Expoziție obiecte traditionale japoneze

Ornament cu byōbu
Deosebite exemple de artă japoneză, paravanele decorative byōbu sunt utilizate ca fundal pentru
ceramică și vase cu flori, sau ca elemente decorative în ceremonia ceaiului sau ikebana. Originare
din China, paravanele, de dimensiuni mari, au fost introduse în Japonia în secolul al VIII-lea, iar
structura și design-ul lor au evoluat, de-a lungul timpului. Inițial, erau folosite ca paravane pentru
vânt, ajungând, mai târziu, să fie utilizate ca separatoare în spațiile private.

Anul maimuței:
Maimuța-mască de bufon peste un suflet de înțelept; este energică, inteligentă, creativă,
prietenoasă, veselă, însă tinde, totodată, să fie superficială și egoistă. Extraordinar de curioasă,
poate să oscileze între sentimente, între versatilitate, voință, diplomație, ipocrizie.

Hagoita /羽子板

Hagoita sunt palete de lemn folosite în cadrul unui joc tradițional, asemănător badmintonului, foarte
popular de Anul Nou, numit hanetsuki. Hagoita sunt, de obicei, decorate cu desene migăloase,
lucrate cu atât de multă grijă, încât paletele servesc adeseori drept obiecte decorative în casă.
Geantă folosită de geisha
Numeroase accesorii însoțesc îmbrăcămintea tradițională japoneză, iar, printre acestea se
regăsește și geanta folosită de geisha, care complementează întreaga ținută. Îmbrăcămintea veche,
în special kimono-ul, este refolosită, de multe ori, pentru a repara alte articole vestimentare, pentru a
face altele noi, sau pentru a confecționa accesorii, precum gențile.

Geisha
Gheișele au apărut în istorie ca artiști de profesie și, deși, la început, mulți dintre aceștia erau
bărbați, termenul de geisha a ajuns, în timp, să însemne doar femeie artistă. Gheishele își începeau
instruirea la o vârstă fragedă, trecând prin mai multe etape, și se specializau în arte tradiționale
japoneze – de exemplu muzică, dans, ceremonia ceaiului – și conversații cu clienții. Foarte
cunoscute în secolul al XVIII-lea, gheishele mai există și astăzi, dar numărul lor este în continuă
scădere.

Samurai
Model al desărvârsirii japoneze, samuraiul era un luptător medieval, vasal direct al shogunului, care
oferea suzeranului lui loialitate și asistentă militară. Trăia după un set de reguli cunoscute sub
denumirea de Bushido, codul războinicului, care accentuau ideea de onoare și ale căror esență era
simțul datoriei. Samuraiul era singurul căruia îi era îngăduit să poarte arme, în general acesta
purtând două săbii, una lungă și una scurtă. Casta samurailor a fost desființată după Restaurația
Meiji, în 1968.

Set pentru sake

Seturile pentru sake, băutură obținută prin fermentarea orezului, sunt, în general, din ceramică, dar
pot fi și din lemn, sticlă sau plastic. Sunt alcătuite din recipientul pentru turnat, numit tokkuri, și
pahare, numite ochoko. Pot fi folosite și cești tradiționale, sakazuki, în special la nunți sau la
ceremonii speciale, cum ar fi ceremonia ceaiului.

Bol japonez
Bolurile japoneze au diferite utilizări, putând fi regăsite în diferite forme, de la bolurile speciale
folosite în ceremonia ceaiului, până la bolurile folosite în timpul meselor obișnuite. De obicei,
acestea sunt decorate cu motive și palete de culori tradiționale.

Bento:
Este o cutie specială în care se servește un fel de mâncare specific japonez, constând, în principal,
în orez, pește sau carne și murături sau legume gătite. Bento-urile pot fi pregătite în diverse moduri,
cum ar fi kyaraben-mâncarea fiind aranjată astfel încât să arate ca personaje cunoscute din anime-
uri, manga-uri sau jocuri video și oekakiben - însemnând că mâncarea este decorată ca să semene
cu oameni, animale, clădiri, monumente sau chiar flori ori diferite plante.
Bento își are originile în perioada Kamakura (1185-1333), odată cu apariția orezului gătit: hoshi-ii,
rafinându-se drept un fel de cultură în perioada Edo(1603-1867), când călătorii puteau purta cu ei un
simplu koshibento, ce consta în câteva chifteluțe de orez, numite onigiri, învelite în frunze de
bambus.

Peștii koi:
Crapii japonezi sau peștii koi sunt una dintre cele mai frumoase specii de pești din lume,fiind foarte
populari printre colecționari,iubitori de animale sau pasionați de exotic și chiar necunoscători ai
simbolurilor nipone. Înzestrați cu o frumusețe copleșitoare, peștii koi ascund, totodată, o suită de
semnificații referitoare la lecțiile-sau probele-cu care oamenii se confruntă de-a lungul vieții.
Crapii japonezi au o forță de viață incredibil de puternică și vioaie, aspect întărit de abilitatea lor de a
înota împotriva curenților sau chiar în amonte.Câteva dintre caracteristicile sau calitățile acestora
sunt: Longevitatea, Succesul, Prosperitatea, Ambiția, Perseverența, Curajul, Norocul.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre peștii koi este legată de o cascadă mare de pe
Fluviul Galben, numită ,,Poarta Dragonului”.Singurii pești care puteau înfrunta curentul ca să treacă
mai departe erau crapii japonezi.Fiind singurii suficient de îndrăzneți să înoate în direcția opusă
fluxului, aceștia reprezintă dorința de a depăși orice obstacol.
Shamisen:
Este un instrument muzical tradițional japonez cu 3 coarde(făcute din mătase răsucită sau,mai
nou,din nailon), o cutie de rezonanță numită do,acoperită în față și în spate cu piele pentru
amplificarea sunetului și un gât lung.
A fost introdus în Japonia din China la sfârșitul secolului al XVI-lea,putând fi folosit solo, împreună cu
alte shamisene sau ca acompaniament pentru nagauta-cântecele din teatrul Kabuki sau buraku-
teatrul de păpuși japonez, însă gheișele îl întrebuințează și ele destul de des pentru kouta-cântece
scurte.

Dansul Awa Odori:

Reprezintă un dans cu o tradiție veche de 400 de ani din prefectura Tokushima, de pe insula
Shikoku, fiind unul dintre dansurile reprezentative ale Japoniei, adânc înrădăcinat în viețile de zi cu
zi ale oamenilor și practicat în toate colțurile prefecturii.
Când dansează Awa Odori, dansatorii se adună în grupuri numite ren,cu alți colegi de școală sau
chiar de la locul de muncă, un astfel de grupuleț însumând,de regulă, în jur de 20 de oameni.
Bărbații și femeile poartă diverse costume și dansează în moduri diferite-bărbații sunt îmbrăcați cu
happi-o haină ușoară și largă din bumbac,mișcându-se mult mai energic. Femeile poartă un yukata-
un kimono subțire, de vară și o amigasa-o pălărie țesută dintr-un fel de papură, acestea dansând
într-un mod mai elegant,rafinat.Bărbații trebuie să se aplece puțin în față cu genunchii ușor
îndoiți,ridicându-și mâinile deasupra frunții, mișcându-și încheieturile încet, de sus în jos, în timp ce
femeile își întorc invers palmele, unduindu-și încheieturile cu grație.

Plăcuțele Ema:
Sunt niște plăcuțe mici din lemn pe care sunt scrise dorințe și vise ale practicanților religiei
shintoiste. Plăcuțele sunt apoi lăsate la templu,unde se crede că spiritele sau zeii-kami le primesc,
fiind împodobite cu desene variate,de regulă înfățișând animale,multe dintre ele având cuvântul
gan`i, însemnând dorință, scris pe o parte.
În trecut, oamenii ofereau templelor cai pentru noroc și prosperitate, această practică fiind înlocuită,
ulterior, cu oferirea unor plăcuțe din lemn cu cai desenați pe ele, picturile începând să varieze de-a
lungul timpului.

Felicitări de nuntă / 祝儀袋 / Shuugi bukuro

În societatea japoneză actuală, este de așteptat ca persoanele invitate la o nuntă să ofere astfel de
felicitări cuplului în ziua evenimentului. Felicitările sunt confecționate în așa fel încât să permită
introducerea unei sume de bani, care trebuie să însoțească felicitarea și să servească drept cadou
de nuntă.

Chigiri-e /ちぎり絵
Chigirie-e, sau arta creării de imagini prin îmbinarea de bucăți de hârtie colorată. Tehnica datează
din epoca Heian și constă în tăierea și suprapunerea prin lipire a unor bucăți de hartie manuală
specială (washi) pentru a creea, în final, efectul unei picturi în acuarelă.

Pergament decorativ / 掛け物 / kakemono

Kakemono sunt picturi japoneze executate cu cerneluri de China sau în acuarelă, pe fâșii lungi
de mătase sau de hârtie groasă. Ilustrațiile sunt adesea însoțite de elemente de caligrafie. Acestea
sunt prinse de vergele cu extremități din fildeș, mărgean, jad sau corn sculptat, în jurul cărora se pot
rula și se atârnă pe perete.

Măști Setsubun / 節分の面 / Setsubun no men

Măștile purtate pe 3 februarie de Setsubun, sărbătoare asociată cu reîntoarcerea soarelui,

schimbarea vremii, reînnoirea trupului şi a spiritului, eliminarea răului, purificarea şi renaşterea,
joacă un rol extrem de important în cadrul festivităților. Ele servesc celor care doresc să întruchipeze
personajele legendei din spatele sărbătorii, măștile reprezentând, în general, căpcăuni și femei
bătrâne. Legenda ne spune povestea unui căpcăun care a ales să se deghizeze în bărbat pentru a
petrece o noapte în casa unei bătrâne. Femeia, fermecată fiind de măiestria cu care acesta lucra un
kimono din metal prețios cu un ciocan magic, hotărî să le fure pe amândouă, ca mai apoi sa alunge
căpcăunul mâniat din casă aruncându-i în față un pumn de boabe de fasole. Astăzi, cei ce doresc să
întâmpine Noul An cu casa curățată de spirite rele, poartă aceste măști și practică un ritual
străvechi. De regulă, Toshi Otoko (bărbatul anului - însemnând bărbatul din casă născut în semnul
zodiacal al Anului Nou) este cel care aruncă boabele de fasole către un alt membru al familiei,
deghizat în căpcăun, şi pe fereastră, rostind incantaţia „Fuku wa uchi, oni wa soto!” („Norocul în
casă, diavolii afară!”).

Evantai
Dovadă a caracterului revoluționar și inventiv specifice civilizațiilor estice, evantaiul se bucură de o
istorie impresionantă. Japonia este cunoscută a fi țara în care evantaiul pliabil își găsește originea,
invenția datând din jurul secolului VIII d. Hr și având drept sursă de inspirație modelul aripilor
liliecilor. Cu timpul, evantaiul a încetat să mai fie văzut drept un indiciu şi un privilegiu al statutului
social, ajungând să fie un element indispensabil pentru orice membru al societății nipone, atât nobilii,
cât și oamenii din păturile inferioare ale societății utilizându-l regulat. Element prin excelență
decorativ, evantaiul își găsește întrebuințare și în cadrul ramurilor artistice, precum teatrul tradițional
și, implicit, dansul tradițional japonez.

Caligrafie / 書道 / shodou
Soră a picturii, caligrafia japoneză face din practicanții săi artiști egali cu ai tuturor celorlalte arte.
Istoria sa începe odată cu introducerea scrisului chinezesc în secolul 5 e.n în spațiul nipon.
Caligrafia japoneză shodou este, după cum arată ideogramele componente ale cuvântului, “drumul
înspre scriere ca artă”. Însemn al nobilimii, prin suplețea și delicatețea sa, caligrafia a reprezentat,
inițial, un punct de interes pentru membrii aristocrației, onorabilitatea unui curtean al epocii Heian
fiind condiționată, pe lângă îndemânarea sa în poezie, de cea în caligrafie. De aici și o regulă
nescrisă a caligrafiei prezente în poezie, conform căreia frumusețea unui poem se îmbogățește dacă
înfățișarea lui este pe măsura conținutului.

Pisica Maneki Neko este un remediu sau talisman de noroc foarte popular in cultura chineza si cea
japoneza despre care se crede ca aduce noroc si bunastare celor care o detin.Tocmai de aceea
pisica norocoasa este atat de intalnita in magazine, restaurante si alte afaceri detinute de asiatici.
Pisica bogatiei este numita si Maneki Neko care inseamna “pisica care cheama”, in limba Japoneza.
Pisica are labuta ridicata ca si cum ar chema bogatia. Maneki Neko mai este cunoscuta si sub
denumirea de pisica norocoasa, pisica banilor, pisica primitoare etc.

Kokeshi sunt păpuși japoneze , originar din nordul Japoniei . Ele sunt realizate manual din lemn , au
un trunchi și simplu un cap la scară mărită , cu câteva linii subțiri , vopsite pentru a defini feței .
Corpul are un design floral pictat în roșu , negru , și, uneori, de culoare galbenă , și acoperite cu un
strat de ceară . O caracteristică de păpuși Kokeshi este lipsa lor de arme sau picioarelor . Partea de
jos este marcată în mod tipic cu semnătura artistului .

Beţişoarele sunt numite hashi, sau otemoto . Beţişoarele japoneze sunt scurte-medii, terminate cu
vârf ascuţit. Sunt fabricate din lemn lăcuit. Unele seturi includ două feluri de beţişoare: unele scurte,
pentru femei şi altele mai lungi, pentru bărbaţi. Există şi dimensiuni mici, pentru copii.

Chawan 茶碗 cana pentru ceai(folosita deobicei la ceremonia ceaiului)

Kinkaku-ji (trad. „Templul Pavilionului de Aur”), este un templu al budismului Zen, ce se gaseste in
Kyoto. A fost construit la sfarsitul secolului al XIV -lea ca vila pentru shogun-ul( shogun e un
comandant militar,un general) Ashikaga Yoshimitsu. Dupa moartea sa, asa cum a lasat indicat in
testamentul sau, cladirea a fost transformata intr-un templu Zen al sectei Rinzai. Kinkakuji a servit
drept sursa de inspiratie pentru un alt templu cunoscut din Kyoto, si anume Ginaku-ji (trad. Pavilionul
de Argint), cosntruit de Ashikaga Yoshimasa cateva decenii mai tarziu.
Kunaiul (クナイ, Kunai), împreună cu shurikenul, este una dintre cele mai folosite unelte ninja. Este un

pumnal negru cu mânerul bandajat și un mic inel atașat la capătul lui. Kunaiul este făcut pentru
penetrare și înjunghiere, deși poate produce pagube și dacă este aruncat, chiar dacă nu a fost făcut
pentru așa ceva; este puțin mai mare ca o mână.

Katana este un tip de sabie japoneză numită de multe ori și "sabie de samurai". Katana este
caracterizată de prin proprietățile sale: este curbată, ușoară, cu o singură lamă, cu garda de formă
circulară sau pătrată, și cu mânerul destul de lung pentru a putea fi ținut cu ambele mâini. Din punct
de vedere istoric, ea a devenit inseparabilă de samuraiul din perioada feudală a Japoniei, și a devenit
cunoscută pentru abilitatea ei de tăiere și a ascuțimii sale.

STEAGUL Legenda spune ca în secolul al XIII-lea, când mongolii veneau să invadeze Japonia (anii
1274 și 1281), preotul budist Nichiren i-a oferit shogunului un steag asemănător cu cel de astăzi.
Shogunatul a adoptat steagul pentru navele sale la începutul secolului al XVII-lea, iar în secolul al
XIX-lea a decretat ca toate navele japoneze să arboreze steagul alb cu disc roșu. Guvernul Meiji a
desemnat oficial folosirea steagului de către toate navele comerciale și militare ale Japoniei. Deși a
fost folosit multe secolede a fost folosit steag național, adoptarea oficială s-a făcut doar recent, pe 13
aprilie 1999.

Zori sunt sandale japoneze plate, făcute din paie de orez sau de alte plante, , pânză , lemn lăcuit ,
piele, cauciuc sau materiale sintetice.(ce avem noi). Gheta sunt asemanatori cu zori, doar ca sunt
mai inalti, au niste placute asemanatoare unei platforme. (nu am gasit explicatii asa ca va las o
poza)

Furin=clopotelul de vant

Uchiwa este evantaiul traditional japonez.

Evantaiele pliante au fost preluate de catre japonezi de la chinezi.
Uitati ceva interesant despre evantaie:Evantaiul de război japonez este proiectat pentru utilizare în
război . Mai multe tipuri de evantai de război au fost folosite de către clasa de samuraii japonezi in
timpurile feudale , fiecare avand un aspect și un scop diferit.