Sistemul cardiovascular

A . Aparatul cardiovascular este alcatuit din urmatoarele componente:

1. Inima – cel mai puternic muschi din corpul uman

2. Sangele – contine globulele rosii, plasma, globulele albe si hormoni
3. Vasele de sange – venele, arterele si capilarele

B. Vasele sangvine

Vasele sangvine alcătuiesc un sistem de tuburi prin care circulă sângele. După structura şi funcţiile pe
care le îndeplinesc, deosebim trei tipuri de vase sangvine: artere, capilare şi vene.

Arterele

Arterele sunt vase care pornesc din ventricule, ducând sângele către ţesuturi. Ele se ramifică în vase
din ce în ce mai mici: artere mari, mijlocii şi mici (arteriole). Peretele arterelor este elastic, de aceea o
arteră secţionată rămâne deschisă.

Cele mai importante artere sunt: artera aortă, care pleacă din ventriculul stâng, se curbează formând
cârja aortică, după care coboară spre partea inferioară a corpului; din ea se desprind arterele care se
ramifică în corp; artera pulmonară, care pleacă din ventriculul drept şi conduce sângele la plămâni.
Arteriolele se ramifică, la rândul lor, în vase foarte subţiri, numite capilare.

Capilarele

Capilarele, vase cu diametrul mai mic (6-30 µm), fac legătura dintre reţeaua arterială şi cea
venoasă. Perete lor este format dintr-un singur strat de celule. În capilare, care împânzesc organele
ca o reţea fină, circulaţia sângelui este mai lentă decât în artere, ceea ce permite schimbul de
substanţe între sânge şi ţesuturi.

Venele

Venele sunt vase care se deschid la nivelul atriilor, aducând sângele de la ţesuturi. Peretele venelor
conţine foarte puţine fibre elastice. De aceea, o venă secţionată rămâne moale şi închisă. Majoritatea
venelor situate sub inimă prezintă pe pereţii lor valvule în formă de cuib, care înlesnesc urcarea
sângelui spre cutia toracică.

Cele mai importante vene sunt vena cavă inferioară şi vena cavă superioară, care se deschid în atriul
drept, şi venele pulmonare, care conduc în atriul stâng sângele venit de la plămâni.

c. https://www.academia.edu/29594572/Cardiologie_Curs_1_-_Anatomia_inimii

http://www.gsam.ro/Atestat2015/Rusti/marea_si_mica_circulatie.html

CICLUL CARDIAC
Ciclul cardiac (
revoluţia cardiacă
) reprezintă secvenţa de fenomene mecanice ale inimii în funcţie de timp, din momentul debutului activării
cardiace şi până în momentul începutului unei noi activări.La o frecvenţă cardiacă de 75 bătăi/min, durata
unui ciclu cardiac este de 0.8 secunde,d i n c a r e î n j u r d e 0 . 3 s e c u n d e r e v i n
contracţiei (
sistola
) şi 0.5 secunde relaxării(
diastola
). Având în vedere că fenomenele mecanice ale inimii sunt declanşate de cele electriceprin intermediul
cuplului electro-contractil, ca şi reper al desfăşurării ciclului cardiac sefoloseşteECG-ul.
S
ISTOLA

ATRIALĂ
Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată
c u p l u l u i electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenţei de depolarizare, sistola
atrialăp r o g r e s e a z ă d e s u s î n j o s î n p e r e ţ i i a t r i i l o r , d e t e r m i n â n d p r i n c o n t r a c ţ i a
a c e s t o r a o creştere a presiunii atriale până la
4-6 mm Hg pentru AD
şi
7-8 mm Hg
pentru AS. Peparcursul sistolei atriale, valvele atrio -ventriculare sunt deschise, astfel încât
curbapresiunii atriale se suprapune peste cea a presiunii ventriculare, cu existenţa însă
înpermanenţă a unui gradient de presiune atrio-ventricular care asigură sensul de curgereal
sângelui.Rolul sistolei atriale este cel de-a desăvârşi umplerea ventricularăavând în mod normalo
pondere de 25-30% din aceasta. La sfârşitul sistolei atriale în fiecare ventricul se
vaa c u m u l a o c a n t i t a t e d e s â n g e n u m i t ă
volumul telediastolic
(end-diastolic) deaproximativ
120-130 ml
. Presiunea ventriculară corespunzătoare acestuia va fi de
6 mmHg pentru VS
şi
2.5 mm Hg pentru VD
.

J . In timpul ciclului cardiac, inima produce manifestari mecanice, electrice si acustice care dau
informatii asupra modului ei de activitate.

Manifestarile mecanice:

Principalele manifestari mecanice ale activitatii inimii sunt socul apexian, pulsul arterial si pulsul
venos.

Socul apexian poate fi observat sau palpat cu palma la nivelul spatiului 5 intercostal stang, in
dreptul liniei medio-claviculare. El se inregistreaza ca o expansiune sistolica localizata a peretelui
toracic provocata de schimbarea consistentei si rotatia cordului in sistola.

Pulsul arterial reprezinta expansiunea ritmica a peretelui arterelor sincrona cu sistola. El se

determina prin palparea cu degetele a arterei radiale, la nivelul treimii distale a antebratului prin
comprimarea arterei, pe planul dur, osos al radiusului. Acesta unda se propaga cu viteza mare (5
m/s) prin sistemul arterial, diminuand in forta pe masura ce se apropie de capilare.

Pulsul venos se poate observa sau inregistra la baza gatului, la nivelul venei jugulare. Este datorat
variatiilor de volum a venelor din apropierea inimii cauzate de variatiile de presiune din atriul drept in
timpul ciclului cardiac.

Manifestarile electrice:

Fenomenele bioelectrice care se petrec la nivelul inimii se datoreaza faptului ca in diastola fibrele
cardiace sunt incarcate cu sarcini pozitive la exteriorul membranei si negative in interior (polarizare
de repaus). In sistola, polaritatea membranei se inverseaza, exteriorul devenind negativ fata de
interior (depolarizare).

Regiunea de inima care intra in activitate devine negativa in raport cu zonele aflate inca in
repaus. Diferentele de potential electric intre aceste regiuni se transmit pana la suprafata corpului si
pot fi culese cu ajutorul unor electrozi aplicati pe piele. Aceste biopotentiale sunt apoi amplificate si
inregistrate cu ajutorul electrocardiografului.

Graficul obtinut se numeste electrocardiograma (ECG). Pe un traseu ECG se inscriu trei unde
pozitive P, R si T si doua unde negative unda Q si unda S. Unda P reprezinta depolarizarea atriilor si
precede sistola mecanica atriala. Intervalul P-Q reprezinta timpul necesar pentru conducerea
stimulilor de la atrii la ventricule. Complexul QRS reprezinta depolarizarea ventriculara, iar unda T
repolarizarea ventriculara. In bolile de inima ECG se modifica mult si ajuta la diagnosticul acestor
afectiuni.

Manifestarile acustice:

Activitatea inimii este insotita de zgomote datorate vibratiilor sonore produse in timpul ciclului
cardiac. Aplicand urechea pe torace, in dreptul inimii se aud doua zgomote caracteristice.

Zgomotul I (sistolic) este de intensitate si durata mare si se aude mai bine la varful inimii. El este
produs de vibratia peretelui ventricular, inchiderea valvulelor atrioventriculare si expulzia sangelui
din ventricule in artere, fenomene ce au loc la inceputul sistolei ventriculare.

Zgomotul II (diastolic) este mai scurt si mai putin intens ca zgomotul I si se aude mai bine la baza
inimii. El este produs de inchiderea valvulelor semilunare, aortice si pulmonare, fenomene care au
loc la inceputul diastolei ventriculare. Intre zgomotul I si zgomotul II exista o pauza scurta, de liniste
ce corespunde duratei sistolei ventriculare, iar intre zgomotul II si zgomotul I urmator, exista o pauza
mai mare egala cu durata diastolei ventriculare. Inregistrarea grafica a zgomotelor inimii se numeste
fonocardiograma. In cazul unor defecte valvulare zgomotele sau pauzele pot fi inlocuite cu sufluri.
Debit systolic - Volumul de sange eliberat de cord la fiecare sistola, egal cu diferenta dintre volumul
telediastolic si cel telesistolic. Valoarea sa variaza intre 70 si 90 ml la cordul adult normal

Debit cardiac
Cantitatea de sange expulzata de fiecare ventricul intr-un minut. La omul sanatos, valoriile
medii variaza intre 5,5 si 6,5 l.

Fumatul, hipertensiunea arteriala si un nivel prea crescut al colesterolului in sange

(hiepercolesterolemie) sunt principalii factori de risc ai bolilor vasculare. Acesti factori de risc diferiti
actioneaza in principal la nivelul arterelor, in special la nivelul arterelor inimii. Ei sunt responsabili de
formarea, pe peretii arterelor, de placi constituite din depozite de grasimi, numite placi de aterom,
care jeneaza circulatia prin reducerea aportului de sange la inima. Aceasta boala a peretilor arterelor
se numeste ateroscleroza.

Asocierea la aceasi persoana a mai multor factori de risc (fumat, stres, hipertensiune arteriala,
alcoolism etc.) creste considerabil riscul pentru aparitia unei boli cardiovasculare. Efectul acestor
asocieri e amplificat, adica el nu corespunde unei simple sume aritmetice.

Termenul „boli cardiovasculare” (BCV) este atribuit unei multitudini de boli ce afecteaza inima si
vasele de sange, printre acestea numarandu-se cardiopatia ischemica (CI), afectiunile
cerebrovasculare, hipertensiunea arteriala (presiunea ridicata a sangelui) sau boala arteriala
periferica (BAP).
Alte boli cardiovasculare sunt miocardita (afectiune a inimii cauzata de febra reumatica) si bolile
cardiace congenitale (malformatii ale inimii prezente de la nastere).
BCV sunt asociate cu atacurile de cord (infarctul miocardic), angina si accidentele vasculare
cerebrale.

Evenimentele acute precum infarctul miocardic si accidentele cerebrale sunt predominant cauzate
de ateroscleroza, adica de depunerea progresiva a materialului gras (ex. colesterol, trombocite si
reziduuri celulare) pe peretele arterial al vaselor de sange ce iriga inima sau creierul. Acumularile
reziduale determina formarea leziunilor sau a ateromatozei. in timp, aceste leziuni se maresc si se
dilata, ingustand artera si astfel limitand cantitatea de sange ce circula prin vase. Vasul de sange se
poate astfel intari si pierde din flexibilitate.
- Deoarece inima si creierul nu sunt irigate corespunzator, aceste limitari ale fluxului sangvin,
asociate aterosclerozei, pot cauza probleme cardiovasculare precum angina. Limitari mai
accentuate pot degenera in evenimente cardiovasculare serioase, inclusiv atacuri de cord si
accidente cerebrale.
- Dilatate, arterele se pot rupe, dezvoltand cheaguri de sange ce pot bloca complet vasele, cauzand
atacuri de cord si accidente cerebrale