Sunteți pe pagina 1din 24

OCLUZOLOGIE

ATM
Inspectie: deschiderea cavitatii bucale

 Amplitudine in limite normale ( grosimea index+medius+inelar)


 Limitare antalgica ( dureroasa)
 Continua, in arc ( in plan sagital)
 In treapta
 Sacada
 In baioneta/cu laterodeviere s/d

Palpare = index in conductul auditiv extern si policele aplicat pretragian, si se urmareste :

 Excursia condililor : simetrica/asimetrica


 Cracmente,crepitatii : explica posibila dizarmonie ocluzala, vechimea edentatiei, migrari
 Sensibilitate la palpare pretragian in timpul excursiei condiliene

ATM- suspenda mandibula de craniu

-e o articulatie de tip ginglimo ( permite rotatia)- artroidala ( permite translatia) , cu capacitate


redusa de diartroza (miscari libere)

Componente ATM: Condilii mandibulari


Suprafata osoasa temporala : eminenta temporala sau tuberculul articular si fosa glenoida

Aparatul discal (meniscal)- constituie prelungireaa intraarticulara a tendonului muschului


pterigoidian lateral. Privit de sus are o forma ovala sau patrulatera. Fata interioara corespnzatoare
condilului madibular concava in ambele sensuri. Fata superioara corespunzatoare fosei este convexa
posterior si usor concava anterior.

Aparatul este format dinainte inapoi din :

o Lama tendinoasa prediscala- este bogat inervata si vascularizata si primeste doua insertii
musculare de importanta inegala si divergenta:antero-mediala si antero-laterala.
Sistem dinamic prediscal protesctor al ATM: aparatul tensor
Aparatul tensor se insera prin exapnsiuni sau aripioare pe tuberculii medial si lateral ai
condiluli si pe fata posterioara a colului mandibular. Condilul si aparatul discal formeaza
:complexul condilo-.......
o Discul propriu-zis- are aspectul unei lentile fibro-conjunctive,suple, inextensibile. Este
avascular si lipsit de inervatie, orice leziune discala va fi ireversibila. El prezinta:o parte
antero-inferioara (2mm grosime); o parte postero-superioara(.... mm grosime) ;o zona
intermediara (1mm grosime)
o Zona blaminara retrodiscala este alcatuita din lama comuna si din lame independente:
superioara si inferioara
-Lama comuna: are circa 5mm,lung timp confundata cu discul, reprezinta sediul perforatiilor
mai ales in partea sa laterala
-Lama inferioara: de natura colagenica reprezinta portiunea terminala a tendonului
muschiului pterigoidian lateral si se insera pe fata posteriara a condilului unde se uneste cu
periostul la un nivel relativ jos (10mm). Aceasta lama reprezinta un veritabil tendon al lui
Ahile al acestei articulatii, putand fii sediul tendintei, dezinsertiei si intinderilor responsabile
de deplasarile discale ......... disfunctii
-Lama superioara: groasa,bine vascularizata,elastica, se insera la nivelul scizurii lui Glaser. Ea
are o functie de ......... (ligamentul de rapel al lui Poirier) favorizand reintoarcerea discala.

Capsula cu sinoviala: este clasic descrisa ca un manson fibros de natura colagenica. Cavitatea
articulara se gaseste divizata in doua compartimente de dimensiuni inegale si cu functii diferite:
suprameniscal (temporo-meniscal) de translatie si submeniscal (condilo-meniscal) de roatie .
Sinoviala este mai abundenta in compartimentul superior. Sinoviala secreta lichidul sinovial de
culoare galben pala,aspect vascos dializatplasmatic,bogat in electroliti ,acid hialuronic, proteine si
mucina cu rol trofic si de lubrefiere.

Ligamente sunt :articulare si extraarticulare.

Articulare: de natura colagenica,intinse de la baza craniului la colul condilului,intaresc fata mediala si


laterala a capsulei. Ligamentul lateral se insera in sus pe tuberculul zigomatic anterior si marginea
laterala a fosei glenoide si in jos pe col. Ligamentul medial mai subtire ,mai putin rezistent ca
precedentul,se insera in sus pe .....fetei laterale a spinei sfenoidului si in jos.........
Extraarticulare: sunt pseudoligamente cu semnificatie mai mult aponevrotica decat ligamentara:
lig.sfenomandibular:se intinde de la spina sfenoidului la spina Spix

Lig.stilomadibular: de la varful apofizei stiloide la unghiul mandibular pe fata interna

Lig.pterigomandibular:de la crosetul aripii mediale a pterigoidului la regiunea retromolara


mandibulara

Lig.timpanomandibular: prost individualizat,reprezinta partea postero-lateral a aponevrozei


interpterigoide

(regiunea intermediara se afla intre cele doua lame si contine genunchiul vascular a lui Zenger- care
la deschiderea gurii se umple cu sange si la inchidere se goleste)

ANATOMIA DINTILOR
Organul dentar- cuprinde: dintele sau odontonul alcatuit din smalt,dentina, pulpa

Parodontiu alcatuit din gingie,cement,desmodontiu, os alveolar

Parodontiul

Parodontiu e constituit din dindie, cement,desmodontiu si de osul alveolar. Parodontiu asigura


legatura intre dinte si tesutul osos. El joaca rol foarte important de amortizor si de detector de forte.
El absoarbe in mod preferential presiunile ocluzale dirijate spre axa mare de rezistenta a dintelui.

Suportul radicular- prin morfologia sa,orientarea in spatiu si organizarea tisulara a parodontiului,


suportul radicular absoarbe fortele aplicate pe fata ocluzala.

®Vascularizatia si inervatia sunt asigurate de ramuri din maxilara interna si temporala superficiala,
respectiv din nervul auriculo-temporal, care provine din ramura maxilara a nervului trigemen.

1. Osul alveolar
Functia osului nu este numai de a furniza un suport pentru dinte dar si de a rezista prin
absorbtia fortelor transmise prin ocluzie. Osul alveolar este extrem de sensibil la orice
schimbare de amplitudine si de directie a fortelor aplicate. Grosmiea tesutului osos alveolar
este diminuata de presiune si crescuta de tensiunea care se exercita asupra lui.

2. Desmodontiu si proprioceptia- membrana desmodontala prin fibrele oblice,fixeaza radacina


de osul alveolar,ea absoarbe presiunile exercitate si detecteaza supraincarcarile prin
proprioceptori

ELEMENTE DE MORFOLOGIE OCLUZALA

Anatomia ocluzala este constituita din forme convexe:cuspizii pentru dintii cuspidati (canini,
premolari, molari)sau margine libera pentru incisivi si forme concave:creste,fosete.

CUSPIZII

Aceste protuberante hemisferice constituie raspunsul ergonomic la imperativele fizologice definite


de :

 Faciliteaza eruptia
 Favorizeaza profilaxia
 Reduc tendinta la fractura
 Reduc actiunea musculara
 Reduc fortele aplicate pe tesuturile de sustinere
 Evita muscarea obrazului si a limbii

(rezistenta organului dentar este legata de numarul si morfologia radacinilor adica de suprafata
radiculara care se opune fortelor)

Punctele de contact ocluzal permit : transmiterea axiala a fortelor; stabilizarea dintilor;reducerea


suprafetelor de contact favorizeaza ........ si diminueaza usura; obtinrea unei eficiente maxime cu
efort minim.
La nivelul dintilor pluricuspidati
se disting doua tipuri de
cuspizi:

Cuspizi de sprijin: in mod normal cuspizii vestibulari


mandibulari si cuspizii linguali maxilari ; ei intretin
contacte antgoniste prin 2 versante:
ʘei sunt centrati in fosa antagonista (axul cuspidului
corespunde cu marele ax al dintelui antagonist)
ʘei mentin DVO
ʘei zdrobesc alimente

Cuspizii de ghidaj: in mod normal cuspizii vestibulari


maxilari si linguali mandibulari;ei intetin contactele
antagoniste printr-un singur versant intern:
-protejeaza obrajii si limba de muscatura prin mentinerea
lor la distanta de cuspizii de sprijin
-ei sunt caperetii mojarului fata de pistil

ELEMENTE DE MORFOLOGIE OCLUZALA

Inaltimea cuspidiana:- masurata de la varful cuspidului la un plan de referinta orizontal care trece
santul principal permite evaluarea reliefului ocluzal caracteristic unui subiect dat.

Aceasta morfologie cuspidiana este mai precis evaluata prin inclinarea versantului cuspidian. Acest
unghi defineste panta cuspidiana.

Cu cat relieful ocluzal este marcat de o panta incisiva mare,sunt mai bune functiilemasticatorii si
stabilitatea ocluzala in IM. Dar sunt mai importante riscurile de interferente ocluzale. Notiunea de
echilibru ocluzal se situeaza la cel mai bun compromis intre dua caracteristici diferite:relief ocluzal
marcat si lipsa interferentelor.

Punctele de contact ocluzal permit :

 transmiterea axiala a fortelor;


 stabilizarea dintilor;
 reducerea suprafetelor de contact favorizeaza ........ si diminueaza usura;
 obtinrea unei eficiente maxime cu efort minim.
Din cauza formei convexe a Prin opozitie,cuspizii aplatizati
cuspizilor,contactele interocluzale
provocate de imbinarea dintilor determina suprafete ocluzale marite,
antagonisti determina mici suprafete generatore de instabilitate,
de contact zise punctiforme uzura si ineficienta

Morfologia cuspidiana
Elemente de relief pozitiv

Orice cuspid e impartit in doua versante : - intern- care priveste spre interiorul fetei ocluzale

- extern care priveste spre exteriorul fetei ocluzale

(atragem atentia ca denumirea de intern si extern nu are legatura cu intraoral sau extraoral)

Cele doua versante, extern si intern ale fiecaru cuspid sunt despartite de o creasta mezio-distala (in
cursurile profei: muchie vestibulo-orala: desparte cele doua vesante si uneste crestele mezio-distale
cuspidiene. Crestele mezio-distale cuspidiene si muchia vestibulo-orala a crestei marginale realizeaza
o granita in care se afla fata ocluzala propriu zisa)sau sagitala care uneste cele doua creste
marginale:meziala si distala.

Fiecare versant cuspidian e impartit la randul sau in doua pante: meziala si distala in functie de
orientarea lor spre mezial sau distal. Ex: cuspidul palatinal am premolarului superir are un versant
intern cu o panta meziala si cu o panta distala si un versant extern cu o panta meziala si cu o panta
distala. Cele doua pante sunt separate de o creasta vestibulo-orala(Ionita) (muchie longitudinala,
creasta esentiala zice profa). Porneste din varful cuspidian si ajunge la nivelul saantului principal
mezio-distal (la nivelul nivelul versantului intern) si la nivelul conturului maxim ( la nivelul versantului
extern). are o directie vestibulo-orala.

CRESTELE MARGINALE

Se gasesc la extremitatile proximale ale fetei ocluzate. Prezinta doua versante: intern- care priveste
spre interiorul fetei ocluzale si se termina la nivelul fosetelor marginale si extern- care priveste spre
dintele vecin si se termna la nivelul punctului de contac cu dintele vecin.
Intre versantele externe a doua creste marginale alaturate, provenite de la doi dinti vecini
,se stabileste ambrazura ocluzala sau NISA MASTICATORIE. Inferior de punctul de contact
intre suprafetele a doi dinti vecini se determina un spatiu NISA PARODONTALA adesea
ocupata de papila interdentara.

Elemente de relief negativ

Santurile- la intersectia mai multor cuspizi se creeaza un sant. Sant principal-daca el separa doi
cuspizi si se termina in fosete. Din aceste santuri principale pleaca............... denumite santuri
secundare care merg bombeutile?? cuspidiene si amelioreaza .......... masticatorie. In afara cresterii
considerabile a suprafetei masticatorii, santurile constitue cai de evacuaare a bolului alimentar si
pentru cuspizii antagonisti in miscare, evitand interferentele ocluzale.

Fosele

-fosetele centrale: la molarii supriori se afla la intersectia santului centro-vestibular cu mezio-central,


iar la molarii inferiori se gaseste la intersectia santului central cu santul ocluzo-lingual

-fosetele marginale: sunt 2 indiferent de molar (superior sau inferior) una situata mezial si una distal

-fosetele dintre crestele marginale : sunt delimitate de versantele externe ale crestelor marginale a
doi dinti vecini, punctul de contact dintre 2 dinti inferiori spre ocluzal sunt deschise. Se mai numesc
nisa masticatorie sau ambrazura ocluzala

Fosetele elemente de relief negativprezente de obicei la extremitatile cervicale ale : - santurilor


principle vestibulare ale molarilor mendibulari;- santurile principale linguale ale molarilor maxilari;-
foselor linguale ale incisivilor maxilari (ionita)

DINTII FRONTALI

Marginea libera a dintilor mandibulari

-are o muchie dreapta la incisivi si in forma de V indreptat spre planul de ocluzie la canini , in timp ce
datorita uzurii se transforma in suprafata incizala

-la canini prezinta un cuspid vestibular,din varful cuspidului porneste o muchie spre ecuatorul
dintelui, muchia separa cuspidul in 2 pante:meziala si distala

Fata palatina a dintilor maxilari

Panta palatinala:zona cuprinsa intre marginea libera si cingulum, mai presus dedesubtul cingumului
unde de obicei poate exista o depresiune(foramen caecum) la incisivi. La caninul superior de sub
cingulum porneste creasta mediana ce determina 2 pante si pe fata palatina:una meziala si una
distala.

Arcadele dentare umane sunt curbe in cele trei planuri ale spatiului:

In plan orizontal,formaparabolica si arcul continuu (fara diasteme) mentin o buna stabilitate a dintilor
asigurand o repartitie a sarcinilor
In plan parasagital curba Spee

In plan frontal curba Wilson

PLANUL DE OCLUZIE- este planul conventional care trece prin marginea incizala a centralilor
superiori si cuspizii disto-palatinali ai M2.

CURBA SPEE-BALKWILL:proiectia in plan sagital al ariilor ocluzale mandibulare si maxilare,


urmeaza varfurile cuspidiene, sub forma unei curburi cu profunzimea maxima la nivelul primului
molar. -Aceasta curba corespunde legii tangentei adica forma, curba planului de ocluzie plaseaza
axele dentare la 90® in raport cu diferitele raze de inchidere care unesc raza balama condiliana cu
fiecare dinte.aceasta incurbare permite alinierea directiilor stresurilor in lungul axelor mari dentare.
Adancimea ei trebuie sa fie in concordanta cu gradul de supracoperire in zona frontala pentru a
permite dezocluzia dintilor posteriori in miscarea de propulsie. Este convexa la maxilar si concava la
mandibula, simetrica stanga-dreapta. Abateri de la normal:accentuate, orizontale,inversate.-( sper ca
e de aici)

Analiza in plan frontal

Alinierea fortelor ocluzale in plan frontal deseneaza de asemenea o curba cu concavitatea superioara
–Wilson- axele dentare convergand in sus si inauntru

Arcadele dentare- Asamblarea diferitelor organe dentare in arcade antagoniste constituie utilul.
Organizarea unei arcade parabolice continue duce la un echilibru optim,care repatizeaza si dirijeaza
presiunile pentru a asigura conservarea ansamblului pieselor constitutive. Intelegerea formelor
arcadelor nu are sens decat prin punerea in relatie a celor doua arcade antagoniste ( max si mand)
obserbate dpdv dinamic ( static si cinetic). Doar o organizare curbilinie a planului de imbinare a
arcadelor permite obtinerea stabilizarii dentare si mandibulare cat si eficacitatea masticatorie

( Orthlieb 1997)

Analiza in plan sagital

Pozitia fiecarui dinte este determinata constant de presiunile pe care le suporta variabile in
intensitate si directie. Organizarea in plan sagital descre o curba cu concavitate superioara (Spee) a
carui prelungire posterioara trece prin condilul mandibular si corespunde la o aliniere curbilinie a
cuspizilor vestibulari ai caninilor,premolarilor si molarilor mandibulari (incisivii mandibulari uneori
egresati nu sunt luati in calcul)
CURS2
Continuarea de la morfologia dentara

Clasa 2 Angle-

Acest model este definit de un raport de ocluzie simultan al ansamblului de cupluri dentare cuspidate
si prin raporturi punctiforme multiple (tripodice in fose,dipodice in ambrazuri) care stabilizeaza dintii
in cele trei planuri ale spatiului.

POZITIA DE REPAUS A MANDIBULEI

DEF: pozitia de repaus a mandibulei reprezinta o pozitie diagnostica fara contact dento-dentar, care
se afla pe traseul de la IM la reschiderea maxima. Traseu dupa care se face in mod obisnuit miscarea
de inchidere a gurii ( diagrama Posselt)

Free way space in majoritatea timpului din ciclul de 24 de ore mandibula se gaseste in pozitia de
repaus,iar intre dintii celor doua arcade exista un spatiu liber,spatiu de inocluzie fiziologica,numit si
spatiu de repaus
DVR- Pozitia de repaus este determinata de contractia tonica a muschilor coboratori si ridicatori ai
mandibulei,deci nu este vorba de un repaus muscular ci de un repaus al ligamentelor parodontale.

Postura- pozitia de postura a mandibulei are aplicabilitate clinica directa. Utilizarea ei este legata
de o metoda de evaluare indirecta a DVO.

Etajul inferior

existenta spatiului de inocluzie fiziologica (SIF) determina o alta inaltime a etajului inferior al fetei :
DVR, care este evident mai mare decat DVO. DVR=DVO+SIF in mod normal SIF=2-4mm ,de unde
rezulta caDVR=DVO+(intre 2-4)mm

Spatiul minim de vorbire- cel mai mic spatiu interarcadic din fonatie poarta numele de spatiu
minim de vorbire

Dimensiunea verticala

DVO corespunde distantei care separa doua puncte cutanate,unul la nivelul masivului facial altul la
nivelul corpului mandibular.

DVO

DVO corespunde inltimii etajului inferor al fetei atunci cand dintii sunt in IM. Aceasta implica faptul
ca dintii naturali sunt susceptibili pe de o parte de a intra in contact si pe de alta parte de a asigura
stabilitatea ocluziei si deci a pozitiei mandibulare.

DVR

DVR sau pozitia de echilibru postural, se caracterizeaza prin absenta contactelor interdentare. Ea
corespunde pozitiei ocupate de mandibula cand capul pacientului este drept,activitatea muschilor
ridicatori si coboratori echilibreaza fortele de gravitatie si condilii se situeaza intr-o pozitie neutra
fara nici un stres asupra compartimentelor anatomice a structurilor articulare.

Spatiul liber SLI corespunde distantei dintre suprafetele ocluzale ale dintilor mandibulari si maxilari
cand mandibula se situeaza in pozitie de repaus; aritmetic el corespunde distantei care separa DVO
de DVR.

DVO –apare la eruptia primilor molari temporari in jurul varstei de 16 luni. In timpul cresterii,forta
contractiilor musculare echilibreaza eruptia fiziologica a dintilor naturali. Acest echilibru poate fi
perturbat de cresterea muschilor, migrarea insertiilor lor, variatiile functiilor neur-musculare,
tulburari functionale (respiratorii orali) cat si datorita tulburarilot morfologice sau embriologice
(scurtarea frenului limbii) !! daca dispar stopurile ocluzale ca in cazul pacientilor edentati total sau
partial DVO se pierde.!!

DVR dupa Thompson (1964),DVR a fost considerata ca o pozitie de referinta stabila in decursul
intregii existente. Dar aceasta ipoteza este partial falsa deoarece DVR, sau pozitia de echilibru
postural, rezulta din actiunea conjugata a doua grupuri de factori de control,unul pasiv ( in absenta
contractiilor musculare),altul activ, rezultatul unei contractii musculare.

Factori pasivi

a) Spatiul Donders- acest spatiu corespunde cu cel care se creeaza intre fata dorsala a limbii si
bolta palatina cand mandibula coboara.
b) Viscoelasticitatea- muschii scheletici u toti aceeasi structura fundamentala:ei sunt compusi
din fibre musculare striate si unite de tesut conjunctiv. Aceasta viscoelasticitate a muschilor
scheletici este direct implicata in controlul DVR. Aceasta proprietatea a muschilor contribuie
la mentinerea posturii mandibulare de repaus contra fortelor de gravitate.
c) Gravitatia- fortele de gravitaie influenteaza pozitia mandibulei. Incidenta lor,intotdeauna
prezenta,este legata de pozitia subiectului. Ea este contracarata de ansamblul mecanismelor
de control activ. Intr-adevar,atunci cand pacientul este asezat, cu coapsele si genunchii pliati
la 90 de grade activitatea maseterilor si temporalilor este maximala. Daca pacientul este
intins actvitatea acelorasi muschi scade puternic. Aceasta diminuare a activitatii muschilor
ridicatorilegata de pozitia pacientului este foarte importanta deoarece ea intervine clinic de
o maniera directa asupraevaluarii DVR. Bucla gamma- tonusul muscular,contractiareziduala
a muschiului scheletic, exista datorita punerii in functiune a motoneuronilor care determina
o excitatie a fusurilor neuro-musculare. Proprioceptorii muschilor ridicatori: fusurile neuro-
musculare si organele Golgi- pozitia de repaus mandibular nu este decat aparenta deoarece
in realitate este o stare de instabilitate permanenta care se asociaza unei activitati musculare
importante,obtinand in final pozitia de echilibru. Receptori periferici: receptori articulari-
receptorii proprioceptivi ale capsulei transmit la nivelul centrilor superiori informatii asupra
pozitiei (receptorii Rufini) si asupra vitezei de deplasare condiliene (receptorii Vater-Pacini)
informatii care pot antrena reactiile musculare reflexe ale ridicatorilor. Recceptorii
parodontali participa la controlul posturii mandibulare. In plus influxurile cu punct de plecare
parodontal au o mare importanta deoarece daca ei inhiba ridicatorii ei sunt singurii care
recruteaza coboratorii de asemenea. Receptorii mucosi- stimulii mucosi contribuie de
asemenea la controlul pozitiei de repaus in particular contactul buzei inferioare cu marginile
libere ale incisivilor maxilari si exteroceptori de pe fata dorsala a limbii care intra in contact
cu bolta palatina.
d) Influenta vizuala- activitate muschilor ridicatori si coboratori este influentata de stimulii
vizuali. Inchiderea pleoapelor antreneaza o diminuare a activitatii electromografice a
maseterilor si a partii anterioare a temporalilor si mandibula coboara 1-2mm. Cititul modifica
continuu pozitia de repaus. Orientarea capului vizavi de orizont joaca acelasi rol: din instinct
subiectul are tendinta de a-si orienta capul dupa planul orizontal vizual.
e) Sistemul limbic- acest sistem transmite toate informatiile olfactive somato-emotionale
provenite de la hipotalamus si de la formatiunea reticulara si influenteaza activitatea
fusurilor neuro-musculare. Aceste componente psiho-emotionale intervin direct in controlul
DVR si nu trebuie sa fie neglijate
Postura de repaus

Postura de repaus mandibular nu poate fi deci consideratao pozitie pasiva: ea depinde de


multiple influente periferice (vizuale,articulare,parodontale etc) care intervin indirect asupra
activitatii muschilor ridicatori si coboratori. Dar in nici un caz ea nu constituie o valoare fixa si
invariabila.

MODIFICARI ALE DV

Cele 3 elemente ale DV pot fi modificate. Consecintele patologice care pot sa apara se situeaza la
nivel muscular,articular si mucos.

A. Consecinte musculare- variatiileDVO nu par sa antreneze o modificare semnificativa a


tnusului musculara muschilor ridicatori. Dimpotriva ,absenta spatiului liber se acompaniaza
de o modificare a tonusului muschilor posturali (Gole,1993;Urbanowicz,1991).
La pacientii dentati sau la cei purtatori de o proteza mobila completa,daca DVO este crescut
cu o diminuare a spatiului liber,acesta modificare se poate insoti de o hiperactivitate a
muschilor ridicatori , ai muschilor orbiculari ai buzelor,ridicatori ai buzelor. La pacientii
dentati,acest tip de situatie apare datorita unei parafunctii linguale,in particular in rimpul
deglutitiei,interpozitia limbii intre dinti favorizand egresia sau versiunile sectorelor laterale
care astfel impieteaza asupra SL .
B. Consecinte articulare- remodelarea structurilor articulare cum a fost descrisa de Blackwood
apare la numerosi pacienti. Incidenta modificarilor ocluzale propusa de Steinhardt (Steinhard
1990 ) cat si Monglin (1984) nu arata o legatura directa intre DVO si modificarile structurilor
articulare. Doar studiile lui Sim (1995) au pus in evidenta,pe maimuta Macaca mulata,
modificari histologice importante
C. Consecinte mucoase- dimensiunea DVO favorizeaza aparitia perlesului la nivel comisural.
Aceasta afectiune frecventa la pacientii purtatori de proteze totale se poate intalni si la
pacientii dentati. De asemenea,la pacientii edentati,dimensiunea DVO provoaca o prabusire
a regiunii anterioare cu,in anumite cazuri,o deplasare anterioara a papilei incisive

Cresterea DVO – in opozitie,cresterea DVO la pacientii total edentati poate antrena o senzatie de
durere,vezi arsura, la nivelul suprafetei de sprijin care devine rosie si edematiata,aspect care nu
trebuie sa fie confundat cu un fenomen alergologic (fenomen extrem de rar)

Examen clinic: examenul clinic ale celor 3 componenete ale DV se face de maniera
independenta: DVO, DVR,SL.

DVO – evaluarea caracteristicilor clinice ale DVO se axeaza pe 2 parametri: cercetarea


elementelor care mentin DV si evaluarea nivelului acestei DV.

Evaluarea mentinerii DVO, clasificarea lui Masumoto (Zarb et al, 1978). Conditiile de mentinere a
DVO se repartizeaza in 3 clase:

1. Clasa 1: DVO este mentinut prin contacte dentare. Aceasta eventualitate clinica se refera la
arcadele dentare complete pana la situatia cea mai extrema in care doar 2 dinti mai sunt in
contact;
2. Clasa 2: in acest caz in ciuda prezentei dintilor pe arcada niciunul din ei nu intra in contct cu
antagonistii,DV nu poate fi mentinuta deoarece nu exista nici un contact interarcadic
3. Clasa 3 : stopurile ocluzale sunt complet absente deoarece una din arcade este complet
edentata

Evaluarea nivelului DVO- daca in cazul clasei 2 si 3 Masumoto, masurarea nivelului DVO este
imposibil, alta este situatia in clasa 1. Existenta contactelor ocluzale nu trebuie sa conduca la
prejudecata corectitudinii acestei masuratori. Practicianul trebuie sa ia in calcul parametrii de
evaluare urmatri:

Abraziile dentare: Nota:uzura sau abraziile dintilor naturali care se traduc printr-o scurtare a
coroanei clinice nu trebuie sa conduca imediat medicul spre diagnisticul de diminuare a DVO.
Prin egresia fiziologica a dintilor implicati se permite compensarea pierderii structurii
dentare. Aceasta egresie de compensare se acompaniaza de semne clinice foarte specifice.
Lungimea coroanei clinice este redusa, tesutul osos de sustinere este voluminos, parodontiul
egreseaza cu dintele si nivelul insertiei epiteliale in raport cu jonctiunea smalt-cement nu se
modifica, atasamentul epitelial urmeaza astfel egresia alveolo-dentare
Egresia dentara : echilibrul care se stabileste intre forta de egresie si forta muschilor
ridicatori poate fi perturbata, dintii posteriori egreseaza,DVO creste. Aceasta eventualitate
clinica este deseori provocata de o functie linguala alterata. In timpul deglutitiei,
interpunerea linguala, fie anterioara fie posterioar, se opune la un contact direct intre dintii
antagonisti a caror egresie fiziologica nu este compensata de presiunea muschilor ridicatori;
in plus ea poate antrena o versiune a dintilor maxilari. Aceaste situatii clinice se asociaza
frecvent cu o reducere a SL.
Migrarile dentare: prezenta edentatiei necompensate se poate acompania de p versiune a
dintilor colaterali spre acest spatiu. In ipoteza in care doar acesti dinti mai exista pentru a
stabiliza DVO, o analiza riguroasa a acestei situatii trebuie realizata deoarece aceasta DVO
risca sa fie eronata

ESTETICA
Daca diagnosticul scderii DVO este relativ facil ( buzele pensate,perles) nu este la fel in cazul
cresterii DVO. Absenta competentei labiale sau prezenta unei hiperactivitati a chingii orbicularului
care permite stabilirea competentei nu trebuie sa conduca imediat pacientul la diagnosticul de
crestere a DVO.

Daca DVO este supraevaluata pacientul prezinta dificultati in fonatie. Pronuntia lui S, care
corespunde spatiului fonetic minim (1-1,5mm) poate permite afirmarea sau infirmarea acesteei
supraevaluari. In cazul unei cresteri cu roatie posterioara se ajunge la o augumentare importanta a
etajului inferior, hiperactivitatea orbicularilor dar,in acest caz SL este mentinut.

Teleradiografia

Examenul cliseelor cefalometrice permite evaluarea DVO. Analiza Ricketts se fondeaza pe valoarea
unghiului dintre punctul SNA,pnctul Xi (centrul ramurii ascendente)si punctul supepogonion.
DVR- evaluarea clinica a DVR depinde de larea in considerare a diferitelor mecanisme active si pasive
care regleaza aceasta pozitie. In consecinta pacientul trebuie intotdeauna sa fie plasat in pozitie
ortostatic, simetrica si sa fie cat mai relaxat. La pacienti varstnici edentati total aceasta exigenta este
capitala. Tehnicile de determinare ale DVR sunt numerose si variate:pozitia ocupata de mandibula
dup o deglutitie pronuntia fonemei M.

SL – este evaluat la nivelul premolarilor 1,in mod normal in cazul relatiilor dentare de clasa 1 Angle
3mm vor desparti acesti dinti. Aceasta distanta se reduce la 1-2 mm in prezenta unei clase 3, ajunge
la 7-12mm in prezenta unei clase 2/1. La aceasta analiza a SL se adauga utilizarea foneticii care poate
di tehnica cea mai bine adaptata pentru a determina SL fonetic. Ea consista in a cere pacientului de a
pronunta anumite consoane ca si labiodentalele (F si V) si de a evalua pozitia marginilor libere
mandibulare in raport cu marginile libere ale dintilor maxilari

extremitatile inferioare si
superioare ale campului
fonetic sunt caracteristice:

pozitia inferoara "spatiul


fonetic cel mai important
este foarte variabil si nu
poate fi tinut ca poztie
de referinta

pozitia superioara "spatiul


fonetic minim" este cel
maiprecis si cel mai constatnt
la acelasi pacient pe parcursul
intregii vieti. ea este obtinuta
in timpul pronuntatii : S,CHE,Z
si F

In 70% din cazuri, pronuntia sibilantelor se acompaniaza de o deplasare anterioara a mandibulei pe


cand in restul de 30% mandibula nu se deplaseaza spre anterior. Aceasta absenta a deplasarii este
asociata cu prezenta unei clase 2/2 sau deseori este provocata de o pozitie joasa a limbii.

MODIFICARI TERAPEUTICE ALE DVO

Trebuie sa modificam DVO? Doua scoli se opun complet acestui subiect. Pe de o parte partizanii non
modificari DVO, precum DAWSON enunta ca „ nu se poate modifica DVO existenta”
CURS 5
Relatia centrica-RC si Intercuspidarea maxima-IM

RC- este singura pozitie condiliana care permite o ocluzie fara interferente
Diferite definitii:

 Este o relatie mandibulo-maxilara in care ansamblul disc condil este aliniat in pozitia cea mai
superioara a eminentei articulare independent de pozitia dintilor sa de DVO
 In aceasta pozitie ansamblul disc condil este centrat medial,astfel incat RC este si cea mai
mediala pozitie.
 In acceasta pozitie ansamblul disc-condil poate realiza o forta maxima pe care musculatura
masticatorie o dezvolta fara discomfort.

!
RC nu este influentata de dinti.

RC este o pozitie constanta toata viata deci si la edentatul total, fapt important pentru protezarea
edentatului total.

RC este o pozitie diagnostica de la care porneste orice analiza ocluzala.

RC este o pozitie care poate fi determinata,inregistrata si ulterior transferata la nivelul unui


articulator.

RC este o pozitie functionala,intervine in timpul masticatiti si este pozitia in care se efectueaza


deglutitia.

Situatii in care este necesara pozitionarea mandibulei in RC.

 la orice examen clinic stomatologic


 cand pentru realizarea unei proteze dentare pozitia de IM nu poate fi folosita deoarece:nu
exista, este instabila
 in vederea corectarii dizarmoniei ocluzale
 pt adaptarea intraorala a oricaror restaurari odontale sau protetice

IMPORTANTA RC

 Pozitie constanta toata viata importanta pentru edentatul total


 Independenta de dinti,dar poate fi impiedicata de contactele dentare defectuoase
sau de contractii musculare absente sau de boli ale articulatiei
 Este o pozitie de deiagnostic de la care porneste analiza ocluzala
 Pozitie care poate fi determinata,inregistrata si transferata in laborator la nivelul
articulatorului

IM
O pozitie mandibulo maxilara care se obtine prin aducerea dintilor mandibulari in contact cu
cei maxilari

O relatie dento-dentara cu cele mai multe contacte si in care contractiile izometrice au cea mai
mare intercuspidare.

Totii dintii trebuie sa participe la pozitia de angrenare. Lipsa de contact se numeste inocluzie,
intensitatea crescuta a cntactului se numeste supraocluzie.

Carcateristici:

 Este pozitia functionala cel mai des intalnita in care exista contacte dentare, incepe si
incheie ciclurile masticatorii
 Este pozitia in care se inregistreaza cel mai mare nr de contacte dentare
 Exista stabilitatea fiecarui dinte
 Protectia mutuala
 Pozitie: UNICA, REPRODUCTIBILA, STABILA, TRANSFERABILA
 Este usor de determinat, inregistrat si transferat
 Cel mai frecvent utilizata
 Stabila si simetrica in deglutitie
 In momentul inclestarii dintilor protejeaza ATM
 Pozitie de forta

Axa balama-axa imaginara care trece prin cei 2 condili mandibulari atunci cand acestia realizeaza o
miscare de rotatie pura situatie care apare in cursul miscarii de deschidere-inchidere a gurii pe o
distanta maxima de 20mm. MISCAREA DE ROTATIE APARE IN COMPARTIMENTUL SUBMENISCAL

Raportul RC-IM: 87% din populatie poate sa execute o usoara glisare din pozitia de IM in rc situatie
definita ca long centric , marimea fiind de 0.3-1.3 mm. Pentu ca aceasta deplasare sa fie posibila
trebuie indeplinite anumite conditii:

 Contactele dentare la nivelul stopurilor ocluzale de gradul 1 si 3 sa fie de tip varf cuspid-fund
foseta;
 La nivelul stopurilor de gradul 2 morfologia zonei imediat infracingular sa fie sub forma unui
platou sau in RC sa nu existe contacte in zona frontala si chiar in IM contactele sa fie slabe.

La 13% din populatie cele doua pozitii coincid de unde si numele de point centrc. Aceasta apare
in cazul contactelor dento-dentare stranse tripodice.
Cunoastea raportului IM-RC este deosebit de importanta la restaurari deoarece schema
miscarilor functionale ale mandibulei este deja formata si nu trebuie schimbata prin lucrari
protetice. La edentatul total se sterge orice stereotip al miscarilor mandibulei si de aceea
arcadele dentare artificiale se monteaza in point centric deoarece RC este singurul reper
constant.

La nivelul lucrarilor fixe trebuie respectat long centric daca a existat. Modelarea suprafetelor
ocluzale in laborator se realizeaza prin 2 metode:

1. Se picura ceara fierbinte pe fata ocluzala a bonturilor dupa care se preseaza modelul arcadei
antagoniste peste ceara de macheta prin strangerea bratului ocluzorului sau a cheii si se vor
imprima astfel indentatii la nivelul machetei. In acest moment contactul ocluzal este in
suprafata. Tehnicianul indeparteaza ceara in exces si modeleaza prin radiere un relief ocluzal
anatoform. In acest moemnt suprafata de contact se reduce dar nu suficient pentru a
permite libertatea unui long centric. Contactul ocluzal se stabilete la nivelul versant de
cuspid-versant de foseta asemanator tripodicului. Dezavantajele metodei: a. Creste riscul de
deformarea machetei (coroane largi) daca ceara nu este suficient plastifiata;b. Ceaza
contacte intinse in suprafata,rigide care nu permit eventualul LC;c. Determina modelarea
unui cuspid mandibular ridicat cu efect fizionomic neplacut si cu aparitia de interferente
2. Se folosesc elemente ocluzale prefabricate din ceara sau rasini termoplastice care se
adapteaza prin plastifiere,radiere sau aditie de ceara. Se obtine acelasi gen de contacte ca in
primul caz.

Daca li se creaza un raport point centric la subiectii LC acestia vor avea o senzatie de incorsetare,
de lipsa de confort ocluzal, se vor simti bine doar in pozitia culcat cand mandibula plaseaza in RC.
Si dupa cimentare vor fi necesare retusari care se realizeaza mai usor in cazul contactelor varf
cuspid-fund foseta. Libertatea varfului cuspidului in foseta permite o foarte mica glisare in IM in
lateralitate denumuta wide centric .LC si WC este libertatea in centric sau freedon in centric
Ocluzia de obisnuinta-habituala
Este o IM diferita de cea initiala care se instaleaza datorita unui obstacol persistent care determina o
deplare a mandibulei , cu pastrarea unor rapoarte multiple de intercuspidare intr-o pozitie excentrica
a mandibulei.

Variatii ale RC

Dupa contitiile de inregistrare: cu pozitia (pacient in picioare, asezat); in functie de zi sau de


momentul zilei (dimineata sau seara)
Dupa operator si delatia pacient-medic
Dupa conditiile fizio-patologice: Cu starea nervoasa sau psihologica a pacientului;Cu
patologia ( tensiune musculara, instabilitate articulara)
Dupa tratament

Proprietati:coaptare, simultan, stabilizata transversal, sugerata, obtinuta prin control neformat,


reinterativa, inregistrabila, fara contact dentar

Utilizarea clinica a RC:

 este utila pentru a analiza rapoartele dentare si pentru a modifica sau recrea relatiile
interarcadice.
 In inregistrari, RC este pozitia de refferinta pentru utilizarea articulatorului care ramane
instrumentul de predilectie pentru analiza rapoartelor dentare si pentru reconstructii

Manipularea mandibulara in RC
Mediul si ambianta cabinetului dentar trebuie sa fie calme si senine ( fara zgomoote si intreruperi
intempestive ) pentru a relaxa pacientul progresiv. Medicul trebuie sa fie decontractat dar ferm.
Pacientul trebuie sa fie destins psihic si sa se simta in siguranta el trebuie sa cunoasca derularea
sedintei ( informare) si sa fie familializat cu aceasta manipulare ( trebuie sa se faca o educatie
progresiva in cursul desintelor initiale de tratament )

Pacientul trebuie sa fie instalat confortabil. El poate sa fie intins sau sezand si inclinat usor spre
inapoi. Capul in continuarea corpului (pozitie naturala) trebuie intotdeauna bine sustinut si sprijinit
pentru a obtine o relaxare a muschilor cervicali.

MANIPULAREA UNIMANUALA – manipulare clasica consista din a prinde mentonul intre degetele
unei maini ( index si police) si de a efectua cu mandibula mici miscari de rotatie de jos in sus.
Important: nu impinge mandibula inspre inapoi pentru ca frecvent pacientul va avea un reflex
defensiv cu o tendinta de propulsie si de crispare a musculaturii. Miscarea de „tac-tac” intre dinti
trebuie sa gaseasca un ritm particular ,suficient de rapid si destins,bland der ferm, care se antreneaza
o relaxare perfecta a structurilor articulare si musculare periferice si trebuie sa se realizeze intr-un
ritm omogen si mai lent. Scopul principal al acestei manipulari unimanuale este de a elimera o mana
pentru un suport de inregistrare. Se reproseaza deseori acestei manipulari ca forteaza pozitia
mandibulei spre inpoi (ceea ce se si intampla la origine). Actualmente se insita pe actiunea de rotatie
sagitala (actiunea indexului pe menton) in timp ce presiunea spre inapoi este nula (policele nu
exercita nici o presiune)
MANIPULAREA BIMANUALA- tehnica bimanuala a lui Dawson are ca scop o pozitionare inalta a
complexului condilo-discal in fosa mandibulara pe versantul posterior al tuberculului articular
temporal. Pacientul este intins in decubit dorsal, capul este intr-o usoara hiperextensie respecatand
simetria bilaterala a capului si a mandibulei in jurul unui plan median. Medicul se plaseaza in spatele
pacientului ,mainile de fiecare parte a fetei,policele pe menton,celelalte degete repartizate sub
marginea bazilara,veghind sa se pastreze contact bun osos,fara a deranja tesuturile moi
submandibulare.Manipularea consta in practicarea cu precautie a acelorasi mici miscari mandibulare
,efectuand o miscare de rotatie care induce o ridicare a condililor. Mainile medicului mentin
contactul fara a imprima forta si acompaniaza mandibula in timpul retractiei. Degetele percep limita
retractiei. Ca si pentru celelalte manipulari,incurajari vocale sustin miscarea „lasati dintii sa se atinga
incet.....,fara sa strangeti....,spuneti pe care parte se atinge prima data....”.Aceassta manipulare este
larg recomandaata de autori pentru pozitionarea corecta a condililor. In acelasi timp ea este dificil de
realizat si necesita mult antrenament si pregatire. In plus ea mobilizeaza ambele maini ale medicului
ceea ce impune ajutorul unei asistente pentru inregistrare( mentinerea materialului de inregitrare).
Este o tehnica care pentru un incepator este dificil de realizat corect. In cazul unei inregistrari in ara
este posibil de a combina ani s bimanual (Wirth,1971)

MANIPULAREA ASISTATA- in prezenta dificultatilor de manipulare, solutia poate fi data de punerea


pe loc a unor sisteme de decontractare musculara (rulouri de vata,suporturi de plastic sau leaf-gauge,
stopuri anterioare) . Principiul acestor proceduri( in special a stopurilor anterioare) este de a da o
informatie tactila unei manipulari oarbe si nelinistite. Provocand o dezocluzie posterioara, ele
favorizeaza pierderea memorii sistemului neuro-muscular, care uita mai incet sau mai rapid OIM
perturbata di se a aduce astfel condilii spre RC si de a reda o pozitie precisa mandibulara. Utilizarea
unui stop anteior(jig Lucia1982) este o tehnica care favorizeaza inegistrarea RC cand pacientul
prezinta tensiuni musculae care fac dificila manipularea mandibulei sale;este vorba de un stop
anteior plasat pe incisivii mandibulari care pezinta o zona plana in raport cu incisivii mandibulari si
permite o dezocluzie posterioara. Realizat pe un model sau direct in gura,el este eglat pentru a
ajunge la un singu contact la nivelul incisivilor mandibulari. Purtarea este redusa ca timp (cateva
minute) pentru ca poate provoca o compresiune articulara. De aceea este contraindicata in cazul in
care se presupune un risc de deplasare discala. Aceste stoputi sunt utilizate: 1. Asociate cu un suport
de inregistrae cara le determina grosimea;2. Ca si mijloc de contractare musculara pentru cateva
minute urmata de analiza ocluziei.

CONCLUZII

RC eprezinta o relatie aticulara de efeinta utila pentru diagnostic,examen clinic si analiza conditiilor
fizio-patologice precum si pentru reconstructia potetica a arcadelor dentare.

Evolutia actuala a manipularii se orienteaza catre a gasi absenta a presiuni si o ghidare mai mult
sugeate decat impuse.

RC este o pozitie limita fiziologica a mandibulei:

 Fiziologica pentru ca ea este compatibila cu functia


 Limita pentru ca este repoductibila si utilizabila ca pozitie de referinta
 RC ramane o pozitie de referinta, de reconstructie, practic reproductibila pentru acelasi
operator. Ea este o pozitie nefortata.
Sfaturi practice pentru inregistrarea RC:

 Instalarea pacientului intr-o pozitie confortabila : ambienta generala a cabinetului fara


zgomote si agitatie intempensiva. Pozitionarea pacientului confortabil pe scaun asezat
sau intins in functie de tehnica, cu capul bine sprijinit,musculatura pasiva. Sa se vobeasca
incet cu pacientul pentru a-l linisti.
 Antrenarea pacientului fara punerea de material inter arcadic: sa faca miscari de rotatie
mandibulara relativ rapide si de mica amplitudine. Manipulaea minima a mandibulei, mai
de graba vetical evitand de a o impinge spre inapoi. Daca pacientul nu reuseste sa faca
aceste miscari sa se foloseasca un stop anterior
 Cereti pacientului sa aate locul contactului sau contactelor pe care le simte: punerea in
evidenta a contactelor pemature. Verificarea vizuala sau cu hartie de articulatie a acestor
contacte.repetarea acestei manipulari de mai multe ori inainte de interpunerea
suportului de inregistrare.

Miscarile mandibulare
Miscarile in sens sagital: deplasarike mandibulare sunt in doua sensuri : inainte de IM si inapoia IM

Miscaile mandibulare:

RETRACTIE,PROPULSIE--->ORC,IM,PROPULSIE -PROTECTIE,RETROPULSIE

Deplasarile inaintea IM: Propulsie-Retropulsie: miscare sagitala - postero-anteioara. Din IM pana


in pozita de propulsei maxima medie de 7-9mm

POPULSIA= se realizeaza prin contractia simetrica a fasciculului inferior al pterigoidianului lateral


si acelo supeficiale ale maseterului. Sagital ,pana la nivelul de cap la cap a incisivilor dupa care
urmeaza propulsia maxima. Partea lucratoare e la nivelul fontalilor si partea nelucratoare la nivelul
posteriorilor. In timpul acestei miscari pot aparea interferente sau/si contacte premature active
si/sau pasive. Interferentele si contactele premature pot sa apaa si in lateralitate si in propulsie.
ITERFERENTELE sunt contacte care apar in timpul miscarii iar la finalul miscaii nu mai sunt,
CONTACTELE PREMATURE sunt contacte care apa la finalul miscarii,

La nivel dentar: marginile liberre ale incisivilor mandibulari aluneca pe fata palatinala a superiorilor
pana la cap-la-cap si apoi pana la pozitia de propulsie maxima (de inserat poza)

RETROPULSIA este o miscare inversa care se realizeaza prin contractia combinata si simultana a
fibrelor posterioare temporale,a coboratorilor,pantecelui posterior al digastricului. (nu se vede tot pe
poza deci nu stiu daca e tocmai complet)

Deplasarile distale de IM : din IM o miscae spre posterior este posibila: RC . Limitata (sub mm a
deplasarii orizontale) pornind din IM miscarea este foarte limitata fiind rapid oprita de tesutuile
retrodiscale si contractia aparatului tensor al discului :RC. In acest caz apare LONG CENTRIC
MISCARILE IN SENS TRANSVERSAL

Diductia= (de cautat def)

Nu este vorba de adevarate miscari de lateralitate,acestea fiind imposibile sau foarte restranse, cele
doua ATM fiind obstacole reciproce. Ea consta din rotatia alternativa a mandibulei in jurul fiecarui
condil.

LATERALITATEA= este o miscare de excursie<-> incusie. Miscarea de diductie este o miscae


mandibulara asimetrica,excentrica,componenta orizontala care cuprinde o faza de excursie si una de
incursie. Miscaea de lateralitate nu tine cont de complexitatea deplasarilor ansamblului mandibular.

Planul medial :1 Lateralizarea: care se indeparteaza de planul sagital median. 2 Medializarea : care
se apropie de planul sagital median.

(lipseste un slide) La revenirea din miscare in faza de incursie, hemimandibula homolaterala


realizeaza o medializare lucratoare in timp ce hamimandibula controlaterala efectueaza o lateraliate
nelucratoare.La nivel articular de partea lucatorare condilul este denumit Pivotant. Miscarea
Bennett= deplasare transversala a condilului pivotant.Intr-o faza de excursie el se dirijeaza cel mai
adesea lateral,in sus si in spate. Traiectoriile excursiei si incursiei trebuie sa se suprapuna.

(nu gasesc slide urmator cu: partea nelucratoare)

UNGHIUL BENNETT= este masurat in timpul diductiei,proiectand pe un plan orizontal,in traiectoria


condilului orbitant si un plan paralel ,planul sagital

Miscarea Bennett= este deplasarea transversala a condilului pivotant in timpul diductiei. (de inserat
poza)

Criteriile ocluziei functionale

1. La inchiderea gurii condili sunt in pozitia cea mai supero-anterioara, in reapaus la nivelul
pantelor posterioare ale eminetelor articularee cu discul aliniat corespunzator
2. In aceasta pozitie avem contacte multiple,simulate si de aceea si intensitate la nivelul tuturor
dintilor posteriori,iar la nivelul dintilor anteriori avem contacte,dar de intensitate mai redusa.
(lipseste: urma 3-contacte multiple,4- in miscarea de lateralitate, 5 in miscarea de protruzie)
Criteriile ocluziei functionale :scoala romaneasca ( prof.LUCIAN ENE)

Criteriul 1. Stopuri ocluzale stabile, multiple si simultane in RC si IM

Stopuri ocluzale stabile contactele ocuzale trebuie sa fie suficient de echilibrat distribuite pentru a
impiedica migrarile dentare.

Elementele unei ocluzii stabile: in RC si IM contactele dento-dentare trebuie sa fie intotdeauna


aceleasi. Dupa realizarea acestor contacte mandibula trebuie sa nu derapeze in nici un sens, in plan
transversal sau frontal,inclusiv pentru a ajunge in RC sau IM. Deraparea mandibulei este urmarea
unor contacte care se fac pe pante inclinate. Penbtru a nu exista derapare, contactul trebuie sa fie
de tip: cuspid-foseta, si astfel dirijarea eforturilor se face in axul lung al dintilor.

Trauma ocluzala primara :NU DA BOALA PARODONTALA. Actiunea nociva a unei forte ocluzale
asupra parodontiului initial sanatos atunci cand directia,intensitatea sau durata fortei ocluzale sunt
dincolo de parametrii functionali (forta aplicata). In absenta factorilor etiologici
supraadaugati,inflamatori ,degenerativ-distrofici nu provoaca boala parodontala ci numai leziuni
parodontale izolate.

Modificari ale axului dentar apar in urmatoarele cazuri: carie proximala, edentatie, refacere ocluzala
necorespunzatoare, suprasarcini.

Trauma ocluzala secundara: apare parodontiu afectat,slabit,suferinta parodontala initiala avand


avand alte cauze decat cele ocluzale. Solicitarile ocluzale cu directie optima in axul lung al dintilor cu
intermitenta de intensitate in limite normale determina o traumatizare a parodontiului.

Stopuri ocluzale multiple. Maximul contractiei volumetrice se inregistreaza in IM: cu cat sunt mai
multi dinti in contact in RC sau IM, cu atat presiunea pe care o va suporta fiecare dinte va fi mai
mica. Daca in RC sau IM unul sau doi dinti fac contact prematur numai ei vor suporta toata forta
musculara care normal este suportata de toti dintii. Astfel stopurile ocluzale multiple sunt necesare
pentru : repartizarea uniforma a solicitarilor pentru fiecare dinte; toti dintii sa sufere un proces
uniform de uzare.

Stopuri ocluzale simultane. Nu sunt multiple in RC sau IM mandibula poate sa realizeze o deplasare
pentru a reusi sa sstabileasca stopuri ocluzale in numar cat mai mare. Stopurile ocluzale nu se mai fac
intr-un singur timp, deci nu sunt simultane.

! glisarea mandibulei dupa un contact prematur este determinata de versabtele sau pantele
dintilor maxilari care privesc spre directia de deplasarea a mandibulei.

Ocluzia fiziologica (Korber)

 Factorul timp= stopuri ocluzale simultane


 Factorul incarcare= solicitari ocluzale distribuite uniform la dintii laterali in axul lung
 Factorul numar=forte distribuite la toti dintii laterali
 Factorul continuitate=absenta breselor edentate
 Factorul forma= intre morfologia ATM si angulatia cuspidiana si incisiva sa existe corelatie
functionala
 Factorul protectie= dintii frontali sa asigure dezocluzia sectoarelor laterale

Criteriul 2. Ghidajul anterior armonizat cu miscarile functionale ale mandibulei si posibilitatile


ATM.

PROPULSIA= un ghidaj anterior mai deschis miscarea masticatorie are predominanta orizontala.
Un ghidaj abrupt are miscari predominant verticale.

Triunghiul lui Slavicek panta incisiva in legatura cu gradul de supraacoperire si cu treapta sagitala.

Un ghidaj anterior functional: participare a cel putin doua perechi de dinti antagonisti de o parte de
alta a liniei mediene. Are loc fara devierea mendibulei.

Interferentele si contactele premature: Active= acest gen de interferente se refera la faptul ca


ghidarea miscarii in propulsie se face de o singura pereche de dinti antagonisti de aceeasi parte a
liniei mediane. Contacte premature in propulsie: reprezinta sustinerea pozitiei cap la cap de o singura
pereche de dinti antagonisti. Exista situatii in care unele anomalii dento-maxilare exclud posibilitatea
unui ghidaj anterior.

In urmatoarele situatii nu exista propulsie: progenia si ocluzia inversa frontala; ocluzie labiodonta,
proalveolita cu prodentie si inocluzie sagitala mare,ocluzie adanca acoperita.

Criteriul 3 dezocluzia tuturor dintilor posteriori in miscarea de propulsie a mandibulei.


Interferenta in propulsie pe partea nelucratoare  contact prematur in propulsie pe partea
nelucratoare.

Fenomenul Thielemann= legea diagonalei lui Thielemann ( de cautat mai mult)

Sindromul molarului de 6 ani ( nu se vede de pe slide)

Interferente in propulsie de partea lucratoare contacte premature pe partea lucratoare

Concluzii : in miscarea de propulsie dintii anteriori trebuie sa determine dezocluzia imediata si toala
dintilor cuspidati deoarece : acestia nu au nici un rol functional in sectionarea alimentelor; ambii
condili nu sunt bine situati in cavitatile glenoide si eventualele contacte pe dintii cuspidati nu au
stabilitate si astfel se obliga muschii sa se contracte suplimentar iar contactele dffiind in afara axului
lung al dintilor sunt deosebit de traumatogene. Prin preluarea efectului fortei musculare, dintii
frontali protejeaza in timpul propulsiei parodontiul dintilor cuspidati si ale structurilor ale ADM.
Dintii frontali sunt capabili sa suporte incizia deoarece sunt tituati departe de punctul de sprijin al
mandibulei ATM si cu punctul de aplicare al fortei ( insertia muschilor), au o radacina destul de lunga
si un suport osos dens fiind deci intr-o situaite privilegiata.

Criteriul 4 dezocluzia dintilor cuspidati de partea nelucratoare in miscarea de lateralitate.


Miscarile de diductie (lateralitate)= presupune deplasarea spre lateral,stang sau dreapta a
mandibulei. Ghidarea acestei miscari la nivel dentar poate fi realizata in mai multe moduri,
urmatoarele fiind considerate functionale:

a. Ghidajul canin: inseamna ca miscarea de lateralitate este ghidata de alunecarea varfului


cuspidului caninului inferior pe panta palatina a caninului superior din pozitia de IM pana in
pozitia de cap la cap a cuspizilor celor doi canini. Motivele pentru care se considera ca acest
dinte poate sa suporte intreaga miscare de lateralitate : 1. Are o situatie topografica
privilegiata,fiind situat la distanta de locul de aplicare al fortei musculare si de punctul de
sprijin al mandibulei ATM; 2. Are o radacina foarte puternica cea mai lunga dintre toti dintii;
3. Osul alveolar este special structura avand un stalp osos de forta al maxilarului;
4.Parodontiul lui este dotat cu cea mai fina si specializata sensibilitatea proprioceptiva
b. Ghidajul de grup: inseamna ca miscarea de lateralitate este ghidata de canin impreuna cu
dintii laterali (premolari,molari) spre aceeasi parte spre care se face miscarea ( partea
activa,lucratoare). Dezocluzia dintilor de partea opusa miscarii (partea pasiva,nelucratoare,
de balans). Varfurile cuspidiene vestibulare ale dintilor mandibulari laterali aluneca pe
versantele interne ale cuspizilor vestibulari ai dintilor laterali maxilari din IM pana in cap la
cap cu dezocluzia imediata a tuturor celorlalti dinti. Participarea tuturor dintilor cuspidati pe
partea lucratoare la ghidaj este importanta deoarece solicitarile sunt paraaxiale si astfel sunt
distribuite la nivelul mai multor dinti.
c. Ghidajul antero-lateral: inseamna ca miscarea de lateralitate este ghidata de canin impreuna
cu unul sau mai multi dinti frontali;producandu-se dezocluzia dintilor laterali si de partea
activa si de partea de balans. La sfarsitul miscarii trebuie sa ramana in contact marginile
incizale ale dintilor care au participat la ghidaj.

(interferente premature- nu gasesc slide)

Eventualele contacte pe partea opusa sensului spre care se face miscarea de lateralitate sunt
considerate contacte nefunctionale pe baza urmatoarelor argumente:

 Pe partea nelucratoare contactele sunt neeficiente functional


 Contactele dento-dentare de pe partea nelucratoare sunt nelogice,manndibula este
plasata pe partea unde se gaseste bolul alimentar
 Pe partea pasiva condilul orbitant nu este bine sprijinit in cavitatea glenoida
 Eventualele contacte dento-dentare pe partea nelucratoare dezvolta forte care vor fi in
afara axului lung al dintilor.
 Contactele pe partea pasiva cu condilul nesustinut in cavitatea glenoida pot declansa
contractii musculare prelungite,spasme musculare prin oboseala muschilor obligati sa
fixeze mandibula

(slide absent)