IDEI SI REGIMURI POLITICE ÎN LUMEA CONTEMPORANA

A. IDEI SI REGIMURI TOTALITARE

Ideologiile totalitare sunt produsul direct sau indirect al Primului Razboi Mondial. Întâlnim doua forme de ideologii si
regimuri totalitare: de stânga (comunismul) si de dreapta (fascismul, nazismul).
Extrema dreapta si extrema stânga întrunesc trasaturi comune (asemanari):
_ conducerea societatii de catre partidul unic (excluderea categorica a pluralismului
politic
_ monopolul puterii asupra ideologiei, mass-mediei, politiei;
_ cultul personalitatii liderului
_ utilizarea propagandei pentru manipularea populatiei;
_ sacrificarea a nenumarate vieti omenesti în numele unor ideologii utopice;
_ subordonarea indivizilor fata de interesele statului.

FASCISMUL
Ca ideologie, fascismul se încadreaza în extrema dreapta a spectrului politic. Fascismul este incompatibil cu democratia si
diversitatea de opinii. Statul fascist este o dictatura care promoveaza cel mai adesea idei nationaliste duse pâna la extrem;
pe lânga idealizarea propriei natiuni si preamarirea trecutului glorios, se manifesta intoleranta fata de alte
natiuni/rase/ideologii. Nationalismul exagerat este completat de încalcarea grava a drepturilor
omului, eliminarea oponentilor prin mijloace teroriste.
Fascismul s-a manifestat în planul politic în urmatoarele tari: Italia – Benito Mussolini (1922-1943), Spania – Miguel
Primo de Rivera (1923-1925), Francisco Franco (1939-1975); Portugalia – Antonio de Oliveira Salazar (1932-1968);
Ungaria – Horthy (1920-1944);

NAZISMUL
Termenul de „nazism” este o prescurtare de la „national-socialism”, ideologie si miscare politica aparute si fondate de
Adolf Hitler în Germania interbelica. Ideologia se fundamenteaza pe ideile expuse de Adolf Hitler în „Mein Kampf”
(„Lupta mea”), publicata în 1925. National-socialismul este o forma de fascism, o subdiviziune a sa, caci toti nazistii sunt
fascisti, dar nu toti fascistii sunt nazisti. Miscarea politica a fost promovata de
Partidul National-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP).
Trasaturi si caracteristici ideologice:
1. nationalism etnic, inclusiv definitia germanilor drept „rasa stapânitoare” (Herrenvolk)
2. rasism, antisemitism
3. anticomunism
4. anticlericism
5. eugenía (=omorârea raselor „sclave” si a celor „parazite” pentru a purifica rasa „stapâna”)
6. „principiul conducatorului” (Führerprinzip), conform caruia conducatorul simbolizeaza
întruparea miscarii politice si a natiunii.
7. simbolul nazist – zvastica, în sensul acelor de ceasornic.
8. asigurarea „spatiului vital” (Lebensraum) pentru „rasa stapânitoare”
9. natiunea este cea mai importanta creatie a unei rase => marile natiuni sunt creatiile unor mari rase.
10. fanatism, violenta

COMUNISMUL
Comunismul se înscrie în extrema stânga a esichierului politic si este incompatibil cu orice structuri democratice.
Manifesta control asupra justitiei si mass-mediei, monopol asupra puterii si planului politic prin existenta partidului unic –
partidul comunist, înlatura liderii de opinii si pluralismul politic. Din punct de vedere religios, comunismul se declara
ateu. În planul social, acesta viza crearea unei societati egalitare, în care toata lumea câstiga la fel si avea acelasi statut
social. În plan economic, avem de a face cu o economie opusa celei capitaliste din statele democratice, o economie dirijata,
planificata, centralizata. În ceea ce priveste proprietatea, statul era unicul proprietar, nu exista proprietate privata si de
asemenea toata lumea muncea la stat si pentru stat.
Regimul politic comunist: foste (URSS, Iugoslavia, Albania, România)
actuale (Cuba, China)

B. IDEI SI REGIMURI DEMOCRATICE

DEMOCRATIA
Democratia este forma opusa totalitarismului, este cuprinsa în spectrul politic între extrema dreapta si cea stânga si
cuprinde mai multe viziuni politice. Ca si ideologie, democratia se caracterizeaza prin separatia puterilor în stat, libertatea
de exprimare, garantarea si respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, alegeri libere, pluralism politic, pluripartidism,
sufragiu universal, toleranta religioasa, încurajarea manifestarilor culturale, libertatea de asociere, libertatea mass-mediei,
independenta justitiei, statutul minoritatilor.
În democratie accentul se pune mai degraba pe institutii si partide politice decât pe persoane. Persoanele ocupa functii de
conducere în statul de drept pentru un mandat limitat de timp si prin vointa poporului.

Regimuri politice democratice au la baza functionarea STATULUI DE DREPT

Trasaturi generale:
1. se întemeiaza si functioneaza pe baza legii supreme, CONSTITUTIA, care fundamenteaza, legitimeaza, argumenteaza,
orienteaza si conduce întreaga activitate a statului.
1
2. asigura un cadru legislativ adecvat – reglementeaza raporturile sociale în ansamblul lor; cetatenii, indiferent de pozitia
lor sociala si politica sunt egali în fata legii; respecta legea ca element suprem în stat; suprematia legii este principiul de
baza al statului de drept.
3. organele puterii de stat (centrale si locale) sunt alese de cetateni prin vot universal, direct si secret, pe baza unor optiuni
în cadrul pluralismului politic.
4. se respecta si se aplica principiul separatiei puterilor.
5. se asigura controlul constitutionalitatii legilor.
6. guvernul si autoritatile publice au datoria de a respecta constitutia si de a actiona conform legii.
7. exista o delimitare clara între institutiile statului si partidele politice (indiferent de locul lor în societate nu pot fi
confundate cu statul sau statul identificat cu acestea).
8. fortele militare si politia sunt plasate sub controlul societatii civile, în fata careia sunt raspunzatoare.
9. este asigurata libera circulatie a ideilor si persoanelor, dreptul la libera exprimare si organizare politica si profesionala.
10. este asigurata respectarea drepturilor omului în conformitate cu normele internationale consacrate.

PRIMUL RAZBOI MONDIAL (1914-1918)

A. Cauzele războiului
Dezvoltarea economica accelerata a unor state,
competiţia intre marile puteri pentru cucerirea unor teritorii pentru extinderea zonelor de influenta.
Necesarul de materii prime si găsirea unor noi pieţe de desfacere
Mişcarea naţionalista
panslavismul si pangermanismul

B. Începutul războiului
Pretextul pentru declanşarea războiului l-a reprezentat evenimentul din iunie 1914. La aceasta data un grup de 3 studenţi
aflaţi in Bosnia conduşi de Gavrilo Pinkip l-au asasinat pe prinţul moştenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand si pe
soţia acestuia Sofia.
la 15 iulie 1914, trupele austro-ungare au atacat Serbia.
Aceasta data marchează debutul primului război mondial.
In scurt timp, alianţele s-au pus in mişcare si s-au constituit cele doua tabere;
1.Puterile Centrale (Germania si Austro-Ungaria) alături de care a luptat Turcia si Bulgaria
2.Tripla Înţelegere sau Antanta alături de care a luptat Italia, România, Grecia, Japonia, S.U.A.

Războiul din 1914-1918 a fost

1.Un război mondial deoarece conflictul a depăşit teritoriul Europei; in război au intervenit cele doua mari puteri
eztraeuropene S.U.A. si Japonia; la război au participat intr-o forma sau alta si coloniile statelor beligerante (state aflate in
război).
2.Un război total pentru ca in susţinerea efortului de război a fost angrenata întreaga economie si întreaga societate a
fiecărui stat care a participat la efortul de război.

In 1914, s-au deschis 3 mari fronturi in Europa;

1.Frontul de Vest (Anglia si Franţa contra Germania)
2.Frontul de Est (Germania si imperiul Austro-ungar contra Rusiei)
3.Frontul de Sud (imperiul Austro-ungar contra Serbiei)
Situaţia celor 3 fronturi a cunoscut o dinamica diferita in cei 4 ani de război.

Anul 1914
-planurile Germaniei de a cuceri foarte repede Franţa au fost zădărnicite de rezistenta franco-engleza in bătălia de pe Marna
(ofensiva Germaniei a fost oprita după o bătălia in care pierderile umane au fost imense; 227000 soldati anglo-francezi si
256000 soldaţi germani)
-pe frontul de Est, Rusia a ocupat iniţial unele teritorii, insa trupele germano-austro-ungare i-au învins pe ruşi la
Tannenberg si lacurile Mazuriene in Prusia Orientala.
1915
-fronturile s-au stabilizat iar evenimentele politico-militare nu au fost numeroase.
-in acest an Italia intra in război alături de Antanta, iar trupele engleze au încercat o debarcare la Gallipolli, insa au fost
distruse de artileria otomana.

1916
-Germania si-a reanalizat planurile tactice
-Germania a încercat din nou sa supună Franţa, organizând o ofensiva la Verdun.
-aceasta batalie de străpungere s-a încheiat fara nici un rezultat, cu toate ca circa 300000 de soldaţi francezi au fost scoşi
din lupta.
-fata de aceasta acţiune englezii au organizat o contraofensiva pe râul Somme, încheiata cu scoaterea din lupta a circa
500000 de soldaţi germani (in aceasta lupta s-au introdus prima oara tancurile de lupta)
-pe frontul de răsărit, situaţia s-a schimbat in momentul in care România a intrat in război alături de Antanta in august
1916.
-armatele romane au intrat in Transilvania, insa apoi au fost obligate sa se retragă la sud de Carpaţi.

2
1917
-a reprezentat un an de cotitura in ceea ce a priveşte purtarea războiului.
-Germania a declarat război total pe mari si oceane tuturor navelor comerciale sau de război.
-submarinele germane au scufundat o serie de nave americane
-la 2 aprilie 1917, preşedintele Wilson a cerut congresului S.U.A. intrarea in război.
-la 6 aprilie S.U.A. a intrat oficial in război alături de statele Antantei.
-in vara lui 1917, trupele romano-ruse au oprit ofensiva germana in Moldova, obţinând unele victorii la Marasti, Marasesti
si Oituz.
-un eveniment cu implicaţii majore l-a avut izbucnirea revoluţiei bolşevice in toamna lui 1917, in Rusia.
- țarul a fost înlăturat si noile autorităţi comuniste conduse de Lenin au manifestat intenţia de a ieşi din război si de a
încheia pace separata cu Germania.
1918
-la începutul lui 1918,Rusia a încheiat pace separata cu Germania la Brest-Litovsk.
-iesirea României din război a dus la prăbuşirea frontului de est si a obligat România sa semneze pace cu Germania la
Buftea ,Bucureşti.
-intrarea S.U.A. in război a inclinat definitiv balanţa in favoarea statelor Antantei.
-superioritatea economica si militara a determinat aliaţii Germaniei sa capituleze pe rând (Bulgaria, Turcia si Austro-
Ungaria).
-la 11 noiembrie 1918 s-a realizat si capitularea Germaniei in urma semnării unui armistiţiu la Compiegne.
-aceasta data marchează sfârşitul primului război mondial.

C.Urmarile războiului.
Toate statele participante la război au suferit intr-un fel sau altul.
In timpul războiului au fost mobilizaţi circa 75 milioane de oameni.
Nr. morţilor a fost aproximativ de 10 mil. iar cel al răniţilor de 22 de mil.
S-au distrus mii de oraşe si aşezări si sute de opera de arta.
Transporturile si telecomunicaţiile s-au refăcut cu greu de la război.
Economia statelor europene a cunoscut o perioada de recesiune si nu s-a refăcut decât după câţiva ani.
Evenimentele din 1914-1918 au dus la dispariţia unor imperii multinaţionale (imp.austro-ungar, imp.tarist)
In Europa au apărut state noi (Cehia, Slovacia, regatul sarbo-croato-sloven) iar alte state si-au reîntregit teritoriul (Polonia,
România)

NOUA ORDINE INTERNAŢIONALĂ

Conferinţa de Pace de la Paris (1919 - 1920)
După război, Conferinţa de Pace s-a desfăşurat în capitala Franţei.
Prin numărul statelor reprezentante şi prin totalul persoanelor participante a fost cea mai mare Conferinţă.
În total au participat 32 de state şi circa 1000 de persoane (de la şef de stat şi de guvern până la ziarişti, translatori şi
traducători).
Puterea de decizie a aparţinut marilor puteri convingătoare: SUA, Anglia, Franţa, Italia, reunite în ceea ce s-a numit
„Consiliul celor Patru”.
Rusia care făcu-se parte din Antanta nu a participat la Conferinţa de Pace fiind confruntată cu un război civil după ce
comuniştii au preluat puterea.
La Paris s-au semnat tratate de pace separate cu fiecare de statele învinse:
- cu Germania la Versailles
- cu Austria la St. Germain
- cu Ungaria la Trianon
- cu Bulgaria la Neuilly – sur – Seine
- cu Turcia la Sévres
Statelor învinse li s-au opus o serie de condiţii cu caracter general:
- plata unor despăgubiri de război
- reducerea efectivelor militare
- desfiinţarea industriei de război

GERMANIA
- a pierdut toate coloniile;
- s-a desfiinţat serviciul militar obligatoriu;
- avea dreptul la o armată formată din 100.000 soldaţi şi 4.000 ofiţeri;
- trebuia să plătească 132 miliarde mărci aur ca despăgubiri de război;
- Alsacia şi Lorena intrau în componenţa Franţei;
- la graniţa cu Franţa s-a creat o zonă demilitarizată pe o lăţime de 50 km.

AUSTRIA
- trebuia să plătească despăgubiri de război;
- pe ruinele fostului Imperiu Austro – Ungar au apărut o serie de state noi, iar unele teritorii au intrat în
componenţa altor state;
- armata era redusă la 30.000 de soldaţi;
- s-a desfiinţat flota de război.

3
UNGARIA
- a ieşit din graniţele Imperiului Austro – Ungar, devenind stat separat;
- a plătit despăgubiri de război;
- armata era redusă la 30.000 de soldaţi;
- a recunoscut unirea Transilvaniei cu România.

BULGARIA
- graniţa cu România era cea din 1913;
- a cedat unele teritorii Serbiei şi Greciei;
- avea drepturi la o armată de 20.000 de soldaţi.
-
TURCIA
- a pierdut teritoriile din Orientul Apropiat care au fost preluate din Anglia şi Franţa;
- a plătit despăgubiri de război;
- avea dreptul la o armată de 50.000 de soldaţi.

APARIŢIA UNOR NOI STATE ÎN EUROPA

Una din cele mai importante urmări ale războiului a fost destrămarea Imperiului Ungar şi apariţia unor noi state pe ruinele
fostului imperiu:
a) Polonia;
- teritorii poloneze s-au aflat sub stăpânirea unor ţări din ambele tabere care s-au confruntat în război
- după revoluţia bolşevică, Rusia a denunţat unilateral tratatele referitoare la împărţirea Poloniei.
Ulterior teritoriile poloneze au fost sub dominaţia ţaristă sau unit cu teritoriile polone, foste sub dominaţie Austro – Ungară.
Astfel s-a format statul polonez condus de un guvern în frunte cu Josef Pilsudski.
Prin tratatele de pace, Polonia a primit un teritoriu care trebuia asigurat ieşirea la Marea Baltică, numit „coridorul Gdansk
(sau Danzig) motiv de dispută între Germania si Polonia în perioada interbelică.”
b) Cehoslovacia
Cehii şi slovacii au ieşit de asemenea de sub dominaţia austro – ungară.
Comitetul naţional ceh a proclamat independenţa Cehiei, iar ulterior comitetul naţional slovac a proclamat independenţa
Slovaciei.
Cele două state s-au unificat punând bazele Cehoslovaciei care avea ca formă de guvernământ, republică.
În fruntea noului stat s-a aflat Thomas Masaryk şi Eduard Benes.
Cehoslovacia a devenit una din cele mai democratice ţări din Europa în perioada interbelică.
c) Iugoslavia
Încă din 1878 exista un stat al slavilor din Balcani, numit Serbia. După război, croaţii şi slovenii au ieşit de sub dominaţia
austro – ungară, proclamându-şi dependenţa.
Ulterior croaţii şi slovenii s-au unit cu Serbia şi au format regatul Sârbo – Croato – Sloven.
În viitor acesta se va numi Iugoslavia şi noul stat i-a cuprins pe toţi slavii din Nord – Vestul Peninsulei Balcanice.
d) România

MAREA UNIRE DIN 1918

Principalul obiectiv al României în I război mondial a fost întregirea teritoriului naţional. Etapele în realizarea marii unirii
au fost: unirea din 1859 şi independenţa din 1877-1878.
Factori care au favorizat lupta pentru unire: 1)Factori externi = -revoluţia bolşevică din Rusia
-destrămarea Imperiului multinaţional Austro-Ungar
-afirmarea principiului autodeterminării popoarelor pe plan internaţional
2)Factori interni = -organizarea politică a românilor aflaţi sub dominaţie străină
-sprijinul acordat de România luptei naţionale a românilor din afara graniţelor ţării
Marea unire din 1918 a avut loc în condiţii şi etape diferite de la o regiune la alta.

A)Basarabia
-în martie 1917 s-a format Partidul Naţional Moldovenesc
-în contextul revoluţiei bolşevice din Rusia, românii din Basarabia s-au organizat politic
-în octombrie 1917 la Chişinău a avut loc Congresul Ostaşilor Moldoveni
-aici s-a hotărât constituirea unui organism politic reprezentativ numit Sfatul Ţării(avea 125 membri) şi un Consiliu director
în frunte cu Ion Inculeţ.
Sfatul Ţării a proclamat autonomia provinciei iar în decembrie 1917 a proclamat Republica Democrată Moldovenească
-trupele ruse din Basarabia au provocat numeroase dezordini, la cererea Sfatului Ţării, armata română a intervenit restabilind
ordinea
-după ce Ucraina a devenit independentă, Rep. Dem. Moldovenească şi-a proclamat la rându-i independenţa la 24 ianuarie 1918
-la 27 martie 1918 prin votul majorităţii membrilor din Sf. Ţării s-a hotărât unirea Basarabiei cu România (86-da, 3-nu, 36-
abţineri)

B)Bucovina
-românii din Bucovina au sprijinit ideea intrării României în război alături de Antanta
-în toamna lui 1918 deputaţii români în parlamentul de la Viena au format un Consiliu Naţional Român
4
-bucovinenii au respins ideea anexării provinciei la Galiţia
-în paralel, Ucraina a emis pretenţii de stăpânire asupra părţii de nord a Bucovinei (armata română a acordat sprijin
Bucovinei)
-la iniţiativa lui Sextil Puşcariu în Bucureşti s-a format o Adunare Constituantă (aceasta a proclamat autonomia provinciei
şi avea în frunte un Birou Executiv condus de Iancu Flondor)
-în 15/28 noiembrie, un congres reprezentativ al Bucovinei a hotărât unirea acestui teritoriu în România

C)Transilvania
-a fost cel mai important teritoriu românesc aflat sub dominaţie străină
-în timpul războiului s-au accentuat masurile represive luate contra românilor
-numeroşi românii au fost obligaţi să lupte în armata Austro-Ungariei pentru interesele străine (foarte mulţi au dezertat din
armata austro-ungară)
-în toamna lui 1918 s-a reluat activitatea politică a românilor din Transilvania
-la 12 octombrie 1918 la congresul PNR de la Oradea s-a adoptat Declaraţia de autodeterminarea românilor din
Transilvania (ulterior a fost citită în parlamentul de la Budapesta de către deputatul român Alexandru Vaida Voievod)
-la 30-31 octombrie la hotelul Jagerhorn din Budapesta 6 reprezentanţi ai PSD (social-democrat) şi 6 reprezentanţi ai PNR
au format Consiliul Naţional Român Central: PSD- Iosif Jumanca, Ion Flueraş
PNR- Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ion Suciu
-preşedinte a CNRC a fost avocatul arădean Şt. Cicio Pop (sediul CNRC s-a aflat în casa lui)
-oraşul Arad a devenit centrul politic al luptei pentru unire
-în întreaga Transilvanie s-au organizat consilii naţionale judeţene şi locale
-pe lângă acestea s-au format şi gărzile naţionale (=unităţi înarmate formate din voluntari care aveau rolul de a menţine
ordinea şi liniştea, de a asigura paza instituţiilor, şcolilor, drumurilor)
-la 9 noiembrie 1918 printr-o notă ultimativă adresată Ungariei, CNRC a hotărât preluarea puterii în Transilvania
-în 13-14 noiembrie în sala Prefecturii din Arad au avut loc tratative între români şi o delegaţie maghiară condusă de
Oszkar Jaszi (fără nici un rezultat). Ulterior s-a hotărât convocarea unei Mari Adunări Naţionale pe data de 1 decembrie la
Alba-Iulia:
-au participat 1228 de delegaţi oficiali (123 din Arad) și cca 100.000 de voluntari (cca 10000 din Arad)
-Vasile Goldiş a citit Rezoluţia de unire a Transilvaniei cu România
Până la unirea efectivă, Transilvania urma să fie condusă de:
1)Marele Sfat Naţional (un parlament condus de G. Pop de Băseşti)
2)Consiliul dirigent (un guvern format din 15 membri, 3 din Arad, în frunte cu Iuliu Maniu)
Recunoaşterea internaţională a Marii unirii a venit în urma Conferinţei de Pace de la Paris din 1919-1920
-Principiul de autodeterminare = principiul formulat de preşedintele american Wilson care urma să stea la baza organizării
lumii postbelice. Autodeterminare=dreptul unui popor de a-şi hotărî singur soarta
Cerințe
-menţionarea unui eveniment internaţional, de la începutul secolului al XX-lea care favorizeazã realizarea României Mari,
respectiv, prezentarea unui fapt istoric desfãşurat de români pentru înfãptuirea acestui obiectiv;
-menţionarea unei consecinţe a constituirii României Mari;
-formularea unui punct de vedere referitor la implicaţiile evenimentelor internaţionale asupra României, la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
-2 consecinte ale constituirii Romaniei Mari
-2 actiuni politice prin care s-a infaptuit Romania Mare si o consecinta a acestui fapt istoric
 precizarea unei acţiuni prin care se formează România Mare;
 formularea unui punct de vedere referitor la importanţa constituirii României Mari pentru evoluţia democrației în statul
român şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
 menţionarea a trei acţiuni prin care s-a constituit România Mare la începutul secolului al XX-lea;
Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia realizarea României Mari a fost favorizată și de
politica de alianțe dusă de statul român la începutul secolului al XX-lea.

RELAȚIILE INTERNAȚONALE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

A. SOCIETATEA NAŢIUNILOR ŞI POLITICA SECURITĂŢII COLECTIVE

Societatea Naţiunilor a fost principalul organism politic internaţional, care urma să asigure pacea şi securitatea în lume şi
să garanteze respectarea prevederilor tratatelor de pace.
În condiţiile în care SUA şi-a manifestat dezinteresul faţă de problemele Europei, Franţa şi Anglia erau cele două mari
puteri, care trebuiau să asigure buna funcţionare a Societăţii Naţiunilor.
Conflictele de interese dintre cele două mari puteri în zona Orientului Apropiat şi Mijlociu s-au repercutat şi asupra
Societății Naţiunilor.
Franţa a propus ca mijloc de constrângere pentru respectarea tratatelor de pace, folosirea armatei în timp ce Anglia dorea
folosirea mijloacelor economice.
Deşi avea la bază principii generoase, Societatea Naţiunilor nu a avut nici mijloacele şi nici forţa pentru a contracara
politica revizionistă a statelor învinse în primul război mondial.
Principiul securităţii colective, lansat de Societatea naţiunilor, s-a concretizat prin încheierea unor alianţe cu caracter
regional a unor state mai mici.
1)Încă din 1921 s-a format „Mica Înţelegere” (România, Cehoslovacia şi Iugoslavia).
2)În 1934 s-a constituit „Înţelegerea Balcanică” (România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia).
5
3) Cea mai importantă tentativă de creare a unui sistem de securitate colectivă s-a realizat în 1928, când s-a semnat Pactul
Briand – Kellogg. În scurt timp la acest pact au aderat 63 de state.
Funcţionalitatea acestui pact a fost însă limitată de mai mulţi factori.
- Principalele state revizioniste nu au recunoscut acest pact.
- Criza economică mondială (1929 - 1933) a contribuit la agravarea problemelor politice.
- Ascensiunea fascismului într-o serie de state în deceniul IV al secolului XX.

B.) SPRE UN NOU RĂZBOI

În perioada interbelică au existat mai multe evenimente care au făcut ca lumea să se îndrepte spre un nou război.
Politica revizionistă a statelor învinse în primul război mondial şi ascensiunea fascismului în diferite ţări au dus la apariţia
unor noi categorii de probleme pe care Societatea Naţiunilor nu a putut să le gestioneze.
Mai ales în deceniul IV au avut loc astfel de evenimente care au dus la o situaţie conflictuală şi care au apropiat lumea de
un nou război.
În 1931, Japonia a invadat provincia Manciuria din Nord – Estul Chinei. Ulterior această provincie şi-a proclamat
independenţa sub numele de Manciuko controlată de Japonia. În 1933, Japonia a părăsit Societatea Naţiunii fapt ce a dus la
agravarea tensiunilor pe plan internaţional.
O situaţie similară s-a petrecut în Estul Africii. Sub pretextul unor conflicte de graniţă trupele italiene din Somalia au atacat
şi au invadat Etiopia care era o ţară independentă.
Deşi Societatea Naţiunilor a condamnat agresiunea Italiei nu s-a luat nici o măsură concretă, iar Italia a ocupat Etiopia.
În Europa situaţia s-a agravat mai ales după ce în Germania Hitler şi partidul nazist au preluat puterea.
Germania a promovat o politică de nerespectare a prevederilor tratatelor de pace fapt demonstrat şi de ieşirea din Societatea
Naţiunilor în 1933.
În Germania s-a reintrodus serviciul militar obligatoriu şi s-a început un plan secret de reînarmare.
Un fapt important în planul relaţiilor internaţionale a fost şi apropierea dintre Germania şi Italia. Cele două state au semnat
în 1936 un tratat cunoscut sub numele AXA ROMA - BERLIN.
În 1937 s-a semnat între Germania şi Japonia PACTUL ANTICOMINTERN.
În 1938 în martie s-a realizat agresiunea Germaniei împotriva Austriei. Eveniment cunoscut în istorie sub denumirea de
ANSCHLUSS a însemnat alipirea Austriei la Germania.
În septembrie 1938 a avut loc Conferinţa de la München între Germania, Italia, Anglia şi Franţa. Reprezentanţii Franţei şi
Angliei şi-au dat practic acordul ca Germania să ocupe regiunea sudetă din Cehoslovacia (în anul următor după ce Slovacia
şi-a proclamat independenţa, Germania a ocupat şi restul teritoriilor cehe).
Cel mai important eveniment care a contribuit hotărâtor la declanşarea celui de-al doilea război mondial a fost pactul de
neagresiune semnat între Germania şi URSS la 23 august 1939. Pactul Ribbentrop – Molotov a oferit lui Hitler
posibilitatea de a declanşa războiul la 1 septembrie 1939 prin agresiunea directă asupra Poloniei.

ECONOMIA SI SOCIETATEA IN ANII "MARII CRIZE"(1929-1933)

A) Marea criza economica mondiala; cauze si urmări

Intre 1922-1928,principalele state ale lumii au cunoscut o perioada de stabilitate si prosperitate. Cu atât mai puternic
a fost socul in momentul declanşării crizei economice. Debutul acesteia a avut loc la 24 octombrie 1929 ( Joia neagra )
când s-au prăbuşit preţul acţiunilor la bursa din New York. După acest moment, criza economica a cuprins toate domeniile
( financiar - bancar, industrial, agricol, social si domeniul serviciilor ), iar din SUA s-a răspândit si in celelalte state
dezvoltate ale lumii ( mai puţin URSS si SUEDIA )
Cauzele crizei economice au fost:
- creşterea artificiala a preturilor unor acţiuni, datorita speculaţiilor la bursa
-dezvoltarea producţiei industriale fara a se asigura in aceeaşi proporţie creşterea consumului.
- lipsa unui sistem de protecţie sociala

Principalele forme de manifestare ale acestei crize au fost:

- falimentul a zeci de mii de interprinderi si bănci
- creştere considerabila a inflaţiei
- scăderea puterii de cumpărare
- creşterea şomajului ( 30 milioane in 1932, din care mai mulţi de jumate erau in SUA )
- scăderea salariilor
- scăderea preturilor la produse agricole
- scăderea producţiei industriale ( cu 46% in SUA cu 34% in Germania si 27% in Franţa )
- numeroase tensiuni sociale, grave,demonstraţii
Criza economica a avut importante inplicatii si in plan politic. In deceniul IV al sec XX asistam la ascensiunea
formaţiunilor politice extremiste si la instaurarea unor regimuri dictatoriale intr-o serie de state:
- in 1923 in Portugalia s-a instaurat un regim fascist a lui Antonio Salazar.
- in Ianuarie 1933, Hitler a preluat putere in Germania
- după războiul civil din 1936-1939, in Spania s-a instaurat un regim fascist, condus de Franco Albania.
- in România, asistam la ascensiunea miscarii legionare
- in Albania, Bulgaria si Grecia s-au instaurat regimuri dictatoriale
Totuşi s-au păstrat regimuri democratice in tari precum: Anglia, Franţa, Olanda, Luxemburg, si tarile nordice.

6
B) Redresarea economica
Toate guvernele au căutat soluţii pentru ieşirea din criza.
Economistul J. Maynard Keynes a propus un program anticriză, care avea la baza controlul inflaţiei, devalorizarea
monedei si masuri protectoniste ( programul a fost aplicat in Anglia )
In SUA republicanii aflaţi la putere in frunte cu preşedintele Hoover, au considerat ca acesta criza se va rezolva de la
sine prin mecanismele economiei de piaţa. La alegerile din 1932, democraţii si candidatul lor la preşedinţie F. Delano
Roosevelt au lansat un coerent anti-criza, numit New Deal care avea la baza:
- necesitatea înfăptuirii unor reforme
- restructurarea economiei
- acordarea unor subvenţii producătorilor si fermierilor
- dezvoltarea unor asigurări sociale si creşterea rolului statului in economie.
Roosevelt a câştigat alegerile din 1932, apoi si pe cele din 1936 si 1940. Provenea dintr-o familie de politicieni
americani si in 1928 a fost ales guvernator al statului New York
Acest program "New Deal"a avut doua componente ( etape ) :
1. 1933-1934
- s-a urmărit in principal redresarea economica
- s-a introdus controlul statului asupra producţiei si a investiţiilor
- s-au acordat credite băncilor considerate solvabile
- s-a aplicat un program de combatere a şomajului ( redresarea cailor ferate, construirea unor autostrăzi, amenajări hidro-
energetice )
- a mărit impozitul pe venituri care depăşesc 50 de mii de dolari pe an.
- au sporit cheltuielile de înarmare
- s-a impus reducerea suprafeţelor cultivate pentru menţinerea preturilor, produselor agricole la un an nivel acceptabil.
2. 1935- 1938
- s-a urmărit mai ales înfăptuirea unor reforme sociale.
- s-au construit locuinţe sociale.
- s-au introdus asigurările sociale pentru şomaj boala si batranete.
- s-a lansat un nou program de lucrari publice care a dus la construirea unor aeroporturi, spitale, centrale electrice.
Toate aceste au făcut ca in 1937 producţia industriala a SUA sa fie la nivelul celei din 1928
Redresarea economiei a avut ritm diferit de la tara, fiecare guvern încercând sa aplice un program propriu. Masurile
luate de guverne au impus o noua concepţie, cea a "statului providenţa", capabil sa intervină si sa înlăture dezechilibrele
economice prin subvenţii, comenzi ( ale statului ), controlul inflaţiei, protecţionism, credite, politici sociale.
Intervenţia statului in economie s-a accentuat după "marea criza", iar aceasta reprez. una din marile cauze pentru care
economia mondiala nu a mai cunoscut o criza de asemenea proporţii.

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1939-1945)

A. Cauze
Politica revizionistă a statelor învinse în primul război mondial
Ascensiunea regimurilor fasciste şi naziste.
Politica conciliatoristă a Angliei şi Franţei faţă de unele acţiuni ale Germaniei.
Ideologia rasistă, ultranaţionalistă şi antisemită (ura faţă de evrei) a unor state totalitare.
Politica militaristă promovată de Japonia în Extremul Orient

B. Începutul războiului
Printr-o serie de tratate şi alianţe, Hitler a pregătit din timp declanşarea războiului.
Motivul declaraţiei războiului la constituit „coridorul” Gdansk (Danzig) acordat Poloniei după primul război
mondial.(acesta asigură Poloniei ieşirea la M. Baltică şi în acelaşi timp separa Prusia Orientală de restul Germaniei)
La 1 septembrie 1939 conform "planului alb" şi a directivei de război numărul 1 Polonia a fost atacată de către germani.
Ulterior Anglia şi Franţa ca şi garante ale integrităţii Poloniei au declarat război Germaniei. Diferite alianţe s-au pus în
mişcare şi astfel a debutat cel de-al doilea război mondial.
Rezistenţa armatei poloneze mult inferioară din punct de vedere numeric şi tehnic a fost înfrântă în mai puţin de o lună.
La 27 septembrie, Polonia a capitulat (unii lideri politici o parte a populaţiei civile s-au refugiat în România iar tezaurul
Poloniei a tranzitat ţara noastră).
După capitulare, partea de vest a Poloniei a fost ocupată de Germania iar partea de răsărit a fost ocupată de URSS.
Din octombrie 1939 până în aprilie 1940 a avut loc”războiul ciudat” (deşi marile puteri se aflau în conflict, nu au avut loc
acţiuni militare propriu-zise).

C. Extinderea războiului
În primăvara lui 1940, folosind aceeaşi tactică a războiului fulger, Germania a atacat şi a ocupat Danemarca şi Norvegia.
Conform planului galben, Germania a încălcat neutralitatea Belgiei,Olandei Luxemburgului care au fost de asemenea
ocupate.
La fel ca-n primul război mondial, Franţa a fost atacată dinspre nord, din Belgia.
În iunie, armata franceză a capitulat iar mare parte din teritoriu,inclusiv Paris a ajuns sub regim de ocupaţie germană.
De asemenea s-a constituit un guvern colaboraţionist cu sediul la Vichy condus de mareşalul Pétain.
Rezistenţa franceză a fost coordonată de generalul de Gaulle care se află în Anglia.
Hitler a renunţat la gândul debarcării în Anglia însă a supus insulele britanice la bombardamente repetate luni în şir.
7
În cele din urmă Germania va renunţa la ideea cuceririi Angilei (Anglia a rezistat datorită propriilor forţe cât şi sprijinului
acordat de SUA).
Războiul s-a extins în Peninsula Balcanică în momentul în care Grecia şi Iugoslavia au fost ocupate de către trupele italiene
şi germane.
Conflictul dintre cele două tabere s-a purtat şi în nordul Africii.
Germania a trimis un corp expediţionar (Afrika Korps) în Nordul Africii condus de generalul Rommel care să sprijine
acţiunile italienilor.
În Extremul Orient, Japonia urmărea să formeze o zonă de co-prosperitate în S-E Asiei. La 7 dec.1941 aviaţia japoneză a
atacat şi distrus în cea mai mare parte baza navală americană din Pacific de la Pearl Harbour (Hawai).
În vara anului 1941 s-a pus în aplicare planul Barbarossa, prin care Germania urmărea să cucerească Uniunea Sovietică.
În iunie 1941 armata germană alături de care au participat şi soldaţi români au atacat Uniunea Sovetică.

D. Momentele de cotitură în al doilea război mondial.

Până în 1942 ,Germania şi aliaţii săi au obţinut o serie de victorii pe diferite fronturi.
Din 1942, adversarii Germaniei s-au mobilizat şi au încheiat o serie de tratate şi alianţe.
Principalele momente de cotitură în al doilea război mondial au fost:
1.Victoria flotei americane împotriva celei japoneze din Oceanul Pacific în iunie 1942 la Midway.
2.Victoria trupelor sovietice în ianuarie 1943 la Stalingrad. După acest moment, armata roşie s-a aflat într-o permanentă
ofensivă; în vara lui 1943 ruşii au obţinut o importantă victorie în bătălia de la Kursk iar până în iulie 1944 a fost eliberat
întregul teritoriu al URSS.
3.În mai 1943 trupele germano-italiene au fost înfrânte şi alungate din Nordul Africii. Aliaţii au debarcat în Sicilia iar apoi
în Pen.Italică.
Regimul lui Mussolini a căzut, Italia a ieşit din război iar armata germană fost obligată să se retragă.

E. Coaliţia antifascistă.
Statele atacate au format o largă coaliţie în care s-au impus SUA şi URSS.
La început SUA a sprijinit Anglia cu credite şi armament.
În vara anului 1941 s-a încheiat un acord anglo-rus de acord reciproc. În august 1941 s-a semnat CARTA ATLATICULUI
Prin care SUA şi Anglia şi-au declarat obiectivele comune.
În ianuarie 1942 a avut loc formarea oficială a coaliţiei prin :”Declaraţia Naţiunilor Unite”semnată de 26 de state care îşi
luau angajamentul de a colabora şi de a nu încheia pace separată cu statele adversare.
După formarea acestei coaliţii cele 3 mari puteri ,SUA, Anglia şi URSS au organizat mai multe conferinţe în care au
dezbătut problemele legate de război şi de organizare a unei lumi postbelice.
În noiembrie 1943 a avut loc Conferinţa de la Teheran unde s-a hotărât debarcarea în Normandia şi sprijinirea rezistenţei
Iugoslave în Balcani.

F. Victoriile coaliţiei antifasciste.

Supunerea aliaţilor a fost evidentă pe toate fronturile.
În est ,URSS s-a aflat într-o permanentă ofensivă(la 23 august 1944 Rom a întors Anglia împotriva Germaniei fapt care a
contribuit la prăbuşirea dispozitivului în Balcani).
Pe frontul de vest .la 6 iunie 1944 a avut loc debarcarea din Normandia.
În primăvara lui 1945 mai multe armate germane au capitulat pe diverse fronturi. Berlinul a fost cucerit iar la 9 mai 1945
Germania a capitulat necondiţionat= sfârşitul războiului în Europa.
În Extremul Orient ,superioritatea anglo-americană era evidentă iar Japonia a pierdut toate teritoriile cucerite anterior.
În faţa refuzului Japonia a capitulat .În august 1945 s-a recurs la bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki.
La 2 septembrie 1945 Japonia a semnat actul de capitulare necondiţionată.

G. Noua configuraţie a lumii la sfârşitul războiului.

1.Conferinţa de la Ialta
-a avut loc în februarie 1945 între URSS, Anglia, SUA
-s-au dezbătut condiţiile capitulării Germaniei
-s-a dezbătut modul de administrare a teritoriului german.
-s-a hotărât judecarea criminalilor de război
-s-au stabilit sferele de influenţă şi regim politic în Europa după război.
2.Conferinţa de la Potsdam -iulie –august 1945
-marile puteri au delimitat zonele de ocupaţie în Germania.
-graniţa germană-polonă a fost stabilită pe linia Oder-Neisse.
-s-au luat măsuri pentru pregătirea tratatelor de pace
-s-a creat un tribunal personal care urma să judece criminalii de război.
-I s-a cerut Japoniei să capituleze.

8
 ONU ŞI ORGANISMELE SALE

Încă din 1941,englezii şi americanii au propus un sistem de securitate generală care să fie mai eficace decât Soc. Naţiunilor.
Având ca bază Carta Atlanticului,acest proiect a fost modificat în 1942 şi s-a adoptat Declaraţia Naţiunilor Unite.
La conferinţele Dumbarton Oaks (august-septembrie 1944, San Francisco (aprilie-iunie 1945) s-a adoptat Carta Naţiunilor
Unite.
La 24 octombrie 1945 aceasta intră în vigoare ceea ce marchează înfiinţarea ONU.

B. Organele de conducere ale ONU

ONU,care are sediul la New York, este alcătuit din :
1.Adunarea generală
-cuprinde delegaţii tuturor statelor membre
2.Consiliul de securitate
-compus din 10 membri aleşi pentru 2 ani şi 5 membri permanenţi cu drept de veto. SUA , Marea Britanie, URSS ,Franţa,
China, este respectat pentru menţinerea păcii.
3.UN SECRETAR GENERAL.
-ales pe un mandat de 5 ani
-administrează organizaţia
Alte organisme importante ale ONU:
Consiliul de tutelă
-se ocupă de administrarea unor teritorii aflate sub tutelă sau mandat până la obţinerea independenţei.
Consiliul economic şi social
-se ocupă de promovarea în lume a unor standarde mai înalte viaţă
Curtea internaţională de justiţie
-tribunal internaţional cu sediul la Haga.

RĂZBOIUL RECE

La sfârşitul războiului au existat 5 mari puteri la nivel mondial:SUA, URSS, Anglia, Franţa,China.
În fond ,supremaţia mondială a fost deţinută de-a lungul întregii perioade postbelice de cele 2 super-puteri SUA şi URSS.
Imediat după război au apărut şi primele divergenţe din cauza faptului că URSS a înţeles într-un mod aparte să aplice
hotărârile luate la Conferinţa de Ialta .Încălcând înţelegerile cu SUA şi Anglia ,URSS a declanşat un proces de comunizare
a întregii Europe de Răsărit.
Perioada de confruntări diplomatice şi ideologice care au urmat după al doilea război mondial între cele 2mari puteri şi
aliaţii lor poartă denumirea de Război Rece.(termenul a fost folosit prima dată de un jurnalist american W. Lipmann).
Fostul premier britanic Winston Churchill a atras atenţia încă din1946 printr-un discurs rostit la Fulton (Missouri) că între
Europa de est şi cea de vest s-a tras „o cortină de fier”de la Marea Baltică până la Marea Adriatică .
În spatele cortinei de fier Uniunea Sovietică a reuşit până în 1948 să instaureze cu ajutorul comuniştilor autohtoni regimuri
şi guverne comuniste subordonate Moscovei.
Preşedintele american H.Truman a încercat să împiedice extinderea procesului de comunizare asupra altor ţări.
În conformitate cu „doctrina Truman” SUA a sprijinit forţele democratice di Grecia şi Turcia, salvând practic cele 2 ţări
de la comunizare.
Un alt motiv de divergenţe între SUA şi URSS a fost „Planul Marshall”.Conform acestui plan SUA a urmărit să sprijine
cu fonduri refacerea economică a tuturor statelor europene afectate în urma războiului.

Crizele războiului rece

1. razb din Coreea
-s-a încheiat în 1953 şi în urma acordurilor de la Panmunjon peninsula a rămas divizată iar linia de demarcaţie între cele
două părţi a constituit-o paralela de 38* latitudine Nordică.

2 războiul din Vietnam.

Imediat după război,Vietnam a ieşit de sub dominaţia colonială franceză.
Partea de nord a rămas sub influenţa comunistă în timp ce partea de sud a rămas sub influenţa occidentală.
La un moment dat comuniştii din nord au declanşat un război cu scopul de a ocupa şi partea de sud.
În 1964 SUA a intervenit în război urmărind să oprească expansiunea comuniştilor din nord.
După circa 10 ani de conflicte, războiul s-a încheiat cu victoria armatei comuniste iar Vietnamul a fost comunizat în
totalitate.

3. Criza rachetelor din Cuba în 1962

a reprezentat cel mai important moment de criză dintre cele 2 superputeri înaintea unei relative perioade de destindere care
a urmat după acest moment.
Ea a fost prov. de instalarea în Cuba de către URSS a unor rachete balistice îndreptate împotriva SUA.
Criza diplomatică a fost dezamorsată în urma întâlnirii dintre preşedintele american John Fitzgerald Kennedy şi liderul
Uniunii Sovietice Nikita Hruşciov (URSS a acceptat să-şi retragă rachetele din Cuba).
După 1962 cele 2 mari puteri au încheiat unele tratate de reducere şi neproliferare a armelor nucleare fapt ce a dus la
destindere în planul relaţiilor internaţionale.

9
Conflictul dintre cele două puteri a continuat însă la nivel diplomatic cauzat fiind de:
1.Războaiele israeliano-arabe
2.Acţiune de spionaj reciproc
3.Invadarea Afganistanului ce către URSS în 1979.
Principalele forţe de descurajare în pornirea unui nou război de-a lungul perioadei postbelice le-au constituit cele două
alianţe politico-militare.
1.NATO care grupează statele occidentale în frunte cu SUA (format în 1949).
2.Tratatul de la Varşovia format în 1955care nu va grupa majoritatea statelor comuniste sub conducerea URSS.
Sfârşitul perioadei Războiului Rece este anul 1989 când regimurile comuniste din URSS şi celelate tari comuniste din
Europa s-au desfiinţat.

REGIMUL COMUNIST IN ROMANIA

A. Etapele instaurării comunismului în România

- 23 august 1944 s-a deschis calea comunizării țării
- fraudarea alegerilor de la 19 noiembrie 1946, câştigate de Blocul Partidelor Democratice (BPD), alianţă condusă de PCR.
- 6 martie 1945 instaurarea unui guvern procomunist, condus de Petru Groza
- regele Mihai a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947 şi apoi să părăsească România. Chiar în seara înlăturării
forţate a regelui a fost data publicităţii Legea nr. 363, prin care era abolită monarhia şi se proclama Republica Populară
Română.
-a fost un regim politic totalitar
-baza politică a noului regim a fost asigurată de Constituţia din 1948 şi cea din 1952

B. Constituţia din 1948 = baza juridică a noului regim

- în condiţiile ocupării ţarii de către sovietici, a cuceririi puterii politice de către comunişti şi a înlăturării monarhiei, s-a
pus problema adoptării unei noi Constituţii în martie 1948
- după autodizolvarea fostului parlament, au fost organizate alegeri pentru noul organ reprezentativ, numit de acum
înainte Marea Adunare Naţională.
- se consfinţea noua titulatură a statului, de Republica Populară Română
Aparent, legea fundamentală consfinţea principii democratice, precum suveranitatea poporului, votul universal:
„întreaga putere de stat emană de la popor şi aparţine poporului”, care „îşi exercită puterea prin organe reprezentative, alese
prin vot universal, egal, direct şi secret".
De asemenea, statua egalitatea în faţa legii pentru toţi cetăţenii Republicii Populare Române, fără deosebire de sex,
naţionalitate, rasă, religie sau grad de cultură. Aceştia puteau fi aleşi (la 23 de ani) şi puteau alege (participau la vot de la 18
ani) toate organele statului.
Teoretic, prin Constituţie erau afirmate libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă; libertatea individuală a cetăţeanului;
libertatea presei, a cuvântului, a întrunirilor, mitingurilor, cortegiilor şi manifestaţiilor. Practic însă, toate afirmaţiile aparent
democratice nu erau acoperite de garantarea acestor drepturi, care au fost, în marea lor majoritate, încălcate sistematic în
timpul regimului comunist.
Constituţia din 1948 nu mai prevedea principiul separării puterilor în stat, întrucât Marea Adunare Naţională (MAN)
devenea „organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Române", deci legislativul şi executivul se confundau.
Prerogativele MAN erau: alegerea Prezidiului Marii Adunări Naţionale; formarea guvernului Republicii Populare Române;
modificarea Constituţiei; stabilirea numărului, atribuţiilor şi denumirilor ministerelor şi desfiinţarea, contopirea sau
redenumirea celor existente; votarea bugetului, fixarea impozitelor şi a modului de percepere a lor; deciderea consultării
poporului prin referendum; acordarea amnistiei.
Puterea executivă (în fapt, singura putere reală în stat) aparţinea Consiliului de Miniştri, compus din preşedintele
Consiliului de Miniştri, din unul sau mai mulţi vicepreşedinţi şi din miniştri.
Organele locale ale puterii de stat erau consiliile populare locale.
Puterea judecătorească era reprezentată de instanţele de judecată şi de Curtea Supremă, dar independenţa justiţiei era
practic desfiinţată prin intervenţia factorului politic.

C. Perioada Gheorghe-Gheorghiu Dej (1947-1965) – perioada stalinismului comunist

Etapa 1947-1960
-1948 PCR a devenit PMR
-1948 incepe procesul de nationalizare - Prin Legea din 11 iunie 1948 privind naţionalizarea principalelor mijloace de
producţie, au fost confiscate, într-o primă etapă, peste 1 000 de întreprinderi industriale şi miniere, cu capital românesc sau
străin.
-1949 incepe procesul de colectivizare, lichidarea completă a micii proprietăţi rurale - La 27 aprilie 1962, Gheorghiu-Dej
anunţa oficial încheierea procesului de colectivizare a agriculturii, 3 201 000 de familii din mediul rural fiind încadrate în
structuri colectiviste, ceea ce reprezenta circa 96% din suprafaţa agricolă a ţării.
-Gh.Gheorgiu-Dej era secretar general al PMR
-în 1952 a lichidat “linia moscovită” (Vasile Luca, Emil Bodnăraş)
-în 1954 l-a lichidat pe Lucretiu Patrascanu
Politica externa
- Crearea Consiliului Economic de Ajutor Reciproc (CAER), în 1949, a constituit iniţial o ripostă" imediată la aplicarea
Planului Marshall
-perioada a insemnat o supunere totală faţă de Moscova
10
-a condamnat regimul lui Tito din Iugoslavia
- La 14 mai 1955, statele aflate în sfera de influenţă sovietică (mai puţin Iugoslavia) semnează în capitala Poloniei un tratat
de alianţă militară, cunoscut sub numele de Tratatul de la Varşovia
- Evenimentele desfăşurate la Budapesta, în toamna anului 1956, au arătat cu prisosinţă că Moscova nu accepta
desprinderea din sfera sa de influenţă, astfel că intervenţia militară pentru înăbuşirea revoltei a reprezentat doar o chestiune
de decizie politică. înfrângerea revoluţiei anticomuniste maghiare prin intervenţia Armatei Roşii, acordarea azilului politic
unor membri ai guvernului de la Budapesta şi apoi extrădarea lor, pentru a fi condamnaţi şi executaţi, au permis lui
Gheorghiu-Dej să-şi consolideze prestigiul în cadrul blocului comunist.
-la 24 mai 1958, era anunţată decizia Kremlinului de retragere a trupelor sovietice din România, retragere ce a fost
încheiată, practic, în luna august. Plecarea Armatei Roşii a însemnat pe plan extern primul pas al unei desprinderi relative
de Moscova.

Etapa 1960-1965
-a marcat depărtarea faţă de URSS
-s-a liberalizat viaţa culturală
-s-au eliberat detinutii politici
-s-au reluat legăturile cu Iugoslavia
-“Declaraţia din aprilie 1964” marcheaza tendintele de independenta faţă de Moscova

D. Regimul Ceauşescu(1965-1989) - perioada național comunismului

Constituția din 1965
În condiţiile în care începuse procesul de destalinizare şi venise la conducerea partidului unic Nicolae Ceauşescu, odată
cu schimbarea denumirii ţării în Republica Socialistă România, la 21 august 1965, a fost adoptată o nouă Constituţie.
Constituţia din 1965 nu aducea modificări importante ale atribuţiilor Marii Adunări Naţionale, care reprezenta în
continuare „organul suprem al puterii de stat, unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste România" (art. 42).
Guvernul îşi păstra numele de Consiliu de Miniştri şi era definit ca organul suprem al administraţiei de stat.
Tribunalele şi procuratura rămâneau subordonate factorului politic, reprezentat de Partidul Comunist.

Etapa 1965-1971 -a continuat politica independentei faţă de Moscova

-PMR a devenit PCR
-s-a adoptat o noua Consitutie România devenind Republică socialistă – 1965
Politica externa
-1967 s-au reluat legaturile diplomatice cu RFG
-1968 s-a opus invaziei sovietice în Cehoslovacia => acestea au adus la creşterea prestigiului pe plan intern (Ceaușescu
avea relatii bune cu statele occidentale – Franța, SUA, Anglia - şi cu organismele economice internaţionale – Fondul
Monetar International)
Etapa 1971-1989-s-a pus capat liberalizarii după vizitele în China şi Coreea de Nord
-a lansat ”revoluţia culturala” prin care trebuiau ideologizate toate sectoarele vietii sociale
-a pus bazele dictaturii personale (1974 devine primul preşedinte al Republicii, şi-a promovat rudele în funcţii, s-a
dezvoltat cultul personalitatii)
-în anii ’80 a debutat criza regimului Ceausescu (a scazut continuu nivelul de trai, a respins politica de reforme a lui
Gorbaciov, România era izolată pe plan extern)

E. Cultura și monopolul ideologic communist

-ideologia în tarile comuniste a fost Marxism-Leninismul
-se urmăreau impunerea controlul în toate sectoarele şi construirea omului nou
-s-a dus o politică de rusificare
Mijloacele de impunere a acestei directii în cultura Românească:
-întreruperea legaturilor cu occidentul
-desfiinţarea Academiei române şi înfiinţarea uneia noi subordonate PCR
-s-a organizat învăţământul după model sovietic
-s-a impus controlul statului asupra bisericii
-s-a inrodus cenzura(s-au interzis 8000 de titluri şi reviste)
Etapa1948-1965 -campania activă de rusificare
-s-au infiinţat edituri biblioteci şi muzee cu profil româno-rus
-lb rusă era obligatorie în şcoli
- cultura Rom. a devenit o anexa a culturii sovietice
Etapa 1965-1974 -a scazut importanta Marxismului
-a crescut ponderea disciplinelor exacte şi tehnice
-istoria a fost rescrisă
-învăţământul a cunoscut o perioada de relativă modernizare
Etapa 1974-1989 - perioada nefastă pentru cultura română
-istoria a fost aservită cultului personalităţii lui Ceauşescu (el avea o geneologie până la Burebista)
-simbolul acestei perioade a devenit Academia de partid Stefan Gheorghiu
-apar primele disidente culturale românesti: Paul Goma, Dinu Giurescu, Vlad Georgescu, Mircea Dinescu, Doina
Cornea

11
 SECURITATEA ŞI REPRESIUNEA POLTITICĂ
-vechile elite politice şi culturale au fost înlăturate încă din 1948
-autoritatile comuniste au desfiinţat vechile organe de ordine şi informatii (sigurantă publică, poliţia, jandarmeria,
Serviciul Special de Informatii) care au fost inlocuite cu organizatii de tip sovietic (secutitatea şi miliţia)
-în august 1948 a fost creata Direcţia Generală a Securitatii poporului – SECURITATEA – în structura Ministerului de
Interne
- în martie 1951 DGSP a devenit DGSS
- în 1952 DGSS a devenit Min. Securităţii Statului care în 1955 a reintrat în componenţa Ministerului de Interne
- în 1956 securitate avea cca. 25.000 de cadre (C.I.A. 18.000 de cadre) majoritatea fiind muncitori, ţărani, funcţionari (83
% români 10% maghiari şi 6% evrei)
-forta Securitatii a fost data de metodele folosite, efectivele umane şi utilizarea informatiilor

1. Regimul Dej
-arestarea, anchetarea, tortura fizică şi politică, privarea de libertate, executarea opozanţilor - spatiul concentrationar era
format din inchisori (Gherla, Aiud, Sighet, Pitești), lagare de munca fortată (Canalul Dunăre-Marea Neagră), domicilii
obligatorii
- deportarea minoritatilor germane din România (deportarea în Bărăgan a vizat aproximativ 40 000 de persoane, care nu
erau pe placul noului regim)
-lichidarea liderilor PNT, PNL, PSD şi a fruntaşilor bisericii greco-catolice – membri marcanţi ai partidelor istorice
interbelice (luliu Maniu, Ion Mihalache, C.I.C. Brătianu, Gheorghe I. Brătianu, Constantin Argetoianu etc.), oameni de
cultura (Anton Golopenţia, Mircea Vulcănescu)
-peste 400.000 de oameni au fost inchisi
- verificarea şi epurarea membrilor PNR
- represiunea contra ţăranilor care se opuneau colectivizării
- represiunea contra sârbilor din Banat
- represiune contra studenţilor şi intelectualilor după evenimentele din Ungaria şi Polonia

2. Regimul Ceausescu
-internarea opozanţilor în azile şi spitale psihiatrice
-ascultarea convorbilor telefonice
-alcatuirea de dosare penale
-interzicerea legaturilor cu straini
- închisori comuniste – Sighet, Aiud, Gherla, Pitești

3. Disidența anticomunistă
- rezistenţa anticomunistă în România o reprezintă lupta armată din munţi - Cele mai importante grupuri de rezistenţă
armată au fost Haiducii Muscelului, Sumanele Negre, Mişcarea Naţională de Rezistenţă, Haiducii lui Avram lancu, Graiul
Sângelui etc. In zona Muscelului (grupurile conduse de fraţii Arnăuţoiu şi de colonelul Gheorghe Arsenescu) şi în zona
Munţilor Făgăraş (grupul condus de Ion Gavrilă-Ogoranu), au avut loc puternice ciocniri cu trupele de Securitate.
- 1977 - revolta minerilor din Valea Jiului.
- noiembrie 1987 - manifestaţie a muncitorilor de la Uzina "Steagul Roşu" din Braşov
Cerințe
-precizarea unui regim politic din România postbelicã şi prezentarea unui fapt istoric desfãşurat, în plan intern, în aceastã
perioadã;
-menţionarea a douã fapte istorice internaţionale, din perioada postbelicã, în care este implicatã şi România, respectiv, a
câte unei consecinţe a fiecãreia pentru statul român;
-formularea unui punct de vedere cu privire la evoluţia României postbelice şi susţinerea acestuia printr-un argument
istoric.
-2 fapte istorice internationale din a 2 jumatate a sec XX si precizarea atitudini Romaniei fata de una dintre acestea
-2 atitudini pe care le-a adoptat Romania in cadrul pliticii sale de aliante in a 2-a jumatate a sec XX si a cate unei actiuni
care sa ilustreze fiecare atitudine
-o actiune la care participa Romania in cadrul “Razboiul rece” pe plan extern dupa 1950 si o consecinta

Razboiul rece - 10, 19, 35, 50, 56, 62, 64, 66, 68, 80, 98
-secolul in care se desfasoara razboiul rece
-2 caracteristici ale regimului politic in Romania in timpul “Razboiului rece”
-2 actiuni desfasurate pe plan intern in timpul regimului Stalinist/national-comunist in Romania si precizarea unei
consecinte a uneia dintre ele
-un regim de tip comunist existent in Romania in timpul “Razboiului rece” si mentionarea a 4 fapte istorice desfasurate pe
plan intern intre 1964-1989
-un fapt istoric prin care Romania se implica in “Razboiul rece” pe plan extern si 2 consecinte ale faptului istoric precizat pt
statul roman
-un element de continuitate in implicarea Romaniei in evenimentele din “Razboiul rece”
-2 evenimente desfasurate in Romania in preioada “Razboiul rece” si precizarea unei consecinte dintre acestea
-un punct de vedere referitor la situatia/pozitia/evolutia/implicarea Romaniei in cadrul “Razboiul rece” / un argument
istoric
-un fapt istoric la care Romania participa pe plan international in a 2-a jumatate a sec XX, o consecinta a acestuia
- o actiune desfasurata de Romania in cadrul “Razbouilui rece” pe plan extern in a 2-a jumatate a sec XX
12
 Stalinism, comunism, national-comunism, disidenta anticomunista – 5, 6, 7, 16, 17, 18, 21, 25, 26, 27, 30, 37, 40, 47,
72, 82, 86, 88, 94, 95, 96, 97
-secolul si epoca instaurarii stalinismului in Romania si 2 cauze
-un fapt istoric desfasurat in perioada stalinismului/national-comunismului si o consecinta pt statul roman
-2 fapte istorice desfasurate pe plan international la care Romania participa in perioada stalinismului
-un factor intern si extern favorabil instaurarii stalinismului in Romania
-precizarea regimului de tip comunist instaurat in Romania dupa regimul stalinist
-3 elemente de continuitate intre Stalinism si national-comunism
-un punct de vedere cu privire la rolul stalinsimului si national-comunismului in Romania /un argument istoric
-un punct de vedere cu privire la instaurarea stalinismului in Romania /un argument istoric
-un punct de vedere cu privire la regimul stalinist in Romania /un argument istoric
-un punct de vedere referitor la consecintele stalinismului in Romania /un argument istoric
-precizarea regimului de tip comunist existent in Romania anterior national-comunismului si 2 fapte istorice desfasurate pe
plan intern intre 1948-1965
-un fapt istoric din timpul perioadei national comuniste si 2 consecinte alea acestuia
-4 fapte istorice intiate pe plan politic si/sau idiologic de regimul national comunist
-o atutudine adoptata de Romania fata de “Razboiul rece” in timpul regimului national comunist
-un punct de vedere cu privire la instaurarea national comunismului in Romania /un argument istoric
-un punct de vedere cu privire la rolul regimului national communist in istoria Romaniei /un argument istoric
-secolul si cauza instaurarii comunismului
-4 actiuni initiate de regimul communist
-un punct de vedere referitor la rolul regimului comunist in Romania /un argument istoric-secolul si cauza aparitiei
disidentei anticomuniste
-o forma de manifestare anticomunista
-2 actiuni si 2 consecinte ale manifestarii disidentei anticomuniste in Romania
-precizarea unei forme de disidenta anticomunista si prezentarea unei actiuni desfasurate in regimul national communist
-un punct de vedere cu privire la disidenta anticomunista /un argument istoric
-mentionare a 2 fapte istorice desfasurate pe plan intern intre 1965-1989
-2 fapte istorice desfasurate pe plan intern in cadrul fiecaruia dintre ele prezentarea unui fapt istoric desfasurat in Romania
in cadrul razboiului rece pe plan extern
-2 evenimente interne la care participa Romania in cadrul razboiului rece pe plan extern si o consecinta in urma acestuia
-2 tipuri de regim communist in Romania postbelica si a cate unui fapt istoric desfasurat in timpul fiecaruia dintre aceste
tipuri de regim politic pe plan intern
-un punct de vedere referitor la evolutia Romaniei postbelice /un argument istoric
 prezentarea unei practici politice din România, în perioada stalinismului;
 menţionarea a două acţiuni din perioada „Războiului rece” la care participă România şi precizarea unei asemănări între
acestea;
 menţionarea a două practici politice aplicate în perioada stalinismului în România;
 prezentarea unui fapt istoric desfăşurat de regimul naţional – comunist în România;
 menţionarea a două acţiuni prin care România se implică în relaţiile internaţionale din a doua jumătate a sec XX;
 menţionarea a doi factori care au favorizat instaurarea regimului de tip totalitar în România;
 prezentarea unei acţiuni desfăşurate de regimul politic din perioada stalinismului în România;
 menţionarea a două practici politice din perioada naţional-comunismului aplicate în România şi precizarea unei
consecinţe din plan intern a uneia dintre ele;
 formularea unui punct de vedere referitor la consecinţele „Războiului Rece” asupra relaţiilor internaţionale desfăşurate
de România postbelică şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
 Menţionaţi o caracteristică a disidenţei anticomuniste din România.
 Menţionaţi o caracteristică a disidenţei anticomuniste din România în perioada naţional-comunismului.
Menţionaţi o asemănare între două acţiuni din perioada naţional-comunismului, desfăşurate de România în relaţiile
internaţionale din cadrul „Războiului Rece”.
Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în a doua jumătate a secolului al XX-lea în
România sunt utilizate practici politice totalitare.
Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia România se implică în relațiile internaționale din a
doua jumătate a secolului al XX-lea.

13
 ROMÂNIA ȘI INTEGRAREA EUROATLANTICĂ
A. Romania dupa 1989
- Revoluția din decembrie 1989 a marcat sfârșitul regimului comunist in România și revenirea la democrație
- s-au reînființat partidele politice, s-au organizat alegeri libere, s-a revenit la economia de piață, s-a adoptat o nouă
Constituție bazată pe principiul modern al separării puterilor în stat

B. România și UE
- după 1989 România a făcut pași importanți spre integrarea în UE:
- în 1993- 1995 s-a semnat Acordul de asociere la UE, România devine membră a Consiliului Europei și s-a depus cererea
oficială de aderare la UE
- în 1999 România a fost invitată oficial să adere la UE cu condiția îndeplinirii criteriilor politice, economice, sociale din
aquis-ul comunitar
- în 2004 România încheie negodierile de aderare, iar din 2007 devine membru al UE

C. România și NATO
- în 1991 s-a desființat vechea alianță a statelor comuniste – Tratatul de la Varșovia
- după 1989 România și alte tări comuniste au dorit să adere la NATO
- statele candidate trebuiau să îndeplinească o serie de criterii de convergență cu structurile militare si de comandă ale
NATO
- în 1994 România semnează Parteneriatul pentru pace cu NATO
- în 1999 România a fost nominalizată ca și candidată la aderare, iar în 2002 a fost invitată oficial să adere la NATO
- în 2004 România devine țară membră cu drepturi depline a NATO

14
 Ministerul Educaţiei Naționale
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Examenul de bacalaureat național 2014

42
Proba E. c)
Istorie
Simulare pentru elevii clasei a XI-a
Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaţională - profil artistic, toate specializările; - profil

AD
11
sportiv, toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-animator,

AR
instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar; - profil teologic, toate specializările.

N
UN
BR
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

NN
• Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.

TE
T
GU
SUBIECTUL I (30 de puncte)
-
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

ER
LL
A. „[Primul Război Mondial] a contribuit […] la cristalizarea finală a ideologiei fasciste […].
MU
El a evidențiat posibilități complet noi de planificare economică și de mobilizare atât a economiei
M

italiene, cât și a proprietății private în serviciul statului. Statul a fost privit ca expresie a unității
A
ad
AD

naționale […] pe care a susținut-o prin toate mijloacele disponibile. Războiul a demonstrat cât de
IC

mare putea fi capacitatea de sacrificiu a indivizilor […] și cât de ușor puteau fi mobilizate toate
ET

straturile societății în slujba statului. […] Așa se face că fascismul anilor '30, așa cum apare în
OR
TE

scrierile lui Gentile și Mussolini […] încorpora experiența războiului. […] Cultul unui conducător ce
Ar

întruchipa spiritul, voința și virtuțile poporului și care era identificat cu națiunea a reprezentat cheia
UL
CE

de boltă a ritualului fascist [în Italia]. […] Statul fascist, creator al întregii vieți politice și sociale și al
LI

tuturor valorilor spirituale, urma, desigur, să fie stăpânul necontestat al economiei și al relațiilor
sociale. […] Propunându-şi să creeze o nouă civilizaţie, un nou tip de om şi un mod de viaţă cu

42
totul nou, fascismul nu putea concepe ca vreo sferă a activităţii umane să rămână imună la
intervenţia statului. […] Pentru Mussolini, […] în afara statului «nu pot exista niciun fel de valori
umane și spirituale» și «niciun fel de indivizi sau grupuri, asociații culturale, uniuni economice,
clase sociale». ” (D. Miller, Enciclopedia Blackwell a gândirii politice)
B. „După războiul din Etiopia, Mussolini începe să-și pună întrebări asupra gradului de
11
aderare a maselor la regimul său și asupra șanselor pe care acesta le are de a supraviețui. […] În
ciuda tuturor eforturilor făcute de fascism se pare că Italia a intrat pe calea decăderii […]. Această

AD
evoluție are pentru [Mussolini] cauze în primul rând morale, care țin de influența predominantă
exercitată de elitele tradiționale asupra societății și culturii italiene. […] Acestea nu au puterea AR
necesară pentru a antrena masele italiene și pentru a face din Italia o mare națiune care să aspire
N
UN

la conducerea Europei, ca Germania sau Rusia sovietică. […] Acesta va fi obiectivul major a ceea
ce istoricul De Felice a numit «revoluția culturală a fascismului» […]. Influențat de eficacitatea
BR

hitleristă, Mussolini trasează fascismului ca sarcină prioritară făurirea unui «om nou» având
N
EN

anumite trăsături specifice […] și care să se opună stilului decadent al vieții burgheze. Astfel, după
TT

1931 apare tendința de imitare a Germaniei naziste.”

-

(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)

GU

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

ER

1. Numiţi conflictul internațional precizat în sursa A. 2 puncte

LL

2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 2 puncte

3. Menţionaţi spațiul istoric și personalitatea politică la care se referă atât sursa A, cât și sursa B.
MU
d

6 puncte
AM

4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că statul fascist
e
ri
AD

controlează viața politico-economică a țării. 3 puncte

o
st

5. Scrieţi, din sursa B, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul fiecăreia
a

_I
C

ca

dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). 7 puncte

TI

i
at

6. Prezentaţi două idei specifice unui regim politic democratic din perioada contemporană.
em
E

at
OR
Ar

6 puncte
c_
_

7. Menţionaţi o altă caracteristică a regimurilor politice la care se referă sursele A și B, în afara

TE

_E
re

celor precizate în sursele respective. 4 puncte

la
L

mu
EU

Si
C
LI

Probă scrisă la istorie Simulare pentru elevii clasei a XI-a

-

Pagina 1 din 2
 Ministerul Educaţiei Naționale
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

42
„Dezvoltarea în [Europa de Vest] a unor tendințe de integrare economică, politică și militară
[…] este obiectivul urmărit la începutul anilor 1950 de promotorii Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului.
Ideea este a […] lui Jean Monnet, «european» convins […]. Ministrul francez de externe,

AD
11
Robert Schuman […] și-a însușit rapid proiectul lui Monnet și pe 9 mai 1950 îl expune în linii mari

AR
într-o declarație prezentată tuturor țărilor europene. Succesul este imediat, dar nu în toate țările

N
Europei. […] URSS și statele sale satelite condamnă această politică […]. În Germania, în Italia și

UN
BR
în cele trei țări ale Beneluxului [Belgia, Olanda, Luxemburg], reacția este favorabilă. «Planul

NN
Schuman» este bine primit și de Statele Unite […] pentru că Washingtonul vede în acesta prologul

TE
unei uniuni europene care ar putea mai târziu să contribuie la problema apărării sale și să

T
GU
-
micșoreze «povara» care apasă pe umerii supraputerii de dincolo de ocean.

ER
Partizanii unei integrări europene din punct de vedere economic și dacă este posibil și

LL
politic, apar mai ales în […] organizațiile politice care formează nucleul coalițiilor aflate la putere în
MU
țările vest europene. […] Din 18 aprilie 1951, șase țări, Franța, R.F. Germania, Italia, Belgia,
M
A
ad

Olanda și Luxemburgul, semnează tratatul de la Paris care instituie Comunitatea Europeană a

AD

Cărbunelui și Oțelului pe o durată de 50 de ani și figurează atribuțiile instituțiilor acesteia:

IC
ET

Conducerea Supremă având puteri autonome și executive, Consiliul de Miniștri care reprezintă
OR

interesele statelor, Adunarea care controlează Conducerea Supremă și Curtea de Justiție care
TE
Ar

judecă litigiile. […]

UL

Pe 9 mai 1955 Adunarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului votează în

CE

unanimitate reluarea construcției europene […]. Pe 3 iunie 1955, Conferința de la Messina care
LI

reunește miniștrii de externe ai celor Șase adoptă o rezoluție care exprimă dorința comună a
statelor reprezentate «de a trece la o nouă etapă». Un comitet […] format din experți și delegați ai

42
guvernelor interesate este însărcinat să elaboreze un raport care să schițeze în linii mari ceea ce
va însemna Comunitatea Economică Europeană.”
(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi, din sursa dată, evenimentul la care participă miniștrii de externe în 3 iunie 1955.
11
2 puncte
2. Precizaţi, pe baza sursei date, o cauză pentru care statul american susține propunerea lui

AD
R. Schuman. 2 puncte
3. Menţionaţi cele două organizații economice la care se referă sursa dată. 6 puncte AR
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la reacția statelor europene față de
N
UN

«Planul Schuman». 6 puncte

BR

5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Tratatul de la Paris, susţinându-l
N

cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte

EN

6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în secolul al XX-lea,
TT
-

continuă integrarea europeană după 1955. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric
GU

relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte

ER

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

LL

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre stat și societate în Europa secolului al XX-lea,
având în vedere:
MU

- prezentarea unei forme de organizare statală din perioada contemporană;

d
AM

- precizarea unei trăsături a culturii române care evidențiază caracterul european al acesteia;
e
ri
AD

- menţionarea a două caracteristici ale economiei rurale și a două caracteristici ale

o
st

economiei urbane din România postbelică;

a

_I
C

ca

- formularea unui punct de vedere referitor la impactul tehnologiei asupra vieții cotidiene în
TI

i
at

lumea contemporană şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

em
E

at
OR

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea

Ar

M
c_
_

relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și
TE

_E
re

utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii

la
L

mu

cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

EU

Si
C
LI

Probă scrisă la istorie Simulare pentru elevii clasei a XI-a

-

Pagina 2 din 2