
Analiza la microscop a
secțiunilor colorate necesită în
prealabil impregnarea lor cu un
lichid special, urmată de montarea
acestora pe lame de sticlă, numite
lame portobiect. Lichidul folosit
pentru impregnarea materialului
vegetal este denumit mediu de
includere. Acesta nu trebuie să
dăuneze obiectelor incluse, ci din
contra, să le protejeze împotriva
substanțelor nocive și să prezinte un
indice de refracție corespunzător cu
materialul inclus. Există medii care
se solidifică treptat și sunt utilizate
pentru preparatele permanente, iar
altele care rămân fluide.
Pentru analiza imediată a
secțiunilor făcute cu briciul mediul
utilizat este apa. Aceasta este
18
indicată pentru examinarea
materialelor vegetale deoarece
prezintă un indice slab de refracție ce
permite o reliefare bună a obiectelor
analizate.
Clasificarea mediilor de
includere pentru preparate:
a) Medii de includere solubile în apă:
 medii de includere care rămân
fluide: glicerina, formolul (formalina
cu apă), soluția saturată de levuloză,
lactofenolul Aman.
Glicerina folosită pentru
efectuarea preparatelor trebuie să fie
pură, iar montarea secțiunilor să se
facă într-un mediu fără praf,
deoarece acesta impurifică preparatul
și împiedică astfel analiza
microscopic. Ca mediu de montare a
secțiunilor, glicerina se folosește de
obicei în soluție apoasă după
următoarea “rețetă”: glicerină pură –
3 părți și apă distilată - 1 parte.
Lactofenolul Aman este un
lichid cu indice de refracție de 1,44,
ceea ce îl face un mediu foarte bun
pentru preparate. Acesta se păstrază
în sticle brune pentru a evita
oxidarea sa.
Lactofenolul Aman se prepară
din:
- acid fenic cristalizat……...…10 g;
- acid lactic………………….10 ml;
- glicerină…………...………20 ml;
- apă distilată…………...…...10 ml.
 medii de includere care se
solidifică: glicero-gelatina (cel mai
frecvent utilizată), alcool polivinilic,
fitohistol, siropul Apathy, siropul
Kasarinoff, soluția de cloralhidrat.
Glicero-gelatina se prepară
astfel:
- gelatină incoloră (o parte)……..5 g;
- apă distilată (6 părți)……......30 ml;
- glicerină pură (7 părți)…...…35 ml;
- fenol sau timol………...…1 cristal.
Montarea secțiunilor - cu
ajutorul unui bisturiu sau a unui ac
spatulat se desprinde din gelatina
glicerinată un mic cub sau bloculeț
cu laturile de 3-4 mm sau mai mare,
corespunzător cu mărimea secțiunii
și cu dimensiunile lamelei, care se
așează pe lama de sticlă curată.
Aceasta se trece de mai multe ori
prin flacăra unei spirtiere sau a unui
bec Bunsen, până când gelatina se
topește complet, evitând fierberea
care ar duce la formarea bulelor de
aer. Apoi, cu ajutorul unei pense ușor
încălzită, se pun repede secțiunile în
gelatină topită, după care se acoperă
secțiunile cu lamela, se lasă să se
răcească și să se întărească glicero-
gelatina.
b) Medii de includere insolubile în
apă:
 medii de includere care rămân
fluide: uleiul de imersie, uleiul de
cedru, uleiul de parafină;
 medii de includere care se
solidifică: euparalul, soluții de rășini
sintetice precum Eukitt, Diatex,
Entellan, Malinol etc.
19
3. RECOLTAREA,
HERBORIZAREA, ȘI
RECUNOAȘTEREA
PLANTELOR ATACATE DE
AGENȚII PATOGENI
3.1. Recoltarea și herborizarea
materialului vegetal
În vederea colectării materialul
fitopatologic studenții vor efectua
deplasări pe teren alături de un cadru
didactic.
Pentru colectarea materialului
fitopatologic trebuie să se țină cont
de câteva indicații:
- după caz, se va colecta întreaga
plantă sau doar organele atacate de
către agentul patogen;
- se vor colecta mai mulți indivizi
aparținând aceleiași specii;
- fiecare exemplar recoltat va fi
însoțit de o etichetă care să cuprindă
date referitoare la: locul și data
colectării, biocenoza din care face
parte etc.;
- conservarea (ierborizarea) plantelor
colectate trebuie făcută imediat după
revenirea din teren;
- la fiecare deplasare în teren sunt
utile materiale precum: mapă de
ierborizat, pungi de plastic, etichete,
creion, lupă, aparat foto, deplantor
(un cuțit sau o săpăligă), foarfece
mare, carnet pentru notări
suplimentare etc.
Conservarea materialului
fitopatologic se poate face atât pe
cale uscată cât și pe cale umedă. Pe
cale uscată cea mai frecventă este
ierborizarea plantelor sau frunzelor
atacate prin presare între foi de
ierbar. Foile de hârtie se vor schimba
periodic în primele zile astfel încât
plantele să se usuce corespunzător
(Fig. 13).
-hipertrofiile, datorate acţiunii unor
substanţe de tip auxinic eliberate de
agenţii patogeni (Ex. Cancerul
bacterian al sfeclei pentru zahăr
produs de Agrobacterium
radiobacter pv. tumefaciens (Fig.
14).

Fig. 13 - Frunze de prun atacate de

Polystgma rubrum conservate prin
presare între foi de hârtie.

Pentru conservarea pe cale

umedă a plantelor sau organelor
atacate de către agenții patogeni se
folosesc diverse amestecuri precum: Fig. 14 - Cancerul bacterian al sfeclei
o parte alcool 90% și trei părți pentru zahăr -
formol 5% sau 18 părți alcool 70%, 2 Agrobacterium radiobacter pv.
tumefaciens (original).
părți formol 40% și o parte acid
acetic. Colectarea acestor plante sau
-atrofiile sunt cauzate de agenţi
organe ale plantelor este bine să se
patogeni care pot distruge în
facă în diferite etape, pentru a putea
întregime un anumit organ al plantei
fi surprinse stadiile de dezvoltare ale
sau acesta rămâne într-un stadiu
agenților patogeni.
incipient de dezvoltare (atrofia
endocarpului lemnos la fructele de
3.2. Modificări anatomo-
prun Ex.: Hurlupii- Taphrina pruni,
morfologice produse de agenții
Fig. 15).
patogeni la plante
-decolorările, datorate scăderii
numărului de cloroplaste sau
În cursul patogenezei apar
dispariţia lor (Ex.: Vărsatul prunului-
modificări structurale sesizabile cu
Plum pox virus – Fig. 16).
ochiul liber:

20
-petele colorate (cauzate de ciuperci
cu un miceliu pigmentat (Ex.:
Pătarea roşie a frunzelor de prun -
Polystigma rubrum, Fig. 17).
-necrozele, datorate modificării
ţesutului atacat într-o fază finală
(Ex.: Focul bacterian al rozaceelor -
Erwinia amylovora, Fig. 18).
-ciuruirile, datorate desprinderii
ţesutului parazitat sub acţiunea
plantei gazdă (Ex. : Ciuruirea Fig. 17 - Pătarea roşie a frunzelor de
frunzelor la pomii sâmburoşi - prun - Polystigma rubrum
Stigmina carpophylla, Fig. 19). (commons.wikimedia.org).

Fig. 15 - Hurlupii la prun - Taphrina

pruni (original).

Fig. 18 - Focul bacterian al rozaceelor

Erwinia amylovora (original).

Fig. 16 - Vărsatul prunelor - Plum pox

Fig. 19 - Ciuruirea frunzelor la cireș -
virus (original).
Stigmina carpophylla (original).

21
-putregaiurile umede, caracteristice
organelor suculente fiind produse în
principal de bacterii (Ex.: Putregaiul
umed al tuberculilor de cartof -
Erwinia carotovora pv. carotovora -
Fig. 20);
-putregaiurile uscate sunt cauzate
de ciuperci ce afectează organe
suculente (Ex.: Putregaiul uscat al
tuberculilor de cartof produs de
Fusarium oxysporum, Fusarium
coeruleum, Fig. 21); Fig. 22 - Mălura pitică a grâului -
-scăderea taliei plantelor / Tilletia controversa.
nanismul, caracteristic bolilor
-ofilirile pot fi cauzate de bacterii
sistemice sau generalizate precum
sau ciuperci ce invadează ţesuturile
virozele, micoplasmozele şi unele
conducătoare producând
micoze (Ex.: Mălura pitică a grâului
traheobacterioze şi traheomicoze
- Tilletia controversa, Fig. 22);
(Ex. : Monilioza pomilor sâmburoși
– Monilinia laxa, Fig. 23).

Fig. 20 - Putregaiul umed al tuberculilor

de cartof - Erwinia carotovora pv.
carotovora (http://potatoes.ahdb.org.uk).

Fig. 23 - Monilioza caisului - Monilinia

laxa (original).

-înlocuirea unor organe ale

plantelor cu organe ale ciupercilor
Fig. 21 - Putregaiul uscat al tuberculilor (Ex. : Cornul secarei - Claviceps
de cartof Fusarium oxysporum purpurea, Fig. 24).
(http://www.agr.gc.ca)

22

Fig. 24 - Cornul secarei - Claviceps
purpurea (original).
4. CARACTERELE GENERALE
ALE AGENŢILOR PATOGENI
4.1. Virusurile.
Virusurile (lat. virus – otravă,
infecţie, lichid otrăvitor) reprezintă o
categorie specifică de agenţi
infecţioşi, structural şi fiziologic
fundamental diferiţi de oricare dintre
microorganismele cunoscute (Zarnea
G., 1983).
4.1.1. Morfologia virusurilor
Din punct de vedere
morfologic (Fig. 25), virusurile
plantelor aparțin la două grupuri:
grupul virusurilor izometrice
(izodiametrice) sau sferice și grupul
virusurilor alungite. În general,
virusurile au o structură chimică mai
simplă decât virusurile animale sau
bacteriofagii.
23
a)
b)
Fig. 25 – Tipuri morfologice de virusuri
întâlnite la plante (a) formă cilindrică -
Tobacco mosaic virus; (b) formă
izometrică - Prunus necrotic ringspot
(http://sdb.im.ac.cn).
Bolile produse de virusuri la
plante se numesc viroze. Până în
prezent sunt cunoscute câteva sute de
boli virale, produse de virusuri, care
aparțin la 25 genuri distincte.
Majoritatea virusurilor plantelor au
ARN monocatenar.
Dimensiunile virusurilor: 17-
2500 nanometri (1 nm = 10-9 m).
4.1.2. Nomenclatura și clasificarea
virusurilor
Conform datelor publicate în
2010 de Centrul Internaţional de
Taxonomie a Virusurilor, în schema
taxonomică sunt cuprinse: Șase
ordine, 87 familii, 19 subfamilii, 348
genuri şi 2285 specii de virusuri.
Cele şase ordine stabilite de ICTV
sunt: Caudovirales, Herpesvirales,
Mononegavirales, Nidovirales,
Picornavirales şi Tymovirales.
Sistemul de clasificare
Baltimore. Clasificarea Baltimore,
iniţiată de biologul american David
Baltimore (1971), separă virusurile
în şapte grupe. Are la bază
împărţirea în funcţie de tipul
genomului viral, sens, precum şi
metoda de replicare.
Aceasta clasificare este deseori
preferată datorită uşurinţei de
identificare a diferitelor familii de
virusuri:
 Tipul I: Virusuri cu genom ADN,
dublucatenar: Fam. Herpesviridae,
Fam. Poxviridae, Fam. Adenoviridae
şi Fam. Papovaviridae
 Tipul II: Virusuri cu genom ADN
monocatenar. Familiile: Circoviridae
şi Parvoviridae
 Tipul III: Virusuri cu genom ARN
dublucatenar. Familiile: Reoviridae
şi Birnaviridae
 Tipul IV: Virusuri cu genom
ARN(+), monocatenar. Familiile:
Astroviridae, Caliciiridae,
Coronaviridae, Flaviviridae,
Picornaviridae, Arteriviridae şi
Togaviridae
 Tipul V: Virusuri cu genom ARN
monocatenar (-). Familiile:
Orthomyxoviridae, Arenaviridae,
24
Paramyxoviridae, Bunyaviridae şi
Rhabdoviridae.
 Tipul VI: Virusuri diploide cu
genom ARN monocatenar: Fam.
Retroviridae.
 Tipul VII: Virusuri cu genom
ADN dublucatenar cu molecula de
ARN monocatenar ca intermediar:
Fam. Hepadnaviridae.
4.1.3. Simptome produse de
virusuri la plante
Simptome generale produse de
virusuri la plante:
- simptomele foliare sunt diverse
și se manifestă prin decolorarea
(mozaic - Fig. 26, pete inelare - Fig.
27), clorozarea, necroza, deformarea
sau reducerea limbului frunzei (Fig.
28).
Fig. 26 - Pete de mozaic pe frunze -
Cucumber mosaic virus (original).
- simptomele pe tulpină pot fi
reprezentate de nanism sau piticire,
care este forma cea mai frecventă
apărută la numeroase plante atacate
de virusuri și constă în reducerea
ritmului de creștere și scurtarea
internodurilor. Plantele apar mai
scurte și au ramuri cu internoduri
apropiate sau cu frunze grupate în
rozetă.
Fig. 27 - Pete inelare produse de Plum
pox virus (original).
Fig. 28 - Mozaicul castraveților la
tomate - Cucumber mosaic virus in
tomato (original).
- simptomele florale apar sub
formă de pete pe perigon, ca în
cazul virusului pătării lalelelor
(Tulip breaking virus, sin. Marmor
tulipae Holmes, Fig. 29).
25
Fig. 29 - Tulip-breaking virus
(http://eaden1.rssing.com).
- simptomele pe fructe se manifestă
sub formă de pete inelare, ca în
cazul atacului de Plum pox virus
(Fig. 30).
Fig. 30 - Vărsatul prunelor - Plum pox
virus-Șarka disease (www.eppo.int).
4.1.4. Determinarea virozelor la
plante
Pentru identificarea virusurilor
se utilizează metode moderne, bazate
pe studiul componentelor genomului
viral, pe clonări şi hibridări nucleare
şi enzimatice de tip ELISA sau PCR.
PCR-ul clasic poate fi
considerat un instrument principal ce
ajută la determinarea şi studiul
agenţilor patogeni (Fig. 31)
contribuind astfel la reducerea
problemelor legate identificarea şi
conţinutul acestora (Henson şi
French, 1993; Martin şi colab., pot fi cilindrice (bacili) sau
2000). filamentoase.
Bacteriile din genul
Pseudomonas (Fig. 32) și
Xanthomonas se caracterizează prin
celule bacilare alungite, prevăzute cu
cili polari dispuși izolat sau în
smocuri. Bacteriile din genul
a) b) c) Agrobacterium prezintă celule sub
Fig. 31- Aparatura utilizată pentru formă de bastonaș, rar ciliate. Genul
testarea PCR: a) Thermocycler; b) Corynebacterium cuprinde celule
Electroforeză în gel agaroză; c)
Transiluminator UV. bacilare imobile.

Reacţia de polimerizare în lanţ

PCR (polimerase chain reaction) are
la baza o tehnologie “in vitro” care
imită capacitatea naturală de
replicare a ADN-ului şi constă în
generarea rapidă a unor copii
multiple a unei secvenţe nucleotidice
ţintă (ADN sau ARN) dintr-o genă Fig. 32 - Bacterii cilindrice –
de interes sau un patogen specific; Pseudomonas spp.
produsul amplificat PCR este apoi
detectat prin diverse metode (Severin Bacteriile filamentoase sunt
V. şi Cornea C.P., 2009). caracterizate prin celule alungite, cu
tendință de ramificare așa cum sunt
bacteriile din ordinul
4.2. Bacterii
Sunt organisme unicelulare, cu Actynomycetales, genul
o structură complexă, care au un Streptomyces (Fig. 33).
metobolism propriu, datorită unui
aparat enzimatic complex, ce le
asigură desfăşurarea proceselor
vitale.

4.2.1. Morfologia bacteriilor

Din punct de vedere
morfologic bacteriile fitopatogene Fig. 33 - Bacterii filamentoase -
Streptomyces spp.

26
4.2.2. Clasificarea bacteriilor 4.2.3. Simptome produse de
La baza clasificǎrii bacteriilor bacterii la plante
stau o serie de caractere, care Simptome generale produse de
constitue criterii de încadrare a bacterii la plante:
acestora în mai multe categorii - pete pe frunze; pete de decolorare,
taxonomice, având la bazǎ specia. În pete cu aspect hidrozat, pete sau
succesiunea lor, aceste categorii zone translucide, pete roşiatice
sunt: specia, genul, familia, ordinul, datorită acumulării de antocian, pete
clasa şi diviziunea (încrengătura). negre datorită acumulării de
Societatea bacteriologilor melanină;
americani, pe baza lucrărilor lui - necrozarea ţesuturilor ca stadiu
Buchanan (1916-1918) şi Winslow final al distrugerii ţesuturilor,
(1920), a stabilit un sistem de urmată de desprinderea zonelor
clasificare, prezentat în 1923 de afectate sub formă de ciuruiri;
David-Hendricks Bergey în prima - uscarea lăstarilor (Ex. Erwinia
ediţie a „Bergey’s Manual of amylovora, Fig. 34);
Determinative Bacteriology”. Acest
determinator, adoptat de majoritatea
microbiologilor, se află la a noua
ediţie (1994) şi clasifică bacteriile în
baza caracterelor fenotipice comune
(caractere morfologice, de cultură,
fiziologice, biochimice etc.) în patru
divizii şi 35 de secţiuni.
Cel mai nou sistem de
clasificare bacteriană a apărut în
perioada 2001-2011 şi este prezentat
în cinci volume ale celei de-a doua
ediţii din „Bergey’s Manual of
Systematic Bacteriology”. Acest
Fig. 34 - Focul bacterian al rozaceelor -
sistem clasifică bacteriile după
Erwinia amylovora (original).
particularităţile genotipice (gradul
de omologie al secvenţelor
- deformări sau tumori (Ex.
nucleotidice ale ARN ribozomal,
Agrobacterium radiobacter pv.
gradul de omologie al secvenţelor
tumefaciens, Fig. 35);
nucleotidice ale ADN, conţinutul
- ofiliri datorate putrezirii sistemului
relativ de guanină+citozină (GC%)
radicular sau obstruării vaselor
al ADN purificat etc.).

27
conducătoare de către coloniile
bacteriene;
Fig. 35 - Cancerul bacterian al sfeclei
pentru zahăr - Agrobacterium
radiobacter pv. tumefaciens (original).
- putreziri umede la organele
suculente când bacteriile distrug
pereţii celulari, dezorganizează
ţesuturile şi apare în zona atacată un
exudat mucilaginous (Ex. : Erwinia
carotovora pv. carotovora, Fig. 36).
Fig. 36 - Putregaiul umed al tuberculilor -
Erwinia carotovora pv. carotovora
(www.pflanzenkrankheiten.ch).
28
4.2.4. Determinarea bacteriozelor
la plante
Determinarea bacteriozelor la
plante presupune:
- Observarea simptomelor;
- Izolarea bacteriei fitopatogene;
- Izolarea în cultură pură a
bacteriei;
- Identificarea bacteriei în cultură
pură;
- Efectuarea testului de
patogenitate;
- Reizolarea bacteriei din plantele
inoculate;
- Reidentificarea bacteriei reizolate;
- Elaborarea raportului de
diagnoză. (Janse J.D., 2005).
4.3. Ciuperci
Ciupercile aparţin regnului
Fungi, încrengătura Eumycota şi sunt
organisme eucariote. Ele constituie
un grup de organisme heterotrofe,
ubicviste, extrem de bogat în specii
ce prezintă structuri şi caractere
biologice foarte diverse, adaptate
modurilor de viaţă saprofite, parazite
sau simbiotice, fiind lipsite de
pigmenţi asimilatori.
4.3.1. Morfologia ciupercilor.
Prin aparat vegetativ se
întelege forma, corpul sau talul
ciupercii. Aparatele vegetative ale
ciupercilor sunt:
1. Gimnoplastul – se caracterizează
print-o masă de citoplasmă și un
singur nucleu, nu are membrană
celulară și ia forma celulei pe care o
parazitează. Este caracteristic
ciupercilor din genul Synchytriaceae.
Exemplu : Synchitryum
endobioticum.
2. Plasmodiul - este constituit dintr-o
masă de citoplasmă și mai multi
nuclei. Mai este denumit ca fiind o
“masă de gimnoplaste ”. La fel ca și
gimnoplastul nu are membrană
proprie și ia forma celulei pe care o
parazitează.
Exemplu: Plasmodiophora brasicae
(Fig. 37 ). Fig. 38 - Dermatoplast – Saccharomyces
cerevisiae (original).

La ciuprcile saprofite,
sifonoplastul este alcătuit din rizoizi,
sporangiofor la capătul căruia se
formează un sporange, și stoloni.
Exemplu: Rhyzopus nigricans (Fig.
39).

Fig. 37 - Plasmodiu - Plasmodiohora

brassicae (original).

3. Dermatoplastul - se prezintă sub

forma unor celule tipice cu
membrană, citoplasmă și nucleu.
Acest tip de aparat vegetativ este
întâlnit la drojdii sau levuri. Fig. 39 - Sifonoplast - Rhizopus
Exemplu : Saccharomyces nigricans (original).
cerevisiae (Fig. 38).
4. Sifonoplastul – este alcătuit din La ciupercile parazite,
filamente simple sau ramificate, sifonoplastul se prezintă sub forma
continui, fără pereți despărțitori, care unui filament ramificat în spațiile
conțin citoplasmă și numeroși nuclei. intercelulare.

29
 Procesul de nutriție se
realizează prin intermediul unor
organe specializate numite haustori.
Exemplu: Albugo candida.
5. Talul filmentos – este constituit
din filamente multicelulare simple
sau ramificate.
Exemplu : Botryotinia fuckeliana f.c.
Botrytis cinerea (Fig. 40).
Fig. 40 - Tal filamentos - Botrytis
cinerea (original).
Talul filamentos este întâlnit la
unele ciuperci din Ascomycotina,
Basidiomycotina și
Deuteromycotina.
Atat sifonoplastul, cât și talul
filamentos mai sunt cunoscute sub
denumirea de miceliu, iar filamentele
care îl alcătuiesc, sunt numite hife
miceliene.
6. Talul masiv – este o împletire, mai
densă sau mai laxă, de taluri
filamentoase ce dă naștere unui fals
țesut numit plectenchim.
Exemplu: Claviceps purpurea (Fig.
41). Scleroții acestei ciuperci
prezintă în secțiune o porțiune
externă cu celule moarte, îngroșate
numită paraplectenchim, iar în
interior filamentele miceliene sunt
30
mai laxe cu celule vii, numită
prosoplectenchim.
Fig. 41 - Tal masiv, secțiune prin
scleroții ciupercii Claviceps purpurea
(original).
4.3.2. Înmulțirea ciupercilor
Procesul de înmulţire a
ciupercilor se poate realiza pe cale
vegetativă, asexuată şi sexuată.
Înmulţirea vegetativă este
frecvent întâlnită în natură şi constă
în refacerea aparatului vegetativ al
ciupercii prin:
- fragmente de miceliu (ce se
diseminează fie pe cale naturală, fie
în mod artificial de către om);
- înmugurire – la drojdii sau levuri
(Ex.: Saccharomyces cerevisiae).
Înmulţirea asexuată are loc
prin organe specializate numite
spori. Acest mod de înmulţire este
determinant de condițiile de climă și
are loc într-un anumit moment din
ciclul biologic al ciupercii.
Clasificarea sporilor:
I. În funcție de mobilitate sporii pot
fi:
a) Spori imobili sau aplanospori ce
sunt lipsiţi de flageli sau cili şi sunt
dispersaţi în natură în mod pasiv;
b) Spori mobili sau planospori ce
sunt prevăzuţi cu 1-2 flageli cu
ajutorul cărora se deplasează în apă.
II. Din punct de vedere al locului
unde se formează, sporii pot fi:
a) Spori endogeni sau endospori
care se găsesc în interiorul unor
organe speciale. Astfel, ciupercile
din subîncr. Zygomycotina formează
spori imobili în interiorul unor
sporangi iar ciupercile din subîncr.
Mastigomycotina formează spori
mobili (zoospori) în zoosporangi
(Fig. 42). La ciupercile din clasa
Oomycetes sporii mobili se formează
în zoosporangi, denumiți și conidii
false (pseudoconidii).
Pseudoconidiile pot fi de tip:
- aphragmium – zoosporange ce se
formează pe o ramificație terminală
a sifonoplastului fără a fi diferențiat
morfologic sau separat de acesta.
- naematosporangium – zoosporange
ce se formează la un capat al
sifonoplastului nediferențiat ca
formă, dar separat printr-un perete
de restul aparatului vegetativ.
- sphaerosporangium – zoosporange
speric ce se formează la capătul
sifonoplastului și rămâne alipit
(ortosporange – ex.: Pythium de
Baryanum), sau se poate desprinde
de acesta (metasporange – ex.:
Plasmopara viticola).
În interiorul zoosporangilor
(pseudoconidii) prin germinare se
formează fie zoospori, fie direct
filamente de infecție.
31
Fig. 42 - Zoosporangi (metasporangi) –
Plasmopara viticola (original).
b) Spori exogeni care se formează la
exteriorul unor organe speciale
diferențiate în funcție de faza în care
se găsesc ciupercile respective.
Ciupercile evoluate, care
aparțin subîncrengăturilor
Ascomycotina, Basidiomycotina sau
Deuteromycotina se înmulţesc prin
conidii.
Conidia - este o celulă care prin
germinare dă naştere la un tal
filamentos.
Din punct de vedere
morfologic se deosebesc trei tipuri
de conidii: hifal, melanconial și
sferopsidal.
Conidiile de tip hifal se
formează direct pe talul ciupercii sau
pe un suport numit conidiofor (Fig.
43). Conidioforii pot fi simpli sau
ramificaţi, izolaţi sau asociaţi în
fascicole numite coremii (Fig. 44),
sau în lagăre de forma unor perniţe
numite sporodochii.
Conidii de tip hifal se pot observa la
Oidium farinosum ce produce
făinarea la măr, la Botrytis
fuckeliana ce produce putregaiul
cenuşiu al strugurilor şi la Monilia
fructigena ce produce monilioza la
pomii semințoși.
Fig. 43 - Conidii de tip hifal - Oidium
sp. (original).
Fig. 44 – Coremii - Graphium sp.
(original).
Conidiile de tip melancolial se
formează pe conidiofori foarte scurţi
grupaţi în lagăre sau acervuli.
În cazul frunzelor de nuc atacate de
ciuperca Gnomonia juglandis, f. c.
Gloeosporium juglandis, se observă
lagărele sau acervulii de conidii
32
dispuse la suprafața substratului
parazitat, forma semilunară a
conidiilor şi scutul care acoperă până
la maturitate conidiile (Fig. 45).
Astfel de conidii se mai pot observa
la suprafaţa substratului parazitat de
către specii ce aparțin genurilor
Colletotrichum, Melanconium,
Marssonia, Coryneum ş.a.
Fig. 45 - Lagăr de conidii -
Gloeosporium juglandis (original).
Conidiile de tip sferopsidal se
formează pe conidiofori foarte scurţi,
în interiorul unor fructificaţii
scufundate în ţesutul parazitat, care
sunt aproximativ sferice și se numesc
picnidii .
Conidiile din interiorul
picnidiei (picnosporii) sunt eliminaţi
la maturitate printr-un orificiu numit
por. Astfel de picnidii prezintă, de
exemplu ciuperca Sphaeropsis
malorum.
Înmulțirea sexuată la ciuperci,
prezintă forme variate și presupune
parcurgerea proceselor de fecundaţie
și reducere cromatică.
Fecundaţia este procesul prin care
ciupercile trec de la faza cu “n”
cromozomi în celulă (haplofază) la
faza cu “2n” cromozomi în celulă gameţilor este jucat de doi zoospori
(diplofază) şi se desfăşoară în două diferiţi din punct de vedere sexual,
etape distincte: iar zigozoosporul se transformă, în
 plasmogamia - constă în urma reducerii cromatice, într-un
contopirea celor două mase de akinetosporange (spor de rezistenţă).
citoplasmă. Acesta are formă poliedrică şi este
 cariogamia - este procesul în protejat de trei membrane numite:
care are loc contopirea celor doi endospor, exospor şi epispor (Fig.
nuclei. 46).
La ciupercile inferioare
(subîncrengătura Mastigomycotina şi
Zigomycotina), plasmogamia este
urmată imediat de cariogamie iar la
ciupercile evoluate (subîncrengătura
Ascomycotina şi Basidiomycotina),
între plasmogamie şi cariogamie se
intercalează dicariofaza (atunci când
celulele miceliului au doi nuclei). Fig. 46 - Akinetosporangi – Synchytrium
Reducerea cromatică este procesul endobioticum (original).
în urma căruia ciupercile revin de la
diplofază la haplofază. La ciupercile din subîncr.
În urma procesului de Zigomycotina, are loc contopirea a
fecundare, are loc unirea a doi două gametangii identice din punct
gameţi de sex diferit (celule sexuale), de vedere morfologic. Procesul
sau a două gametangii (organe ce poartă denumirea de
conţin gameţi). Când procesul se izogametangiogamie, iar produsul
desfăşoară între doi gameţi, poartă final de sexualitate este un zigot
numele de gametogamie, iar când are (exemplu: Mucor mucedo, Fig. 47).
loc între două gametangii,
gametangiogamie.
La unele ciuperci din
Mastigomycotina, gameţii, mascul şi
femel, sunt identici din punct de
vedere morfologic procesul
numindu-se izogametogamie, iar
produsul final de sexualitate este un
zigozoospor. La ciuperca
Synchytrium endobioticum, rolul Fig. 47 - Zigoți – Mucor mucedo
(original).
33
 Uneori gametangiile pot Ascomycotina poartă numele de ască
prezenta un început de diferențiere şi aceasta se poate forma liber, la
morfologică, procesul sexuat suprafaţa substratului parazitat sau în
numindu-se în acest caz interiorul unor organe denumite
heterogametangiogamie. ascofructe. Într-o secţiune efectuată
La ciupercile din clasa prin fructul de prun atacat de
Oomycetes, gametangiile sunt Taphrina pruni, se pot observa
diferite ca formă, gametangiul ascele formate liber pe substrat.
mascul se numește anteridie, iar cel Ascofructele pot fi de mai multe
femel oogon. Procesul poartă numele tipuri:
de heterogametangiogamie sau - loculii sunt ascofructe fără perete
oogamie, iar produsul de sexualitate propriu, ele se găsesc în ţesutul
se numește oospor, care joacă rol şi stromatic al ciupercii.
de organ de rezistenţă, prezentând o - cleistoteciile au perete propriu, sunt
membrană tristratificată (Fig. 48). complet închise, la exterior prezintă
nişte filamente numite fulcre sau
apendici, iar ascele sunt eliminate
odată cu putrezirea ascofructului.
Exemplu: Uncinula necator.
- periteciile au perete propriu şi
prezintă un por sau orificiu la unul
din capete, prin care sunt eliminate
ascele la maturitate. Exemplu:
Fig. 48 - Oospori – Albugo candida Cucurbitaria laburni.
(original). - apoteciile sunt ascofructe deschise
Unele ciuperci din sub forma unor pâlnii ce prezintă la
subîncrengătura Ascomycotina partea superioară un strat fertil de
prezintă o heterogametangiogamie, asce, printre care se găsesc nişte
gametangiul mascul se numește filamente sterile alungite, numite
anteridie, iar cel femel de ascogon. parafize cu rol de protecţie a ascelor
Însă, la majoritatea ciupercilor din și în eliminarea acestora prin mărirea
subîncrengătura Ascomycotina, bruscă a volumului sub acțiunea
procesul este mult simplificat, iar apei. Exemplu: Sclerotinia
rolul gametangiilor este preluat de sclerotiorum.
două celule somatice (vegetative), La ciupercile din
procesul numindu-se somatogamie. subîncrengătura Basidiomycotina,
Produsul final de sexualitate la rolul gameţilor este jucat de două
ciupercile din subîncrengătura celule somatice, proces numit

34
somatogamie. În urma plasmogamiei
rezultă miceliul secundar dicariotic,
care este parazit şi de lungă durată şi
care se încheie cu formarea
produsului final de sexualitate, numit
basidie.
La majoritatea ciupercilor din
subîncrengătura Basidiomycotina,
basidia se sclerifică şi joacă rol de
organ de rezistenţă.
La ciupercile din ordinul
Ustilaginales, basidia sclerificată,
poartă numele de teliospor. În
interiorul teliosporului, are loc
reducerea cromatică, după care
acesta germinează şi dă naştere la o
epibasidie: septată, cu patru celule
diferenţiate ca sex, pe care se
formează patru basidiospori, care
păstrează sexul celulei din care s-au
format. Prin copularea a două celule
diferite ca sex, sau a doi
basidiospori, ia naştere miceliul
secundar care se încheie cu formarea
basidiei.
La ciupercile din familia
Tilletiaceae în momentul reducerii
cromatice nucleul suferă mai mult de
două diviziuni în urma cărora apar
opt, 16 sau 32 de nuclei cu “n”
cromozomi care trec prin epibazidie
şi formează o coroană de
bazidiospori subţire care poartă
numele de sporedii (Fig. 49).
Între două sporedii diferite se
formează un canal de conjugare prin
care citoplasma şi nucleul trec din
sporedia masculă în cea femelă
35
(plasmogamia), se formează miceliul
secundar (dicariotic), de lungă durată
şi care se încheie cu formarea
basidiei.
Fig. 49 – Sporedii conjugate – Tilletia
sp. (original).
La ciupercile din ordinul
Uredinales, în urma reducerii
cromatice, din fiecare celulă a
teliosporului rezultă o epibazidie cu
patru celule pe care se formează
basidiospori (spori haploidali)
diferenţiaţi ca sex şi care prin
germinaţie dau naştere la miceliul
haploidal pe care se formează
picnidii cu picnospori (spori
haploidali).
Procesul sexual începe odată
cu plasmogamia care se realizează
între două celule de pe miceliul
haploidal, doi picnospori sau o celulă
şi un picnospor, diferiţi ca sex şi care
prin copulaţie formează miceliul
secundar (dicariotic), de lungă
durată. Pe acesta se formează
fructificaţii denumite ecidii în care se
formează ecidiosporii, care sunt
spori binucleaţi, dispuşi în şiruri
paralele (Fig. 50). Tot pe miceliul
secundar, mai târziu, se formează
spori binucleaţi, dispuşi în lagăre,
care poartă numele de uredospori
(spori de vară).
Fig. 50 – Picnidii și ecidii – Puccinia
graminis (original).
Miceliul secundar îşi încheie
vegetaţia cu formarea teliosporilor
sau a basidiei sclerificate. În urma
reducerii cromatice, din fiecare
celulă a teliosporului, rezultă o
epibazidie cu patru celule pe care se
formează basidiospori (spori
haploidali) diferenţiaţi ca sex şi care
prin germinaţie dau naştere la
miceliul haploidal pe care se
formează picnidii cu picnospori
(spori haploidali).
Unele ciuperci din ordinul
Uredinales, parazitează o singură
plantă gazdă (ciuperci autoice) iar
unele parazitează două sau mai multe
plante gazdă (ciuperci heteroice).
36
Ciupercile care formează toate cele
cinci tipuri de spori (ecidiospori,
uredospori, teliospori, basidiospori,
picnospori) se numesc macrociclice
iar celelalte microciclice.
În familia Melampsoraceae,
ordinul Uredinales, sunt cuprinse
ciuperci care formează teliospori fără
peduncul, iar familia Pucciniaceae
cuprinde ciuperci cu teliospori
pedunculaţi.
Genurile ciupercilor din
familia Pucciniaceae, sunt
diferenţiate după numărul de celule
ale teliosporului, astfel:
- Genul Uromyces sp. (o singură
celulă);
- Genul Puccinia sp. (două celule);
- Genul Triphragmium (trei celule);
-Genul Phragmidium (mai mult de
trei celule).
4.3.3. Clasificarea ciupercilor
Ciupercile cunoscute şi
descrise până acum pe plan mondial
depăşesc cifra de 100.000 de specii
şi mereu apar contribuţii micologice
noi care sporesc acest număr.
Unităţile sistematice cărora
aparţin ciupercile încep de la regnul
Fungi, încrengătura Eumycota şi
continuă cu subîncrengătura, clasa,
ordinul, familia, genul şi specia. În
afară de acestea la ciupercile parazite
mai sunt formele specializate, rasele
fiziologice sau biotipurile, acestea
din urmă deosebindu-se numai prin
unele caractere biologice în legătură
strânsă cu specia, cultivarul sau
liniile plantelor gazde obţinute în
procesul de ameliorare.
În decursul timpului au fost
eleborate mai multe sisteme de
clasificare ale unor autori dintre care
menţionăm: GREIS (1943),
MOREAU (1953), GÄUMANN
(1964), GOIDANICH (1963-1964),
ALEXOPOULOS (1966), ROBERT
şi BOUTHROYD (1972).
În prezenta lucrare se
foloseşte sistemul de clasificare
elaborat de AINSWORTH,
SPAROW şi SUSSMAN (1973)
după care ciupercile se încadrează în
încrengătura Eumycota şi
subîncrengăturile Mastigomycotina,
Zigomycotina, Ascomycotina,
Basidiomycotina şi Deuteromycotina
(Anexa).
4.3.4. Determinarea micozelor la
plante
În cazul unei infecții cu o
micromicetă trebuie ca mai întâi să
se examineze la microscop secțiuni
fine făcute în zona de atac sau
organe ale agentului patogen ce se
găsesc la suprafața substratului.
Tehnici speciale cum sunt colorarea
țesuturilor atacate cu diferiți
coloranți, pun adeseori în evidență
miceliul sau organele de fructificare
ale diferitelor grupe de ciuperci.
Examenul microscopic trebuie
să preceadă orice încercare de izolare
37
sau cultivare pe medii, deoarece ne
dă indicații asupra tipului de agent
patogen, a grupei sistematice din
care face parte și asupra modului de
sterilizare a țesuturilor gazdei, a
tehnicii de izolare și de cultivare în
continuare a patogenului. Mediile de
cultură foarte divers constituite, în
care sursele de carbon, azot și alte
elemente nutritive variază, constituie
criterii selective pentru separarea
unor grupe de ciuperci (Lazăr A. și
colab., 1980).
4.4. Plante semiparazite și parazite
Plantele superioare cu flori
(fanerogamele) care parazitează
plantele din culturi se numesc
antofite iar bolile produse de ele se
numesc antofitoze.
În lume există mai mult de
2500 specii de fanerogame parazite
care aparţin la 15 familii botanice.
Fanerogamele parazite din ţara
noastră sunt mai puţin numeroase şi
ele aparţin fam. Loranthaceae,
Cuscutaceae, Scrophulariaceae şi
Orobanchaceae.
Clasificarea fanerogamelor
parazite se face în funcţie de
prezenţa sau absenţa clorofilei în
organele lor vegetative şi sub acest
raport distingem:
Plantele semiparazite
(hemiparazite) ce fac parte din fam.
Loranthaceae sau Scrophulariaceae.
Aceste plante preiau de la plantele
parazitate seva brută şi o transformă
în substanţă organică, întrucât au
pigmentul clorofilian propriu.
Plantele total parazite
(holoparazite) ce fac parte din fam.
Cuscutaceae şi Orobanchaceae,
preiau de la plantele parazitate seva
elaborată întrucât nu au pigment
clorofilian şi nu pot sintetiza singure
substanţa organică necesară creşterii.
În cadrul plantelor
semiparazite se pot distinge două
grupe:
- semiparazitele facultative, sunt
plante ce au rădăcini proprii şi duc în
mod obişnuit o viaţă independentă.
Rădăcinile acestor plante au
proprietatea de a putea forma
haustori când se află în contact cu
rădăcinile altor plante devenind
astfel semiparazite. Din această
grupă fac parte reprezentanţi ai
genurilor Melampyrum şi
Alectorolophus din fam.
Scrophulariaceae şi Thesium din
fam. Santalaceae;
- semiparazitele obligate sunt plante
ce prezintă rădăcini modificate sub
formă de sugători (haustori). Din
această grupă fac parte plante din
fam. Loranthaceae.
4.4.1. Vâscul
Vâscul de brad - Viscum
album. Planta este parazită pe arbori
unde formează arbuşti cu talie mică
(30-60 cm), erecţi sau atârnând în
jos, cu tulpini scurte şi di-
38
polichotomic ramificate, glabre, de
culoare galben-verzuie (Fig. 51).
Frunzele sunt opuse, galben-
verzui, groase, pieloase, alungit-
ovate, glabre, cu margini întregi, de
2-4 cm lungime şi 1-1,5 cm lăţime.
Florile sunt mici unisexuate dioice.
Fructele sunt bace false, de culoare
alb-gălbuie, cu 1-2 seminţe ovale şi
conţin o substanţă cleioasă numită
viscină.
Viscum album este citat în flora
ţării ca parazitând pe 25 genuri din
diferite familii botanice. Din această
cauză morfologia plantei are o mare
variabilitate, ceea ce a condus la
separarea a patru forme: ssp. mali,
ssp. abies, ssp. pini şi ssp.
polycoccum.
Fig. 51 - Vâsc- Viscum album
(original).
Vâscul de stejar - Loranthus
europaeus formează pe plantele
gazdă tufe mici, de 20-50 cm
înălţime, cu tulpini foarte fragile,
dichotomic ramificate, de culoare
cenuşie. Frunzele au 2-4 cm 4.4.3. Lupoaia
lungime, 1,5-2,5 cm lăţime, sunt Lupoaia - Orobanche sp., sunt
opuse sau alterne, peţiolate, eliptice, plante anuale sau perene, parazite, cu
cu margini întregi, subţiri, pieloase, o tulpină simplă sau ramificată, cu
glabre şi de culoare verde-închis. frunze scvaviforme şi inflorescenţe
Florile sunt mici unisexuate iar terminale în formă de racem, spic
fructul este o bacă de 10 mm în sau corimb (Fig. 53).
diametru. Loranthus europaeus Florile zigomorfe, au petale
parazitează pe specii de Quercus, unite ca un tub şi formează ca fruct o
Castanea, Tilia, Fagus şi Betula. capsulă uniloculară cu foarte multe
seminţe mici.
4.4.2. Cuscuta
Torţelul - Cuscuta sp.,
cunoscută sub numele de cuscută, are
în flora ţării 16 specii, toate anuale,
parazite pe tulpini filiforme, galbene,
răsucite pe plantele gazdă. La locul
de contact parazitul formează
haustori prin care absoarbe seva
elaborată. Pe tulpini se găsesc frunze
reduse sub formă de solzi şi
inflorescenţe cu mai multe flori
(cimă glomerulară) ce produc fructe-
capsule cu 2-4 seminţe rugoase (Fig.
52).
Fig. 53 - Orobanche cumana (original).

În ţara noastră se găsesc 20 de

specii de lupoaie sau verigel, toate
parazite pe diferite plante gazdă.
Dintre acestea cele mai răspândite
specii sunt: Orobanche cumana
parazită pe specii de Helianthus,
Nicotiana şi O. ramosa (Fig. 54)
frecvent întâlnită în culturi de
cânepă, tutun sau pe diferite legume.
Fig. 52 - Cuscuta sp. (original).

39

Fig. 54 - Orobanche ramosa (original).
5. PREVENIREA ŞI
COMBATEREA AGENŢILOR
PATOGENI AI PLANTELOR DE
CULTURĂ
Pierderile de recoltă pe care
agenţii patogeni le produc culturilor
agricole impun aplicarea unor măsuri
dintre care unele sunt preventive sau
profilactice iar altele sunt curative
sau de combatere propriu-zisă.
5.1. Metode profilactice
Metodele profilactice
presupun:
-Alegerea terenului pentru o anumită
cultură se face ţinând seama de
cerinţele pedoclimatice, spre
exemplu de faptul că o plantă
cultivată într-o anumită zonă care
necesită irigaţii de suprafaţă este mai
uşor atacată de diverşi agenţi
patogeni
- Rotaţia corectă a culturilor;
- Distrugerea samulastrei;
-Evitarea terenurilor acide/
corectarea acidităţii solului;
40
- Semănatul la epoca, adâncimea şi
densitatea optimă şi cu seminţe
tratate;
- Cultivarea de soiuri rezistente;
- Drenarea excesului de umiditate;
- Nivelarea terenului;
- Arături adânci;
- Măsurile de igienă culturală;
- Fertilizarea echilibrată.
5.2. Metode fizico-mecanice de
combatere
Metodele mecanice propriu
zise se referă la îndepărtarea
ramurilor atacate, curăţarea
trunchiului pomilor, sortarea
manuală a tuberculilor de cartof, a
bulbilor de ceapă înainte de
depozitare ca şi alegerea la masă a
seminţelor de fasole sau floarea
soarelui, prin care se elimină
corpurile străine, seminţele sau
părţile de plante atacate.
Dezinfecţia termică se aplică în
mod curent la dezinfectarea solului şi
a seminţelor cu apă caldă sau vapori
supraîncălziţi.
Helioterapia - presupune
folosirea luminii solare în distrugerea
unor bacterii existente în tegumentul
seminţelor de fasole.
Radioterapia - presupune
folosirea radiaţiilor (razele X) spre
exemplu, în combaterea cancerului
bacterian produs de Agrobacterium
radiobacter pv. tumefaciens.
5.3. Măsuri biologice de combatere
Măsurile biologice de
prevenire şi combatere a bolilor
acţionează asupra interrelaţiilor
dintre microorganismele patogene şi
antagoniştii lor în vederea reducerii
sau inactivării inoculului parazitar
sau să intervină în procesele de
infecţie prin măsuri care să protejeze
plantele.
Lupta biologică împotriva
agenţilor patogeni se poate realiza
prin folosirea bacteriofagilor, a
hiperparaziţilor, a antagoniştilor,
chiar şi a insectelor ce distrug unii
patogeni, precum şi prin utilizarea
antibioticelor, a fitoncidelor cât şi
prin premuniţie.
5.4. Metode chimice de combatere
Metodele moderne de
monitorizare şi evaluare a gradului
de atac au determinat folosirea
fungicidelor numai împotriva
agenţilor patogeni cheie şi numai în
cazul depăşirii pragului economic de
dăunare (P.E.D.).
Eficacitatea aplicării
pesticidelor depinde şi de formele de
condiţionare ale produselor în
prezent mult diversificate: pulberi
muiabile, emulsii, pulberi, granule,
substanţe utilizate pentru drajare.
Din punct de vedere chimic
fungicidele se împart în:
- fungicide anorganice (sulful şi
compuşii săi, cuprul, oxiclorura de
cupru);
41
- fungicide organo-metalice;
- fungicide organice de sinteză
(aceste fungicide au un grad mare de
toxicitate pentru agenţii patogeni şi
un efect fitotoxic nesemnificativ faţă
de plante, om şi animale, din care
cauză s-au extins cu rapiditate în
practică).
În funcţie de modul lor de
acţiune asupra agenţilor patogeni,
fungicidele se pot clasifica în:
- fungicide de contact;
- fungicide sistemice.
Amestecurile de produse
Amestecurile sunt cele mai
recomandate pentru a fi utilizate în
tratamentele moderne, căci previn
apariţia de noi rase fiziologice ale
agenţilor patogeni. Datorită faptului
că aceste amestecuri sunt realizate
din 2-3 substanţe cu acţiune diferită
ele au un spectru foarte larg de
eficacitate.
În ceea ce priveşte toxicitatea
produselor, în funcţie de doza letală
(DL-50)x acestea se împart în 4
grupe:
 Grupa I - substanţe foarte toxice,
cu un conţinut în substanţă activă
având DL-50 până la 50 mg/kg corp.
 Grupa II - substanţe puternic
toxice, cu substanţă activă a cărui
DL-50 este între 50-200 mg/kg corp.
 Grupa III - substanţe moderat
toxice, cu DL-50 între 200-1000
mg/kg corp.
 Grupa IV - substanţe cu
toxicitate redusă, cu DL-50 peste
1000 mg/kg corp.
Prin DL-50 se înţelege x) doza
unică de substanţă activă exprimată
în mg/kg corp, care administrată oral
la şobolanii albi care nu au mâncat
24 ore, provoacă moartea la 50 %
indivizi din lotul experimental, în
cursul celor 14 zile de observaţie, cu
toate că de la 3 ore după
administrarea substanţei, animalele
sunt hrănite normal.
Simbolurile utilizate pentru
produsele de protecția plantelor:
 Grupa I - T+ - produse foarte
toxice;
 Grupa II - T - produse toxice;
 Grupa III - Xn - produse nocive;
 Grupa IV - Xi - produse iritante.
5.5. Utilizarea în siguranță a
produselor de protecția plantelor
Produsele pentru protecția
plantelor, cunoscute și sub
denumirea de pesticide sau produse
fitosanitare sunt utilizate în
agricultura convențională și
organică, pentru a păstra culturile
sănătoase, protejându-le de
dăunători, buruieni și boli.
Transportul produselor de
protecția plantelor este reglementat
de legislația privind transportul
mărfurilor periculoase în România,
prin adoptarea acordului ADR și a
unor acte normative.
42
Condițiile de transport ale produselor
de protecția plantelor:
- produsele fitosanitare trebuie
transportate în compartimente
diferite față de pasageri, separat de
alimente sau alte mărfuri (Fig. 55);
- pentru a evita deplasarea lor în
timpul transportului se recomandă
utilizarea unor cutii sau containere
închise etanș (Fig. 56);
- când este necesară tranzitarea
drumurilor publice cu echipamentul
de stropit plin cu soluția pentru
tratament, verificați dacă
pulverizatorul are capacul închis
corespunzător, că nu există tuburi din
care picură soluție și că nivelul
lichidului nu este foarte ridicat
pentru a exista pericol de scurgere;
Fig. 55 - Transport de pesticide
(www.fao.org).
- în cazul unui accident, apelați
imediat Serviciul de Urgență (tel.
112) și luați toate măsurile de
precauție pentru a vă asigura că nu
există scurgeri ale produselor, și dacă
există, controlați efectele conform
indicațiilor aflate pe etichetă sau pe
fișa tehnică de siguranță a
produsului.

Fig. 56 - Container și cutie pentru
transportul produselor de protecția
plantelor.
Depozitarea produselor de
protecția plantelor în ferme,
exploatații forestiere sau locații ale
companiilor care se ocupă cu
aplicarea produselor este esențială în
prevenirea contaminării operatorilor
și mediului înconjurător.
Depozitele de pesticide se
autorizează în conformitate cu Legea
Mediului – Legea nr.137/1995
privind protecția mediului, lege
republicată și cu prevederile Legii nr.
200/1998 privind sănătatea publică.
Autorizarea depozitelor de
pesticide se face numai după
realizarea unor studii de impact
asupra mediului, cu evidențierea
riscurilor asupra componentelor de
mediu și a managementului acestor
riscuri, și după completarea
bilanțurilor de mediu.
Locația construcției trebuie să
fie la o distanță de cel puțin 10 metri
față de cursuri de apă, puțuri, șanțuri
de scurgere sau izvoare și să nu fie
situată în zone cu pante abrupte sau
cu risc de inundare. Depozitul
trebuie întotdeauna construit
deasupra nivelului solului (Fig. 57),
43
pivnițele nefiind corespunzătoare
pentru depozitarea produselor de
protecția plantelor.
Materialele folosite în
construcția depozitelor trebuie să fie
robuste, ignifuge și ușor de curățat;
se recomandă betonul, cărămida și
piatra.
Fig. 57 - Depozit pentru pesticide.
Podeaua trebuie să fie
impermeabilă pentru lichide, iar în
interiorul depozitului trebuie
asigurată o ventilație eficientă. Un
aspect important ce trebuie luat în
considerație la construcția
depozitului este capacitatea sa de a
reține orice scurgeri sau apă rezultată
din stingerea incendiilor.
Câteva reguli de depozitare:
- produsele trebuie păstrate exclusive
în ambalajele lor originale și într-o
poziție care să le permit să fie ușor
identificate;
- trebuie depozitate doar cantitățile
necesare care vor fi folosite în scopul
de protecție a plantelor din cadrul
exploatației agricole;
- produsele solide trebuie depozitate
pe rafturi deasupra celor lichide;
- se pot depozita atât uneltele folosite
în măsurarea și cântărirea
produselor, cât și deșeurile de
ambalaje ce urmează a fi predate
către sistemul de colectare a
ambalajelor (SCAPA, Fig. 58);
- accesul la produsele depozitate
trebuie restricționat, doar persoanele
instruite să manipuleze aceste
produse au accesul permis; în acest
sens intrarile depozitului vor fi
încuiate și marcate cu semn de
siguranță precum “accesul interzis”,
“focul deschis interzis”, “fumatul
interzis”;
Fig. 58 - Deșeuri de ambalaje.
- igiena și folosirea echipamentului
individual de protecție sunt esențiale
pentru cei ce intră în contact cu
produsele de protecția plantelor.
Preparearea soluției pentru
stropit este o operațiune ce implică
un nivel ridicat de responsabilitate, și
care trebuie executată doar de
personal pregătit în acest sens.
Înainte de a prepara soluția există
câteva reguli de bază ce trebuie
urmate:
- citirea și urmarea instrucțiunillor;
- folosirea unui echipament de
protecție adecvat (echipamentul
minim de protecție în timpul
44
preparării soluției: salopetă de
protecție, mănuși din cauciuc nitrilic,
cizme de cauciuc, ochelari de
protecție/vizieră);
- verificarea echipamentului de
stropit dacă este calibrat și
funcționează corespunzător;
- verificarea echipamentului de
prim ajutor și a numerelor de telefon
de urgență dacă sunt la îndemână;
- calcularea cantității de soluție
necesară tratamentelor fitosanitare.
Aplicarea produselor de
protecția plantelor. În timpul
aplicării produselor de protecția
plantelor trebuie să se țină cont de
următoarele recomandări:
- utilizarea echipamentului
individual de protecție (combinezon
de protecție, mănuși din cauciuc
nitrilic, cizme de cauciuc,
pălărie/șapcă);
- în timpul aplicării: nu este permis
accesul oamenilor sau animalelor în
zona care va fi tratată; nu se
mănâncă, bea sau fumează în timpul
aplicării; nu se desfundă duzele cu
gura;
- să se verifice condițiile
meteorologice, pentru că pot afecta
eficacitatea și siguranța tratamentului.
De asemenea în vederea aplicării
produselor de protecția plantelor
trebuie să se facă verificări mecanice și
funcționale ale echipamentelor de
stropit; să se calibreze corect
echipamentele și să se utilizeze
tractoare cu cabină închisă.
PARTEA SPECIALĂ

6. BOLI LA CEREALE
6.1. Boli la grâu

Făinarea grâului - Erysiphe

graminis f. sp. tritici
Simptome. În toamnă pe
frunze pot să apară pete albe,
pâsloase, de mărimi variabile, ce pot
fi semnalate pe ambele feţe ale
limbului. În primvară, atacul se
extinde, petele albe putând fi
semnalate pe frunzele din etajele
superioare, pe tecile frunzelor, pe Fig. 59 - Atac de Blumeria graminis pe
frunzele bazale (original).
paie şi chiar pe spice (Fig. 59). Sub
pâsla albă-miceliană, ţesuturile
frunzelor se îngălbenesc, apoi devin
brune (Fig. 60). În pâsla miceliană,
care spre sfârşitul perioadei de
vegetaţie îşi schimbă culoarea în gri,
apar puncte mici negre vizibile cu
ochiul liber şi care reprezintă
fructificaţiile sexuate ale ciupercii,
denumite cleistotecii (Fig. 61).
Agentul patogen – Erysiphe
(Blumeria) graminis f. sp. tritici
March., fam. Erysiphaceae, ord.
Erysiphales, cl. Pyrenomycetes,
subîncr. Ascomycotina; f. c. Oidium
monilioides Lk.
Ciuperca este parazită obligată,
prezintă miceliul sub formă de tal Fig. 60 - Blumeria graminis - atac pe
filamentos, ramificat, ectoparazit şi frunză (original).
se hrăneşte prin intermediul
haustorilor digitat-ramificaţi trimişi De pe talul ciupercii se
în celule. diferenţiază conidiofori scurţi (celule
generatoare de conidii) ce formează
45
lanţuri de conidii hialine, eliptice, de Cariopsele atacate sunt şiştave, cu
18-36 x 11-17 µm. facultatea germinativă şi masa a
În urma procesului de 1000 boabe mult scăzută.
înmulţire sexuată pe miceliu apar
cleistoteciile, negre, sferice sau uşor
turtite, cu apendici scurţi,
neramificaţi, bruni (Fig. 62). În
cleistoteciile de 115-230 µm în
diametru, se diferenţiază numeroase
asce elipsoidale de 66-90 x 24-36
µm, cu 4-8 ascospori elipsoidali.

Fuzarioza tulpinilor şi arsura Fig. 61 - Blumeria graminis – miceliu și

spicelor - Gibberella zeae cleistotecii pe frunză (original).
Simptome. Boala poate fi
semnalată pe plantele de grâu în
diferite etape de dezvoltare. Imediat
după germinare, tânăra plantulă
poate fi atacată iar ca urmare se
îngălbeneşte, se răsuceşte în formă
de tirbuşon şi piere înainte de
răsărire, aşa încât încă din toamnă
putem remarca goluri în cultură (Fig.
63). Fig. 62 - Blumeria graminis- cleistotecie
În faza de înfrăţire se observă o cu asce și ascospori (original).
brunificare a rădăcinilor şi a bazei
tulpinilor plantelor infectate. Aceste
plante sunt ceva mai mici şi vor
forma spice mici, albe.
Cea mai periculoasă fază de
îmbolnăvire a plantelor este cea de
după înspicare, când se observă
spiculeţe răzleţe, porţiuni de spic sau
chiar spice întregi atacate se
Fig. 63 - Plante de grâu atacate de
decolorează, devin gălbui apoi uşor
Gibberella zeae (original).
roz, mai ales la călcâiele rahisului
sau chiar pe tot spicul dacă vremea Gibberella zeae (Schw.) Petch.
este umedă (Fig. 64, Fig. 65). şi G. avenacea Cke., fam.

46
Hypochreaceae, ord. Sphaeriales, cl. conidiană clamidosporii nu s-au
Pyrenomycetes, subîncr. observat niciodată.
Ascomycotina, f. c. Fusarium roseum
f. cerealis (Cke) Snyder et Hansen.
Ciuperca prezintă un tal
filamentos hialin, parazit sau saprofit
pe resturi vegetale. Pe plantele
atacate în diferite stadii, se formează
pe miceliu sporodochii roz-portocalii
de tip Fusarium roseum f. cerealis
var. graminearum, alcătuite din
conidiofori scurţi ce se termină cu
Fig. 64 - Spice de grâu atacate de
grupuri de macroconidii fusiforme, Gibberella zeae (original).
curbate, hialine, de 40-80 x 4-6 µm,
cu 3-5 septe (Fig. 66). Pe talul
ciupercii pot apărea, în condiţii
vitrege, organe de rezistenţă sub
formă de clamidospori sferici,
strălucitori. În momentul sporulării,
miceliul capătă culoarea roz-roşiatică
din care cauză bolii i se mai dă
numele de “roşeaţa spicelor”.
Pe tinerele plantule atacate şi
pe rădăcini sunt întâlnite frecvent Fig. 65 - Spice de grâu atacate de
Gibberella zeae (original).
conidiile de tip Fusarium roseum f.
sp. cerealis var. culmorum, ce se
prezintă ca spori unicelulari sau
bicelulari, hialini, de 5-12 x 2,5-3
µm, uşor curbaţi sau sub formă de
macroconidii de 25- 50 x 4,5-7,5 µm,
uşor curbate, falciforme.
Pe spicele atacate se întâlneşte
şi forma conidiană Fusarium roseum Fig. 66 - Conidii de Fusarium sp.
f. sp. cerealis, var. avenaceum ce are (original).
macroconidii cu 3-6 pereţi
transversali, înguste, curbate, cu Periteciile se formează mai
capetele ascuţite, având dimensiuni rar, sunt sferice sau ovale, negre-
40-80 x 3,5 µm. La această formă violacee şi conţin numeroase asce

47
alungite, hialine, cu 8 ascospori Ustilaginales, cl. Teliomycetes,
fusiformi, cu 1-2 pereţi transversali subîncr. Basidiomycotina.
şi cu dimensiuni între 17-30 x 3-5
µm (Fig. 67).

Mălura comună - Tilletia spp.

Simpotome. Plantele atacate
se recunosc destul de dificil până la
înspicare, deoarece singurele
simptome evidente sunt scăderea
taliei cu 10-20 % şi uşoara colorare
în verde-albăstrui a frunzelor. La Fig. 67- Peritecie de Gibberella zeae cu
ieşirea din burduf se constată că asce și ascospori (original).
spicele mălurate au mai multe boabe
în spiculeţe, toate spiculeţele sunt
fertile (chiar şi cele de la vârful şi
baza spicului) iar poziţia spicului
rămâne erectă până la recoltare (Fig.
68). Din cauza cariopselor care sunt
şi mai lungi şi mai groase decât cele
sănătoase, glumele şi paleile sunt
îndepărtate, spicele apar zburlite, cu
ariste fragile. Cariopsele au şanţul
ventral puţin pronunţat şi o culoare
închisă (cenuşie), deoarece
endospermul este înlocuit parţial sau
în întregime de o masă pulverulentă
de spori negri (Fig. 69, Fig. 70). La
treierat cariopsele total distruse se
Fig. 68 - Spic de grâu atacat de Tilletia
sfărâmă uşor iar grâul capătă un
caries (original).
puternic miros de peşte alterat,
datorită conţinutului în trimetilamină Aceste patru specii ale genului
a sporilor. Tilletia se deosebesc între ele prin
Agentul patogen– Tilletia caracteristicile teliosporilor care au
caries (DC.) Tul. (sin. T. tritici), T. dimensiuni şi ornamentaţii deosebite
triticoides Săvul., T. intermedia ale episporului.
Gassner, T. foetida (Bauer) Liro (sin. Tilletia caries are teliospori sferici
T. foetens), fam. Tilletiaceae, ord. de 19-21 µm cu episporul reticulat

48
format din 36-60 ochiuri iar pereţii şi sunt puşi în libertate sporii de
reţelei au 1,6-2 µm înălţime (Fig. culoare gălbui (Fig. 72).
71). Specia se găseşte în Banat,
Oltenia şi Moldova.
Tilletia triticoides are
teliospori sferici de 17-19 µm cu o
reţea de 36-60 ochiuri dar cu pereţi
de numai 0,4-0,5 µm înălţime.
Specia este răspândită în zonele mai
umede din nordul şi vestul ţării.
Tilletia intermedia are
teliospori sferici sau ovali de 15-17
Fig. 69 - Spic de grâu atacat de Tilletia
µm cu o reţea de 70-240 ochiuri, caries (original).
despărţite prin pereţi de 0,2-0,3 µm
înălţime.
Tilletia foetida are teliospori
ovali, eliptici, cu diametrul de 15-18
µm, de culoare brună, cu o vacuolă
în interior şi epispor neted.

Rugina brună a grâului - Puccinia

recondita f. sp. tritici. Fig. 70 - Cariopse de grâu atacat de
Simptome. Boala poate Tilletia caries (original).
apărea încă din toamnă şi continuă în
primăvară când se observă pe
frunzele atacate pustule eliptice,
ovale sau circulare de 1-2 mm
lungime şi 0,5-0,8 mm lăţime, de
culoare ruginie, dispersate pe ambele
feţe ale limbului (toamna
uredopustulele apar la baza
frunzelor). Cele mai multe puncte de
atac se observă însă pe faţa
superioară a frunzelor dar pot apărea
şi pe tecile frunzelor şi mai rar pe
tulpini. Fig. 71 - Teliospori de Tilletia caries
Pustulele sunt la început (original).
subepidermice, apoi epiderma crapă

49
 Atacul se extinde de la frunzele
inferioare spre cele superioare şi
uscarea lor are loc în aceeaşi ordine.
Frunzele soiurilor sensibile au
pete clorotice şi pustule de
uredospori în timp ce la soiurile
hipersensibile apar doar zone
necrotice fără sporulaţie. Spre
sfârşitul perioadei de vegetaţie, pe
Fig. 72 - Atac de Puccinia recondita f.
partea inferioară a limbului frunzelor sp. tritici (original).
(Fig. 73) pe teci şi pe tulpini apar
lagăre negre subepidermice de
teliospori (Fig. 74).
Agentul patogen –
Puccinia recondita Rob. et Desm. f.
sp. tritici, fam. Pucciniaceae, ord.
Uredinales, cl. Teliomycetes,
subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca este cunoscută în
lume ca o specie heteroică şi Fig. 73 - Frunză de grâu atacată de
Puccinia recondita f. sp. tritici
macrociclică care îşi dezvoltă faza (original).
picnidiană şi ecidiană pe Isopyrum
fumarioides (în Siberia).
La noi în ţară Traian Săvulescu
a obţinut prin infecţii artificiale
ecidii pe specii de Thalictrum, însă
în mod natural specia se comportă la
noi ca microciclică şi autoică.
Uredosporii sunt unicelulari, sferici,
de 20-28 x 18-24 µm, cu episporul
Fig. 74 - Atac de Puccinia recondita
echinulat (Fig. 75). Ei au culoarea f. sp. tritici pe tulpinile de grâu
galbenă-portocalie şi sunt prevăzuţi (original).
cu un peduncul lung dar foarte fragil.
Teliosporii sunt bicelulari, de 30-55 Rugina galbenă - Puccinia
x 12-20 µm, cu membrana brună, striiformis
îngroşată la celula superioară care Simptome. În toamnă atacul
este oblic trunchiată şi au un este sporadic şi se manifestă prin
peduncul scurt (Fig. 76). apariţia la vârful frunzelor a unor

50
uredopustule galbene (Fig. 77).
Primăvara în aprilie, mai şi începutul
lunii iunie atacul se observă pe toate
organele aeriene, limbul frunzelor,
teci, tulpini, glume, rahis, ariste şi
chiar pe cariopse.
Pe aceste organe apar pustule
mici de 0,5-1 x 0,3-0,5 mm,
dreptunghiulare, galbene-limonii,
dispuse în şiruri paralele între Fig. 75 - Uredospori de Puccinia
nervuri şi însoţite de zone clorotice recondita f. sp. tritici (original).
liniare. Spre sfârşitul perioadei de
vegetaţie apar striuri scurte, din linii
punctate negre, paralele, constituite
din lagărele de teliospori care
străpung epiderma ţesuturilor,
mărind suprafaţa de evaporare a apei
din plantă produc uscarea rapidă a
frunzelor şi şiştăvirea accentuată a
cariopselor (Fig. 78).
Agentul patogen - Puccinia
striiformis (sin. P. glumarum), fam.
Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Fig. 76 - Teliospori de Puccinia
recondita f. sp. tritici (original).
Teliomycetes, subîncr.
Basidiomycotina.
Ciuperca prezintă mai multe
forme specializate: f. sp. tritici
West. - ce produce rugina galbenă a
grâului; f. sp. secalis Erikss. - ce
produce rugina galbenă a secarei; f.
sp. hordei Erikss. - ce atacă orzul; f.
sp. agropyri Erikss. - ce atacă pe pir
şi f. sp. elymi Erikss. – ce este
semnalată ca parazită pe Haynaldia
villosa şi alte graminee din flora Fig. 77 - Pustule cu uredospori și
teliospori - Puccinia striiformis
spontană.
(original).

51
 Ciuperca este o specie
microciclică şi autoică, cu uredospori
unicelulari, sferici sau aproape
sferici, de 18-30 x 18-26 µm, cu
episporul fin echinulat şi de culoare
galbenă-limonie (Fig. 79).
Teliosporii sunt bicelulari, cu
membrana netedă, de dimensiuni
cuprinse între 30-70 x 12-24 µm şi
prevăzuţi cu un peduncul scurt (Fig.
80).

Rugina neagră a cerealelor -

Fig. 78 - Frunză de grâu cu atac de
Puccinia graminis Puccinia striiformis (original).
Simptome. Apariţia
simptomelor produse de rugina
neagră are loc foarte târziu, către
sfârşitul perioadei de vegetaţie. În
ordine, ruginile apar astfel: toamna –
rugina brună şi galbenă, primăvara
devreme - rugina brună a cărui agent
patogen iernează la noi ca miceliu de
rezistenţă în frunze, apoi rugina
galbenă şi mai târziu rugina neagră.
Agentul patogen – Puccinia Fig. 79 - Uredospori de Puccinia
striiformis f.sp. tritici (original).
graminis Pers., fam. Pucciniaceae,
ord. Uredinales, cl. Teliomycetes,
subîncr. Basidiomycotina.
Pe pai şi tecile frunzelor,
agentul patogen produce pustule de
uredospori şi teliospori liniare, sub
forma unor mici crăpături de 2-3 mm
lungime sau chiar 10-12 mm, când
lagărele au confluat (Fig. 81).
Uredosporii sunt ruginii,
unicelulari, scurt pedunculaţi,
Fig. 80 - Teliospori de Puccinia
eliptici, echinulaţi, galben-portocalii,
striiformis f. sp. tritici (original).
de 20-45 x 12-23 µm.

52
 Teliosporii sunt bicelulari, lung
pedunculaţi, măciucaţi sau ascuţiţi la
vârf unde membrana brună este
îngroşată şi măsoară 27-63 x 14-25
µm (Fig. 82).
La germinare teliosporii
produc epibazidii septate pe care
apar bazidiosporii unicelulari, Fig. 81- Atac de Puccinia graminis
globuloşi, diferenţiaţi sexual. (original).
Ciuperca este o specie macrociclică
şi heteroică.
Pe frunzele de Berberis sp.
primăvara devreme apar pete
portocalii-roşiatice (Fig. 83) în
dreptul cărora se deschid pe partea
superioară, picnidiile cu picnospori
unicelulari, globuloşi, hialini,
eliminaţi în mici picături de lichid ce
se găsesc la porul picnidiei. Se Fig. 82 - Teliospori de Puccinia
maturează întâi picnidiile situate pe graminis (http://en.wikipedia.org).
nervurile frunzelor apoi pe cele
dintre nervuri.
Picnidiile au dimensiuni de
100-140 x 80-110 µm şi parafize la
osteol de 45-60 x 2,5-3 µm.
Picnosporii sunt sferici, hialini, sau
uşor gălbui de 1,5-2 µm în diametru
(Viorica Iacob şi col., 1994).
Paralel cu maturarea
Fig. 83 - Frunze de Berberis sp. cu atac
picnidiilor se observă apariţia
de Puccinia graminis
ecidiilor care se deschid pe faţa (http://web2.mendelu.cz).
inferioară a frunzelor şi prezintă o
peridie groasă uşor răsfrântă peste Pătarea brună a frunzelor –
suprafaţa limbului. Ecidiile au 250- Septoria tritici şi Septoria nodorum.
300 µm lăţime, o înălţime de 450- Simptome. Septoria tritici
520 µm şi conţin ecidiospori, netezi, atacă frunzele de grâu încă din
turtiţi de 20-25 x 20-22,5 µm. toamnă (Fig. 84) când se observă pe
acestea pete ovale verzi-gălbui, apoi

53
brune ce se extind şi chiar pot nodorum Müller, fam.
conflua (Fig. 85). În centrul zonelor Pleosporaceae, ord. Pleasporales, cl.
afectate se observă puncte mici Loculoascomycetes, subîncr.
negre. Ascomycotina.
În timpul primăverii şi verii
atacul se extinde de la frunzele
inferioare spre cele superioare, pe
frunze apărând pete eliptice sau
liniare de decolorare, apoi cu aspect
cenuşiu, cu puncte mici negre (Fig.
86).
În cazul unor veri umede şi
răcoroase, atacul este foarte puternic
Fig. 84 - Plante de grâu atacate de
şi frunzele se sfâşie. Pe tecile Septoria tritici (original).
frunzelor şi pe pai apar pete clorotice
alungite care devin apoi dungi brune.
Glumele, rahisul şi aristele pot
prezenta, în cazul în care sunt
infectate, pete de decolorare pe care
apar puncte mici negre dispuse în
şiruri scurte.
Septoria nodorum produce pete Fig. 85- Frunză de grâu atacată de
eliptice, cu contur regulat sau sinuos, Septoria tritici (original).
care au în zona centrală o porţiune de
1-2,5 mm brună-negricioasă.
Ţesuturile parazitate se necrozează
înainte de apariţia picnidiilor; când
sunt atacate tulpinile şi spicele, se
observă pete brune-închis cu picnidii
negre, iar uneori spicul poate fi
distrus în întregime.
Agentul patogen - Septoria
Fig. 86 - Pete de Septoria tritici pe
tritici Rob. et Desm., fam. frunza de grâu (original).
Sphaeropsidaceae, ord.
Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, Talul filamentos al acestor
subîncr. Deuteromycotina şi Septoria agenţi patogeni se dezvoltă
nodorum Berk. ce este forma intercelular, este iniţial hialin şi la
conidiană a ciupercii Leptosphaeria maturitate brun. Picnidiile de

54
Septoria tritici sunt globuloase de
80-150 µm în diametru şi conţin
picnospori hialini, pluricelulari,
filamentoşi, cu 3-7 septe, rotunjiţi la
capete, cu dimensiuni de 39-70 x
1,7-2,5 µm (Fig. 87).
Picnidiile de Septoria
nodorum sunt globuloase sau
piriforme, de 60-170 µm în diametru
şi conţin picnospori mai scurţi şi mai
groşi ca cei de S. tritici (18-40 x 3-
4,5 µm). Loculii izolaţi cu aspect de Fig. 87- Septoria tritici - picnidie cu
peritecii sunt globuloşi, negri şi picnospori (original).
conţin asce cilindrice cu opt
ascospori fusiformi, tetracelulari,
bruni, de 20-30 x 5-6 µm.

55
Alte boli importante ale grâului

Fig. 90 - Pătarea în ochi a bazei tulpinii

Fig. 88 - Tăciunele zburător al grâului Pseudocercosporella herpotrichoides
Ustilago tritici (http://agronomija.rs). (original).

Fig. 91 - Îngenuncherea plantelor și

Fig. 89 - Mălura pitică şiştăvirea boabelor
Tilletia controversa (original). Gäumannomyces graminis var. tritici
(original).

56
6.2. Boli la orz

Sfâşierea frunzelor - Pyrenophora

graminea
Simptome. Frunzele plantelor
atacate prezintă pete de decolorare
eliptice, situate între nervuri, la
început izolate apoi confluente,
formând dungi brune (Fig. 92).
Pe ţesuturile brune, necrozate
se formează un puf catifelat, bruniu,
iar frunzele se sfâşie în lungul lor
(Fig. 93). Atacul se poate observa pe
pai prin brunificarea internodului
Fig. 92 - Frunze de orz atacate de
terminal şi chiar pe spic, care se Pyrenophora graminea (original).
brunifică, se deformează, are pete
brune pe glume şi palei şi formează
cariopse şiştave sau dacă atacul se
instalează în faza de burduf, spicul
rămâne steril.
Agentul patogen –
Pyrenophora graminea (Rabh.) Ito.
et Kurib., fam. Pleosporaceae, ord.
Pleosporales, cl. Loculoascomycetes,
subîncr. Ascomycotina f. c.
Drechslera (Helminthosporium)
graminea.
Talul filamentos al patogenului
se dezvoltă în ţesuturile organelor
atacate iar uneori intră chiar în vasele
conducătoare.
Înmulţirea asexuată se Fig. 93- Frunze de orz atacate de
realizează prin apariţia conidioforilor Pyrenophora graminea (original).
grupaţi în buchete, bruni, lungi (120
Loculii izolaţi ce conţin
x 10-12 µm), multicelulari, care
peritecii, se formează rar în natură,
formează terminal conidii cilindrice,
pe resturile rămase pe sol, după o
rotunjite la capete, galbene-brunii, de
perioadă de saprofitare a ciupercii.
35-105 x 15-25 µm, alcătuite din 3-5
Loculii sunt globuloşi, brun-
celule (Fig. 94).
57
negricioşi, de 350-850 µm în manifesta în cel de al doilea an
diametru. Ascele alungite de 225- agricol.
425 x 32-50 µm conţin 4-8 ascospori
eliptici, pluricelulari, galbeni-brunii
de 45-75 x 20-25 µm.

Tăciunele zburător – Ustilago nuda

Simptome. Plantele atacate
înspică mai devreme cu câteva zile
decât cele sănătoase și, la ieșirea
spicului din burduf se constată că
toate spiculețele sunt distruse,
transformate într-o pulbere brună-
negricioasă reținută de o membrană Fig. 94 - Conidiofori și conidii de
micotică fină, argintie. Membrana se Pyrenophora graminea (original).
rupe, pulberea este dispersată de vânt
și din fostul spic rămâne doar rahisul
(Fig. 95).
Agentul patogen – Ustilago
nuda (Jensen) Rostrup., subîncr.
Basidiomycotina
În spicele atacate ciuperca
formează teliospori sferici sau ovali
(Fig. 96), cu membrana fin
verucoasă, de 6-9 µm care sunt duși
de vânt pe spicele de orz sănătoase Fig. 95 - Spice de orz atacate de
unde germinează, dau o epibazidie Ustilago nuda (original).
din 4 celule ce se conjugă două câte
două prin canale de conjugare.
Din celulele promiceliului conjugate,
prin diviziune apare miceliul
secundar de infecție ce pătrunde în
cariopsă și se localizează în embrion
și scutelum, unde va rămâne ca
miceliu în stare latentă. Infecția
acestui patogen este florală iar ciclul
de evoluție se va desfășura pe 2 ani Fig. 96 – Teliospori de Ustilago nuda
agricoli, în primul an are loc infecția (original).
cariopselor iar simptomele se vor

58
6.3. Boli la secară butelii, de 275-300 x 80-110 µm.
Ascele sunt cilindrice, hialine de 69-
Cornul secarei – Claviceps 90 x 2,5-4,5 µm, cu câte 8 ascospori
purpurea. filamentoşi, hialini, de 50-84 x 1,5
Simptome. Boala apare pe µm.
spice în perioada înfloritului şi
maturităţii spicelor. Din florile
infectate ale spicului se scurg
picături de lichid vâscos şi dulceag.
În aceste picături se găsesc sporii
asexuaţi ai ciupercii. În locul
cariopselor, agentul patogen
formează scleroţi de 2-4 cm lungime
şi 3-6 mm grosime, care au o
structură densă fiind alcătuiţi din
plectenchime (Fig. 97).
La exteriorul lor există
paraplectenchimul foarte dens, de
culoare neagră-violacee, iar la
interior prosoplectenchimul de Fig. 97 - Atac de Claviceps purpurea
(original).
culoare albă. Scleroţii conţin
alcaloizi foarte toxici pentru om şi
animale (Fig. 98).
Agentul patogen – Claviceps
purpurea (Fr.) Tul., fam.
Clavicipitaceae, ord. Sphaeriales, cl.
Pyrenomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f. c. Sphacelia
segetum Lév. Fig. 98 - Tal masiv, secțiune prin
scleroții ciupercii Claviceps purpurea
În timpul primăverii, din (original).
scleroţii rămaşi în sol care au
suportat variaţiile de temperatură din
iarnă, apar 10-30 prelungiri de 2-4
cm lungime şi 1-2 mm lăţime ce se
termină cu nişte formaţiuni
globuloase roz-roşiatice (Fig. 99).
Acestea constituie ascostroma
ciupercii în care se găsesc dispuse Fig. 99 - Scleroți germinați - Claviceps
periferic periteciile în formă de purpurea (www.nahuby.sk).

59
 Ascosporii produc infecţii
primare la florile de secară şi ca
urmare în locul ovarelor apare o
masă miceliană de pe care se scurge
un lichid dulceag ce conţine conidiile
unicelulare, hialine de 4-7 x 2-4 µm.
se caracterizează prin distrugerea
parţială a paniculului (numai
spiculeţele inferioare). Masa
sporiferă este dură, aglutinată şi se
dispersează greu, abia la recoltare.

6.4. Boli la ovăz

Tăciunele zburător – Ustilago

avenae.
Simptome. Plantele bolnave se
pot recunoaşte uşor în lan în
momentul premergător apariţiei
paniculelor când, burduful este de
culoare galbenă-verzuie şi se
deschide mai târziu decât la plantele
sănătoase. Fig. 100 - Plante de ovăz atacate de
Ustilago avenae (original).
Paniculele bolnave sunt erecte,
cu ramificaţii puţin răsfrânte şi cu
spiculeţele distruse, transformate
într-o pulbere brună-negricioasă de
spori (Fig. 100). Glumele pot fi total
sau parţial distruse, în acest ultim
caz, partea lor superioară persistă şi
formează deasupra masei de spori un
înveliş fragil ce se rupe şi sporii sunt
împrăştiaţi de vânt (Fig. 101).
În funcţie de modul de Fig. 101 - Panicul de ovăz atacat de
dispersare al masei sporifere ce poate Ustilago avenae (original).
fi mai mult sau mai puţin aglutinată
La această formă, glumele nu
se disting două forme ale bolii:
sunt distruse în totalitate ceea ce face
- forma de tăciune zburător moale, ce
ca infecţiile să se confunde cu atacul
apare pe vreme secetoasă şi
de Ustilogo kolleri. Rareori se poate
călduroasă şi se caracterizează prin
constata şi atacul ciupercii pe frunze
distrugerea totală a paniculului şi
sub formă de striuri negre
diseminarea rapidă a teliosporilor;
pulverulente.
- forma de tăciune zburător tare, ce
Agentul patogen – Ustilago
apare pe vreme răcoroasă şi umedă şi
avenae (Pers.) Rostr., fam.
60
Ustilaginaceae, ord. Ustilaginales, dezvoltă stadiul picnidian şi ecidian
cl. Teliomycetes, subîncr. pe frunze, fructe, peţioluri şi lăstari
Basidiomycotina. tineri de Rhamnus catharctica (Fig.
Teliosporii (clamidosporii) 104).
ciupercii sunt sferici sau elipsoidali,
de 5-9 µm în diametru, cu membrană
brună verucoasă (Fig. 102). În faza
de înflorire a ovăzului teliosporii
duşi de vânt ajung pe paniculele
sănătoase, între glume şi palei sau
între palei şi bob.

Rugina coronată - Puccinia

coronata var. avenae Fig. 102 - Teliospori de Ustilago avenae
Simptome. Boala se observă (http://jule.pflanzenbestimmung.de)
după apariţia paniculelor sau în faza
de umplere a cariopselor, fiind
afectate numai frunzele, pe care se
observă pete mici, ovale sau
circulare, răspândite neuniform. În
aceste pete, pe faţa superioară a
frunzelor se deschid uredopustulele
de culoare galbenă-portocalie care
sunt iniţial subepidermice apoi devin Fig. 103 - Atac de Puccinia coronata
pulverulente. În jurul var. avenae (original).
uredopustulelor, apar
teleutopustulele care se deschid tot
pe faţa superioară a limbului, dar
sunt de culoare neagră sau negre-
violacei, înconjurate de o zonă
galbenă (Fig. 103).
Agentul patogen – Puccinia
coronata var. avenae (Cda.) Fraser et
Led., fam. Pucciniaceae, ord. Fig. 104 - Ecidii de Puccinia
Uredinales, cl. Teliomycetes, coronata f.sp. avenae pe Rhamnus
catharctica (www.apsnet.org).
subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca este o specie
Pe organele atacate, apar pete
macrociclică şi heteroică ce îşi
gălbui sau roşiatice, în dreptul cărora

61
se deschid picnidiile pe faţa
superioară a limbului frunzelor şi
ecidiile pe faţa inferioară.
Uredosporii sunt unicelulari, sferici
sau ovali, de 18-30 x 14-24 µm,
gălbui şi echinulaţi (Fig. 105).
Teliosporii sunt bicelulari,
alungiţi, pedunculaţi, de 34-56 x 13-
Fig. 105 - Uredospori de Puccinia
20 µm, cu membrană brună- coronata var. avenae (original).
roşiatică. Celula superioară a
teliosporilor prezintă excrescenţe
caracteristice, ca o coroană (Fig.
106). Agentul patogen prezintă
forme specializate şi peste 300 de
rase fiziologice.

Fig. 106 - Teliospori de Puccinia

coronata var. avenae (original).

62
Alte boli importante ale orzului,
secarei și ovăzului

Fig. 107 - Făinarea orzului - Erysiphe

graminis f. sp. Hordei
(www.sciencesource.com).

Fig. 110 - Tăciunele frunzelor de secară

- Urocystis occulta
(https://m.agro.basf.ro).

Fig. 108 - Tăciunele îmbrăcat al orzului-

Ustilago hordei (https://alchetron.com).

Fig. 111 - Arsura aureolară a ovăzului-

Fig. 109 - Rugina brună a orzului- Pseudomonas syringae pv.
Puccinia hordei coronafaciens (www.agrouffsmid.com).
(www.sciencesource.com).

63
6.5. Boli la porumb

Putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor -

Gibberella zeae
Simptome. Seminţele de
porumb introduse în sol fără a fi
tratate formează plantule ce pot fi
invadate de miceliul din sol sau de
miceliul provenit din germinaţia
conidiilor ce au infestat bobul. Fig. 112 - Atac de Gibberella zeae pe
Tinerele plantule mor înainte tulpini de porumb.
de răsărire şi în culturi se observă (www.crops.extension.iastate.edu).
scăderea desimii normale. În
perioada mătăsirii-fecundării, boala
se observă pe rădăcini şi pe partea
bazală a tulpinii.
Rădăcinile infectate se
înroşesc, putrezesc şi plantele se pot
smulge uşor din sol. Partea bazală a
tulpinii atacate se decolorează, apoi
devine brună iar în interior măduva
este de culoare roz-roşiatică (Fig.
112). În dreptul nodurilor se observă
Fig. 113 - Miceliu de Fusarium
pâsla miceliană albă sau roz deschis graminearum (original).
care produce putrezirea ţesuturilor
iar ca urmare plantele se frâng.
Ştiuleţii aproape maturi care
sunt atacaţi se acoperă cu miceliu
roz-rubiniu iar ca urmare boabele
învelite în miceliu (Fig. 113) îşi
pierd facultatea germinativă şi chiar
devin toxice.
Atacul se observă pe ştiuleţii care nu
sunt bine înveliţi în pănuşi sau pe cei Fig. 114 - Știulete de porumb atacat de
atacaţi de Ostrinia nubilalis (Fig. Ostrinia nubilalis și de Fusarium
graminearum (original).
114).
Întrucât între pănuşi şi ştiulete
Boala evoluează şi la ştiuleţii
se dezvoltă o masă miceliană bogată,
depozitaţi dacă nu există o aeraţie
pănuşile rămân lipite de ştiulete.
64
corespunzătoare în depozite şi dacă
molia cerealelor vehiculează sporii.
Agentul patogen - Gibberella
zeae (Schwei.) Petch., fam.
Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl.
Pyrenomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f. c. Fusarium
graminearum Schwale.
Ciuperca formează pe toate
organele parazitate conidii fusiforme,
hialine, pluricelulare, uşor curbate,
ascuţite la ambele capete, de 30-60 x Fig. 115 - Conidii de Fusarium
4-6 m. Pe miceliu apar şi graminearum (original).
microconidii unicelulare, ovale,
grupate în glomerule sferice (Fig.
115).
Periteciile sunt sferice sau
ovale, terminate cu un gât scurt,
negre-cărbunoase, de 200-300 x 170-
220 m şi se formează pe tulpinile
rămase pe sol. În peritecii apar asce
alungite de 60-75 x 10-12 m, cu
câte 8 ascospori eliptici,
pluricelulari, bruni, de dimensiuni
cuprinse între 18-24 x 4-5 m.

Tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor

- Sorosporium holci-sorghi f. zeae,
sin. Sorosporium reiliana.
Simptome. Plantele atacate
sunt ceva mai mici decât cele
sănătoase şi par a ajunge la Fig. 116 - Plantă de porumb cu atac de
maturitate mai târziu Sorosporium holci-sorghi f. zeae
Inflorescenţele plantelor sunt (original).
parţial sau total transformate într-o
masă neagră de spori (Fig. 116). Paniculele sunt deformate,
bracteile florilor sunt mai dezvoltate
iar ştiuleţii au o formă globuloasă

65
sau conică având pănuşile intacte.
Ştiuletele este însă complet distrus,
transformat într-o masă neagră de
spori printre care se mai observă
resturi de rahis - fascicule de vase
conducătoare (Fig. 117).
Agentul patogen -
Sorosporium holci-sorghi f. zeae
(Pass.) Săvul., fam. Ustilaginaceae,
ord. Ustilaginales, cl. Teliomycetes,
subîncr. Basidiomycotina. Fig. 117- Știulete de porumb cu atac de
Teliosporii ciupercii sunt Sorosporium holci-sorghi f. zeae
(original).
sferici, de 9-12 x 8-10 m şi se
formează grupaţi, încât masa de
teliospori apare ca o pudră grosieră
(Fig. 118).
Primăvara, în urma germinării
din teliospori apar epibazidii
tetracelulare pe care se formează
iniţial patru basidiospori hialini,
ovoizi care pot înmuguri formând
numeroşi blastospori.
După conjugarea
bazidiosporilor sau blastosporilor va Fig. 118- Teliospori de Sorosporium
apărea miceliul secundar care holci-sorghi f. zeae (original).
infectează plantele în timpul răsăririi,
apoi acesta creşte în plantă, Rugina porumbului - Puccinia
invadează inflorescenţele şi prin sorghi.
fragmentare dă naştere la noi Simptome. Agentul patogen
teliospori. atacă spre sfârşitul perioadei de
Plantele ce au atins 25 cm vegetaţie când pe frunze apar pete
înălţime sunt mult mai rezistente faţă gălbui, între nervuri, vizibile pe
de acest agent patogen. Infecţia ambele feţe ale limbului. În dreptul
agentului patogen este germinală şi petelor, subepidermic, se formează
sistemică. lagăre de uredospori eliptice, de un
mm lungime, de culoare brună-
deschis (Fig. 119). Ceva mai târziu
apar lagărele cu teliospori, brune-
negricioase care pot produce în
66
frunză crăpături pline cu un praf
negru.
Agentul patogen - Puccinia
sorghi Schw., fam. Pucciniaceae,
ord. Uredinales, cl. Teliomycetes,
subîncr. Basidiomycotina.
Ciuperca este heteroică şi
macrociclică, dezvoltând stadiul
Fig. 119 - Frunză de porumb cu atac de
picnidian şi ecidian pe frunzele de Puccinia sorghi (original).
Oxalis sp. Uredosporii şi teliosporii
se formează pe porumb. Uredosporii
sunt sferici, unicelulari, cu
membrana de culoare brună-deschis,
echinulaţi, de 23-30 x 22-25 m.
Teliosporii sunt bicelulari, alungiţi,
bruni, cu celula superioară rotunjită
sau puţin ascuţită, de 28-50 x 15-24
m (Fig. 120).
Fig. 120 - Uredospori și teliospori de
Puccinia sorghi (original).

67
Alte boli importante ale
porumbului

Fig. 123 - Înflorirea albă a boabelor –

Gibberella fujikuroi (original).

Fig. 121 - Pătarea cenușie a frunzelor -

Drechslera turcica (sin.
Helminthosporium turcicum)
(www.mindenpictures.com)

Fig. 124 - Atac de Ustilago maydis pe

știulete (original).

Fig. 122- Putregaiul uscat al ştiuleţilor -

Nigrospora oryzae Fig. 125 - Inflorescență de porumb cu
(www.mindenpictures.com). atac de Ustilago maydis (original).

68
7. BOLI LA LEGUMINOASE Melanconiales, cl. Coelomycetes,
PENTRU BOABE subîncr. Deuteromycotina.

7.1. Boli la fasole

Antracnoza fasolei –
Colletotrichum lindemuthianum
Simptome. Boala se manifestă
pe organele plantei începând de la
cotiledoane pe care apar pete mici,
brune, punctiforme sau chiar de 2-3
Fig. 126 - Atac de Colletotrichum
mm în diametru, ovale sau circulare,
lindemuthianum pe păstăi (original).
uşor denivelate. Pe axa hipocotilă
apar pete ruginii, alungite şi uşor
adâncite (Fig. 126). Plantele tinere
atacate au şi rădăcinile putrezite aşa
încât se usucă. Pe frunzele atacate
apare o brunificare parţială a
nervurilor, vizibilă pe partea
inferioară a limbului foliolelor. Fig. 127 - Conidii de Colletotrichum
Porţiunile de limb brunificate, lindemuthianum (original).
necrozate se pot desprinde, aşa încât
Ciuperca formează în ţesuturile
frunzele apar sfâşiate.
parazitate un tal filamentos iniţial
Păstăile atacate prezintă pete
hialin, apoi brun, ce se extinde în
circulare sau eliptice, de 4-5 mm, în
spaţiile intercelulare. Subcuticular se
dreptul cărora ţesuturile sunt
dezvoltă strome mici brune, pe care
adâncite iar pe margine se observă o
apar acervulii, la suprafaţa cărora se
zonă brun-roşiatică. În adânciturile
găsesc conidiofori simpli, cilindrici,
de pe cotiledoane, tulpini sau păstăi
ce susţin conidii unicelulare, hialine,
se formează perniţe roz,
ovale sau uşor curbate, de 15-19 x 3-
mucilaginoase. Păstăile atacate
5 m (Fig. 127). În acervuli, printre
rămân sterile sau formează boabe cu
conidiofori se găsesc ţepi (sete)
pete brune sau cafenii.
bruni, drepţi, ascuţiţi la vârf, septaţi
Agentul patogen -
Colletotrichum lindemuthianum de 30-100 m. În momentul
(Sacc. et Magn.) Br. et Cav., fam. deschiderii acervulului, conidiile
Melanconiaceae, ord. mature sunt vehiculate de vânt sau de
picăturile de apă.

69
Alte boli importante ale fasolei

Fig. 131 - Arsura comună a fasolei -

Fig. 128 - Mozaicul comun al fasolei- Xanthomomas campestris pv. phaseoli
Bean common mosaic (original).
virus(www.apsnet.org).

Fig. 132 - Arsura comună a fasolei -

Xanthomomas campestris pv. phaseoli
(original).

Fig. 129 - Mozaicul galben al fasolei -

Bean yellow mosaic virus
(www.apsnet.org).

Fig. 133 - Rugina fasolei - Uromyces

appendiculatus (www.apsnet.org).

Fig. 130 - Veștejirea bacteriană-

Corynebacterium flaccumfaciens pv.
flaccumfaciens (www.apsnet.org).

70
7.2. Boli la mazăre

Antracnoza mazării -
Mycosphaerella pinodes
Simptome. Frunzele, tulpinile
şi păstăile infectate prezintă pete
mici de 1-2 mm, la început
decolorate, apoi brune cu margini
difuze sau precis delimitate (Fig. Fig. 134 - Atac de Mycosphaerella
134). Zonele centrale necrozate ale pinodes pe frunze
(http://infonet-biovision.org).
petelor cu timpul devin cenuşii şi
prezintă mici puncte negre. Atacul pe
tulpini este foarte păgubitor,
deoarece în dreptul petelor lungi de 1
cm, ţesuturile sunt denivelate, tulpina
se ştrangulează, iar partea superioară
a plantei se usucă.
Păstăile atacate au pete
circulare, brune sau cafenii-cenuşii,
adâncite, cu puncte mici negre (Fig.
135, Fig. 136). Cu cât atacul pe
păstăi se instalează mai devreme, cu Fig. 135 - Mycosphaerella pinodes- atac
pe păstăi (original).
atât pagubele sunt mai mari şi chiar
dacă se formează boabe, acestea au
tegumentul zbârcit, cu pete galbene
sau cafenii şi prezintă o facultate
germinativă scăzută.
Plantele apărute din boabele
infectate pier în scurt timp după
răsărire sau rămân debile.
Agentul patogen -
Mycosphaerella pinodes (Berk. et
Blox) Niessl., fam. Dothideaceae,
ord. Dothideales, cl.
Loculoascomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f. c. Ascochyta Fig. 136 - Mycosphaerella pinodes- atac
pinodes (Br. et Bl.) Jones. pe păstăi (original).

71
 Ciuperca prezintă un tal
filamentos parazit pe care în cursul
perioadei de vegetaţie se formează
picnidii de tip Ascochyta,
aproximativ sferice sau turtite, cu un
por situat la suprafaţa ţesutului
parazitat, prin care se elimină
picnosporii ovoizi, alungiţi, cilindrici
sau uşor curbaţi cu capetele rotunjite
şi cu o septă mediană, rar cu 2-3
septe (Fig. 137).
Pe organele atacate au fost
identificate 3 specii de Ascochyta: Fig. 137 - Conidii de Ascochyta pinodes
- Ascochyta pinodes (Br. et Bl.) (www.plantmanagementnetwork.org)
Jones cu picnidii de 65-180 m în
diametru şi picnospori de 12,3 x 4,5
m;
- Ascochyta pisi Lib. ce formează
picnidii dispersate pe stipele, frunze
şi păstăi, cu diametrul de 180-210
m şi cu picnospori de 13,9-4,2 m;
- Ascochyta pinodella Jones ce atacă
tulpinile în zona coletului, unde
formează picnidii de 70-182 m şi
picnospori de 7,8 x 3,7 m.
Se consideră că Ascochyta Fig. 138 - Didymella pinodes, peritecie
pinodes reprezintă forma conidiană a cu asce și ascospori
ciupercii Mycosphaerella pinodes, (www.researchgate.net).
Ascochyta pisi Lib. este forma de
înmulţire asexuată a ciupercii
Didymella pinodes (Berk. et Blox.)
Petrak iar Ascochyta pinodella Jones
este o ciupercă neperfectă din ord.
Sphaeropsidales. Forma perfectă,
loculii cu asce, se formează pe
resturile vegetale uscate, ascosporii
din asce fiind maturi abia în
primăvară (Fig. 138).

72
Alte boli importante ale mazărei

Fig. 139 - Mozaicul nervurian al mazării

- Pea enation mosaic virus
(https://agresearchmag.ars.usda.gov).

Fig. 142 - Teliospori de Uromyces pisi

(original).

Fig. 140 - Pseudomonas syringae pv.

pisi (www.forestryimages.org).
Fig. 143 - Mana mazării - Peronospora
pisi, atac pe frunze (www7.inra.fr).

Fig. 141- Rugina mazării - Uromyces Fig. 144 - Mana mazării - Peronospora
pisi (original). pisi, atac pe păstăi
(www7.inra.fr).

73
8. BOLI LA PLANTE alcătuit din sporangioforii și
TUBERCULIFERE ŞI sporangii ciupercii.
RĂDĂCINOASE

8.1. Boli la cartof

Mana cartofului - Phytophthora

infestans
Simptome. Mana se manifestă
pe organele aeriene ale plantei dar şi
pe tuberculi. Pe foliole, simptomele
apar înainte de înflorit şi continuă
până toamna. Se observă pete
aproximativ circulare galbene-
untdelemnii care în scurt timp devin
necrotice cu un halo gălbui (Fig.
145). Pe partea inferioară a
frunzelor, la periferia petelor, se
observă un puf fin albicios alcătuit Fig. 145 - Frunză de cartof cu atac de
din miceliul ciupercii (Fig. 146). Phytophthora infestans (original).
Vremea umedă şi răcoroasă
favorizează extinderea agentului aşa
încât întreaga suprafaţă a foliolelor
se brunifică. În condiţii de
temperatură scăzută (+10, +15oC) şi
umiditate ridicată se brunifică
peţiolurile, vârfurile lăstarilor și
frunzele.
Tuberculii atacaţi au pe
suprafaţa lor zone brune-cenuşii cu
ţesuturile puţin scufundate. În
secţiune de pe suprafaţa zonei brune
se observă cum progresează spre
centru o coloraţie cenuşie-difuză
(Fig. 147). Secţiunile atacate ţinute
în mediu umed şi la temperatură de Fig. 146 - Pete acoperite cu miceliu de
Phytophthora infestans (original).
20-25oC se acoperă rapid cu un puf

74
Agentul patogen - Phytophthora
infestans (Mont.) De Bary, fam.
Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl.
Oomycetes, subîncr.
Mastigomycotina.
Ciuperca are aparatul
vegetativ un sifonoplast ce
parazitează mezofilul frunzei şi se
extinde centrifug. Pe faţa inferioară a
Fig. 147 - Tubercul de cartof cu atac de
foliolelor în dreptul zonei atacate, ies Phytophthora infestans
prin stomate grupuri de sporangiofori (abs.russell.wisc.edu).
hialini, cu 1-4 ramificaţii. Pe fiecare
ramificaţie apar succesiv 1-4
zoosporangi eliptici, hialini,
unicelulari de 25-30 x 15-24 µm, cu
o papilă germinativă la vârf (Fig.
148). Aceşti zoosporangi propagă
agentul patogen, fiind vehiculaţi de
vânt, apă de ploaie sau apa de
irigaţie. Din zoosporangi pe vreme
umedă şi răcoroasă (10-15oC) ies 6-
16 zoospori biflagelaţi iar dacă
temperatura este mai mare (20-24oC)
zoosporangii emit direct filamente
(sifonoplaşti) de infecţie. Acest ciclu Fig. 148 - Sporangiofori și zoosporangi
asexuat de înmulţire se poate repeta de Phytophthora infestans (original).
de mai multe ori în cursul perioadei
de vegetaţie.
Tuberculii pot fi infectaţi în
câmp prin intermediul zoosporilor
emişi din zoosporangii antrenaţi de
apa meteorică până la nivelul
tuberculilor la care peridermul nu
este încă format.
Înmulţirea sexuată cu formare
de oospori are loc numai dacă se
întâlnesc în natură cele două tipuri
ale agentului A1 şi A2.

75
Alte boli importante ale cartofului

Fig. 152 - Înnegrirea bazei tulpinii

cartofului - Erwinia carotovora pv.
atroseptica
(http://burgonya.hu).
Fig. 149 - Virusul Y al cartofului-
Potato virus Y
(www.aardappelpagina.nl).

Fig. 153 - Putregaiul umed al cartofului

- Erwinia carotovora pv. carotovora
Fig.150 - Virusul răsucirii frunzelor de (www.oekolandbau.de).
cartof - Potato leafroll virus
(www.vegetablemdonline.ppath.cornell.edu)

Fig. 154- Râia comună a cartofului -

Fig. 151 - Stolburul solanaceelor - Streptomyces scabies
(www.southyardleyallotments.btck.co.uk).
Stolbur disease – Mycoplasma
(http://burgonya.hu).

76

Fig. 155 - Putregaiul inelar al
tuberculilor - Clavibacter michiganensis
ssp. Sepedonicus
(www.pinterest.com).
Alternaria porri f. sp. solani şi A. tenuis
Fig. 156 - Râia neagră a cartofului -
Synchytrium endobioticum
(http://www.ars.usda.gov)
Fig.157- Râia făinoasă a cartofului-
Spongospora subterranea
(http://www.ars.usda.gov)
77
Fig. 158 – Veștejirea în masă a
cartofului - Colletotrichum
atramentarium
(www. globalsciencebooks.info).
Fig. 159 – Alternarioza cartofului -
(www.potatodiseases.org)
Fig. 160 - Putregaiul uscat al
tuberculilor – Fusarium spp.
(www.potatodiseases.org).
Fig. 161 - Rizoctonioza cartofului –
Rhizoctonia solani
(www.potatodiseases.org).
8.2. Boli la sfeclă

Îngălbenirea necrotică a
nervurilor sfeclei - Beet necrotic
yellow vein virus
Simptome. Virusul afectează
sistemul radicular şi ca urmare pe
foliaj apare cloroza, îngălbenirea şi
apoi necrozarea nervurilor. În funcţie Fig. 162 - Îngălbenirea necrotică a
de fenofaza în care se instalează nervurilor sfeclei - Beet necrotic yellow
atacul şi de condiţiile climatice, vein virus (www.seedexseed.com).
apare ofilirea sau chiar pieirea
Agentul patogen. Particulele
plantelor. Pe corpul sfeclei se
virale prezente în citoplasma
dezvoltă exagerat radicelele (Fig.
celulelor rădăcinilor, sunt drepte,
162), luând forma de “barbă"
rigide, de 20 nm în diametru, cu o
simptom asemănător cu cel dat de
singură catenă de ARN și de lungimi
Heterodera schachtii, dar în acest
variabile, între 65-390 nm. Virusul
caz lipsesc chiştii caracterisitici
prezent în sucul plantei poate fi
nematodului. Rădăcinile sfeclelor
inactivat la 65-70 oC și rezistă ”in
sunt mici (asemănătoare
vitro” cinci zile, la 20 oC.
pătrunjelului), se brunifică, sau au
vârful foarte subţiat. În secţiune, se
Cercosporioza sau pătarea roşie a
observă că vasele conducătoare sunt
frunzelor - Cercospora beticola.
galbene, apoi brune.
Simptome. Atacul apare în
Atacul are loc în vetre, ce se
perioada iunie-august sub formă de
recunosc uşor datorită decolorării şi
pete izolate sau confluente, de
ofilirii plantelor în cursul zilei şi
decolorare, cu diametru de 1-3 mm,
revenirii lor la normal noaptea.
rar 5 mm.
Frunzele tinere mozaicate
privite prin transparenţă prezintă pete
mici, verzi deschis sau alburii, de
forme variate, puncte, inele, pete
neregulate, linii sau reţele de linii. În
perioadele calde ale verii,
simptomele dispar şi reapar sub
formă necrotică spre sfârşitul
perioadei de vegetaţie.
Fig. 163 - Pete produse de Cercospora
beticola (original).

78
Petele pot fi colţuroase sau rotunjite, în condiţiile unei umidităţi de 60-90
galbene, brune, apoi cenuşii în zona %, și formează, în 15-18 ore,
centrală unde se formează o filamente ce produc noi infecţii.
eflorescenţă brună (Fig. 163).
În jurul petelor se observă o dungă
brună la sfecla de zahăr şi cea
furajeră şi violacee la sfecla roşie.
După necrozarea ţesuturilor, acestea
se desprind şi frunzele apar
perforate. În cazul unui atac puternic,
favorizat de excesul de azot din sol,
lipsa borului şi umiditatea
atmosferică ridicată, în câteva zile
întreg foliajul este brunificat şi uscat Fig. 164 – Plante atacate de Cercospora
(Fig. 164, Fig. 165), putând apărea beticola (original).
pete brune alungite chiar şi pe
peţioluri.
Rădăcinile de la sfeclele
atacate rămân mai mici şi cu un
procent de zahăr mult micşorat.
Plantele semincere afectate vor
avea o producţie scăzută alcătuită din
glomerule mici, cu o slabă facultate
germinativă.
Agentul patogen - Cercospora Fig. 165 – Frunză puternic atacată de
Cercospora beticola (original).
beticola, fam. Dematiaceae, ord.
Moniliales, cl. Hyphomycetes,
subîncr. Deuteromycotina.
Talul filamentos parazitează
celulele frunzelor iar conidioforii ies
în buchete prin stomate. Aceştia sunt
simpli, scurţi, neseptaţi, bruni şi
suportă conidii aciculare alungite,
drepte sau uşor curbate, îngroşate la
bază, hialine, cu 2 - 10 septe
transversale, de 50-160 x 3-4 m
(Fig. 166). Acestea germinează la
Fig. 166 - Conidiofori și conidii de
temperaturi cuprinse între 26 și 32oC, Cercospora beticola (original).

79
 Alte boli importante ale sfeclei
pentru zahăr

Fig. 170 - Mana sfeclei – Peronospora

farinose (www.fwi.co.uk)

Fig. 167- Mozaicul sfeclei- Beet mosaic

virus (original).

Fig. 171 - Făinarea sfeclei - Erysiphe

betae (original).

Fig. 168- Îngălbenirea sfeclei- Beet

yellows virus (www.fwi.co.uk)

Fig. 172 - Putregaiul inimii sfeclei-

Pleospora bjoerlingii, sin. Phoma betae
(web2.mendelu.cz)

Fig. 169 - Cancerul sfeclei-

Agrobacterium radiobacter pv.
tumefaciens (original).

80
9. BOLI LA PLANTE
OLEAGINOASE

9.1. Boli la floarea – soarelui

Mana florii soarelui - Plasmopara

helianthi.
Simptome. Primele simptome
se observă la plantele tinere ce apar
din seminţele infectate. Aceste plante
rămân pitice (moşnegi), au talia de
Fig. 173 – Plantă cu atac de Plasmopara
cel mult 25-30 cm (Fig. 173), cu
helianthi (original).
internodii scurte, frunze mici,
clorotice, încreţite şi prezintă un
sistem radicular slab dezvoltat.
Aceste plante prezintă pe frunze
zone galbene (Fig. 174), în dreptul
cărora pe partea inferioară începând
de la peţiol, de-a lungul nervurilor
principale şi între nervuri se
formează o pâslă albă, densă,
miceliană (Fig. 175). Plantele pot
Fig. 174 - Frunze cu atac de Plasmopara
forma calatidii mici, de 1-5 cm în helianthi (original).
diametru dar nu înfloresc şi nu dau
seminţe.
Plantele mature infectate mai
târziu, prezintă pe frunze pete
galbene-untdelemnii situate în
special lângă nervuri, zone care se
brunifică în scurt timp. În dreptul lor,
pe faţa inferioară, apare un puf alb
micelian. Plantele infectate mai
târziu, formează calatidii mai mici,
înfloresc înaintea plantelor sănătoase
şi uneori pot fructifica dar, achenele Fig. 175 - Miceliu de Plasmopara
sunt infectate fără să prezinte la helianthi pe partea inferioară a frunzelor
exteriorul lor simptome de diagnostic (original).
diferenţiat.

81
 Agentul patogen
Plasmopara helianthi (Farl.) Berl. et
de Toni, fam. Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes,
subîncr. Mastigomycotina.
Sifonoplastul ciupercii este
hialin, se dezvoltă în spaţiile dintre
celule şi trimite în celule haustori
sferici, incolori sau gălbui. După o
perioadă de incubaţie variabilă ca
lungime în funcţie de temperatură,
prin stomatele de pe partea inferioară
a limbului frunzei, ies grupuri de
sporangiofori ramificaţi monopodial
în treimea inferioară, lungi de 300-
700 µm şi laţi de 10-15 µm. Ultimele
ramificaţii au 2-4 sterigme subţiri,
ascuţite pe care se formează
sporangii eliptici, incolori de 10-30 x
15-26 µm (Fig. 176).
În ţesuturile necrozate, pe
frunzele mature, în urma procesului
de sexualitate apar şi oospori sferici
de 23-32 µm în diametru, galben-
aurii, prevăzuţi cu o membrană
groasă.
Putregaiul alb al florii soarelui -
Sclerotinia sclerotiorum
Simptome. Boala afectează
rădăcinile, tulpinile, calatidiile şi
achenele, fiind favorizată de
cantitatea mare de precipitaţii din
toamnă deşi pot fi atacate şi plantele
în stadiu de cotiledoane. Primele
simptome se observă pe axul
hipocotil unde apar pete galben-
brune ce pot înconjura tulpina şi în
- acest caz tânăra plantulă putrezită
cade şi piere.
Fig. 176 - Sporangiofori și sporangi de
Plasmopara helianthi (original)
O a doua fază de atac se
observă când plantele au 90-100 cm
înălţime şi încep să formeze calatidii.
Pe aceste plante, la colet, apare o
zonă sau un inel de mucegai de
înălţime variabilă, sub care ţesuturile
sunt putrezite, vasele conducătoare
invadate de miceliu iar planta suferă
o ofilire totală şi se usucă (Fig. 177).
În cazul în care atacul este numai
parţial şi intervine o vreme
secetoasă, ciuperca va evolua numai
în interiorul tulpinii, distruge
măduva, putrezeşte parenchimul şi
produce în final fracturarea plantei.
După formarea calatidiilor
boala poate afecta curbura tulpinii
când, datorită putrezirii acesteia
calatidiile vor cădea în întregime pe
sol. La soiurile la care după ce
82
calatidiul se apleacă şi axul tulpinii scleroţii de culoare neagră la exterior
este aşezat sub nivelul marginilor (paraplectenchim) şi albă la interior
acestuia, în cavitatea ce apare, se (prosoplectenchim).
adună apă din precipitaţii şi în acest
fel apar condiţii optime pentru
infectarea calatidiilor prin partea lor
inferioară (Fig. 178). La început apar
pete de decolorare, apoi acestea se
măresc, devin brune iar ţesuturile
calatidiilor putrezesc umed şi între
rândurile de achene apare un
mucegai alb, dens (Fig. 179), care
prin deshidratare va forma scleroţi în
formă de reţea (Fig. 180).
Achenele de pe calatidiile
infectate au coaja decolorată, pătată,
lipsită de luciu, se crapă foarte uşor
iar cotiledoanele sunt brune,
Fig. 177 – Atac de Sclerotinia
acoperite de miceliu şi cu un gust
sclerotiorum pe tulpină (original).
rânced. Aceste achene au capacitatea
germinativă scăzută.
După căderea achenelor şi a
alveolelor lor, din fostul calatidiu
rămân doar fasciculele de vase
conducătoare, lemnoase, alcătuind
un aspect parazitar numit “mătură’’.
Agentul patogen - Sclerotinia
sclerotiorum (Lib.) de By. - fam.
Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl.
Discomycetes, subîncr.
Ascomycotina.
Talul ciupercii este bogat Fig. 178– Atac de Sclerotinia
ramificat, hialin, saprofit sau parazit sclerotiorum pe calatidiu (original).
în vasele conducătoare unde produce
o traheomicoză. Prin întreţeserea Scleroţii formaţi la exteriorul
miceliului şi deshidratarea sa, pe tulpinii sau a calatidiului pot să cadă
tulpini, în măduva calatidiului sau şi să infesteze solul în care ei rămân
chiar pe calatidiu printre achene apar viabili 6-8 ani. În anul următor din

83
scleroţi pot porni direct hife
miceliene de infecţie sau dacă
scleroţii au fost acoperiţi de sol umed
(6-8 cm) în primăvară ei generează
apotecii în formă de pâlnie, cu
diametrul de 4-8 mm, de culoare
cenuşie.
Apotecia este tapetată cu un
strat de asce de 130-138 x 8-10 µm
printre care se găsesc numeroase Fig. 179 – Miceliu de Sclerotinia
sclerotiorum dezvoltat pe calatidiu
parafize filiforme. Ascele au câte 8 (original).
ascospori unicelulari, ovoizi, aşezaţi
pe un rând şi de dimensiuni cuprinse
între 9-12 x 6,5 µm (Fig. 181).
Piciorul apoteciei are 1-5 cm
lungime susţinând apotecia ce se
găseşte la nivelul solului (Fig. 182).
La maturitate ascosporii sunt
proiectaţi la câţiva centimetri Fig. 180- Scleroți de Sclerotinia
înălţime şi pot fi luaţi de curenţii de sclerotiorum (original).
aer şi îşi păstrează viabilitatea până
la 60 zile dacă temperaturile
oscilează între 20-25 o
C.
o
Temperaturile sub 20 C scad
viabilitatea ascosporilor dar la
temperatura de 25 oC pot germina şi
produce infecţii în 4 ore de la
ajungerea lor pe plantă. Fig. 181 - Asce cu ascospori de
Sclerotinia sclerotiorum (original).

Fig. 182 - Apotecii de Sclerotinia

sclerotiorum
(http://bulletin.ipm.illinois.edu).

84
Alte boli importante ale florii
soarelui

Fig. 183 - Rugina – Puccinia helianthi Fig. 186 - Alternarioza- Alternaria

helianthi (www.researchgate.net).
(original).

Fig. 184 - Pătarea frunzelor de floarea

Fig. 187 - Pătarea brună și frângerea
soarelui - Septoria helianthi (original). tulpinilor- Diaporthe helianthi

Fig. 185 - Putregaiul cenușiu – Botrytis

cinerea (www7.inra.fr).

Fig. 188 - Lupoaia (verigelul) -

Orobanche cumana (original).

85
9.2. Boli la soia resturile vegetale sau sunt aderenţi la
sămânţa recoltată.
Mana soiei - Peronospora În anul următor ei vor germina
manshurica formând un sifonoplast scurt ce
Simptome. Boala se manifestă susţine un sporange mare din care
pe toate organele aeriene ale apar filamente ce vor da infecţiile
plantelor. Pe frunzele atacate apar primare. Filamentele provenite din
pete colţuroase, de formă neregulată, sporangii apăruţi pe frunze vor
de dimensiuni mici (2-4 mm), verzi- produce infecţii secundare.
gălbui, untdelemnii, apoi brune. În Numărul infecţiilor secundare
dreptul petelor, pe partea inferioară a este în directă corelaţie cu frecvenţa
limbului apare un puf cenuşiu- precipitaţiilor şi cu temperatura.
violaceu, apoi în scurt timp zonele
afectate sau chiar toată frunza se
usucă. Ciuperca atacă și păstăile,
miceliul pătrunzând până la semințe
(Fig. 189).
Agentul patogen -
Peronospora manshurica (Naum.)
Sydow. - fam. Peronosporaceae,
ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, Fig. 189 - Boabe de soia cu atac de
subîncr. Mastigomycotina. Peronospora manshurica
Sifonoplastul agentului (ag.purdue.edu)
patogen parazitează ţesuturile din
care prin stomatele de pe partea
inferioară a frunzei vor ieşi grupuri
de ramificaţii.
Sporangioforii apăruţi au 350-
520 x 5-8 µm lungime, sunt
ramificaţi dicotomic iar în treimea
lor terminală, pe sterigme apar
sporangi eliptici, subglobuloşi de 12-
Fig. 190 - Peronospora manshurica-
28 x 12-28 µm (Fig. 190). Sporangiofori și sporangi
În ţesuturile necrozate, în urma (http://agricoltura.regione.emilia-
procesului de sexualitate (oogamie) romagna.it).
apar oosporii de 27-43 µm în
diametru ce prezintă un epispor
neted sau reticulat. Aceştia rezistă în

86
Alte boli importante ale soiei

Fig. 191 - Virusul mozaicului soiei-

Soybean mosaic virus (fyi.uwex.edu).

Fig. 194 - Putregaiul alb - Sclerotinia

sclerotiorum (www.forestryimages.org).

Fig. 192 - Arsura bacteriană a soiei-

Pseudomonas syringae pv. glycinea
(www.nexles.com).

Fig. 193 - Bacterioza pustulară a soiei –

Xanthomonas campestris pv. glycines
(www.forestryimages.org).

87
9. 3. Boli la rapiţă

Rugina albă a cruciferelor - Albugo

candida.
Simptome. Agentul patogen
atacă frunzele, tulpinile, pedunculii
florali, florile şi siliculele. Pe
organele atacate apar pete de
decolorare, apoi albe, lucioase,
proeminente de diferite forme şi
mărimi (1-5 mm în diametru) izolate
sau confluente. În dreptul
proeminenţelor epiderma crapă şi
pata capătă un aspect pulverulent.
Tulpinile şi siliculele atacate suferă
malformaţii ca: hipertrofieri,
îngroşări (Fig. 195). Sepalele florilor
sunt hipertrofiate, petalele sunt
Fig. 195 - Atac de Albugo candida pe
atrofiate şi înverzite. Tulpinile plante de Capsella bursa-pastoris
plantelor atacate sunt contorsionate (original).
şi se culcă pe sol.
Agentul patogen - Albugo În ţesuturile care se usucă, spre
candida (Pers. et Hooker) Kze - fam. sfârşitul perioadei de vegetaţie apar
Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. şi oosporii, ultimii produşi de
Oomycetes, subîncr. sexualitate rezultaţi în urma
Mastigomycotina. oogamiei.
Sifonoplastul agentului Aceştia sunt sferici sau ovoizi,
patogen se dezvoltă intercelular şi se de 30-57 µm, cu pereţi groşi, galben-
hrăneşte prin haustorii trimişi în bruni, cu suprafaţa rugoasă. Oosporii
celule. Subepidermic, sifonoplaştii rezistă până în anul următor când, în
prin strangulări succesive formează condiţii de umiditate mare vor da
lanţuri de zoosporangi sferici, de 13- naştere la zoosporii ce vor produce
21 x 13-19 µm, unicelulari, incolori infecţii primare.
cu membrană dublă. Prin ruperea
epidermei sunt puşi în libertate
zoosporangii ce în condiţii de
umiditate formează zoospori sau
uneori sifonoplaşti ce vor produce
infecţii secundare.
88
Alte boli importante ale rapiţei:

Fig. 196 - Mana cruciferelor -

Peronospora brassicae

Fig. 199 - Putregaiul uscat - Phoma

lingam (original).

Fig. 197- Pătarea neagră a cruciferelor -

Alternaria brassicae

Fig. 200 – Făinarea - Erysiphe

communis, atac pe silicve (original).

Fig. 198 - Hernia rădăcinilor de Fig. 201 – Făinarea - Erysiphe

crucifere – Plasmodiophora brassicae communis, atac pe frunză (original).

89
10. BOLI LA PLANTE DE puncte negre, uşor bombate, de 0,3-1
NUTREŢ mm, reprezentate de stroma
ciupercii.
10.1. Boli la lucernă

Mana lucernei - Peronospora

aestivalis
Simptome. Pe foliolele de
lucernă apar pete neregulate,
translucide, gălbui, în dreptul cărora
pe faţa inferioară apare o
eflorescenţă alb-cenuşie (Fig. 202).
Foliolele se îngălbenesc, apoi se
brunifică şi se desprind de peţiol.
Agentul patogen -
Peronospora aestivalis Syd., fam.
Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes,
subîncr. Mastigomycotina.
Fig. 202 - Mana lucernei - Peronospora
Sifonoplastul ciupercii se aestivalis (original).
dezvoltă intercelular şi după o
perioadă de incubaţie formează pe
faţa inferioară a foliolelor grupuri de
sporangiofori dicotomic ramificaţi,
ce susţin sporangi ovoizi, gălbui de
12-37 x 9-28 m (Fig. 203). În
frunzele căzute se găsesc şi oosporii
ciupercii.

Pătarea brună a frunzelor de

lucernă -Pseudopeziza medicaginis.
Simptome. Înainte de
înflorirea lucernei, pe frunze apar
pete circulare, galbene apoi brune de Fig. 203 - Peronospora aestivalis-
1-3 mm în diametru (Fig. 204). Sporangiofori și sporangi (original).
Petele se înmulţesc, confluează
şi frunzele atacate cad, plantele Agentul patogen -
rămânând desfrunzite. Pe frunzele Pseudopeziza medicaginis (Lib.)
căzute se observă în dreptul petelor, Sacc., fam. Dermateaceae, ord.

90
Helotiales, cl. Discomycetes,
subîncr. Ascomycotina.
Miceliul ciupercii se dezvoltă
subepidermic, formând strome mici,
negre. După căderea foliolelor, din
strome, apar apoteciile de 0,3-1 mm
în diametru, brune, cu aspect ceros,
datorită stratului de asce clavate, de
75-80 x 10 m, situate între parafize.
Cei 8 ascospori din asce sunt
Fig. 204 - Pătarea brună a frunzelor de
unicelulari, ovoizi, hialini, de 8-14 x lucernă - Pseudopeziza medicaginis
4-7 m. (original).

Rugina lucernei - Uromyces

striatus.
Simptome. Pe frunzele de
lucernă în urma atacului, apar puncte
mici de decolorare, în dreptul cărora
pe faţa inferioară apar pustule cafenii
deschis şi mai târziu pustule aproape
negre (Fig. 205).
Pe frunzele de Euphorbia
cyparissias se observă pete galbene-
portocalii. Frunzele devin aproape Fig. 205 - Rugina lucernei - Uromyces
striatus (www.asturnatura.com)
circulare, groase iar tulpinile
îngroşate neuniform, au poziţie
erectă, dar consistenţa cartilaginoasă.
Agentul patogen - Uromyces
striatus Schröeter, fam.
Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl.
Teliomycetes, subîncr.
Basidiomycotina.
Ciuperca este heteroică şi
macrociclică, formând stadiul
picnidian şi ecidian pe Euphorbia
(Fig. 207, Fig. 208) iar uredosporii şi
teliosporii unicelulari pe frunzele de Fig. 206 - Teliospori de Uromyces
lucernă (Fig. 206). striatus (original).

91
 Uredosporii sunt sferici sau
elipsoidali, de 16-22 x 17-20 m cu
membrana fin echinulată; teliosporii
au culoarea brună, sunt sferici de 18-
24 x 14-20 m, cu o papilă
germinativă la vârf şi striuri
longitudinale. Fig. 207 – Plante de Euphorbia sp.
(original)
10.2. Boli la lucernă și trifoi

Cuscuta trifoiului şi lucernei -

Cuscuta sp.
Caracteristicile plantelor sunt:
tulpină filiformă, cilindrică, galben-
roşcată sau brună, volubilă, groasă
de 0,3-5 mm, alcătuită din internodii
Fig. 208 - Uromyces striatus - Picnidie
şi noduri, cu ramificaţie și ecidie (original).
monopodială.
Pe tulpini se găsesc rudimente
de frunze sub forma unor solzi mici.
La locul de contact cu planta
parazitată, din tulpină apar haustori
ce perforează ţesuturile gazdei,
absorbind seva elaborată. În
inflorescenţele globuloase apar flori
pe tipul 5, cu sepale concrescute şi
corolă gamopetală. Fructul este o
capsulă conică, globuloasă cu 2-4
seminţe ovoide, globuloase sau
alungite, galbene-brunii, portocalii Fig. 209 - Cuscuta lucernei - Cuscuta sp.
sau cenuşii, cu tegumentul aspru, (original).
rugos.
Speciile genului Medicago pot Speciile genului Trifolium
fi parazitate de Cuscuta trifolii pot fi parazitate de Cuscuta alba
Babingt., C. prodani Buia, C. Presl., C. epithymum, C. trifolii
approximata Babingt., C. campestris Babingt.C. prodani Buia, C.
Junct., C. glabrior (Engelm.) Junck. campestris Junct., C. glabrior
şi C. suaveolens Ser. (Fig. 209). (Engelm.) Junck. şi C. suaveolens
Ser.

92
Alte boli importante ale trifoiului
și lucernei

Fig. 210 - Filodia trifoiului - Clover a)

phyllody
(www.kuleuven-kulak.be).

b)

Fig. 213 - Pătarea neagră și căderea

Fig. 211 - Mozaicul trifoiului - Alfalfa
mosaic virus
(www.chilepepperinstitute.org).
frunzelor de trifoi- Dothidella trifolii a-
atac pe frunză; b- coniidii
(www.pflanzenkrankheiten.ch).

Fig. 212 - Făinarea trifoiului - Erysiphe

trifolii (original). Fig. 214 - Rugina trifoiului – Uromyces
trifolii (original).

93
10. 3. Bolile la graminee perene Răspândirea agentului patogen
furajere şi extinderea vetrei de atac în
vegetaţie se face prin conidii iar
Furca de tors a gramineelor - persistenţa ciupercii peste iarnă este
Epichloë typhina asigurată de periteciile ce rămân pe
Simptome. În timpul înălţării resturile vegetale.
paiului, teaca frunzei superioare se
acoperă cu un manşon de miceliu
alb, apoi galben-bruniu. Manşonul
micelian poate avea lungimea de 1-5
cm (în funcţie de specia de
graminee) şi o grosime de 0,1-0,2 cm
(Fig. 215). Plantele parazitate au
talia redusă la 30-40 % din înălţimea
normală şi nu înspică. Atacul apare
în vetre mai mult sau mai puţin
circulare.
Agentul patogen - Epichloë
typhina (Pers.) Tul., fam.
Clavicipetaceae, ord. Sphaeriales, cl.
Pyrenomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f.c. Sphacelia typhina
(Pers.) Sacc.
Manşonul stomatic alcătuit din
taluri masive, prezintă pe suprafaţa Fig. 215 - Epichloë typhina- Furca de
sa conidiofori scurţi, simpli, hialini, tors a gramineelor (original).
ce susţin conidii unicelulare, mici,
ovoide, hialine de 4-5 x 3 m. La
maturitate aceste conidii devin aurii,
apoi brune. În strome, apar periferic
periteciile ovale de 0,4-0,6 mm
înălţime, ce se deschid printr-un
osteol papilat (Fig. 216). Ascele
cilindrice au 130-200 x 7-10 m şi
conţin ascospori filamentoşi, hialini,
multicelulari, lungi aproape cât asca, Fig. 216 - Epichloë typhina- peritecii
de 130-160 x 1,5 m. (original).

94
Alte boli importante ale
gramineelor furajere

Fig. 217 - Mozaicul raigrasului -

Ryegrass mosaic virus
(visualsunlimited.photoshelter.com).

Fig. 219- Atac de Claviceps purpurea la

plantele de Lolium perenne
(www.forestryimages.org).

Fig. 220 - Făinare - Erysiphe (Blumeria)

Fig. 218 - Atac de Puccinia graminis la
graminis (original).
plantele de Lolium perenne (original).

95
11. BOLI LA LEGUME sunt factori favorizanţi ai instalării şi
evoluţiei grave a agentului patogen.
11.1. Boli la tomate
Agentul patogen - Pythium de
Putrezirea coletului şi căderea Baryanum Hesse, fam. Pythiaceae,
răsadurilor de legume -Pythium de ord. Peronosporales, cl. Oomycetes,
Baryanum subîncr. Mastigomycotina.
Simptome. Plantulele răsărite
din teren infestat prezintă în zona
coletului o brunificare a ţesuturilor
care se extinde atât în sus pe tulpină
cât şi în jos spre rădăcină. Tulpiniţele
se subţiază în zona atacată iar
plantula se veştejeşte şi se culcă pe
pământ unde va putrezi în întregime
(Fig. 221).
Simptomele apar sub formă de
vatră de atac ce se extinde repede, în
cazul în care temperatura se menţine
Fig. 221 - Putrezirea coletului şi căderea
la 20-30oC şi umiditatea este peste răsadurilor de legume - Pythium de
90 %. În 2-3 zile întreaga răsadniţă Baryanum (original).
sau seră înmulţitor poate prezenta
toate plantele distruse.
La suprafaţa solului se constată
prezenţa unui strat fin micelian
albicios care se extinde. În cazul unei
infestări puternice a solului se
observă doar vetre de atac fără plante
răsărite, deoarece acestea sunt
putrezite până la ieşirea lor la
suprafaţă.
Atacul are o evoluţie mai lentă
după repicare, când plantele sunt mai
bine aerisite şi capătă rezistenţă prin Fig. 222 - Ortosporangi - Pythium de
Baryanum (https://link.springer.com).
înverzirea tulpiniţelor şi formarea
ţesuturilor mecanice, protectoare. Aparatul vegetativ al
Absenţa luminii, insuficienta aerare, patogenului este un sifonoplast,
excesul de umiditate şi pH-ul acid, hialin, bogat ramificat care se
dezvoltă intercelular dar şi la

96
exteriorul celulelor (Fig. 222). Hifele
miceliene sunt lipsite de haustori,
absorbţia hranei fiind făcută prin
pereţii sifonoplastului. Pe
ramificaţiile aparatului vegetativ,
apar zoosporangi sferici din care ies
numeroşi zoospori flagelaţi ce sunt
vehiculaţi de apa din sol dar ei au
viabilitate redusă (1 oră).
Înmulţirea sexuată are loc sub
formă de oogamie, în urma căreia pe
ramificaţiile sifonoplaştilor apar
oospori cu perete gros, dublu, ce
rezistă în sol şi vor da naştere în
primăvara următoare la zoospori ce
vor produce noi infecţii.
Atacul semnificativ este cel
de pe fructe, acestea putând fi
parazitate în toate fazele de
dezvoltare. Agentul patogen
pătrunde pe la locul de inserţie a
fructului, produce pete mari brune-
olivacei şi cu rapiditate distruge tot
fructul. Tomatele verzi devin tari,
rugoase iar cele coapte au pete
brune-deschise, pe suprafaţa cărora
apar zonalităţi concentrice; pe
fructele căzute pe sol unde este
umiditate mare, ciuperca sporulează
din abundenţă (Fig. 224, Fig. 225).

Mana tomatelor - Phytophthora

infestans
Simptome. Tomatele pot fi
infectate în toate fenofazele, frunzele
prezentând pe margini sau spre vârf
pete hidrozate (verde închis).
Ţesuturile afectate se veştejesc, se
brunifică şi frunzele se răsucesc spre
partea superioară (Fig. 223). În
Fig. 223 - Phytophthora infestans- atac
condiţii de umiditate atmosferică pe
pe frunze (original).
faţa inferioară a limbului frunzelor,
în dreptul petelor apare un puf, nu
prea dens, de culoare albă.
Peţiolurile frunzelor, lăstarii şi
tulpinile atacate, prezintă pete
alungite brune, superficiale, fără puf
albicios (Fig. 226).
Inflorescenţele atacate prezintă
pe sepale şi pedunculi zone brune, se
usucă şi cad. Fig. 224 - Phytophthora infestans- atac
pe fructe (original).

97
 Agentul patogen -
Phytophthora infestans (Mont.) De
Bary, fam. Pythiaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes,
subîncr. Mastigomycotina.
Aparatul vegetativ al
patogenului este un sifonoplast ce se
dezvoltă intercelular şi se hrăneşte
prin haustorii mici, globuloşi ce se
găsesc în celule. Sifonoplastul Fig. 225 - Phytophthora infestans- atac
pătrunde în vasele conducătoare din pe fructe (original).
plantă şi poate ajunge până la
seminţele ce vor rămâne mici, cu
facultate germinativă scăzută. La
suprafaţa zonelor parazitate, frunze
sau fructe, patogenul produce
sporangiofori ramificaţi, cu creştere
continuă, ce susţin sporangi
limoniformi de 23-32 x 16-24 µm
(Fig. 227).
Sporangii pot fi vehiculaţi de
Fig. 226 - Phytophthora infestans- atac
vânt, precipitaţii sau apa de irigaţie. pe pețiol (ag.umass.edu)
Germinarea are loc în condiţii de
umiditate mare dar diferit, în funcţie
de temperatură: la 10-15 oC din
sporangi apar 5-35 zoospori
biflagelaţi; la 22-25 C din sporangi
o

apar 1-2 filamente de germinaţie.

Fig. 227 - Phytophthora infestans-

Sporangiofori și sporangi
(original).

98
Alte boli importante ale tomatelor

Fig. 231 - Xanthomonas campestris pv.

Fig. 228 - Pătarea inelară a tomatelor- vesicatoria (original).
Tomato ring spot virus (original)

Fig. 232 - Făinarea tomatelor- Oidium

lycopersici (original).
Fig. 229 - Stolburul tomatelor - Stolbur
disease mycoplasma (original).

Fig. 233 - Pătarea cafenie a frunzelor de

tomate –Fulvia fulva (original).

Fig. 230 - Necroza măduvei tulpinilor de Fig. 234 - Pătarea albă a frunzelor de
tomate- Pseudomonas corrugata tomate – Septoria lycopersici
(original) (www.apsnet.org)

99
11.2. Boli la ardei Price, tulpina Y, tulpina S, tulpina Q,
tulpina B, tulpina LsS, tulpina C şi
Mozaicul castraveţilor la ardei - tulpina WL, fiecare dintre acestea
Cucumber mosaic virus in pepper producând simptome diferenţiate pe
Simptome. Variaţia un cerc larg de plante gazde.
simptomatologică este în funcţie de
soi, momentul îmbolnăvirii şi
condiţiile climatice.
Plantele tinere infectate au talia
mult redusă, cu până la 50 % din
înălţimea plantelor sănătoase (Fig.
235). Atât internodiile tulpinale cât şi
ramificaţiile tulpinale sunt scurte,
ceea ce face ca frunzele să apară Fig. 235- Mozaicul castraveţilor la ardei
grupate în rozete (Fig. 236). - Cucumber mosaic virus in pepper
(www. cornell.edu)
Frunzele formate înainte de
infecţie prezintă o suprafaţă normală
dar cu pete mari neregulate, de
culoare maronie. Frunzele apărute
după infecţie sunt mici, cu limbul
deformat, alungite, curbate lateral, cu
pete verzi-deschis ce alternează cu
pete verzi închis (Fig. 237). Pe
tulpinile atacate pot fi observate
uneori pete necrotice cenuşii sau Fig. 236 - Mozaicul castraveţilor la ardei
brune. Fructele nou apărute sunt - Cucumber mosaic virus in pepper
mici, deformate şi nu pot fi (www. cornell.edu ).
comercializate.
Agentul patogen – Cucumber
mosaic virus Doolittle, sin. Marmor
cucumeris Holm., a fost izolat în
1916, fiind un reprezentant tipic al
grupei Cucumovirus. El formează în
celule incluziuni sub formă de Fig. 237 - Frunză atacată de Cucumber
cristale hexagonale sau plăci mosaic virus in pepper
unghiulare în mezofilul frunzelor. (www.forestryimages.org)
Până în prezent sunt identificate 10
tulpini principale: tulpina tipică,
tulpina galbenă P6, tulpina 5 a lui
100
Alte boli importante ale ardeiului

Fig. 241 - Făinarea ardeiului - Leveillula

taurica
Fig. 238 - Pătarea bacteriană a ardeiului- (www.plantmanagementnetwork.org).
Xanthomonas campestris pv. vesicatoria
(microbewiki.kenyon.edu)

Fig. 242 - Ofilirea (fuzarioza) ardeiului -

Fusarium oxysporum var. vasinfectum
(http://www.infonet-biovision.org).
Fig. 239- Mozaicul tutunului la ardei-
Tobacco mosaic virus in pepper
(www.nexles.com).

Fig. 240 - Mana ardeiului -

Phytophthora capsici
(www.invasive.org/)

101
11.3. Boli la cucurbitaceae sporangilor. Ceva mai târziu, datorită
deshidratării sporangioforii se
Mana cucurbitaceelor - observă mai greu. Infecţiile se
Pseudoperonospora cubensis
produc pe vreme umedă, la
Simptome. Mana atacă
temperaturi cuprinse între 5-30oC (la
exclusiv frunzele, sub forma unor
optim 23oC) când, din sporangi, apar
pete verzi-deschis pe faţa superioară
zoospori biflagelaţi ce vor germina şi
a limbului, pete de formă colţuroasă,
vor da filamente de infecţie care
bine delimitate de nervurile
pătrund prin osteolul stomatelor
frunzelor.
frunzelor ce au cel puţin 1/2 din
Culoarea petelor se schimbă în
suprafaţa normală.
galben, apoi în brun, iar pe faţa
inferioară, apare un puf cenuşiu-
violaceu sau bej (Fig. 243). În
condiţii favorabile, petele pot
conflua şi este distrusă o mare parte
din limb iar plantele vor rămâne
repede fără frunze.
Agentul patogen -
Pseudoperonospora cubensis (Berk.
et Curt.) Rostov., fam.
Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes,
subîncr. Mastigomycotina. Fig. 243 - Mana cucurbitaceelor -
Pseudoperonospora cubensis (original)
Ciuperca prezintă aparatul
vegetativ sub forma unui sifonoplast
ce se ramifică în spaţiile intercelulare
şi după o perioadă de incubaţie,
emite prin stomate sporangiofori
grupaţi câte 2-3, ramificaţi dicotomic
(Fig. 244).
Sporangioforii ajung la
dimensiuni de 100-320 x 4-9 m şi
susţin sporangi unicelulari, ovoizi, de
18-28 x 12-20 m. Aceşti
sporangiofori care apar ca un puf
cenuşiu cu nuanţe violacei pot fi
observati, uşor dimineaţa devreme Fig. 244 - Mana cucurbitaceelor -
Pseudoperonospora cubensis (original)
când are loc şi diseminarea

102
 Viabilitatea sporangilor şi a Ciuperca se dezvoltă
zoosporilor depinde de temperatură, subcuticular şi formează fructificaţii
de intensitatea luminoasă şi de asexuate - acervuli de culoare roz-
umiditatea atmosferică. Pe timp cenuşii. În momentul maturării
secetos şi la temperaturi de peste conidiilor, cuticula crapă şi sporii
32oC sporangii mor. În ţesuturile sunt puşi în libertate, Lagărul are
uscate, se formează oospori sferici, până la 126 m în diametru iar
galbeni-bruni, de 36-43 m în conidioforii hialini, simpli, susţin
diametru. conidii ovale, unicelulare, hialine de
13-19 x 4-6 m (Fig. 246). Între
Antracnoza cucurbitaceelor - conidiofori, în lagăr, apar peri bruni,
Colletotrichum lagenarium multicelulari, de 60-70 m lungime,
Simptome. Pe foliaj şi pe mai groşi la bază şi mai subţiri spre
tulpini, atacul apare sub forma unor vârf.
pete uleioase apoi necrotice, în
dreptul cărora ţesuturile se adâncesc.
Dacă simptomele apar la începutul
vegetaţiei, plantele se pot usca. Pe
fructe apar pete mari, circulare (1-2
cm în diametru, galbene, apoi brune,
în dreptul cărora ţesuturile se
scufundă şi se acoperă cu un
mucegai roz, reprezentat de
fructificaţiile ciupercii ce apar în
cercuri concentrice (Fig. 245).
Ţesuturile în curs de descompunere
vor fi invadate de ciuperci saprofite
Fig. 245 - Pete produse de
care, vor continua deprecierea Colletotrichum lagenarium
fructelor, mai ales dacă umiditatea (http://ephytia.inra.fr/).
atmosferică se menţine ridicată.
Agentul patogen -
Colletotrichum lagenarium (Pass.)
Ell. et Hals., sin. Colletotrichum
orbiculare fam. Melanconiaceae,
ord. Melanconiales, cl.
Coelomycetes, subîncr.
Deuteromycotina. Fig. 246 - Conidii de Colletotrichum
lagenarium (www.forestryimages.org)

103
Alte boli importante ale
cucurbitaceelor

Fig. 250 - Făinarea cucurbitaceelor -

Erysiphe cichoracearum (original)

Fig. 247 - Mozaicul castraveților la

dovleac, atac pe fruct - Cucumber
mosaic virus in pumpkin (original).

Fig. 251 - Alternarioza- Alternaria

cucumerina (original).

Fig. 248- Frunze de dovleac cu atac de

Cucumber mosaic virus in pumpkin
(original).

Fig. 252 - Conidii de Alternaria sp.

(original).

Fig. 249 - Făinarea cucurbitaceelor -

Erysiphe cichoracearum (original).

104
11. 4. Boli la varză.

Nervaţiunea neagră a frunzelor de

varză - Xanthomonas campestris pv.
campestris
Simptome. Încă din primele
faze de vegetaţie, pe cotiledoane
apare o decolorare sau brunificare a
cotiledoanelor, urmată de veştejirea Fig. 253 - Nervaţiunea neagră a
plantulelor şi căderea lor. Pe frunzele frunzelor de varză - Xanthomonas
campestris pv. campestris
plantelor infectate, apar pete mari (ag.umass.edu)
neregulate, galbene, în dreptul cărora
nervurile sunt brunificate şi apoi
înnegrite.
Ţesuturile din dreptul petelor
devin pergamentoase, subţiate şi se
usucă (Fig. 253). Uneori, din cauza
zonelor afectate, frunza în urma
creşterii diferenţiate devine
asimetrică. Evoluţia bolii, pe timp
secetos, are loc prin putrezirea uscată Fig. 254 - Nervaţiunea neagră a
a zonelor afectate şi uscarea măduvei frunzelor de varză - Xanthomonas
campestris pv. campestris
coceanului. Dacă vremea este
(www.forestryimages.org).
ploioasă, boala evoluează rapid şi pe
ţesuturile putrezite umed, se fixează Agentul patogen -
şi agenţi saprofiţi (Fig. 254). La Xanthomonas campestris pv.
hibrizii rezistenţi, în urma infecţiilor, campestris (Pammel) Dowson, fam.
se observă numai mici pete Pseudomonadaceae, ord.
decolorate şi leziuni necrotice. Pseudomonadales, Div. Bacteria.
Varza, chiar cu frunze infectate Bacteriile au forma unui
parţial, înveleşte şi în interiorul bastonaş, cu capetele rotunjite şi se
căpăţânii apar frunze brune, putrezite găsesc izolate sau grupate câte 2-4,
umed, cu miros neplăcut iar în sunt Gram-negative,
timpul păstrării acestea se neacidorezistente şi mobile datorită
degradează. Dacă se secţionează unui flagel situat polar. Temperatura
coceanul se observă brunificarea, optimă de evoluţie este de 26-28oC
înnegrirea vaselor conducătoare din iar temperatura letală este de 51oC.
care se scurge gomă bacteriană.

105
Putregaiul uscat al verzei - Phoma
lingam
Simptome. Plantele tinere
atacate încă din răsadniţe, prezintă pe
cotiledoane, pete circulare sau
neregulate, de decolorare. Pe zonele
gălbui apar puncte mici negre. Dacă
este atacată tulpiniţa, se observă în
zona coletului o subţiere a sa însoţită Fig. 255 - Frunză cu atac de Phoma
de o înnegrire. Ţesuturile putrezesc lingam (www7.inra.fr).
uscat, iar tinerele plante se frâng. La
plantele mai dezvoltate, pe frunze,
apar pete gălbui, circulare, de până la
2 cm în diametru, iar dacă există
condiţii favorabile de umiditate
mare, petele pot conflua şi frunzele
se usucă (Fig. 255). Pe tulpinile mai
groase, zonele afectate, înnegrite,
prezintă ţesuturi uşor adâncite,
mărginite de o dungă brună-cenuşie
(Fig. 256).
Agentul patogen - Phoma
lingam (Tode.) Desm., fam.
Sphaeropsidaceae, ord.
Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, Fig. 256 - Phoma lingam –atac pe
subîncr. Deuteromycotina. tulpină (www7.inra.fr).
Ciuperca formează în
ţesuturile parazitate, picnidii
globuloase de 60-250 m în
diametru, cu pereţi de culoare brună.
În picnidie se formează
picnospori unicelulari, hialini,
elipsoidali, cu 2 picături uleioase, de
2,5-4,5 x 1,5-2,5 m. Pe timp ploios
sau după irigare, din picnidii apar
cordoane gelatinoase, albicioase, de
picnospori.

106
 Alte boli importante ale verzei

Fig. 259 - Albumeala cruciferelor-

Albugo candida
(http://jule.pflanzenbestimmung.de)

Fig. 257 - Hernia rădăcinilor de

crucifere - Plasmodiophora brassicae Fig. 260 - Putregaiul cenușiu al verzei-
(www.extension.umn.edu) Botrytis cinerea
(http://web2.mendelu.cz)

Fig. 258 - Mana crucuferelor-

Peronospora brassicae Fig. 261- Putregai alb – Sclerotinia
(http://jule.pflanzenbestimmung.de). sclerotiorum (www.nexles.com)

107
11.5. Boli la ceapă, usturoi şi praz

Mana cepei - Peronospora

destructor
Simptome. Frunzele şi tijele
florale parazitate prezintă pete
eliptice de decolorare, cu ţesuturi
îngălbenite, pe suprafaţa cărora apare
un puf cenuşiu-violaceu.
Frunzele şi tijele plantelor
mănate se frâng din dreptul zonei
afectate, aşa încât partea lor
superioară se usucă. Frunzele capătă
aspectul cifrei 1, iar tijele frânte nu
mai produc seminţe (Fig. 262).
Bulbii rămân mici, iar în timpul
păstrării se înmoaie şi putrezesc.
Agentul patogen -
Peronospora destructor (Berk.) Fig. 262- Mana cepei - Peronospora
Casp., fam. Peronosporaceae, ord. destructor (original)
Peronosporales, cl. Oomycetes,
subîncr. Mastigomycotina.
Ciuperca dezvoltă în ţesuturi
un sifonoplast de pe care apare, la
suprafaţa ţesuturilor, puful cenuşiu-
violaceu, alcătuit din sporangiofori
dicotomic ramificaţi în porţiunea
terminală, de 130-700 x 10-18 m. Fig. 263 - Sporangiofor și sporangi de
Ultimele terminaţii sub formă de Peronospora destructor (original).
sterigme, susţin sporangii eliptici,
unicelulari, uşor cenuşii, de 35-60 x
22-35 m (Fig. 263).

108
 Alte boli importante ale cepei,
usturoiului şi prazului:

Fig. 267 - Fuzarioza cepei - Fusarium

oxysporum var. cepae
(http://agronomija.rs/).

Fig. 264 - Îngălbenirea și piticirea cepei

- Onion yellow dwarf virus (original)

Fig. 268 - Tăciunele cepei - Urocystis

cepulae
(http://uasr.agropedias.iitk.ac.in/).

Fig. 265 - Putregaiul bacterian al

bulbilor de ceapă- Erwinia carotovora
pv. carotovora
(http://gardener.wikia.com/)

Fig. 269 - Mana prazului - Phytophthora

porri (http://www.q-bank.eu)

Fig. 266 - Putregaiul cenușiu al cepei-

Botrytis allii
(http://www.forestryimages.org/).

Fig. 270 - Rugina usturoiului - Puccinia

allii (original)

109
11.6. Boli la morcov, pătrunjel, deosebeşte de cea produsă de
mărar, păstârnac, țelină și bacteria Erwinia carotovora, care dă
leuștean. o masă vâscoasă de ţesuturi
degradate.
Putregaiul umed al morcovului,
ţelinei şi pătrunjelului – Erwinia
carotovora var. carotovora
Simptome. În anii cu veri
răcoroase şi cu precipitaţii
abundente, rădăcinile atacate
prezintă pete cu aspect umed,
galben-brunii, situate în zona
coletului. Petele pot conflua şi
atunci, pe zone mai mari din
rădăcină, se observă ţesuturi
înmuiate, mucilaginoase, de culoare
brună (Fig. 271, Fig. 272).
Agentul patogen - Erwinia
carotovora pv. carotovora (Jones)
Bergey Harr. Breed Dye Hamman et
Hant., fam. Enterobacteriaceae, ord.
Eubacteriales Div. Bacteria.

Putregaiul alb al morcovului, Fig. 271 - Putregaiul umed al rădăcinilor

pătrunjelului, păstârnacului şi de pătrunjel - Erwinia carotovora var.
carotovora (www.plant-diseases.com).
ţelinei - Sclerotinia sclerotiorum
Simptome. Atacul patogenului
în câmp demarează prin acoperirea
părţii bazale a plantelor cu un puf alb
după care, dacă vremea este umedă
şi călduroasă plantele sunt distruse în
întregime.
În depozite, pe rădăcinile ce
prezintă leziuni (mai ales la colet) se
dezvoltă un miceliu alb-cenuşiu, pe
care apar scleroţi negri, de diferite
Fig. 272 - Putregaiul umed al rădăcinilor
forme şi mărimi (Fig. 273). de morcov - Erwinia carotovora var.
Rădăcinile putrezesc umed, devin carotovora
moi şi sunt decolorate. Putrezirea se (www.infonet-biovision.org).

110
 Agentul patogen - Sclerotinia
sclerotiorum (Lib.) de By., fam.
Sclerotiniaceae, ord. Helotiale, cl.
Discomycetes, subîncr.
Ascomycotina.
Agentul patogen este polifag,
atacând pătrunjelul, păstârnacul şi
ţelina, precum şi alte legume.

Pătarea albă a frunzelor de ţelină -

Septoria apiicola
Simptome. Frunzele atacate
prezintă iniţial pete de decolorare,
apoi petele devin galben-brune şi
Fig. 273 – Putregaiul alb al
sunt mărginite de o dungă roşiatică. păstârnacului - Sclerotinia sclerotiorum
Dacă vremea este umedă, petele se (original).
extind (1-10 mm în diametru) iar în
centrul lor apar puncte mici, negre
(Fig. 274). Aceleaşi pete dar de
formă alungită, de culoare brun-
negricioasă pot fi semnalate pe peţiol
şi tulpini. În culturile semincere a
fost semnalat atacul pe inflorescenţe
şi chiar pe seminţe.
Agentul patogen - Septoria
apiicola Speg., fam.
Sphaeropsidaceae, ord.
Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes,
Fig. 274 - Pătarea albă a frunzelor de
subîncr. Deuteromycotina. ţelină - Septoria apiicola (original).
În ţesuturile parazitate, pe talul
ciupercii, se formează picnidii de 48-
212 m în diametru, globuloase,
brune, din care pe vreme umedă ies
picnospori hialini, filiformi, drepţi
sau uşor curbaţi, cu 2-8 celule, de
30-60 x 1,5-3 m.

111
Alte boli importante ale plantelor
umbelifere

Fig. 277 - Cercosporioza morcovului -

Cercospora carotae
(www.extension.umn.edu)

Fig. 275 - Făinarea morcovului

Erysiphe umbeliferarum
(original)

Fig. 278 - Putregaiul violet al

morcovului - Rhizoctonia violacea
(www.jardinsdenormandie.com).

Fig. 276 - Pătarea albă a frunzelor de

pătrunjel - Septoria apiicola (original).

112
12. BOLI LA VIȚA DE VIE

Mana vița de vie – Plasmopara

viticola
Simptome. Atacul de mană se
manifestă pe toate organele aeriene
ale viţei de vie: frunze, lăstari
ierbacei, cârcei, flori, ciorchini şi
boabe.
Petele de mană pe frunze au
aspect variat în funcţie de momentul Fig. 279 - Atac de Plasmopara viticola
când se produce infecţia. În pe frunze (original).
primăvară, petele sunt de culoare
galbenă-untdelemnie, au un contur
difuz, atingând dimensiuni ce variază
de la câţiva mm. la câţiva cm.
(stadiul petelor untdelemnii- Fig.
279).
Cu timpul, centrul acestor pete
se brunifică, frunzele luând un aspect
uscat (stadiul de arsuri pe frunze -
Fig. 280).
Fig. 280 - Atac de Plasmopara viticola
Pe partea inferioară a limbului,
pe frunze (original).
în dreptul acestor pete galbene-
untdelemnii, se constată prezenţa
unui puf albicios, alcătuit din
sporangioforii şi sporangii ciupercii
(Fig. 281).
În funcţie de condiţiile
climatice (temperatură ridicată în jur
de 20-22°C şi umiditate accentuată),
ciuperca poate prezenta o perioadă
de incubaţie foarte scurtă, astfel faza
de "pete untdelemnii" nu mai apare,
Fig. 281 – Miceliu de Plasmopara
iar frunzele nu mai prezintă pe partea
viticola dezvoltat pe partea inferioară a
inferioară acel puf albicios, frunzei (original).
caracteristic.

113
 La soiurile cu struguri roşii sau Coardele atacate nu se
negri, petele de mană sunt maturează normal iar substanţele de
înconjurate de un halo vişiniu iar la rezervă acumulate în celule se găsesc
cele rezistente faţă de această boală în cantitate mai redusă decât în
petele se necrozează, iau o formă coardele sănătoase.
colţurată, sunt limitate de nervuri
datorită reacţiilor celulare de apărare
a plantei împotriva ciupercii (Fig.
282).
Toamna, când frunzele devin
mai rezistente, în urma infecţiilor
apar pete mici, colţuroase, de 1-2
mm în diametru, în dreptul cărora
ţesuturile se brunifică, în timp ce
restul frunzei rămâne de culoare
verde. Această formă de atac poartă Fig. 282 - Atac de Plasmopara viticola
numele de "pete de mozaic" (Fig. la soiurile cu struguri roşii (original).
283). În această fază ciuperca nu mai
produce pe partea inferioară a
limbului sporangiofori si sporangi.
Rezistenţa la îmbolnăvire a frunzelor
bătrâne poate fi explicată prin
hidratarea scăzută a ţesuturilor,
presiunea osmotică ridicată,
procentul mai mare de potasiu cât şi
prin pH-ul neutru spre alcalin pe
care-l prezintă sucul celular, în
această fază fenologică. Fig. 283 - Atac de Plasmopara viticola
pe frunze (original).
Lăstarii ierbacei şi cârceii
atacaţi prezintă pete alungite de Atacul pe ciorchinii tineri
culoare brună, care pe timp umed, se poate fi foarte periculos în anii cu
acoperă cu un puf albicios, alcătuit precipitaţii abundente. Infecţia are
din masa de din sporangiofori şi loc prin pedunculul inflorescenţelor,
sporangi. Pe lăstarii mai evoluaţi şi prin flori sau prin partea mai
lignificaţi, atacul de mană apare sub dezvoltată a pedicelului de la baza
forma unor pete alungite de culoare boabelor. Aceştia se îngălbenesc şi
brună, dispuse în preajma nodurilor. se acoperă cu sporangiofori şi
sporangi de culoare albă- pe timp

114
umed "rot-gris" sau se brunifică şi se sifonoplastului, ramificate
usucă- pe timp secetos (Fig. 284). monopodial (Fig. 286).
Bobiţele se acoperă cu un puf
albicios format din sporangiofori şi
sporangi, deoarece bacele tinere
prezintă stomatele epidermei
deschise, neacoperite de pruină, ceea
ce permite ieşirea acestora în
exterior.
Infecţia pe boabe continuă şi
după închiderea stomatelor, când
Fig. 284 - Atac de Plasmopara viticola
ciuperca pătrunde atât prin stomatele
pe ciorchini (original).
ce se găsesc pe partea lăţită a
pedicelului de la baza bobului cât şi
prin diferite răni produse de insecte
sau grindină. Bobiţele atacate se
brunifică, se zbârcesc şi uneori se
desprind de pe ciorchine şi cad cu
uşurinţă.
Acest aspect parazitar întâlnit
pe bobiţele mai dezvoltate, care ating
aproximativ 2/3 din dimensiunea lor
normală, poartă numele "rot-brun"
(Fig. 285).
Aparatul vegetativ al ciupercii Fig. 285 - Atac de Plasmopara viticola
pe bace (original).
este un sifonoplast intercelular ce
trimite în celule haustori sferici sau
piriformi din camera substomatică.
Agentul patogen -
Plasmopara viticola (Berk. et Curt.)
Berl. et de Toni., fam.
Peronosporaceae, ord.
Peronosporales, cl. Oomycetes,
subîncr. Mastigomycotina.
După o perioadă de hrănire, Fig. 286 - Plasmopara viticola-
ciuperca emite în afară, prin osteolul sporangiofori şi sporangi (original).
stomatelor, prelungiri ale

115
 Sporangioforii sunt ramificaţi ies în evidenţă, iar ciorchinii distruşi
în treimea superioară, prezentând 5-6 în totalitate exală un miros de
ramuri perpendiculare unele pe mucegai (Fig. 290).
celelalte, ultimele terminaţii purtând
denumirea de sterigme de care se
prind sporangii. Din germinaţia
sporangilor rezultă 5-8 zoospori
biflagelaţi, reniformi.

Făinarea viţei de vie - Uncinula

necator
Simptome. Sunt atacate
Fig. 287- Uncinula necator – atac pe
frunzele, lăstarii ierbacei, ciorchinii frunză (original).
şi boabele, din primăvară până
toamna târziu.
Pe frunze se observă un
miceliu albicios, ectoparazit, fin, cu
aspect pulverulent, ce se întinde
formând pete pe ambele suprafeţe ale
limbului (Fig. 287). Sub pâsla de
miceliu, ţesuturile se brunifică sau se
înroşesc puţin, dar frunzele nu cad Fig. 288 - Uncinula necator – atac pe
decât spre toamnă. lăstar (original).
Lăstarii nelignificaţi, prezintă
aceleaşi pete albicioase, uneori
pulverulente (Fig. 288), sunt opriţi
din creştere iar frunzele se încreţesc.
Atacul pe ciorchini face ca aceştia să
se brunifice şi apoi să se usuce pe
timp de secetă.
Pâsla miceliană acoperă şi
bobiţele care, ca urmare a măririi Fig. 289 - Uncinula necator – atac pe
volumului, de multe ori crapă, iar bace (original).
conţinutul acestora se scurge în
În toamnele ploioase, bobiţele
afară, oferind un mediu excelent
atacate de Oidium sunt supuse
pentru dezvoltarea altor
infecţiilor cu Botrytis fuckeliana,
microorganisme (Fig. 289). Pe timp
pagubele putând fi foarte mari.
secetos, bobiţele se usucă, seminţele

116
 Spre toamnă, pe pâsla prin aglutinarea şi spălarea
miceliană şi pe organele parazitate se conidiilor.
constată uneori prezenţa
cleistoteciilor care apar ca nişte
formaţiuni punctiforme mici, de
culoare neagră. Atacurile tardive pe
bobiţele ajunse la maturitate le
depreciază calitativ, la suprafaţa
acestora formându-se numeroase
pete necrotice.
Agentul patogen - Uncinula
necator (Schw.) Burrill., fam. Fig. 290 - Uncinula necator – atac pe
Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. ciorchini
Pyrenomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f.c. Oidium tuckeri
Berk.
Principalele forme de iernare a
parazitului sunt miceliu de rezistenţă
situat mai ales în mugurii lăstarilor
infectaţi şi, în al doilea rând
cleistoteciile (Fig. 291).
Boala este favorizată de
temperaturi mai ridicate, în jur de Fig. 291 - Uncinula necator –
20-25°C, când perioada de incubaţie cleistotecie (original).
este de 7-10 zile, situaţie des
întâlnită în verile secetoase. După ce
infecţiile s-au produs, evoluţia bolii
este favorizată de temperaturi
cuprinse între 18-25°C şi de o
umiditate relativă moderată a aerului
(50-80 %), când atacul pe ciorchini
şi boabe produce pagube deosebit de
mari.
Conidiile (Fig. 292) nu
germinează în picăturile de apă, iar
ploile abundente împiedică evoluţia Fig. 292 - Oidium tuckeri – Conidii
bolii cât şi efectuarea de noi infecţii (original)

117
Putregaiul cenuşiu al strugurilor - unicelulare, ovoide, aglomerate, de
Botryotinia fuckeliana 9-15 x 6-10 m (Fig. 296). Conidiile
germinează uşor în sucul zaharat de
Simptome. Atacul cel mai pe boabe, iar filamentele rezultate
cunoscut de viticultori apare toamna, pătrund în ţesuturi, producând
pe struguri, după ce se acumulează infecţii.
suficient zahăr în celule. Pieliţa este
brunificată, se desprinde uşor de
pulpă şi întreaga boabă putrezită se
acoperă cu un puf cenuşiu (Fig. 293,
Fig. 295). Boala se răspândeşte cu
rapiditate, cuprinzând întregul
ciorchine, ce putrezeşte în totalitate
(Fig. 294).
Dacă intervine o perioadă
secetoasă, ciorchinii se usucă iar
boabele, pe care se dezvoltă şi alte
ciuperci saprofite, se mumifiază şi se
scutură foarte uşor. Boala este
favorizată de atacul larvelor de
Eupoecilia ambiguella şi Lobesia
botrana şi de viespi, de prezenţa Fig. 293- Botryotinia fuckeliana – atac
rănilor produse de grindină, cât şi de pe bace (original).
crăparea bobiţelor în pârgă, fenomen
ce apare frecvent în timpul ploilor
din toamnă, mai ales după atacul de
Uncinula necator.
Agentul patogen - Botryotinia
fuckeliana De Bary (Wethzel), fam.
Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl.
Discomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f. c. Botrytis cinerea
Pers.
Miceliul ciupercii trăieşte
saprofit pe diferite substraturi
organice sau ca parazit. Conidioforii
sunt septaţi, ramificaţi monopodial şi
poartă pe sterigme conidii Fig. 294 - Botryotinia fuckeliana – atac
pe ciorchini (original).

118
 În condiţii nefavorabile
(temperaturi scăzute) ciuperca
formează microscleroţi din care, în
anul următor, apar apotecii cu asce şi
ascospori unicelulari, elipsoidali,
hialini, de 8-10 x 3,5-4 m.

Fig. 295 - Botryotinia fuckeliana – atac

pe bace (original).

Fig. 296 - Botrytis cinerea – conidiofor

și conidii (original).

119
Alte boli importante întâlnite la
vița de vie

Fig. 299 - Cancerul bacterian -

Agrobacterium radiobacter pv.
tumefaciens (www.lodigrowers.com)

Fig. 297 - Scurt nodarea la vita de vie

Grapevine fan leaf virus

Fig. 300 - Antracnoza sau cărbunele-

Elsinoe ampelina (original).

Fig. 298 - Flavescenţa aurie-

Flavescence d'orée – Mycoplasma
(Original)

Fig. 301 - Eutipoza viţei de vie - Eutypa

lata (original).

120
13. BOLI LA POMII ȘI formă de cârjă iar pe lăstari pot
ARBUȘTII FRUCTIFERI apărea picături de exudat în condiţii
favorabile (Fig. 304).
13.1. Boli la măr, păr și gutui

Focul bacterian al rozaceelor -

Erwinia amylovora
Simptome. Focul bacterian al
rozaceelor, prezintă o serie de
simptome pe părţile aeriene ale
pomilor atacaţi, începând cu
frunzele, inflorescenţele, lăstarii,
scoarţa ramurilor tinere şi fructele
(Fig. 302).
Arsura inflorescenţelor apare
primăvara devreme, florile au aspect
hidrozat, se ofilesc, se brunifică şi
apoi se înnegresc.
Infecţia progresează către
Fig. 302 - Focul bacterian al rozaceelor-
pedunculul care apare hidrozat şi Erwinia amylovora (original).
apoi se înnegreşte. Pe timp umed şi
călduros pe pedunculii atacaţi apar
picături de exudat ce conţin
numeroase bacterii.
Bacteriile trec foarte repede de
la inflorescenţe la lăstari şi apoi la
ramuri, penetrarea făcându-se prin
lenticelele din scoarţă, prin osteole
sau prin răni. Frunzele se brunifică,
apoi se înnegresc şi nu cad de pe
pomi (Fig. 303).
Arsura lăstarilor este forma de
atac cea mai periculoasă, fiind
urmată de cea a inflorescenţelor.
Lăstarii pot fi infectaţi sistemic Fig. 303 - Lăstari atacați de Erwinia
amylovora (original).
şi atunci mugurii lor se pigmentează
în galben sau oranj, sau se infectează Exudatul poate avea culori
extern şi apare ofilirea a 1-3 frunze variate de la galben pai, până la roşu
de la vârful acestora şi îndoirea lor în
121
închis, brun sau portocaliu (Fig. mai mare în cursul lunii mai şi la
305). Uneori din ţesuturile bolnave începutul lunii iunie.
exudează filamente incolore care au
un aspect prăfos, ca de vată şi
lungime de până la câţiva centimetri,
pe timp secetos.
Atacul pe fructe apare numai
pe fructele verzi sub formă de pete
hidrozate care se brunifică, se
înnegresc, apoi se zbârcesc şi rămân
ataşate pe pom, mumificându-se.
Atacul pe ramurile mai vechi,
şarpante sau trunchiuri, produce
leziuni, ulcere cu exudate şi
brunificarea ţesuturilor sub scoarţa
atacată.
Agentul patogen - Erwinia
amylovora (Burrill) Winslow,
Broodhorst, Buchanan Krunwiede,
Roger et Smith - fam. Fig. 304 - Erwinia amylovora- exudat
bacterian pe lăstar (original).
Enterobacteriaceae, ord.
Eubacteriales, Div. Bacteria.
Filamentele bacteriene aeriene
pot fi răspândite prin vânt, în
perioadele fără ploi. Insectele au de
asemenea, un rol foarte important în
răspândirea bacteriilor. Astfel,
polenizatorii ca, albinele şi viespile
preiau odată cu nectarul şi polenul
din florile infectate şi bacteriile pe
care le difuzează la alte flori vizitate.

Făinarea mărului - Podosphaera

leucotricha
Simptome. Boala se manifestă
în tot cursul perioadei de vegetaţie,
începând de la dezmugurire şi până
la căderea frunzelor, cu intensitate
Fig. 305 - Erwinia amylovora- exudat
bacterian dezvoltat pe pară secționată
(original).

122
 Sunt atacate frunzele, florile, Agentul patogen -
lăstarii şi uneori fructele tinere. Podosphaera leucotricha (Ell. et
Atacul pe frunzele tinere apare sub Ev.) Salm., fam. Erysiphaceae, ord.
forma unei pâsle albicioase, Erysiphales, cl. Pyrenomycetes,
pulverulente, care acoperă ambele subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium
feţe ale limbului. În scurt timp farinosum Cke.
frunzele se deformează, se
înconvoaie uşor spre partea
superioară, sunt mai puţin elastice şi
se usucă de timpuriu (Fig. 306).
Ciuperca atacă cu rapiditate
lăstarii tineri pe care-i acoperă cu un
manşon micelian albicios,
pulverulent, datorită formării
conidioforilor şi conidiilor, iar spre
toamnă acesta devine bruniu în urma
formării cleistoteciilor punctiforme Fig. 306 - Frunze de măr cu atac de
de culoare neagră. Podosphaera leucotricha (original).
Lăstarii puternic atacaţi se
îndoaie în formă de cârlig şi se usucă
Florile atacate prezintă petalele
deformate, în sensul că limbul
petalelor se îngustează, uneori chiar
se despică în două, pierd culoarea
alb-roză şi devin albe iar în unele
cazuri se îngroaşă şi se veştejesc.
Florile atacate denumite şi "flori de
ceară" se usucă fără a forma fructe
(Fig. 307). La soiurile de măr
sensibile la făinare, această formă de
atac duce în unii ani la importante
pierderi de recoltă. Fig. 307 – Inflorescențe de măr cu atac
de Podosphaera leucotricha (original).
Atacul pe fructele tinere
determină o stagnare în creştere şi în
Ciuperca prezintă aparatul
unele cazuri, chiar o cădere a
vegetativ sub forma unui tal
acestora. La soiurile foarte sensibile
filamentos, hialin şi septat, care se
(Jonathan) pe fructe apare o reţea
fixează de ţesuturile parazitate cu
fină de ţesut necrozat.
ajutorul apresorilor (nişte formaţiuni

123
ale miceliului asemănătoare cad înaintea celor sănătoase în
ventuzelor). Din apresori pornesc timpul verii.
haustorii ce au formă sferică şi
pătrund în celulele epidermice.
Înmulțirea asexuată a ciupercii
se face prin conidii de tip Oidium
care apar pe miceliu sub formă de
șiruri de celule.
Ciuperca iernează în solzii
mugurilor sub formă de miceliu de Fig. 308- Podosphaera leucotricha-
rezistență și sub forma de cleistotecii Miceliu și cleistotecii pe lăstar
(Fig. 308), care au o formă sferică și (original).
prezintă un număr variabil de
apendici (fulcre) ramificate la vârf
dicotomic (Fig. 309).

Pătarea cafenie a frunzelor,

fructelor şi rapănul merilor -
Venturia inaequalis
Simptome. Pe frunzele tinere, Fig. 309 - Cleistotecie cu asce și
în special pe partea inferioară a ascospori Podosphaera leucotricha
limbului, apar pete mici, cenuşii- (original).
măslinii, din dreptul cărora pornesc
subepidermic, radiar, miceliile
ciupercii de culoare violacee. Petele
se măresc, atingând 5-10 mm, pot
conflua şi sunt iniţial de culoare
verde-măslinie şi apoi brunii, cu
contur difuz (Fig. 310). Pe măsură ce
miceliul subcuticular fructifică,
petele capătă un aspect catifelat,
închizându-se la culoare; la unele
soiuri de măr, petele se formează pe
ambele feţe ale frunzelor (Fig. 311).
Când atacul este puternic,
petele sunt dese şi acoperă o mare Fig. 310 - Pătarea cafenie a frunzelor,
parte din suprafaţa frunzelor, care fructelor şi rapănul merilor - Venturia
inaequalis (original).

124
 Atacul pe flori şi în special pe subîncr. Ascomycotina, f. c. Spilocea
sepale, este asemănător cu cel descris pomi Fr., sin. Fusicladium
pe frunze. Pe sepale apar pete mici, dendriticum (Wallr.) Fuck.
cenuşii, care iau un aspect catifelat
datorită conidioforilor şi conidiilor.
Pe fructe apar, de asemenea,
pete cenuşii-măslinii în dreptul
cărora ţesuturile se suberifică şi
crapă (Fig. 312). Fructele tinere se
deformează puternic iar pulpa lor are
gust fad. Deseori, crăpăturile de pe
fructe reprezintă porţi de intrare
pentru sporii de Monilinia
fructigena, cât şi pentru alte ciuperci Fig. 311 - Pătarea cafenie a frunzelor,
care distrug pulpa (Fig. 313). Pe fructelor şi rapănul merilor- Venturia
lăstarii tineri, petele sunt mai greu de inaequalis (original).
observat, din cauza culorii lor
albăstrui. Ciuperca determină o
uşoară exfoliere a scoarţei, iar sub
ţesutul atacat se formează un strat de
suber care separă partea sănătoasă de
cea bolnavă.
Pagubele produse de atacul
acestei ciuperci se concretizează în
pierderi importante de recoltă,
deprecierea calitativă a fructelor în Fig. 312 - Pătarea cafenie a frunzelor,
livadă şi apoi în depozite, debilitarea fructelor şi rapănul merilor- Venturia
pomilor atacaţi prin pierderea inaequalis
frunzelor sau prin reducerea
suprafeţei asimilatorii a acestora, cât
şi prin cheltuielile suplimentare
reclamate de sporirea numărului de
tratamente chimice.
Agentul patogen - Venturia
inaequalis (Cke.) Wint. (sin.
Endostigme inaequalis (Cke.) Syd.),
fam. Venturiaceae, ord. Fig. 313 - Pătarea cafenie a frunzelor,
Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, fructelor şi rapănul merilor- Venturia
inaequalis

125
 Miceliul ciupercii se dezvoltă profunzimea ţesuturilor scoarţei şi
subcuticular şi formează în distrugerii stratului generator.
momentul fructificării strome pe care
apar conidiofori şi conidii.
Conidioforii sunt bruni, unicelulari,
cilindrici, mai dilataţi la bază şi uşor
cutaţi la partea superioară (Fig. 314).
Conidioforii joacă rol de fialide şi
formează la partea superioară conidii Fig. 314 – Conidiofori și conidii de
bicelulare, piriforme, de culoare Spilocea pomi (original).
verde-măslinie, care la maturitate
măsoară 16-30 x 6-9 m.

Pătarea cafenie a frunzelor,

fructelor şi rapănul perilor -
Venturia pirina.
Simptome. Ciuperca
parazitează frunzele, lăstarii,
ramurile şi fructele de păr, în diferite
stadii de vegetaţie.
Pe frunze atacul este Fig. 315 - Pătarea cafenie a frunzelor,
asemănător cu cel întâlnit la măr. Pe fructelor şi rapănul perilor- Venturia
ambele feţe ale limbului, în special pirina (original).
pe partea inferioară, apar pete verzui-
Atacul pe caliciul florilor şi pe
măslinii, uneori negricioase, de
fructele tinere este frecvent şi duce la
formă circulară şi dimensiuni ce
pierderi însemnate de recoltă (Fig.
variază între 0,5-10 mm; frunzele se
316). Fructele atacate sunt
deformează şi cad premature (Fig.
deformate, crăpate, cu numeroase
315). Atacul pe lăstarii tineri este
pete de culoare măslinie, iar în pulpa
asemănător cu cel ce se manifestă pe
acestora se formează sclereide (Fig.
frunze, iar pe ramuri poate lua un
317). Aceste fructe nu au valoare
caracter grav.
comercială, nu se pot consuma şi au
Scoarţa prezintă crăpături
o slabă capacitate de păstrare.
longitudinale şi transversale iar în
Agentul patogen - Venturia
urma căderii acesteia lemnul iese în
pirina Aderh. sin. Endostigme pirina
evidenţă, ceea ce face ca ramura să
(Aderh.) Syd., fam. Venturiaceae,
se usuce în întregime, începând de la
ord. Pleosporales, cl.
vârf. Acest fenomen are loc datorită
Loculoascomycetes, subîncr.
pătrunderii miceliului în

126
Ascomycotina f. c. Fusicladium unei alune, în special la păr, acestea
pyrirum (Lib.) Fuck. se înnegresc şi cad în masă.
Miceliul ciupercii trăieşte
intercelular, subcuticular, formând
pseudostrome pe care se formează
conidiofori şi conidii. Conidioforii
sunt simpli, cu mai mulţi denticuli şi
măsoară 30,75 x 3,5-6,5 m; la
partea superioară, pe denticuli,
conidioforii poartă conidii piriforme,
la început unicelulare iar apoi Fig. 316 - Pătarea cafenie a frunzelor,
bicelulare, care au dimensiuni fructelor şi rapănul perilor - Venturia
cuprinse între 13-45 x 5-10 m. pirina (original).

Monilioza sau putregaiul brun şi

mumifierea fructelor -
Monilinia fructigena
Simptome. Ciuperca
parazitează ramurile, florile şi
fructele în diferite faze de dezvoltare
(Fig. 318). Primăvara, în timpul
înfloritului, unele ramuri tinere încep
să se veştejească, iar frunzele şi
florile se brunifică şi se usucă. Fig. 317 - Pătarea cafenie a frunzelor,
Atât pe scoarţa ramurilor fructelor şi rapănul perilor- Venturia
pirina (original).
atacate cât şi pe flori apar mici
"pernuţe" de mucegai, de culoare
cenuşie-gălbuie, alcătuite din miceliu
şi conidiile ciupercii.
Atacul pe flori seamănă cu
efectul îngheţurilor târzii de
primăvară, cu deosebirea că printre
florile distruse, brunificate, se mai
găsesc şi flori normale. Acest aspect
parazitar poartă numele de Fig. 318 - Monilioza sau putregaiul brun
"monilioza din anul precedent". Mai şi mumifierea fructelor- Monilinia
târziu, când fructele au dimensiunea fructigena (original).

127
Deseori, acest aspect parazitar,
cunoscut şi sub numele de
"monilioza de primăvară", este
confundat cu căderea fiziologică a
fructelor tinere.
În timpul verii, când
fructele au ajuns aproape de
maturitate, apar pe suprafaţa lor pete
brune ce se întind la suprafaţă şi
cuprind pulpa în profunzime. În scurt Fig. 319 - Monilioza sau putregaiul brun
timp, fructul putrezeşte aproape în şi mumifierea fructelor- Monilinia
totalitate, deseori căzând de pe pom. fructigena (original).
Dacă temperatura este ridicată şi
atmosfera umedă, pe suprafaţa
fructului, în dreptul zonei putrezite,
apar sporodochiile ciupercii, sub
forma unor perinuţe dispuse în
cercuri concentrice (Fig. 319, Fig.
320). Această formă de atac este
cunoscută sub numele de "putregai
brun". Ea poate fi confundată cu
atacul de Glomerella cingulata la
care însă ţesuturile brunificate se
adâncesc.
Dacă timpul este umed, cu
temperaturi mai scăzute, fructele
putrezesc, se brunifică şi apoi se Fig. 320 - Monilioza sau putregaiul brun
înnegresc, fără ca pe suprafaţa lor să şi mumifierea fructelor- Monilinia
mai apară sporodochii cu conidii. fructigena (original).
Această formă de atac întâlnită
deseori şi în depozite poartă numele Atacul de monilioză
de "putregai negru". produce pagube mari aproape de
Alteori, timpul secetos face ca maturitatea fructelor, iar infecţiile
fructele atacate să se deshidrateze, să târzii care au loc în timpul recoltării,
se mumifieze şi să rămână atârnate se manifestă în depozite.
pe pomi şi în timpul iernii. Acest Agentul patogen - Monilinia
ultim aspect parazitar poartă numele fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey,
de "mumifierea fructelor". fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales,
cl. Discomycetes, subîncr.
128
Ascomycotina, f. c. Monilia
fructigena Pers.
Aparatul vegetativ al ciupercii
se prezintă sub forma unui tal
filamentos hialin, care formează la
suprafaţa organelor atacate
aglomerări de filamente denumite
sporodochii (perinuţe), pe care apar
şiruri de conidia. Conidiile sunt
catenulate, gălbui, de forma unor
butoiaşe, măsurând 12-34 x 9-15
m, lipsite de disjunctor (Fig. 321).
După parcurgerea a două ierni,
din fructele mumifiate care au fost
îngropate în sol, în primăvara celui
de al treilea an, după ce scleroţii
germinează, apar apoteciile cu asce
şi ascospori. Apoteciile au forma
unor pâlnii lung pedunculate, de
culoare gălbuie, cu diametrul de 3-5
mm. Ascele conţin câte 8 ascospori
unicelulari, ovali, hialini, de 10-12 x
5-7 m.
Pătarea brună a frunzelor de gutui
- Fabraea maculata
Simptome. Atacul se
manifestă pe frunze şi rareori pe
lăstari şi fructe. Pe limbul frunzelor
apar pete circulare, de dimensiuni
cuprinse între 2-10 mm, care la
început au o culoare gălbuie-crem,
iar mai târziu devin roşiatice. În
centrul acestor pete, pe partea
superioară a frunzelor se diferenţiază
1-2 punctişoare reliefate, crustoase,
de culoare neagră, care reprezintă
fructificaţiile ciupercii (Fig. 322).
129
Fig. 321 – Conidii de Monilinia
fructigena (original).
Petele pot să se unească şi
frunzele vor prezenta porţiuni mari
de ţesut atacat, care reduce foarte
mult suprafaţa asimilatoare a
pomului. În cazul unui atac puternic,
pomul poate să-şi piardă frunzele în
lunile iulie-august.
Atacul pe lăstarii tineri apare
mai târziu, în vară, manifestându-se
printr-o brunificare a scoarţei,
însoţită de o uscare a vârfului
acestora.
Pe fructe, boala se manifestă
prin apariţia de pete asemănătoare cu
cele întâlnite pe frunze. Când petele
de pe fructe sunt grupate, pulpa
crapă şi deseori este supusă unui
proces de putrezire, datorită
pătrunderii în interiorul ţesuturilor a
altor agenţi patogeni.
Agentul patogen - Fabraea
maculata (Lév.) Atk., fam.
Dermateaceae, ord. Helotiales, cl.
Discomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f.c. Entomosporium
maculatum Lév. sin. Diplocarpon
soraueri (Kleb.) Nannf.
Miceliul ciupercii se dezvoltă
în spaţiile intercelulare ale organelor
parazitate. Conidioforii şi conidiile
se formează pe nişte strome care apar
subcuticular şi ies în evidenţă ca
nişte punctişoare negre, prin ruperea
epidermei. Conidiile sunt hialine,
tetracelulare, dispuse în cruce.
Celulele laterale cât şi cea
superioară, se termină cu câte un cil
lung. Conidiile măsoară 18-25 x 6-12
m. Celula bazală se prinde de
conidiofor; conidioforii sunt scurţi şi
cilindrici. În condiţii de saprofitism,
pe frunzele căzute, ciuperca
formează apotecii cu asce şi
Fig. 322 - Pătarea brună a frunzelor de
ascospori bicelulari, cu celule gutui - Fabraea maculata (original).
neegale, ce măsoară 18-20 x 6-7
m.

130
 Alte boli importante ale pomilor
semintoși

Fig. 325 - Septorioza la păr -

Mycosphaerella sentina (original)

Fig. 326 - Rugina părului -

Gymnosporangium sabinae (original).
Fig. 323 - Proliferarea mărului- Apple
proliferation mycoplasma (gd.eppo.int).

Fig. 324- Cancerul bacterian-

Agrobacterium radiobacter pv.
tumefaciens
(www.horticultorul.ro).
Fig. 327 - Gymnosporangium sabinae,
atac pe frunze (original).

131
13.2. Boli la prun, piersic, cais, sănătoase, iar acizii se găsesc în
cireș și vișin. exces.

Vărsatul prunelor - Plum pox virus

(Şharka disease)
Simptome. Atacul se
manifestă pe frunzele şi pe fructele
de prun. Pe frunzele complet
dezvoltate, se formează pete de
culoare verde-deschis sau gălbui, de
formă circulară sau semilunară,
răspândite pe întreaga suprafaţă a
limbului (Fig. 328). Simptomele pot
apare vizibile în cursul lunilor mai-
iunie şi septembrie-octombrie. În Fig. 328 - Atac de Plum pox virus pe
frunze (original).
timpul lunilor călduroase de vară
simptomele sunt mascate, putându-se
observa pe frunzele din partea
umbrită a pomului dinspre nord.
Frunzele bolnave, în general, au
aceleaşi dimensiuni cu cele
sănătoase.
Atacul pe fructe determină
apariţia unor pete circulare sau ovale,
de culoare gălbui-verzui, cu aspect
apos (Fig. 329), destul de vizibile pe Fig. 329 - Atac de Plum pox virus pe
fructele dezvoltate, însă nematurate fructe (original).
(verzi). Deseori, ţesuturile din
Agentul patogen - Plum pox
dreptul petelor nu mai cresc şi
virus (Şharka virus), grupa
fructele apar deformate, prezentând
Potyvirus.
scurgeri de clei. Fructele atacate cad
Particulele virale au o formă
din pom cu aproximativ o lună
flexuoasă şi măsoară 746 x 20 nm.
înainte de a se matura, ceea ce
Virusul nu se transmite prin seminţe
constituie o pierdere foarte mare de
(Lazăr A. şi col., 1969).
recoltă. De asemenea, în fructele
În cercetările efectuate de
atacate se găsesc acumulate cantităţi
Al. Macovei (1972), prin care s-a
reduse de zahăr, comparativ cu cele
reuşit să se obţină particule virale
direct din ţesuturile de prun, s-a

132
constatat că acestea au dimensiuni
mult mai mari, demonstrându-se că
numai criteriul morfologic, în special
cel legat de dimensiune, nu este
suficient pentru a caracteriza un
virus. Deseori, la prun, virusul plum-
pox-ului se găseşte împreună cu
virusul mozaicului în benzi.

Pătarea roşie a frunzelor -

Polystigma rubrum
Simptome. Pătarea roşie a
frunzelor de prun apare prin luna
mai-iunie. La început atacul se
manifestă prin apariţia de frunze a
unor pete circulare, gălbui-portocalii,
de 3-20 mm în diametru şi cu aspect
cerat (Fig. 330). Cu timpul petele se
înroşesc, căpătând o nuanţă
cărămizie, iar porţiunea parazitată se
bombează uşor spre partea inferioară
a frunzelor, unde petele prezintă mici
formaţiuni punctiforme mai închise
la culoare, care sunt picnidiile
agentului pathogen (Fig. 331). Pe
timp umed, picnosporii sunt
eliminaţi în masă şi apar în dreptul
petelor pe partea inferioară a
frunzelor ca un strat de gelatină de
culoare albă. Numărul petelor ce se
formează pe frunze este în raport cu
numărul infecţiilor şi cu rezistenţa
soiului. Dimensiunea lor variază
foarte mult, în funcţie de soiul atacat.
Adesea, frunzele soiurilor
sensibile sunt complet acoperite de
pete roşii, iar asimilaţia clorofiliană
este simţitor redusă.
Fig. 330 - Pătarea roşie a frunzelor
Polystigma rubrum (original).
Fig. 331 - Pătarea roşie a frunzelor
Polystigma rubrum (original).
Pomii puternic atacaţi pierd
frunzele mult înainte de momentul
normal, ceea ce face ca aceştia să
aibă o slabă rezistenţă la gerurile din
timpul iernii. De asemenea, fructele
provenite de la pomii atacaţi sunt
mai mici şi au o cantitate de zahăr
mai redusă. La anumite soiuri
sensibile, prezenţa bolii poate duce la
apariţia periodicităţii de rodire.
Agentul patogen - Polystigma
rubrum (Pers.) D.C., fam.
Polystigmataceae, ord. Sphaeriales,
cl. Pyrenomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f.c. Polystigmina
rubra (Pers.) Sacc.

133
Miceliul ciupercii este pigmentat formează conidiofori şi conidii (Fig.
portocaliu-roşiatic şi formează în 335, Fig. 336, Fig. 337).
ţesuturile parazitate strome puternic
colorate în care se diferenţiază
picnidii cu picnospori. Picnidiile au
dimensiuni cuprinse între 110-234
m.

Monilioza sau putregaiul brun şi

mumifierea fructelor - Monilinia
laxa
Simptome. Atacul se
manifestă pe ramuri, frunze, flori şi Fig. 332 - Monilinia laxa – Boala
fructe. Spre deosebire de monilioza stindardului la cais (original)
speciilor seminţoase, monilioza
sâmburoaselor ia un caracter foarte
grav în primăverile reci şi ploioase,
când ramurile cu frunze şi flori se
veştejesc în număr mare. Frunzele
atacate atârnă fără a cădea, florile se
brunifică şi se usucă, iar ramurile
Fig. 333 - Monilinia laxa – Boala
veştejite se îndoaie în formă de stindardului la vișin (original).
cârlig. Acest aspect parazitar mai
este denumit şi "boala stindardului"
sau "arsura moniliană", foarte
frecventă la cireş, vişin, piersic şi
migdal şi corespunde cu "monilioza
din anul precedent" întâlnită la pomii
seminţoşi (Fig. 332, Fig. 333, Fig. Fig. 334 - Monilinia laxa – Boala
334). stindardului la cireș (original).
Fructele tinere sunt, de
asemenea, parazitate; acestea se La prun sporodochiile
zbârcesc, se brunifică şi cad masiv. (perinuţele) produc perforarea
Pe fructele ajunse la maturitate, epicarpului, iar sucul zaharat se
atacul ciupercii determină o putrezire scurge în afară, lipind fructele între
a pulpei şi apariţia unor pustule mici ele. Pachetele de fructe putrezite şi
- sporodochiile, gălbui-cenuşii, mumifiate rămân deseori atârnate de
dispuse neuniform, pe care se pomi şi în timpul iernii (Fig. 328).

134
 Agentul patogen - Monilinia ramurilor, fiind sensibilizaţi la
laxa (Aderh. et Ruhl.) Honey., fam. gerurile iernii.
Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl.
Discomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f. c. Monilia laxa
(Ehrenb.) Sacc.
Ciuperca formează conidii mai
mici decât Monilinia fructigena, de
12- 15 x 10 m, de culoare gălbuie,
dispuse în lanţuri simple sau
ramificate, cu ajutorul cărora
parazitul se răspândeşte în timpul Fig. 335 - Fructe de prun cu atac de
primăverii şi verii. Monilinia laxa (original).

Băşicarea frunzelor de piersic -

Taphrina deformans
Simptome. Atacul se
manifestă pe frunze şi uneori pe
ramuri şi fructe. Imediat după
dezmugurire, frunzele tinere încep să
prezinte pe partea superioară băşicări
şi gofrări, cărora le corespund pe
Fig. 336 - Fructe de cais cu atac de
partea inferioară escavaţii, Monilinia laxa (original).
adâncituri. Băşicarea este rezultatul
hipertrofierii ţesutului parenchimatic
al frunzei din cauza prezenţei
parazitului. La început frunzele au o
culoare roşiatică (Fig. 338), datorită
acumulării de antociani, pentru ca
mai târziu acestea să capete o nuanţă
gălbuie (Fig. 339). Frunzele atacate
sunt mai mari decât cele sănătoase.
Pe partea inferioară a limbului, în
Fig. 337- Fructe de cireș cu atac de
dreptul porţiunilor băşicate, apare un Monilinia laxa (original).
strat catifelat, format din himeniul de
asce şi ascospori. Frunzele cad în Noile frunze ce se formează în
luna iunie, iar pomii sunt puternic vară din mugurii axilari nu mai
epuizaţi în urma refacerii foliajului prezintă simptome ale bolii.
pe seama rezervelor din ţesuturile
135
 Ramurile şi lăstarii atacaţi formează o pâslă miceliană mai
cresc mai încet, prezintă îngroşări şi densă şi cu aspect pulverulent,
internodii scurte. datorită formării conidiilor (Fig.
Pe fructe atacul se manifestă 341).
prin apariţia unor pete de 1-2 cm în
diametru, albicioase şi puţin
reliefate, în dreptul cărora ţesuturile,
cu timpul, se brunifică şi putrezesc.
Agentul patogen - Taphrina
deformans (Berk.) Tul., fam.
Taphrinaceae, ord. Taphrinales, cl.
Hemiscomycetes, subîncr.
Ascomycotina. Miceliul septat al
ciupercii, cu celule cu câte doi Fig. 338- Băşicarea frunzelor de piersic
- Taphrina deformans (original).
nuclei, se dezvoltă în spaţiile
intercelulare ale mezofilului
frunzelor. În celulele subepidermice,
ciuperca formează celule ascogene,
din care apar asce sub forma unui
himeniu; ele sunt ovoide şi hialine,
de 25-43 x 8-14 m (Fig. 340).
Ascosporii sunt sferici, de culoare
gălbuie, măsoară 3-8 m şi pot
înmuguri în ască sau în afara
acesteia.
Fig. 339 - Băşicarea frunzelor de piersic
Făinarea piersicului - Sphaerotheca - Taphrina deformans (original).
pannosa var. persicae
Simptome. Atacul apare mai
întâi pe frunzele tinere de la vârful
lăstarilor, sub forma unor pete albe
de miceliu, care se pot întinde şi
ocupa aproape întreg limbul.
Frunzele parazitate se deformează, se
încreţesc şi în cele din urmă se
usucă. Atacul pe frunzele bine Fig. 340 - Asce libere – Taphrina
dezvoltate apare sub forma unor pete deformans (original).
conturate, în dreptul cărora se

136
 Lăstarii nelignificaţi pot fi conţin 6-8 ascospori ce măsoară 13-
acoperiţi de pâsla miceliană care 30 x 10-20 m.
apare ca un manşon albicios; cei
puternic atacaţi se îndoaie, se
veştejesc şi apoi se usucă. Pe lăstarii
atacaţi, ciuperca formează uneori
cleistotecii care conţin asce cu
ascospori dar la noi în ţară
cleistoteciile au fost semnalate foarte
rar.
Atacul pe fructele tinere sau în
curs de maturare este asemănător cu
cel ce apare pe frunzele dezvoltate.
În dreptul petelor albicioase,
ţesuturile fructului se brunifică, Fig. 341 – Frunze de piersic cu atac de
crapă şi încep să putrezească (Fig. Sphaerotheca pannosa var. persicae
342).
Agentul patogen -
Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lév.,
fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales,
cl. Pyrenomycetes, subîncr.
Ascomycotina, f. c. Oidium
leucoconium Desm.
Miceliul hialin, septat şi
ectoparazit, se fixează de organele
plantei-gazdă cu ajutorul apresorilor Fig. 342 – Fructe de piersic cu atac de
din care pornesc haustorii. Pe Sphaerotheca pannosa var. persicae
miceliu se formează lanţuri de
Ciuruirea frunzelor pomilor
conidii ca nişte butoiaşe, de mărimi
sâmburoşi - Stigmina carpophylla
ce variază între 17-24 x 9-16 m.
Simptome. Atacul se
Ciuperca se răspândeşte în perioada
manifestă pe frunze, fructe şi lăstarii
de vegetaţie prin conidii care
tineri. Pe frunze apar, în lunile mai-
germinează la suprafaţa organelor
iunie, pete circulare de 1-4 mm în
plantei-gazdă şi produc infecţii.
diametru, în dreptul cărora ţesuturile
Cleistoteciile găsite de E. Docea în
se brunifică (Fig. 343), se desprind
anul 1950 sunt monoasce şi prezintă
de restul limbului şi cad - de aici
o coroană de apendici simpli. Ascele
provine denumirea de "ciuruire" dată
bolii (Fig. 344, Fig. 345).

137
 Pe fructe se observă
formaţiuni punctiforme, de 1-2 mm
în diametru, în jurul cărora se
formează un halo roşu-violaceu la
piersic, zarzăr şi cais (Fig. 346).
Petele ies puţin în relief, ceea ce face
ca fructele să fie aspre la pipăit.
Pulpa fructelor de cais şi zarzăr
devine pâsloasă şi are un gust fad.
Pe lăstarii verzi, în jurul
Fig. 343 - Ciuruirea frunzelor de cais -
mugurilor, scoarţa se brunifică, crapă Stigmina carpophylla (original).
şi apar uşoare ulceraţii ce fac ca
mugurii să se usuce. Uneori ramurile
tinere se deformează, apar umflături,
ulceraţii, cancere deschise, prin care
se produc scurgeri abundente de
gome. Atacul pe lăstari este foarte
periculos, întrucât duce la uscarea şi
degarnisirea pomilor. Scurgeri
gomoase se constată aproape la toţi
pomii sâmburoşi, în cazul unui atac
de Stigmina carpophylla, acestea
ducând la epuizarea rapidă a
plantelor (Fig. 347).
Agentul patogen - Stigmina
carpophylla (Lév) M.B. Ellis, fam. Fig. 344- Ciuruirea frunzelor de cireș -
Stigmina carpophylla (original).
Melanconiaceae, ord.
Melanconiales, cl. Coelomycetes,
subîncr. Deuteromycotina.
Miceliul ciupercii formează în
ţesuturile subepidermale mici strome
pe care apar fructificaţii, ce ies la
suprafaţă prin ruperea epidermei.
Conidioforii ce sunt unicelulari sau
cu 1-2 septe, poartă în vârf conidii
oval-cilindrice, cu 2-6 pereţi
Fig. 345 - Ciuruirea frunzelor de piersic
transversali (Fig. 348). Conidiile
- Stigmina carpophylla (original).
măsoară 23-62 x 9-18 m.

138
Antracnoza frunzelor de cireş -
Coccomyces hiemalis
Simptome. Boala se manifestă
pe frunze începând din a treia decadă
a lunii mai şi prima decadă a lunii
iunie. Pe faţa superioară a limbului,
apar pete mici, până la 2-3 mm în
diametru, de formă circulară, în
dreptul cărora ţesuturile capătă o Fig. 346 - Fruct de piersic cu atac de
Stigmina carpophylla (original).
coloraţie roşie-purpurie. Ţesuturile
dintre pete se îngălbenesc în funcţie
de frecvenţa atacului, toată frunza
devenind galbenă cu pete purpurii
(Fig. 349); frunzele cad de pe pom,
începând din luna iulie până la
sfârşitul lunii august. Pe partea
inferioară a limbului, petele sunt mai
conturate, de culoare purpurie-
deschis şi în scurt timp se acoperă cu
un strat albicios, alcătuit din lagărele
Fig. 347 - Ramuri de cais cu atac de
cu conidii (acervuli) ale agentului Stigmina carpophylla (original).
patogen (Fig. 350).
Atacul se extinde cu rapiditate
în anii ploioşi, manifestându-se pe
frunzele şi ramurile superioare, astfel
încât puieţii din pepinieră sau pomii
din plantaţiile tinere sunt defoliaţi
prematur, cu excepţia câtorva frunze
din vârful lăstarilor.
Agentul patogen - Blumeriella
jaapii (Rehm.) v. Anx. sin.
Coccomyces hiemalis Higg., fam. Fig. 348 - Stigmina carpophylla- conidie
Dermateaceae, ord. Helotiales, cl. (original).
Discomycetes, subîncr. Ciuperca formează pe partea
Ascomycotina, f. c. Cylindrosporium inferioară a frunzelor atacate
hiemale Higg., sin. Cylindrosporium perinuţe pseudostromatice (acervuli)
padi Karst. pe care apar conidiile. Acestea sunt
hialine, cu 1-2 pereţi transversali,

139
alungite, curbate, de 48-75 x 2,5-4,5
m (Fig. 351) şi sunt susţinute de
conidiofori scurţi şi hialini.

Fig. 349 - Frunză de cireș cu atac de

Coccomyces hiemalis (original).

Fig. 350 - Frunză de cireș cu atac de

Coccomyces hiemalis (original).

Fig. 351 - Cylindrosporium hiemale –

conidii (original).

140
Alte boli importante la pomii
sâmburoși

Fig. 352 - Pseudomonas syringae pv.

Fig. 355 - Rugina prunului-
mors-prunorum- frunze atacate
Tranzschelia pruni-spinose (original).
(original).

Fig. 353 - Uscarea ramurilor - Nectria

cinnabarina (original).

Fig. 356 - Boala plumbului - Stereum

purpureum (original).

Fig. 354 - Hurlupii la prun- Taphrina

pruni (original).

141
13.3. Boli la căpşun peritecii cu ascospori bicelulari ce
măsoară 13-15 x 3-4 m, ce ajung la
Pătarea albă a frunzelor - maturitate în primăvara următoare.
Mycosphaerella fragariae.
Simptome. Boala se manifestă
în primăvară, prin apariţia pe foliole
a unor pete neregulate ca formă şi de
culoare purpurie cu nuanţă violacee.
Pe timp umed, ciuperca formează
conidii pe conidiofori aerieni care
apar ca o eflorescenţă vizibilă pe
partea superioară a frunzelor.
Toamna, când temperaturile sunt mai Fig. 357 - Pătarea albă a frunzelor -
coborâte, petele purpurii se albesc la Mycosphaerella fragariae (original).
centru (Fig. 357) şi, în aceste zone,
se formează picnidiile ciupercii care
apar ca nişte punctişoare mici, negre.
Frunzele puternic atacate se brunifică
şi se usucă
Agentul patogen -
Mycosphaerella fragariae (Tul.)
Lind., fam. Dothidiaceae, ord.
Dothidiales, cl. Pyrenomycetes,
subîncr. Ascomycotina, f. c.
Ramularia grevilleana (Tul.) Jorstad. Fig. 358 - Septoria fragariae – conidii
şi f. c. Septoria fragariae (Lib.) (original).
Desm.
În primăvară şi vară, pe frunze,
în dreptul petelor purpurii, ciuperca
formează conidii hialine, cu 1-3
pereţi transversali, de 15-55 x 2-5
m ce sunt prinse de conidiofori
simpli şi necoloraţi, (f. c. Ramularia
grevilleana).
Spre toamnă, apar picnidii de
tipul Septoria, cu picnospori alungiţi,
filamentoşi, de 25-30 x 4-5 m (Fig.
358). În timpul iernii în frunze apar

142
Alte boli importante ale
capșunului

Fig. 361 - Putregaiul cenușiu- Botrytis

cinerea

Fig. 359 - Îngălbenirea marginală slabă

a frunzelor- Strawberry mild yellow
edge virus
(http://strawberryscout.ca.uky.ed).

Fig. 362 - Făinarea căpșunului-

Sphaerotheca macularis
(ag.purdue.edu).

Fig. 360 - Încrețirea frunzelor de căpșun

- Strawberry crinkle virus
(www.gardenplansireland.com)

143
14. BOLILE PLANTELOR resturile vegetale ciuperca poate
FLORICOLE forma loculi cu asce şi ascospori,
însă la noi în ţară se cunoaşte doar
14.1. Boli la garoafe forma conidiană.

Înnegrirea garoafelor -
Mycosphaerella dianthi
Simptome. Boala apare pe
garoafele din câmp, solarii sau seră,
sub forma unor pete de decolorare
circulare sau eliptice, înconjurate de
o zonă violacee (Fig. 363). În
condiţii favorabile agentului patogen,
petele se brunifică, se extinde zona
atacată şi în final frunzele se
îngălbenesc, se răsucesc şi se usucă
(Fig. 364). Fig. 363 - Atac de Mycosphaerella
Tulpinile şi pedunculii florali dianthi pe sepale (www.apsnet.org).
atacaţi se frâng foarte uşor în dreptul
ţesuturilor necrozate şi înnegrite.
Bobocii cu sepalele atacate nu se mai
deschid sau se deschid asimetric.
Agentul patogen