Ciclicitatea observată în dezvoltarea fiinţei umane permite distingerea unor
etape de vârstă bine circumscrise, această segmentare a etapelor de vârstă fiind mai degrabă didactică. Deosebirile dintre etape pot să nu fie foarte pregnante sau pot să apară suprapuneri într-o măsură foarte mare între ele. Fiecare copil este unic în modul în care creşte, se dezvoltă şi dobândeşte deprinderi şi competenţe. Copiii trec prin stadii similare de dezvoltare, dar în ritmuri diferite. Nu trebuie să ne aşteptăm ca toţi copiii să atingă acelaşi nivel de performanţă în aceleaşi timp. În general, este acceptat următorul traseu al ciclului vital: • Perioada prenatală (din momentul concepţiei până la naştere); • Perioada de nou născut şi sugar (0 – 1 an); • Copilăria timpurie (1 – 3 ani); • Vârsta preşcolară (3 – 6 ani); • Vârsta şcolară mică (6/7 ani – 10/11 ani); • Preadolescenţa – pubertatea (10/11 ani – 14/15 ani) • Adolescenţa (14/15 ani – 20 ani); • Vârsta adultă tânără (20 – 40 ani); • Vârsta de mijloc (40 – 65 ani); • Vârsta adultă târzie sau bătrâneţea (începând cu 65 ani).