Sunteți pe pagina 1din 1

CONTEXTUL ISTORIC AL ROMANULUI „Mandrie si prejudecata”

Intre anii 1797, cand o tanara pe nume Jane Austen a inceput sa lucreze la
lucrarea care avea sa devina „Mandrie si prejudecata”, si 1813, cand romanul
a fost publicat, a avut loc Revolutia Franceza, Marie Antoinette a fost
ghilotinata iar Napoleon Bonaparte a reusit sa cucereasca o mare parte din
Europa de Vest. Mai aproape de locul natal al lui Austen, Marea Britanie s-a
unit cu Irlanda pentru a deveni Regatul Unit, sclavia a fost interzisa de
Parlament in tot Regatul Britanic iar Regele George III, aparent innebunit de o
boala pe care acum istoricii o considera o rara boala ereditara, a fost inlocuit
de fiul sau, Printul Regent, care devine mai tarziu Regele George IV.
Epoca georgiana, epoca in care s-a nascut si Austen, a fost mai degraba o
perioada de tranzitie. A vazut trecerea de la iluminism la romantism in arta si
literatura, si a auzit primele soapte despre feminism in Europa de Vest. Putina
familiaritate cu aceste evenimente istorice va pune fictiunea lui Austen in
context si va ajuta cititorii sa inteleaga vietile personajelor autoarei.
In „Mandrie si prejudecata”, familia Bennet face parte, la fel ca familia lui
Austen, dintr-o clasa mijlocie superioara numita „mica nobilime”. Considerata
social acceptabil sa se amestece cu aristocratia detinatoare de pamant, dar
totusi putin inferioara din punct de vedere al averii, mica nobilime includea
ofiterii militari, sergentii de tara si multe forme ale clerului; toti eligibili pentru
odraslele aristocratilor. Mica nobilime putea sa detina mai putin de 1000 de
acri de pamant, pe care ii putea da in arenda chiriasilor sau de care se putea
ocupa in mod direct. In mod obisnuit, mica nobilime traia la tara, vizitand
Londra doar pentru a se ocupa de chestiunile oficiale.
Din punct de vedere al claselor sociale, sub mica nobilime se aflau clasele
muncitoresti, fermierii chiriasi, negustorii, meseriasii, precum fierarii si
tamplarii, doctorii de tara, avocatii de oras s.a. Cu toate ca se aflau sub mica
nobilime din punct de vedere social, se intampla ca multi negustori si
meseriasi sa adune o avere din profesiunea lor si sa ajunga chiar mai bogati
decat cei mai saraci detinatori de pamant din mica nobilime.
Pentru mica nobilime, de chestiunile financiare se ocupa barbatul. Legea si
traditia faceau ca femeia sa aiba foarte putin control asupra banilor, chiar si
asupra banilor pe care, in ziua de azi, i-am considera banii ei. O femeie din
clasele superioare putea sa primeasca o avere de la familia sa dupa ce se
casatoarea sau dupa moartea tatalui sau. Aceasta suma de bani ajungea să
atragă dobânzi in cuantum de 5% din investiție în fonduri guvernamentale.
Aceste dobanzi contribuiau la venitul familiei, daca femeia era casatorita, sau ii
acopereau costurile cotidiene, daca ramanea singura.