Sunteți pe pagina 1din 2

La Oslo, Episcopul Macarie le-a conferit Crucea Nordului la două foste deținute

politic în timpul regimului comunist ateu din România

Românii din capitala Norvegiei, Oslo, au participat vineri seara, 10 mai 2019, la
Taina Sfântului Maslu săvârșită de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul
Ortodox Român al Europei de Nord, în biserica parohială, cu prilejul apropierii
Duminicii Mironosițelor. La slujbă au fost prezente două foste deținute politic în
timpul regimului comunist ateu din România, Galina Răduleanu și Niculina Moica.
La finalul slujbei, cele două invitate au primit din partea Preasfințitului Părinte
Macarie, cea mai înaltă distincție a eparhiei, Crucea Nordului. În Duminica
Mironosițelor, din 12 mai 2019, după Sfânta Liturghie oficiată de către preotul
paroh Alexandru Ardelean, în biserica parohială din Oslo, aducând cuvenitul
omagiu femeii creștine de pretutindeni, distinsele credincioase au dat o mărturie
vie înaintea enoriașilor prezenți la slujbă, vorbindu-le despre ororile regimului
comunist ateu și despre curajul și primejdia mărturisirii.

Cuvântul Preasfințitului Episcop Macarie:

„Mulțumim Preamilostivului Dumnezeu că ne-a învrednicit să avem în mijlocul


nostru două doamne ale demnității mărturisitoare românești anticomuniste:
doamna Galina Răduleanu, medic, fiica preotului Boris Răduleanu, arestată la 24
de ani, dimpreună cu tatăl său și cu fratele său, condamnată la șapte ani de
închisoare, petrecuți la Uranus, Jilava, Arad și Oradea și doamna Niculina Moica,
arestată la numai 15 ani, care a petrecut cinci ani în închisorile de la Târgu Mureș,
Jilava, Botoșani, Arad și Oradea, la rândul ei avându-și tatăl ei arestat. Iată,
așadar, două tinere care în întunecatul regim comunist au avut acest curajul de a
scrie și spune ce gândesc, de a înfrunta cu vitejie ororile anchetelor, proceselor,
penitenciarelor, păstrându-și ținuta morală și după ce au fost eliberate.
Cum spunea o altă mare mărturisitoare a închisorilor comuniste, Aspazia Oțel-
Petrescu, aceste femei au fost răstignite cu un braț ridicat spre cer, pentru
dragostea de Dumnezeu, iar cu celălalt spre neamul românesc, pentru
dragostea de țară. Cuvintele sunt neputincioase să zugrăvească suferințele,
dramele, dar și înălțările sufletești și călirea morală prin care au trecut

1
mărturisitoarele noastre, și prețuim ca un mare dar faptul că avem șansa de a le
avea printre noi, de le asculta mărturiile.
Cinstim, în aceste zile, într-o manifestare care a început încă de vineri, prin
săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, continuând prin evenimentele dedicate și
culminând cu Sfânta Liturghie din ziua Sfintelor Mironosițe, prin doamnele Galina
și Niculina, toate femeile creștine din neamul nostru care au dus crucea
mărturisirii, devenind, astfel, ca mironosițele, și vestitoare ale învierii. Avem un
nor de mărturii, de-a lungul istoriei, privitor la curajul, demnitatea, sacrificiul
atâtor femei, și mă refer nu doar la perioada comunistă. Să ne gândim la doamna
Maria, soția Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, la Despina Milița, soția
Sfântului Voievod Neagoe Basarab, la femeile cuvioase care în pustnicie și
mănăstiri au petrecut și, iată, la martirajul și mărturisirea din vremea
bolșevismului anticreștin și ateu. Ne gândim și evocăm astăzi și femeile care au
ținut țara în palmele lor muncite și în obrajii lor brăzdați de lacrimi atunci când
soții lor erau pe front sau închiși, femeile care au avut o altfel de mărturisire,
discretă, dar nu mai puțin importantă.
Îndemn credincioșii ca noi, în Biserică, să cinstim mai consecvent și nu doar în
această minunată zi a sfintelor mironosițe femeile creștine ale neamului, ci să ne
aducem aminte, să ne rugăm și să vorbim despre jertfa acestor femei
permanent. Nu doar pentru că așa este drept, ci și pentru că avem nevoie
imperioasă de astfel de mărturii, de astfel de repere, pentru că suntem obligați să
le cinstim, să le înțelegem, să le prețuim și să le urmăm, după puteri. Pentru că
mărturia acestor doamne ale demnității creștine românești a fost esențială
pentru supraviețuirea noastră că neam și Biserică și de modul în care ne
raportăm la ea va depinde și supraviețuirea noastră pe mai departe. Iată ce
cruce poate duce o tânără! Iată ce cruce poate duce o adolescentă de doar 15 ani!
Așadar, mulțumindu-le și cinstind toate mărturisitoarele și mucenițele de-a lungul
vremii, începând cu sfintele mironosițe, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne facă
vrednici de o astfel de moștenire.”